Iar toamna?

Si coborat-a iara toamna peste noi
Cu frunze vestede cazute in carare,
Cu pomii cei cu umeri goi
Cu visele lor surde, foarte rare.
O clipa am gandit ca poate
E doar iluzie din nou pierduta
Si incercam sa dau din coate
Sa regastig acea reduta.
Si gandurile mele inchise
In inchisoarea fara de lacas
Curand ele vor fi iar ninse
Si frigul le va fi salaj.
Si ploua peste gandurile mele
Si vantul rece sufla iar incet,
In inchisoarea gandurilor mele
Tu esti din nou un mare-absent.
Pe lespedea cea rece
Frunze uscate ce tresar,
Surasu-ti palid pe obraz iti trece
Si lacrima mea calda din nou presar.
Daca-as putea as prinde toamna toata
Intr-o inchisoare fara de pacat,
Si-as redescrie o alta soarta
Iar ploaia, frigul ne va fi lasat.
Si iar venit-a toamna peste noi
Lasand in urma-i pomi multi aproape goi,
Covor de frunze moarte se asterne-n cale
Sunand ca niste vechi tambale
Cand calci pe ele, trist fara de fata,
Ce oare mai avem in asta viata?