Power of love

- Papa Joon, cand o sa cresc mare, o sa ma casatoresc cu tine, spuse o fetita micuta si draguta, cu ochii ca doua margele. Ochii ii straluceau luminosi si razele soarelui se oglindeau in ei.
- Min Nae, asa o sa facem, dar pentru asta trebuie sa cresti, frumoasa si cuminte, dar si desteapta. Imi plac fetele destepte,ii raspunse razand Joon Gi. Azi ne vom juca copiii. Ce ziceti?
-Yeeee!!!se auzi ca raspuns o larma de neoprit. Multi copiii de toate varstele se apropiara in goana, dorind fiecare sa ajunga printre primii in preajma liderului lor de joaca. Cand Joon Gi venea la ei, era ca o zi de sarbatoare, se stia ca acea zi era plina de surprize si ca toata lumea se va distra de minune. Nu faceau exceptie nici profesorii, care luau parte cot la cot cu copiii la distractie. Atunci toate regulile scolii erau incalcate cu buna stiinta de toata lumea, cu zambetul pe buze. Noua profesoara de desen statea calma, fara sa ia parte la nebunia din jur. Joon Gi o observa pentru ca facea nota discordanta cu cei din jur. Se apropie usor de ea, dar aceasta ramase la fel de linistita si nu schita nici macar un zambet cand Joon Gi se apropie de ea. Trecu de cateva ori prin fata ei, dar fara rezultat.Cei din jurul lui radeau de stradaniile fara succes. L-au lasat sa se prosteasca prin fata profesoarei, ceva timp si apoi fiindu-i mila directorului de el, il lua si il prezenta oficial profesoarei.
- Noua profesoara de arte, Sun Hee o prezenta directorul, iar el este actorul si prietenul nostru Lee Joon Gi.
- Incantata de cunostiinta, am auzit multe lucruri bune despre dumneavoastra, spuse Sun Hee si facu o plecaciune adanca.
- O ce formal mi se vorbeste, spuse suparat Joon Gi. Nu i-ati comunicat inca regula mea, directore?
- A da, Sun Hee, Joon Gi nu doreste sa i se vorbeasca formal atunci cand este la noi in vizita. Toata lumea il considera prieten, frate, viitor sot, rade. Toate fetele din scoala sunt innebunite dupa el, de la cea mai mica, pana la profesoarele cele mai in varsta. Asta ti se va intampla si tie curand, o batu protector pe umar, incercand un suras timid in coltul gurii.
- Bine, raspunse Sun Hee. O sa incerc, Min Nae, te rog sa ma ajuti sa merg inauntru, am cam inghetat aici. Cuminte fetita cu ochii ca doua margele isi strecura manuta calda in palma rece a profesoarei si o trase usor spre intrarea in scola, ghidand-o pe Sun Hee spre clasa. La toata scena Joon Gi asista plin de uimire si fara putinta de a face vreo miscare. Se intorse incet catre directorul, care ii urmarea fiecare miscare.
- Ce a fost asta? intreba intr-un tarziu cand reusi sa articuleze cuvinte. Ce este in neregula cu ea? De ce este asa de rece? Si de ce are nevoie de ajutor? Si de ce...
- Stop. O intrebare pe rand. Nu pot raspunde la foc continuu. E fica prea iubita a administratorului si fondatorului scolii. Nu este rece, ci oarba. In urma unui accident a ramas fara vedere. Operatia este exclusa deocamdata asa ca incearca sa traiasca ca un om normal. Am angajat-o de proba. Are multa vointa si sper din tot sufletul sa reuseasca sa mearga mai departe. S-a atasat usor de copiii, care apropo o iubesc la nebunie ( e frumoasa nu?), si are un suflet cald, plin de compasiune. Nu vorbeste niciodata despre accident sau boala ei. Asa ca si tu sa ai mare grija. In fata ei sa fi mereu vesel si plin de viata cum esti tu mereu. Uraste sa fie compatimita, sau sa simta ca cuiva ii este mila de ea. Inainte de accident a avut un prieten. Trebuiau sa se casatoreasca, dar el nu a mai suportat tensiunea. A zis ca nu poate trai in lume cu o oarba, asa ca s-au despartit fara prea multe cuvinte. E adevarat ca el lucreaza in lumea modei si casatoria cu o oarba i-ar fi stricat imaginea, asa ca...a ales calea cea mai usoara. Sun Hee chiar l-a iubit si a fost total nefericita cand s-au despartit. Acum insa si-a revenit. A trecut ceva vreme de atunci. Copiii o cunosc din-naintea accidentului si o iubesc la fel de mult ca si pe tine. Are un suflet mare, ii iubeste si ea pe copiii, iar pe Min Nae o adora pur si simplu.
- Ooo, atunci avem o competitie aici, reusi sa spuna si Joon Gi intr-un final. Suntem in competitie pentru inima lui Min Nae.

- Ce inseamna asta? intreba directorul curios.
- Pai tocmai ce am primit o declaratie de la Min Nae, a zis ca vrea sa se marite cu mine cand va fi mare, rase cu toata gura Joon Gi.
- Aaa, asta e? spuse razand si directorul. Deci lista e deschisa. Si cu mine a facut la fel. Asa ca nu ma mira. Fetita asta este plina de iubire. Are o inima mare.
- Si totusi, Sun Hee ma intriga spuse mai mult in barba JG.
- Ai zis ceva? intreba directorul.
- Am vorbit mai mult singur, raspunse fastacit JG. Cand am inceput sa vorbesc singur? se mira si el, mai ales cu voce tare. Sunt cu capul? Ce am? Sunt chiar asa de socat? M-a cam pus pe ganduri fata asta. Privirea ei senina, m-a lasat fara aer. In ochii ei am vazut adancul marii. Calmul cerului senin. Wow!!! Ce-i cu mine? Ce-i cu comparatiile astea? Doar am mai vazut fete pana acum. Nu este prima pe care o vad, dar....Pana aflu ceva despre ea, am ramas socat ca nu a reactionat deloc la glumele si strambaturile mele. Hmm! Vom vedea. Ziua continua fara prea multe incidente. Toti se distrara si mult timp dupa plecarea lui JG, inca mai vorbeau despre distractia din ziua respectiva. Inainte sa plece, JG a fost obligat sa promita o noua vizita cat de curand. Ajuns acasa, facu un dus si apoi cu prosopul pe umeri iesi si se duse la frigider de unde lua o sticla cu apa, din care bau cu nesat. Apoi gandul ii aluneca la acei ochi parca tristi, dar limpezi. O umbra parca voia sa-i intunece, dar seninatatea cu care privea fata, inainte, o destrama. Acum statea si se gandea la figura ei. Isi dadu seama ca nu stia cum arata. Fusese prins in mrejele ochilor ei calzi si umezi ca de caprioara. Nelinistit se foi de colo, colo. Decise intr-un tarziu sa se culce, dar ca un facut somnul nu voia sa vina. Se lasa noaptea si in mijlocul intunericului, glasul ceasului din living: tic, tac, tic....era tot mai clar. Bataile regulate se confundara usor cu bataile inimii lui. Dar cu cat gandurile ii fugeau la Sun Hee, inima lui incepu un galop neinteles. Adormii cu ea in gand, sperand sa o poata vedea curand.
- Hei, somnorosule, iar te-au fugarit copiii aia?intreba curios Su Jin prietenul si managerul lui de o viata. Hai trezeste-te. Azi suntem ocupati. Avem multa treaba de facut.
- Hmm, se intinse si mormai incet, plin de placerea pe care i-o ofereau razele soarelui care au patruns in casa, atunci cand Su Jin a tras draperiile.
- Cumm? Esti gol? Cum ai dormit asa? intreba razand Su Jin.
- Omo! Am uitat. Scuze. Nu stiu ce am facut aseara. Am fost, prea obosit sau.. Habar nu am. Dar am dormit bine pana la final.
- Cum adica pana la final? intreba curios Su Jin.
- Ei, sti de ce a murit pisica? De curiozitate. Ha, ha, ha. Ai grija sa nu ti se intample la fel.
- Esti prea vesel pentru unul care a dormit doar 2-3 ore, nu crezi?
- Da, nu stiu ce am. Sunt plin de energie. Imi vine sa topai...Chiar, ce este cu mine? intreba si el serios afectat.
- Daca nu te-as cunoaste, as zice ca esti indragostit, spuse razand Su Jin.
- Chiar? Asa crezi? Ce o fi cu mine?...Habar nu am . Hai acum zi ce avem de facut azi? intreba relaxat, dupa ce se spala pe fata si dinti. A, chiar. Trebuie sa mancam nu?
- Lasa mancarea, ca nu avem timp de ea acum. Poate mai incolo. Si il puse la curent cu toate activitatile pe care le avea de facut azi.
- Cam multe nu crezi? zise cercetand o lista lunga cat o zi de post. Nu putem sa mai amanam din ele? Macar cateva. Am nevoie si de cateva ore, doar pentru mine. Ei ce zici? Esti de acord?
- Cum? Asta este lista prescurtata. Am taiat la greu din ea. Nu se mai poate face nimic. Astea sunt obligatorii raspunse cu ochii in flacari Su Jin. Te rog nu-mi strica iar ziua. O data pe saptamana ajunge. Ieri ai avut timp destul pentru tine, nu crezi? O zi, nu cateva ore. Si acum tu ce faci? Vii si spui ca ai nevoie de spatiu pentru tine? Ei nu ca asta le intrece pe toate spuse spumegand de furie. O sa-mi dau demisia. Nu ma mai inteleg cu tine.
- Ei hai nu mai fi si tu asa. Doar ma cunosti. Sti prea bine ca vei face asa cum doresc, doar de aia esti cu mine.
- Off. Nu inteleg cum pana la urma cedez in fata ta. Asa, a fost mereu, chiar si cand am fost copiii. Mereu reuseai sa ma faci sa fac cum vrei tu. Parca as fi fost hipnotizat. Ai o putere mult prea mare asupra mea, si asta nu este bine de loc isi spuse doar pentru el Su Jin.
- Hai grabeste-te, ca avem multa treaba, striga razand JG, cu geaca pe umar si cu cheile de la masina in mana. Daca nu te grabesti, te las pe jos.
- Stai, alerga intr-un suflet Su Jin. De ce oare nu m-am invatat? Asa faci mereu. Cand o sa ma invat minte nu stiu. Atent la drum, si in linistea care s-a lasat intre cei doi, un gand isi facu loc si il gasi pe JG total nepregatit si el ofta din tot sufletul.
- Ce-i? il intreba Su Jin parca trezit din vis. De regula nu vorbeau nimic atunci cand conducea JG. Nu ii placea. Asta era motivul pe care il spusese de mult, asa ca mereu pastra tacerea cand acesta conducea. JG se uita urat la el si atunci Su Jin isi inghiti urmatoarele vorbe care stateau sa ii iasa din gura. Pentru el ca manager era greu sa-si tina gura inchisa. Avea mereu ceva de spus, de comentat, de comunicat. Ultimile stiri, ultimile retusuri, ultimile schimbari de moment, toate trebuiau comunicate. Timpul pe care il petrecea cu JG era insuficient. Atunci cand facea el pe soferul, era cel mai fericit. Atunci avea controlul, dar asta se intampla atat de rar. Se uita cu atentie la chipul incordat al lui JG si nu isi explica schimbarea lui brusca. De la vesel, acum era posomorat si ingandurat. JG isi aprinse o tigara si ii respira cu nesat fumul, lasandu-l apoi sa iasa incet, incet, invaluindu-l.

Su Jin stia din experienta ca ceva nu era cum trebuie, JG fuma doar cand nu avea rezolvarea problemei care il preocupa. Credea ca fumul care il invaluia ii aducea si multe idei pentru a rezolva ceea ce il framanta. Su Jin risca din nou o intrebare, dar se cai imediat ce JG se uita spre el cu niste ochi goi, parca lipsiti de viata. Asta era semnul ca trebuia sa ia controlul.
- Opreste masina, striga Su Jin. Vrei sa ne omori pe amandoi? Da-te jos. Coboara cand iti spun, aproape ca urla la JG.
- Omo! M-ai speriat, spuse si opri brusc masina. Se dadu jos si astepta cuminte explicatiile lui Su Jin. Se stia vinovat si din aceasta cauza nu comenta absolut de loc. Su Jin se dadu jos din masina si se aseza pe capota masinii respirand greu.
- Ce naiba e in capul tau? Hmm? Chiar nu esti constient ca poti face accident cand te comporti asa? spuse plin de nervi Su Jin. Ce-i cu tine? Ce necaz ai de ai atitudinea asta? Mai devreme erai de o veselie iesita din comun, ca apoi toate ploile sa vina pe capul tau. Revino-ti. De mult nu s-a mai intamplat asa ceva. Da-mi cheile, conduc eu.Oricum pana acum ne-am invartit in cerc. Nici macar nu stii unde trebuie sa ajungem. Hai misca-te mai repede, deja suntem in intarziere mult de tot. Tu crezi ca toata lumea e dispusa sa te astepte mult timp? Fara o vorba JG se urca in masina si pastra aceeasi tacere chinuitoare. Su Jin nu indrazni sa-l tulbure si-l lasa in apele lui. Pana la destinatie, fata lui JG isi recapata seninatatea si se uita in jur ca si cum nimic nu s-a intamplat. Ziua a fost intr-adevar plina si JG nu a avut de loc timp sa se gandeasca la ale lui. Oare ce il framanta de fapt? Nici el nu stia. Simtea doar o tristete imensa care punea stapanire pe el, ori de cate ori ii revenea in minte perechea umeda de ochi pe care o vazuse ieri. Se trezea facand comparatie cu ochii celor care il inconjurau si mereu le dadea castig de cauza celor de ieri, usor tristi, usor uimiti, dar calzi. Nu mai fusese de mult asa de facinat de ceva. Stia instinctiv ca o va revedea. O va cauta si o va revedea. Si totusi...e oarba! Trezeste-te. Crezi ca poti face ceva in privinta asta? Poti doar sa-i provoci durere. Durere pe care incerca cu greu sa o uite. A fost umilita destul, nu crezi ca are nevoie acum de liniste? Tu nu poti sa-i alini durerea. Ce-ti pasa la urma urmei? Vezi-ti de viata ta, ai si tu destule probleme. Gandurile astea ii umpleau capul si il ameteau, simtea nevoia de liniste. Dorea sa plece acasa sa doarma. Ziua se termina si ajunse intr-un tarziu acasa, singur. Casa parca era goala, ecoul pasilor lui ii rasuna in minte. Orice zgomot se amplifica de mii de ori si rasuna in casa, astazi neprimitoare. Ofta din adancul sufletului si se intinse pe canapea. Nu simtea nevoia sa dea drumul la tv. Voia sa stea in linistea care il inconjura. Oare Sun Hee ce face acum?se surprinse gandindu-se. Omo! Iar? Frate ce-i cu mine? In zilele ce urmara, programul lui JG nu ii dadu voie sa respire macar. In fiecare zi spera sa poata sa se repeada macar pentru putin timp la scoala unde copiii il asteptau mereu cu drag. Oricat de suparat, obosit sau nervos ar fi copiii i-au alungat mereu supararile. Era ca o gura de aer proaspat si mereu se bucura cand se juca cu copiii. Simtea iubirea lor neconditionata si se bucura la maxim de ea. Acum avea un motiv in plus. Era el insusi intrigat de situatia creata. Nu intelegea nici el ceea ce se intampla cu el. Voia o explicatie si de aceea dorea sa se rezolve problema cat mai repede. Trebuia sa dea piept cu realitatea si sa decida urmatoarea miscare din viata lui.
- Papa Joon! striga Min Nae, ai venit? Am crezut ca ai uitat-o pe micuta Min Nae, spuse un pic botoasa.
- A, cum puteam sa uit? Doar ai promis ca te casatoresti cu mine nu? Trebuie sa am grija de viitoarea mea mireasa nu? Daca se indragosteste de altcineva? Daca mi-o rapeste cineva? Trebuie sa fiu atent nu?
- Ei papa Joon, nu mai rade. Daca se intampla ceva o sa-ti spun. Stii ca imi place de Min Ho? E baiatul acela timid de acolo. Toata ziua nu face altceva decat, ma urmareste cu privirea si face flori din hartie. M-am dus la el sa vorbesc cu el si ce crezi? A fugit. Era rosu in obraji si a fugit mancand pamantul. Nici numele nu am reusit sa-l aflu decat de la alti copiii. Dar dupa cine te uiti papa Joon?
- A, nu, ma uitam dupa domnul director. Azi nu este? intreba absent JG.
- Nu. Azi este la control cu dra profesoara. Tatal profesoarei este prieten bun cu dl director si asa ca...
- As fi vrut sa o vad azi, spuse mai mult pentru el JG.
- Oricum trebuie sa apara. Sunt plecati de multa vreme. Ceilalti copiii deja il inconjurasera si joaca incepu. Se distrara copios, iar timpul isi pierdu notiunea. Aproape ca uitase JG de nelinistea care il framantase atatea zile. Se distra cu copiii acestia avizi de dragoste. Facea pe mascariciul distrand copiii, canta si dansa cot la cot cu ei.
- Domnisoara profesoara, ati venit? sarira toti copii in intampinarea lui Sun Hee. Ea era fericita. Ii iubea pe acesti copii care ii intorceau dragostea ce le-o purta. Trasa de ambele maini, ajunse aproape de JG care o privea fascinat.
- Pap Joon, hai sa ne jucam si cu dra profesoara. O ajutam noi, strigara copiii.
- Omo, normal, dar trebuie sa aveti mare grija de dra profesoara. Toti copii se luara de maini si incepura sa alerge fericiti, sa topaie, sa danseze, sa cante. Veselia era in toi. Nu stiu cum se facu, dar JG ajunse langa Sun Hee. O lua de mana, si se simti electrocutat. Se muie tot. Sun Hee nu isi trase imediat mana, dar nici nu zabovi prea mult in palma lui. Incet, isi retrase mana si si-o stranse pumn peste piept. De la atata zbantuiala fata ei se inrosise si respiratia o avea agitata. Min Nae se duse langa dra profesoara si o cuprinse de mijloc cu manutele acelea mici. Un tablou emotionant. Fara sa vrea JG simti ca ochii ii lacrimeaza.

Sterse pe furis lacrimile care se pregateau sa o ia la vale pe obraji. Se retase incet spre marginea nebuniei care il inconjura. Incercarea lui ramase pe moment neobservata, dar asta nu dura mult. Copiii il inconjurara si il trasera in mijlocul lor din nou. Distractia dura pana seara tarziu. In acest timp privirile lui JG o urmarira peste tot pe Sun Hee. Fata radea fericita, alaturi de copiii care se distrau. Cu toate astea, nu se mai intampla sa fie foarte apropiati din nou. JG nu putea uita atingerea mainii fetei. Isi lua la revedere de la toti si se pregati sa plece. Parca nu ar mai fi plecat de acolo. Sun Hee disparuse de ceva vreme si JG intarzia cu speranta ca poate o sa o mai vada o data. Speranta desarta. Pleca si el abatut spre casa, unde se culca imediat fara sa-si faca dusul de rigoare. Un somn adanc fara vise. Dimineata se trezi cu o intrebare care nu ii dadea pace. Oare ce asteptari avea? Ce putea face? Intai de toate va cauta sa afle cum s-a intamplat accidentul. Da, asa va face. Totul pe rand. Va vedea in timp ce va iesi de aici. Cred ca imi este mila de ea. Da..asta este. Ceea ce simt este compatimire, mila, compasiune. Am sa incerc sa o ajut. Poate nu este totul pierdut. Da. Am sa fac totul. Atunci ma voi linisti. Imi voi recapata linistea sufleteasca. Ii telefona lui Su Jin si ii spuse ca are nevoie de 2-3 zile libere.
- Cand ma intorc am sa-ti spun totul spuse repede JG si inchise telefonul.
- JG, JG striga in receptorul deja mut, Su. Jin. Oare ce mai coace acum? Trebuie sa imi caut alta slujba. O sa ma omoare cu zile. Nu mai suport. Cum ma voi descurca cu tot programul lui pe 3 zile? Ce incearca sa faca? Off, am de dat 1000 de telefoane, offf Cerule. JG pleca sa se intalneasca cu directorul scolii, dupa ce ii dadu intai un telefon si aranja intalnirea. Undeva in centru, se intalnira la o cafea si....
- Buna directore, spuse bine dispus JG. Vreau sa aflu ceva de la tine.
- Buna JG. Ok sa vorbim. Despre ce? Ce doresti sa afli? intreba directorul un pic curios.
- Aaaaa, nu stiu cum sa incep. De cand am vazut-o pe Sun Hee, dra profesoara, am ramas profund impresionat de situatia in care se afla. Spune-mi cum s-a ajuns aici si de ce. Ce au spus doctorii. As vrea sa o ajut.
- Pai sa o iau cu inceputul nu? Acum 3 ani. Totul a inceput acum 3 ani. Accidentul nu a fost din cauza ei. Un betiv i-a taiat calea, a franat, a incercat sa-l evite. S-a rasturnat cu masina de 3 ori si apoi s-a lovit la cap. I-a fost afectat nervul optic si de atunci este asa. A trecut printr-o experienta traumatica si a facut terapie psihiatrica sa iasa din socul care o marcase. A incercat sa se sinucida. Un profesor de desen, fara vedere. Iti imaginezi? Noroc ca menajera s-a intors la timp, uitase ceva si asa a gasit-o, intinsa pe jos dupa ce luase un pumn de pastile. Dupa ce au reabilitat-o, nu mai voia sa manance, nu mai voia sa faca nimic. Era intr-o stare vegetativa impusa. Au hranit-o impotriva dorintei ei, au pus-o sa faca miscare, i-au dat lectii cum sa se descurce oarba fiind. Doctorii sunt increzatori. Au zis ca sperante exista, dar...De cate ori a fost la control, mereu au spus "Nu e momentul acum, poate mai incolo. Sa mai asteptam un pic" Asta se intampla de 2 ani. Deja ne-am plictisit.
- Omo. Asa de multe informatii intr-un timp atat de scurt. Wow. M-ai zapacit. Prea multe informatii, ma repet. Sunt impresionat. Sunt fara cuvinte. Lasa-ma incet sa procesez informatia.
- Te-ai schimbat la fata. Ti-e bine? intreba directorul.
- Cred ca acum am nevoie de o bautura. M-a bulversat ceea ce mi-ai spus. Si care ar fi solutia salvatoare?
- Acum daca stau sa ma gandesc si eu as bea ceva. Mereu subiectul asta ma doare. As vrea sa o ajut. E un copil atat de bun. Merita sa fie si ea fericita. In general ar fi cazul sa se faca operatia. Nu stiu de ce o amana mereu. Ar trebui sa consultam si alta opinie. Ma gandeam la un medic renumit din State. Dar...
- Dar? Ce? Ce o impiedica sa mearga in State sa consulte un alt medic? intreba furios JG.
- Pai tatal ei. Nu ti-am spus tot. Tatal ei a ramas paralizat in acelasi accident. Mereu se invinovateste ca si-a facut tatal o leguma. Iar singura nu se poate duce in State nu?Eu nu pot. Am si eu obligatiile mele, atat familiale cat si cele profesionale. Nu pot sa merg. Mai ales ca trebuie sa am grija si de prietenul meu (tatal ei adica). Daca prietenul ei nu ar vi renuntat asa de usor, poate ca pana acum operatia era facuta si recuperarea era aproape gata. Am citit o gramada de articole. O noua metoda se foloseste in State, dar e cam de lunga durata. Ar trebui sa stea 3 luni acolo. Dar sperante de as reveni sunt mult mai multe. Noua operatie este ceva inovator si este si foarte costisitoare. Chiar daca ar avea cine sa plece, nu ar face fata cheltuielilor operatiei.
- Cum? Tot banii sunt cauza principala pana la capat? intreba nervos si batu cu pumnul in masa. Cei din jur se uitara suspiciosi la cei doi meseni care pareau totusi destul de calmi. O scuze, dar nedreptatea ma omoara. Am sa incerc sa o ajut eu. Trebuie sa dau cateva telefoane si apoi mai vorbim.
- Dar nu crezi ca ar trebui sa vorbesti intai cu Sun Hee? intreba in soapta directorul, neindraznind sa-l tulbure mai mult decat era deja.
- Da sigur ca da. Normal, doar nu o sa o iau pe sus sa o ajut nu? intreba precipitat JG. Nu bause nimic, dar era atat de ametit. Vorbea fara rost, repede, transpira, era agitat. Nu intelegea ce-i cu el. Oare am emotii? De teama unui refuz? Eu? Poate ca in subconstientul lui nu isi dorise sa afle atatea, dar intrase in hora, si acum voia sa joace. Dar pentru asta am nevoie de ajutorul tau directore, si de tot suportul de care esti in stare. Trebuie sa ma ajuti sa fiu acceptat de ea. In momentul in care ma va accepta in preajma ei, abia atunci am sa-mi organizez programul. Nu pot renunta la 3 luni din viata mea si apoi sa fiu refuzat fara menajamente

- Stai linistit. O sa fiu liantul dintre voi doi. Atat, doar ca va trebui sa-i acorzi destula atentie. Ce zici? Esti dispus sa faci un mic efort? intreba directorul curios. JG se intoarse cu spatele ca directorul sa nu ii vada satisfactia care i se asternuse pe fata si zise:
- Da, am sa-mi fac timp. Tu in schimb ocupa-te cu ce ti-am zis. Se ridica de pe scaun si pleca precipitat. Fremata tot. Se bucura ca gasise un motiv de a se apropia de Sun Hee. Zilele treceau si JG nu primise inca nici un semn de la directorul scolii. Incepuse sa se teama. Daca se razgandise? Daca il citise si acum dadea inapoi? O saptamana trecu cat ai clipi si el....el nu primi nici un semn. Nu se putea concentra la ceea ce facea si din cauza asta hotara sa plece el la scoala sa afle ce se intampla. Tocmai se suise in masina, cand telefonul ii suna insistent.
- Alo? raspunse la telefon JG.
- Eu sunt. Hai sa ne intalnim tot acolo, sa bem o cafea, ai timp? intreba directorul
- Dda, dda se balbai JG. Tocmai plecam. Intr-un sfert de ora ajung. Sa ne intalnim, raspunse repede JG. Intra in cafenea si il gasi pe director insotit de Sun Hee. De emotie inima ii statu in loc.
- Ati ajuns, surase el cu timiditate. Se aseza repede pe scaun, caci genunchii ii faceau figuri. Buna, saluta si ii atinse usor mana lui Sun Hee.
- Buna, raspunse si ea, dar nu isi retrase mana la atingerea mainii lui catva timp, apoi incet isi facu de lucru cu ele intinzand mecanic fata de masa. Vazand atmosfera apasatoare din jurul mesei, directorul lua cuvantul si...
- Sa fac din nou prezentarile? JG, te rog sa vii mai aproape ca Sun Hee sa te poata cunoaste. JG isi trase scaunul cat mai aproape de Sun Hee. Rosie in obraji isi ridica mainile si incepu sa faca cunostinta cu fiecare trasatura a fetei lui. JG inchise ochii si se lasa in betia simturilor care ieseau din matca lor. Sun Hee ajunse la buzele lui, isi trecu repede mana peste ele, facandu-l pe JG aproape sa lesine. O dorinta puternica isi facu loc in sufletul lui. Ii venea sa o ia in brate, sa o stranga la piept. Sa-i sarute parul, obrajii, gura cu buze tremuratoare. Cu greu sa abtinu. Mana ei calatorea prin parul lui, rasfirandu-l usor, provocandu-i furnicaturi in tot corpul. Apoi Sun Hee cobora cu mainile pe umerii lui, si cobora usor spre mainile care acum transpirasera de emotie. Ii mangaie fiecare deget in parte, ii masura palma si in cele din urma....
- Incantata sa te cunosc. Stiu ca metoda mea este mai neobisnuita, dar...alta nu am. E singura dupa care pot judeca un om. Sper ca nu ti-am creat nici un disconfort spuse ea timida.
- Aaa, nu, bineanteles ca nu raspunse JG incurcat.
- Acum ca am facut prezentarile va las. Am treaba la scoala. E ceva urgent de rezolvat. Asa ca....scuzati-ma.
- Domnule, pleci si ma lasi singura? Eu cum ajung acasa? intreba speriata Sun Hee.
- Cum singura? Esti cu JG. Trebuie sa vorbiti, sa va cunoasteti. Trebuie sa va acomodati unul cu celalalt. Daca vrem sa facem ce am vorbit, trebuie intai sa vedem cum va intelegeti. Trebuie sa vedeti fiecare ce implica ceea ce vreti sa faceti. Oare veti putea sa aveti grija unul de celalalt? Nu este chiar asa usor, chiar daca Sun Hee se descurca cu orientarea, totusi nu trebuie luata usor problema asta. Va trebui sa locuiti impreuna ca sa... credeti ca va veti descurca? Pentru tine e in regula JG? Cred ca nu te asteptai la asa ceva nu? intreba directorul putin impacientat.
- Dda, nu ma asteptam la asa ceva, dar nimic nu este imposibil. Eu am dorit asta. Poate pe moment nu m-am gandit la toate implicatiile, dar chiar imi doresc asta. Daca ar fi usor, nimic nu ar mai fi la fel, nu? Dupa ce pleca directorul, cei doi au ramas tacuti ceva vreme. Deja linistea care se asternuse deveni suparatoare. JG era disperat, nu stia cu ce sa inceapa, iar fata asta nu il ajuta deloc.
- Hmm. Asculta, ce anume vrei sa stii despre mine? intreba curios JG. Ce anume te intereseaza? Nu de alta, dar sa nu vorbesc ca prostul despre tot si despre nimic.
- Aaaa, ar fi cate ceva...si gheata fiind sparta cei doi sporovaira multa vreme. Acum se simteau mai in largul lor, asa conversatia a decurs foarte bine. Dupa ce o conduse acasa JG statu mult timp si isi analiza sentimentele. Cu cat o cunosc mai bine, cu atat imi doresc sa o ajut. Dar de ce m-a infiorat atingerea ei? Era ceva normal pentru cineva care nu vede cu ochii, sa vada cu simtul tactil si atunci de ce? A fost ceva neasteptat. Si de ce mi-am dorit sa o sarut? Ei la naiba cu gandurile astea. Ne-am gasit si pasiuni comune, cred ca o sa comunicam din ce in ce mai bine. Nici nu stiu cand a trecut vremea. Are o fire deschisa, calda, receptiva la frumos. Hai gata. Ar fi cazul sa ma culc nu? Oricum ne-am dat intalnire si in zilele urmatoare. Sper ca pana la urma sa fie de acord. Nu stiu daca directorul i-a spus tot ce vom avea de facut. Dupa parerea mea, nici pe sfert. O sa-l sun pe director. Trebuie sa stiu ce anume i-a spus, cum a convins-o sa iasa la o intalnire cu mine. Dar atingerea mainii ei, m-a scos din ale mele. Mi-a tulburat sufletul. Trecura iar cateva zile, in care isi vazu de ale lui. Programul lui era destul de incarcat, dar printre picaturi o suna pe Sun Hee sa ii auda glasul. Intalnirea pe care o planificasera se tot amana, ba din cauza lui, ba din cauza ei. Avea si ea programul ei, daca nu era la scoala, era la cursurile de orientare, asa ca viata ei era destul de plina si fara el.
- Azi esti libera? o suna intr-o zi pe neasteptate JG.
- Ddde cce? se balbai fata.
- Pai nu crezi ca ar fi cazul sa ne vedem, spuse JG si imediat ii paru rau de ceea ce a spus. Adica sa ne intalnim, incerca disperat sa o dreaga.
- Sincera sa fiu, nu am nimic in program, spuse ezitand Sun Hee, dupa o lunga pauza.
- Atunci vin sa te iau. Ok? Esti la scoala? Nu? intreba repede JG.
- A nu, nu. Azi nu am fost la scoala. Am avut liber spuse fata incet.
- Pai si de ce nu m-ai sunat? intreba JG un pic nervos. Sti ca eu nu iti cunosc programul.
- Nu am facut niciodata primul pas. Nu stiu cum trebuie sa procedez asa ca , stau si astept. Nu este mai bine asa? De ce sa fortez pe cineva sa faca ceea ce nu vrea?
- Intre noi nu trebuie sa existe asa ceva. Suntem prieteni, asa ca nu trebuie pusa problema asa, acum se enervase de a binelea. Respira adanc incercand sa se calmeze. Vorbi apoi mai calm. Te rog sa nu mai faci asa ceva niciodata. Cand ai ceva de spus te rog sa ma suni. Raspund cand pot. Cand nu, nu. E bine asa?
- Ok. E bine cum spui tu.

Seara se anunta minunata. Cu pretextul ca o ajuta, JG ii strangea mainile, i le mangaia, usoare atingeri pe fata, pe par. O privea lacom. Se simtea bine in prezenta fetei. Aceasta era un partener admirabil de conversatie, stia o gramada de lucruri. Era foarte citita, putea spune ca simtul umorului nu si-l pierduse de loc. Daca nu se gandea ca este oarba, totul era ok. JG isi pierduse siguranta de sine in preajma ei. Tot timpul era plin de emotii pe care nu si le putea explica. Mereu spunea ca este din cauza compatimirii. Timpul petrecut cu Sun Hee se scurgea tare repede. Dupa mai mult timp, JG hotara ca este timpul sa abordeze problema. Ocazia se ivi cand nici nu credea si...
- Papa Joon, se auzi strigat de micuta Min Nae, atunci cand o conduse pe Sun Hee la scoala, dupa ce luasera masa impreuna. JG se intoarse curios sa afle despre ce este vorba.
- Ce-i, draga mea viitoare sotie? spuse razand JG. Cu o fata foarte serioasa, micuta Min Nae se apropie de JG si il lua de mana, tragandu-l pe o bancuta din curtea scolii. Ii mangaie mana si vorbi ca un adult.
- Papa Joon, sa nu te superi, dar....pana cresc eu mare, tu o sa fii deja batran, asa ca nu te mai pot lua de sot. O sa-l astept in schimb pe Oppa Min Ho. Este cu un an mai mare, asa ca sunt mai multe sanse sa se insoare cu mine, nu crezi? Luat prin surprindere JG casca gura de uimire.
- Draga mea, ma parasesti deja? spuse serios JG. Nu pot sa cred. O sa fiu batran? Omo, m-ai omorat. Dar sper din tot sufletul ca Min Ho sa fie bun cu tine, si sa-ti fie un sot bun. E bine asa? intreba JG cu un zambet in coltul gurii.
- Nu esti suparat, nu? Ti-am spus ca daca ma razgandesc te anunt, nu-i asa? intreba serioasa Min Nae.
- Nu draga mea. Atunci pot sa ma imprietenesc cu dra profesoara? intreba spasit JG.
- Da, da, da, batu din palme micuta Min Nae. E minunat asa. Ce bine. A...am plecat. Min Ho ma asteapta acolo, si arata cu degetul o mogaldeata sprijinita de peretele scolii. JG se ridica incet si privi nostalgic in urma ei si pentru o clipa o invidie. Ii invidia puritatea si sinceritatea. Se hotara subit sa vorbeasca cu Sun Hee.
- Sun Hee, nu crezi ca ar fi timpul sa mergem sa facem un control in State? intreba fara nici o introducere JG cand o intalni. Nu crezi ca este timpul sa ai incredere in mine? Te rog. Daca nu pentru tine macar fa-o pentru cei dragi tie. Da? Spune da. Hai nu te mai gandi. Trebuie sa cerem o a doua parere. Poate se poate face ceva pentru situatia ta. Da? Zi da. Nu ma misc de aici pana cand nu zici da. Ai inteles? Luata prin surprindere, nu avu curajul sa-l refuze si dupa ceva timp ceda si accepta sa mearga impreuna in State.
- Ohh, bine atunci, ma voi ocupa de tot. Tu doar asteapta, da? Sa nu te razgandesti. Nu ai voie sa dai inapoi. Ai inteles? Ii lua mana si i-o duse la buze, depunand pe ea un sarut timid, apoi pleca in graba, privind inapoi mereu cu gandul ca poate Sun Hee s-a razgandit si ca ii face semne cu mana. Plin de emotii si tremurand de nerabdare, JG facu demersurile necesare. Isi gasi cateva contracte in State ( asa ca sa nu stea degeaba), Su Jin fu cat se poate de calm si aranja totul pentru JG si plecarea lui in State. Ii gasi o locuinta acolo, unde va putea locui cu Sun Hee. Suna si programa controlul fetei la cel mai bun doctor din State si in sfarsit facu tot posibilul ca JG sa fie multumit. Asa isi ajuta si el prietenul. Apoi intr-un iures infernal, totul se petrecu cu repeziciune. Nici nu avu timp Sun Hee sa se gandeasca prea mult, ca se si vazu in fata faptului implinit. Ziua imbarcarii in avion se apropia cu repeziciune, iar JG nu o slabea deloc pe Sun Hee. Mereu era in preajma ei, ajutand-o. Incepuse sa se intrebe. "Oare ce il face pe acest barbat sa o ajute? Sigur doar, ca simte mila si atat". Nu dorea sa se gandeasca prea departe, de teama unor viitoare rani. Nu voia sa mai sufere si de boala iubirii. Odata era suficient pentru ea. Isi jurase sa nu mai iubeasca niciodata. Oricum era oarba. Cine s-ar fi legat sufleteste de o femeie oarba, daca cel care a iubit-o, nu a putut sa-i stea alaturi, darmite unul strain care nici macar nu o cunostea prea bine. " Ei dar la naiba cu gandurile astea. Ma bucur ca s-a ivit ocazia de a merge in State" JG o lua incet de mana si i-o stranse usor, apoi o conduse spre intrarea catre avion.
- Te rog sa imi spui ce vezi acum, da? se ruga Sun Hee de JG. Mereu ii cerea sa-i descrie locurile, oamenii pe care ii intalneau. Era avida de a-i vedea cu ochii mintii. Mereu se pierdea in visare incercand sa-si imagineze ceea ce i se spunea. Era cea mai mare incantare a ei, iar JG ii povestea mereu plin de rabdare ceea ce vedea in jur. Chiar si atunci cand o furnica urca grabita pe un fir de iarba, chiar si atunci cand un fluture nastrusnic i se aseza in poala sperand la o mangaiere de la o fata frumoasa. Dar mai ales, cand JG ii spunea ca este frumoasa, ca s-a pieptanat frumos, ca si-a ales haine frumoase. Daduse peste un suflet dornic de frumos. JG era genul asta de om. Iubea frumusetea in toata splendoarea ei. Isi gasise linistea, pacea sufleteasca langa Sun Hee. Nu stia nici el, de ce simtea atat de liber si de usor in fata lui Sun Hee. Alaturi de ea nu juca niciodata vreun rol. Nu-si modifica expresia fetei si mereu spunea ce gandea. Iubea sunetul rasului lui Sun Hee. Ii placea sa o faca sa rada, atunci o simtea fericita. Atunci uita ca fata nu il poate vedea. Din cand in cand, mainile ei ii cautau fata, parca dornica sa-i memoreze fiecare trasatura. Si atunci mii de socuri electrice ii treceau prin tot corpul, facandu-l sa tremure. Ajunsi in State reusira sa-si gaseasca locuinta si sa se faca comozi.
- Ti-e foame? o intreba JG indatoritor.
- A putin. Acum nu, dar in scurt timp, dupa ce ma voi obisnui cu casa, am sa-ti gatesc eu, spuse mandra Sun Hee.
- Eii, abia astept. Sper ca nu o sa pui si vreun deget acolo nu? o tachina razand singur de gluma pe care tocmai a facut-o. Sun Hee se inrosi de indignare.
- Asa parere proasta ai? intreba suparata Sun Hee.
- Ei, hai, nu am vrut sa te supar. Sigur voi manca cu placere, orice vei face. Am sa astept sa-mi gatesti spuse un pic mai potolit JG.

Se duse catre Sun Hee si o conduse spre balcon, unde o adiere usoara aducea un miros de mosc. Batea un vant caldut, care ii infoia hainele fetei, zburlindu-i usor pielea. JG se apropie incet de Sun Hee si ii cuprinse umerii lipind-o de pieptul lui. Apoi incepu sa-i sopteasca incetisor tot ceea ce vedea in noaptea care se asternuse incet peste oras. O multime de lumini multicolore incepura sa sclipeasca in noapte, un zumzet abia auzit si orasul se trezea pentru viata de noapte. O multime de reclame, te imbiau care mai de care, muzica in surdina auzita din strada, sonorul pasilor grabiti pe caldaram, sunau cu ecou pe strada acum mult mai pustie. Toate acestea JG i le povestea si ii descria fetei, care ii sorbea insetata cuvintele.
- O sa visez toate astea in aceasta noapte spuse ea fericita. Stii, multumesc ca macar o data in viata, tot ceea ce imi povestesti, eu le-am vazut cu proprii ochi, asa ca imi este mult mai usor sa-mi imaginez toate astea.
- Da, ai dreptate spuse si o stranse si mai tare. Iti este frig? Toata pielea ta este zgribulita. Vrei sa intram? Te duc in camera ta?intreba JG.
- A nu, imi este bine. Chiar mai vreau sa mai stau. Ma simt minunat asa spuse rosind ca o scolarita prinsa dupa ce i se furase un sarut. 
- As putea sta asa o vesnicie, ii scapa gandul cu voce tare lui JG.
- Ei nu vreau sa stau asa de mult. Doar putin. Mai spune-mi, ce vezi? Cum este luna, cerul stelele. Daca vezi o stea cazatoare sa-mi spui. Vreau sa-mi pun o dorinta, da? intreba Sun Hee.
- Da, am sa-ti spun. Pana si Sun Hee are dorinte, inseamna ca nu este totul pierdut. Acum hai sa facem o comanda sa mancam, ok? Mor de foame, si aici nu stiu, ce trebuie sa mancam. Pentru inceput vom manca pizza si vom bea Pepsi, ok? Apoi mai vedem. Puse deoparte pliantul de livrare de pizza si suna sa faca comanda. Dupa putin timp ajunse si pizza comandata si mancara cu pofta.
- Off, nu mai incape nimic spuse Sun Hee, batandu-se usor cu mana pe burta. Nu mai pot sa respir, spuse dand drumul cordonului din talie. Isi ridica picioarele pe canapea si se cuibarii intr-un colt, pregatindu-se sa atipeasca.
- Hei domnisoara. Nu ai voie sa faci asa ceva spuse un pic suparat JG.
- Gata nu mai fi si tu argatos, dar dupa ce mananc, mereu ma ia somnul spuse reprimandu-si un cascat. Telefonul suna insistent si apoi o voce necunoscuta, le ceru confirmarea vizitei la spital pentru control. Surasul celor doi pieri ca si cum nu ar fi existat niciodata. Realitatea le facu un dus rece, aducandu-i pe fiecare cu picioarele pe pamant. O data facuta confirmarea in mintea fiecaruia se strecura o teama. Oare voi avea sorti de izbanda, ma voi face vreo data bine? Oare se va face bine vreodata? Gandurile acestea le umpleau mintile facandu-i sa fie nesiguri si nelinistiti.
- Hai gata. La culcare spuse JG si o conduse pe Sun Hee in camera ei. Daca ai nevoie de ceva, suna-ma la telefon. Ti-am pus numarul de telefon la numarul 1, asa ca doar apesi si vorbim. Ok?
- Da am inteles. Se baga in pat si somnul veni repede pentru Sun Hee. In schimb JG nu adormi multa vreme. era surescitat. Era prima zi cand Sun Hee dormea in aceeasi casa cu el, aproape de el. Gandul ca era atat de aproape, il sufoca. Se duse tiptil la Sun Hee si deschise incet usa, contempland felul in care fata dormea. Ii venea sa se duca sa-i mangaie fata, sa-i indeparteze suvitele de par cazute pe fata, sa stea sa o priveasca fara sa se sature. Inchise incet usa si pleca si el la culcare. Somnul puse stapanire si pe el, chiar daca gandurile ii umpleau capul. Maine...maine e o zi importanta. Consultul la medic. Vom vedea...si adormi. Dimineata era senina, dar rece. Razele soarelui nu reuseau sa incalzeasca inca aerul. Sun Hee uita o clipa unde este si se intinse, bucurandu-se de o noua zi din viata ei. Ajunsese sa pretuiasca fiecare clipa traita. Trecand peste asa o tragedie, stia sa aprecieze darul pe care Dumnezeu i-l facuse din nou...viata ei. Apoi isi aminti unde este. Se spala, se imbraca si dadu sa iasa din camera, dar se opri. Lua telefonul si apasa tasta 1. Suna indelung si apoi o voce somnoroasa ii raspunse.
- Alo? raspunse JG cascand. Apoi dandu-si seama cine il suna sari drept in picioare. Sun Hee, s-a intamplat ceva? Ai nevoie de ceva? intreba ingrijorat.
- Hei somnororsule, cum poate cineva sa doarma atat de mult? spuse razand Sun Hee. E timpul sa mergem , nu crezi? 
- Omo, cat este ceasul? Nu a sunat? Stiu sigur ca am pus alarma, spuse speriat JG.
- Ohh, ce repede te sperii...Hai ca este timp suficient.
O, multumesc cerului. Am timp sa imi fac un dus, asa ca stai linistita. Poate ca avem timp sa si mancam, ce zici? intreba JG grabindu-se spre baie.
- Ooo, nu pot inghiti nimic. Am emotii spuse incet Sun Hee.
- Ce spui? intreba din dus JG. Nu te aud. 
- A nu, nimic important. JG iesi din dus doar cu prosopul pe el. Cand dadu cu ochii de Sun Hee, incerca sa se ascunda jenat.
- Nu mai fi prostut. Sti doar ca nu te pot vedea rase Sun Hee, bine dispusa. 
- A, asa e. Oricum imi cer scuze, asa sunt obisnuit. E prima data cand locuiesc cu cineva. Sper sa nu te simti inconfortabil, da? O sa incerc sa-mi reprim obisnuinta. Dupa ce mergem la doctor, trebuie sa mergem si la studiourile unde am eu de filmat, da? spuse stergandu-se de zor, cu ochii la Sun Hee, sa vada daca nu cumva l-a pacalit si il vede fara sa ii spuna. Tot stergandu-se prosopul din talie ii aluneca si-l lasa gol- golut.

Cu ochii tinta la Sun Hee, vazu ca aceasta nu a schitat nici cea mai mica grimaza. "E clar ca nu vede nimic. M-am dus cu capul. Daca vedea catu-si de putin nu aveam ce cauta aici", gandea JG alungand orice urma de suspiciune. Se imbraca la 4 ace si plecara spre doctorul care ii astepta. Dupa lungi examinari si teste fara numar, medicul inca nu se pronunta. Ii chema din nou in alta zi. Nu a vrut sa le spuna nimic. Ii lasa confuzi si nelinistiti. Peste doua zile vor veni din nou. Rezultatul multelor teste va fi gata peste doua zile.
- Spune-mi acum JG, cum arata medicul? Dupa timbrul vocii era destul de tanar. Era frumos? Ce culoare aveau ochii lui? Trebuie sa fie un tip pedant. Imi placea mirosul coloniei cu care isi daduse. Discreta, dar persistenta. Un parfum plin de tinerete, revigorant. Un om in varsta nu si-ar fi dat cu acest gen de colonie.
- Sa nu spui ca asa de putin iti trebuie ca sa te indragostesti de un barbat, spuse un pic gelos JG.
- Ei, daca era asa cum zici tu, atunci ar fi trebuit sa fiu indragostita pana peste cap de tine, spuse serioasa Sun Hee. Parfumul coloniei tale ma innebuneste pur si simplu. Imi face o deosebita placere. Ma invaluie si totodata parca ma protejeaza. Asa asociere am facut cu mirosul pe care il simt de la tine.
- Cum? Miros urat? se sperie JG care nu prinsese tot ca fata spusese pana atunci. Era prea cufundat in gandurile lui si nu auzise decat franturi din monologul fetei.
- Doamne. Tu nu auzi nimic din ce spun. De ce imi mai obosesc gura degeaba? intreba resemnata Sun Hee.
- Ba aud, dar nu chiar tot recunoscu JG rusinat.
- Hai ca avem si altele de facut azi, nu crezi? Locuri noi, oameni noi, toate le experimentara. In fiecare zi descopereau altceva, in fiecare zi traiau viata intens, la maxim. Se bucurau ca sunt impreuna.
- JG, de ce ai vrut sa ma ajuti? il intreba intr-una din zilele urmatoare. Trebuie sa ai un motiv.
- Hmm, sa ma gandesc, isi freca ganditor barbia. Nu stiu. Poate ca situatia ta a declansat in mine, dorinta de a face un bine in lumea asta. Am fost impresionat de tot ceea ce ti s-a intamplat si mai ales de tineretea ta. Mi s-a parut o soarta cruda, sa fi oarba, de asa de tanara. Inca nu ai cunoscut prea bine viata si apoi o perdea ti -a acoperit privirea. Asa am gandit. Esti multumita de raspuns?, intreba razand JG.
- Si eu care credeam ca te-ai indragostit de mine, raspunse Sun Hee abia abtinandu-se sa nu rada. Surprins JG se uita la fata care acum radea de a binelea. Oare a reusit sa-mi patrunda in suflet si sa citeasca ce nu am reusit nici eu? se intreba JG.
- Nu este timpul pierdut, nu? ii raspunse si JG lansand un ras cam rece.
- Ei ce prostii poti spune. Ce treaba ai cu mine? Tu ai viata ta. Nu o sa stai sa astepti o femeie nevazatoare spuse serioasa Sun Hee. Chiar daca nu va fi asa cum imi doresc la expertiza medicului, sa stam impreuna aceste 3 luni, bine? Uimit de dorinta aceasta a fetei, accepta imediat.
- Bineanteles. Daca tot suntem impreuna aici, sa ne distram, sa cunoastem lucruri noi si sa ne bucuram unul de altul, da?
- Da ai dreptate. Hai sa facem toate acestea. Trairile, emotiile, simturile cele noi ii apropiara mai mult pe cei doi. Medicul in sfarsit se pronunta. Era nevoie de un tratament de durata. Scapa fara operatie, dat tratamentul era destul de dureros. Era un tratament experimental care necesita acordul pacientului pentru utilizarea lui.
- Dle doctor, avem timp sa ne gandim? intreba JG. Ce alte obtiuni mai avem? Ce se poate intampla daca nu facem tratamentul? Vreau sa stiu toate detaliile. Vreau sa alegem varianta cea mai buna pentru noi.
- Da, am inteles. E o decizie destul de greu de luat, daca nu cunosti toate detaliile. In situatia in care se afla Sun Hee, alta obtiune nu exista. Nu va putea niciodata sa fie operata, caci nervul optic, daca nu este folosit se degradeaza in timp, pierzandu-si functia pe care o are.
- Dar de ce nu poate sa fie operata acum?
- Starea in care se afla pacienta nu ii permite operatia. Deja nervul este slabit si recuperarea lui are slabe sanse de izbanda. Trebuie stimulat si asta nu se poate face decat cu tratamentul pe care l-am propus. Aveti mare grija. Nici acesta nu se poate aplica decat putin timp. Ati venit destul de tarziu, iar timpul ne preseaza.
- Am inteles, spuse ganditor JG. Cat timp de gandire ne dati? O zi, doua, o saptamana?
- 5 zile. Dupa aceste 5 zile nu se mai poate face nimic, iar pacienta va ramane oarba toata viata.
- Ok. Multumesc doctore. O sa iti dam un raspuns cat de curand. Seara primi un telefon de la Su Jin.
- Nu inteleg de ce te-ai implicat in problema asta, il intreba Su Jin.
- Nu trebuie sa-ti explic tie. Asa am simtit, raspunse taios JG.
- Nu era suficient sa platesti pe cineva care sa plece in locul tau? insista Su Jin, facandu-se ca nu baga de seama tonul cu care ii raspundea JG.
- Nu te inteleg eu pe tine, de ce esti asa de suparat. Asta am vrut si asta am facut. Sti ce vointa am. De ce iti mai bati gura degeaba?
- Da, dar ti-ai bulversat toata viata, tot. Munca...
- Ei hai lasa-ma. De ce m-ai sunat? Pentru ca ai vrut sa ma certi sau ce? E prea tarziu nu crezi? Faptul este implinit. Zi doar ce ai de zis si inchide. Atat iti cer. Glasul ridicat al lui JG ii atrase atentia lui Sun Hee. Asculta convorbirea fara sa vrea. Se trase incet intr-un colt si incepu sa planga mut.

Lacrimi multe ii scaldau obrajii. Terminand de vorbit cu Su Jin, se uita prin prejur cu teama. O cauta cu privirea pe Sun Hee. O gasi ghemuita intr-un colt, cu lacrimile innodandu-i-se in barba.
- Sun Hee, striga JG si fugi catre ea impiedicandu-se si intinzandu-se cat era de lung. Au, au, off. Ce, ce s-a intamplat reusi sa articuleze dupa ceva timp. O mangaie usor pe par, iar cu cealalta mana isi freca de zor genunchiul julit.
- JG ce ai patit, se ingrijora si Sun Hee, auzind toata harmalaia produsa de caderea lui JG. Intinse mainile spre el si datorita avantului celor doi se trezira unul in bratele celuilalt. Incercara sa-si aline fiecare durerile celuilalt si apoi isi dadura seama de situatia in care erau. Se impinsera reciproc si jenati se retrasera care mai de care mai departe.
- Hmm. Ai patit ceva Sun Hee? De ce plangi? spuse JG dregandu-si glasul de jena. Isi framanta de zor mainile, negasindu-le locul. Apoi le baga pur si simplu in buzunare, ca sa le opreasca tremurul emotional. De ce plangeai? Te doare ceva?
- Nu, nu raspunse tusind si reglandu-si si ea vocea. Am auzit fara sa vreau discutia ta la telefon si am crezut ca eu sunt pricina supararii tale.
- Cum poti sa spui asa ceva? Su Jin ma enerveaza mereu, dar este un prieten din copilarie cu care ma inteleg perfect. Nu trebuie sa te sperii. Asa suntem noi barbatii, mai agitati. Si chiar daca ma certam cu el, ce vina aveai tu?
- Am crezut ca.....spuse soptit Sun Hee.
- Inceteaza. Nu m-a obligat nimeni sa vin aici. Eu am decis asta. Asa ca, te rog sa incetezi. Avem lucruri mult mai importante de gandit acum, nu crezi? Asaa, ...sa vedem. A stai sa-mi pun un plasture pe julitura asta, doare destul de mult.
- Sa te ajut? incerca Sun Hee. Dar rasul lui JG o opri.
- Ei asta-i buna. Stai linistita. Pentru o zgarietura nu are rost sa te deranjezi, spuse razand JG. Promit ca alta data cand ma voi rani sa te las sa ma pansezi, e bine?
- Bine, bine. La ce trebuie sa ne gandim? A la ce a spus doctorul nu? M-am gandit. Chiar daca tratamentul este dureros, vreau sa-l fac. Altenativa de a ramane oarba toata viata nu ma incanta deloc. Daca exista cea mai mica sansa sa-mi recapat vederea, trebuie...trebuie sa o incerc. Vreau sa pot vedea chipul tau, pana la urma, spuse mai mult pentru ea Sun Hee.
- Ce spuneai? intreba JG preocupat de rana de la picior. Vrei sa faci tratamentul nu? Atunci hai sa vorbim cu doctorul si sa vedem urmatorii pasi. Ok? O data inceput tratamentul nu mai puteau da inapoi. O saptamana necesita internarea fetei in clinica pentru a sta sub observatia medicilor. Daca in aceasta saptamana totul decurgea normal, putea sa mearga acasa si sa vina doar cand era nevoie de tratament. O saptamana in care JG nu isi gasi locul, umbla ca nauc in toata casa, parca cautand ceva. O disperare muta se putea citi pe fata lui, iar glasul ii tremura cand incerca sa vorbeasca. Consulta medicul de 5-10 ori pe zi cerand noi stiri despre evolutia tratamentului, despre cum reactiona organismul lui Sun Hee. Era fericit cand medicul ii dadea sperante, si se prabusea imediat ce afla ca Sun Hee se simtea rau. Cand mergea la ea in vizita, incerca sa-si faca glasul cat mai vesel, ca sa nu-i tradeze ingrijorarea. Chiar daca raspundea bine la tratament, medicul ii prelungi sedera in clinica cu inca o saptamana. JG la aflarea vestii ofta resemnat. Inca o saptamana singur. Parca isi pierduse echilibrul. Era debusolat, nu reusi sa se duca nici la munca. Se izola complet. Nu raspundea nici la telefon, decat la cel al medicului. Atat. Rupse legaturile cu cei de acasa si pastra o liniste profunda si de neanteles pentru altii. Suferinta pe care o simtea nu putea fi explicata. Nu si-o putea explica. Stia doar ca il doare si atat. Pentru Sun Hee primele zile ale tratamentului ii dadu organismul peste cap. Nu putea sta in picioare, senzatia de voma, lipsa poftei de mancare, toate se abatura asupre ei, debusoland-o total. O sfarseala o tintuia la pat, neavand nici o putere sa se miste. Doctorii o incurajau, spunand ca este normal ce se intampla, dar ea devenea sceptica, mereu mai neancrezatoare. Dupa o perioada de zbucium si reactii de tot felul, in sfarsit venii si o perioada mai calma. Asta era semnalul ca tratamentul era acceptat de corp si putea fi facut si pe picioare, adica sa mearga acasa sa aibe o viata cat de cat normala. Abia astepta sa ajunga acasa. Voia sa-i simta prezenta, sa-i simta mirosul, sa-l atinga asa fara nici un motiv, sa-i auda vocea, pasii, respiratia. Oare ce o fi cu atatea dorinte la un loc? Ajunsese sa fie dependenta de JG. Ziua cand JG a venit sa o ia de la clinica a fost cea mai fericita pentru Sun Hee. Nu putu parasi clinica pana nu ii prezenta medicul graficul tratamentului. JG era atent la explicatiile detailate pe care medicul i le prezenta, notandu-si de zor si punand multe intrebari.
- In sfarsit, spuse Sun Hee in masina si ofta din adancul sufletului. JG se apleca si ii puse centura de siguranta, intarziind cat mai mult posibil acest lucru, iar Sun Hee ii atinse mana asa ca din greseala zabovind si ea destul de mult in atingerea care se dorea fugitiva. Amandoi simteau aceleasi lucruri si isi doreau aceleasi momente impreuna. Ajunsi acasa, JG se grabi sa o ia de mana pe Sun Hee si o conduse pe canapeaua din living. Ii lua picioarele si i le urca deasemenea, pe canapea, apoi trase un pled care era la indemana si o inveli protector.
- Sa stii ca nu sunt invalida, spuse razand Sun Hee.
- Stiu, dar acum in clipa asta, asa simt. Te rog lasa-ma sa fac macar azi ceea ce simt ca este bine. De maine imi intru in normal, e ok asa? intreba un pic nesigur JG.
- Ok, dar sa stii ca doar azi te las. De maine, totul va fi ca inainte. Telefoanele incepura sa sune. Toata lumea era curioasa sa vada ce se intampla. Ii linistira pe cei de acasa si le spusera toate vestile si toate asteptarile lor. Tratamentul continua pe parcursul saptamanii urmatoare, aproape in fiecare zi, apoi urma sa se rareasca. Partea proasta era ca dupa sedinta de tratament Sun Hee suferea mult de tot, o perioada de timp, apoi incet, incet isi revenea.

Sedintele astea erau cumplite pentru JG. Ii vedea suferinta pe fata fetei si suferea si el in tacere, alaturi de ea. Medicul avea mari sperante si ii si comunicase lui JG acest lucru. Dupa o luna de tratament, testele pe care le facuse atunci cand venise prima data la control, le facu din nou, ca sa se vada progresul vindecarii. Fiind un tratament nou, toata lumea astepta cu nerabdare rezultatele. Acestea confirmara o evolutie buna in vindecare, dar mai aveau cale lunga de strabatut. Toata lumea era fericita. Tot efortul nu fusese in zadar.
- Azi trebuie sa sarbatorim, spuse JG, luand-o de mana si conducand-o spre masina. Ce vrei sa facem? intreba el. Spune-mi orice. Azi iti indeplinesc orice dorinta.
- Orice dorinta? spuse amuzata Sun Hee. Atunci vreau sa mergem intr-un parc de distractii. Vreau sa aud forfota de acolo, sa aud rasete vesele de copii, spuse ganditoare.
- Ok. Azi avem in program: parcul de distractii. Urma o zi superba, petrecuta impreuna, se bucurara de fiecare clipa. JG ii povestea tot ceea ce vedea iar Sun Hee radea fericita. Ziua se incheie cu o cina copioasa si multe pahare de vin. Sun Hee care nu era obisnuita cu bautura se ameti usor, iar JG se vazu nevoit sa o duca pe brate acasa. O duse in camera ei si o puse in pat. O descalta si o inveli protector. Dadu sa plece, dar se simti prins de maneca. Se intoarse incet si....
- Te rog sa stai langa mine inca putin, vrei? il intreba Sun Hee.
- Da voi sta, raspunse JG profund tulburat. Se aseza pe marginea patului, tinandu-i fetei mana. Crezand ca a adormit, se apleca si o saruta pe frunte, mangaindu-i incet parul. Fata gemu usor si isi misca capul nelinistita. Se calma imediat ce JG o mangaie din nou. Depuse un alt sarut pe fruntea acum asudata. Isi scoase batista si ii tampona fruntea fierbinte. Buzele i se inrosisera si se uscasera usor. O dorinta nebuna puse stapanira pe JG si ne mai tanand cont de nimic, depuse un sarut pe buzele acelea, care pareau insetate. La inceput abia le atinse. Apoi le mangaie cu degetul mare a mainii stangi si depuse un alt sarut, mai apasat. Dorinta era prea mare si cu un ultim efort se retrase incet, regretand fiecare pas pe care il facea inapoi. "E timp suficient. Nu vreau sa profit. Vreau sa impartasesc acest lucru cu ea. Vreau sa isi doreasca si ea, ceea ce imi doresc si eu. Trebuie sa aflu, si asta cat mai curand posibil". Se retrase incet iar noaptea pentru el fu alba, fara somn. Filmarile lui mergeau din ce in ce mai bine. Era multumit de munca pe care o facea pe platourile de filmare. Acasa totul era bine. Dependenta de Sun Hee se adancea cu fiecare zi care trecea. Fata reusise sa se adapteze usor noii vieti. Nu mai avea nevoie de ajutor asa de mult pentru fiecare miscare pe care o facea. Zilele treceau incet, una dupa alta. Viata lor impreuna era buna, de comun acord. Incepu chiar sa gateasca Sun Hee, la inceput mici sandwichiuri, apoi se avanta la a pregati un intreg pranz. Bineanteles ca piata o facu JG, si o asista pe Sun Hee sa vada ce poate face. Ramase placut surprins cand vazu ca fata chiar se pricepea la ceea ce facea. Incet, dar sigur reusi sa pregateasca cina pentru doi.
- Hmm. E chiar gustos, spuse JG cu gura plina.
- Normal, rase Sun Hee, doar am pregatit-o eu. Sunt o adevarata gospodina. Inainte adoram sa fac mancare, pentru tata, pentru iubitul meu. Apoi totul s-a transformat in fum. Am facut din tata o leguma, iar pe mine m-am lasat fara vedere. Cine si-ar mai fi petrecut timpul cu mine? oricat de mult m-ar fi iubit.
- De ce vorbesti asa? intreba JG. Era prima oara cand auzea asa ceva de la ea.
- Nu stiu. Din cand in cand ma apuca nostalgia. Mereu ma intreb, daca viata mea nu ar fi asa de complicata, as putea fi si eu fericita, implinita?
- Nu esti fericita cu mine? Stii cate femei si-ar dorii sa fie in locul tau acum?Nu ai idee cat de apreciat si iubit sunt.
- Omo, omo. Nu ne mai incapem in piele. Ne-au murit laudatorii, nu-i asa? il intreba Sun Hee.
- Nu serios acum. Tu chiar nu stii cu cine stai de vorba incepu sa rada cu pofta JG. Rasul lui fu molipsitor si Sun Hee nu mai putea respira de atata ras. Momente ca acestea incepura sa fie tot mai dese. Voia buna rasuna acum mai des in casa lor. O alta luna trecu si ameliorarea era vizibila. Incepuse sa vada umbre, distingea obiectele care ii stateau in cale. Era fericita. Nu spusese nimic, nimanui. Doar medicul care o trata vedea si stia ceea ce i se intampla. La rugamintea expresa a fetei, nu spuse nimic nici el nimanui. Mancarea fetei deveni mai selectiva, mai complexa. JG insa nu banuia absolut deloc. Obiceiurile lui nu se schimbasera de loc. Aceeasi plimbare prin casa in pielea goala, dupa ce facea baie. Aceeasi grija excesiva fata de Sun Hee. O trata ca de obicei. Nimic in purtarea lui nu se schimbase. Acum ca terminase de filmat, avea mai mult timp, pe care il petrecea in jurul fetei stand acasa. Medicul ii spusese sa nu se astepte la un rezultat spectaculos, asa ca in filme. Vederea nu ii putea reveni asa ca o explozie, ci necesita timp si multa rabdare.
Lui JG ii era groaza de nesiguranta asta. El ar fi optat pentru varianta, ca dupa tratament sa deschida ochii si sa vada. Asta l-ar fi facut fericit. Ii placeau filmele cu "happy ending". Ar fi vrut sa aibe parte de asa ceva, daca nu pentru el macar pentru ea. Nu stia nici el, dar isi dorise extrem de mult ca acest tratament sa fie unul miraculos cu efecte imediate, dar...In viata nu este chiar asa. Totul se intampla cu un scop in viata si au rostul lor.

Apropierea dintre cei doi era vizibila, chiar si pentru cineva care nu-i cunostea. Gesturile tandre, grija excesiva erau suficiente pentru a indica acest lucru.
- Se apropie ziua cand trebuie sa ne intoarcem, zise preocupat JG. Deja am luat biletele la avion.
- Ce bine!!! Abia astept. Imi este tare dor de cei de acasa, spuse bine dispusa Sun Hee.
- Da si mie, dar...........
- Dar, ce? intreba curioasa.
- Noi,... noi nu o sa mai fim impreuna, spuse incet JG facandu-si de lucru cu mainile plin de nervozitate.
- Ce ai spus?
- A, nu nimic. Spuneam ca ne vom intalnii prietenii. O sa ne reluam fiecare viata pe care a avut-o inainte.
- Da, o sa-l vad pe tata, pe Min Nae, pe director.... Imi este dor de ei toti. Veselia fetei il scotea din minti pe JG. Oare nu-si dadea seama ca veselia ei il ranea? Chiar asa de mult se bucura ca nu vor mai fii impreuna? Sun Hee radea pe infundate de JG. Isi dadea seama ce-l framanta si se amuza copios. Oare sa mai puna sare pe rana in continuare?
- Cand avem avionul de intoarcere acasa? il intreba nevinovata Sun Hee. Off, da grabita mai este gandi JG.
- Hmm, peste o saptamana. Dar medicul ce ti-a zis? Ce sperante ti-a dat? Ce trebuie sa faci de acum in colo, incerca sa-i distraga atentia lui Sun Hee.
- Medicul a spus ca o data tratamentul terminat , nu am altceva de facut decat sa astept. A spus ca timpul va rezolva totul. A spus ca tinem legatura prin telefon. Umbrele capatasera forme distincte, iar trasaturile oamenilor devenira mai clare. Cand ii zari fata prima data lui JG, inima ii tresarii si isi dadu seama ca este indragostita pana peste cap de el. Era de-a dreptul fericita ca era langa el, dar pe moment pastra distanta. Nu voia ca el sa creada ca este doar recunostiinta ceea ce simtea. Voia sa vada daca si el simte ca si ea, cu toate ca a avut multe dovezi. Cine ar fi stat langa o oarba asa cum a stat el? Ii vedea zi de zi dovezile de iubire, iar ea se topea.
- Faci ceva de mancare sau vrei sa mergem in oras sa luam cina? intreba JG.
- O sa incerc sa fac ceva. Ma ajuti un pic? Scoate legumele si carnea sa le am la indemana, vrei?
- Ok. Cat gatesti tu eu fac un dus, spuse repede si pleca in fuga. Voia sa o ajute cat putea de mult, asa ca se grabea cu dusul. Iesi ca de obicei si... Sun Hee se intoarse si il vazu in toata splendoarea. Ii vazu pielea aramie, lucind din cauza uleiurilor pe care le folosea la dus, ii vazu fiecare muschi intins la maxim, corpul parca ii era sculptat, atat de bine lucrat era, parul ud ii cadea peste fata incinsa de la dusul fierbinte. Picioarele musculoase ieseau de sub prosopul pus neglijent peste mijloc. Avea un corp la care ar fi ravnit orice fata. Uitandu-se la el, scapa lingura cu care gusta, din mana si ramase nemiscata privindu-l tinta. JG se uita spre ea nedumerit, dar continuand sa-si stearga parul ud si bratele pline de stropi de apa. Se apropie incet de Sun Hee, incercand sa nu o sperie si o lua incet de mana. Sun Hee se roti si ii cazu in brate. JG nepregatit se impiedica si cazura amandoi unul in bratele celuilalt pe jos.
- Au, se vaita JG. Am alunecat spuse grabit si isi stranse repede prosopul care statea sa ii cada. Sun Hee statea cuibarita la pieptul lui neindraznind sa respire macar. Era ca un vis ceea ce se intampla. Mai devreme avu revelatia de 'deja vu', atunci cand ii vazu prima oara trasaturile fetei lui JG. Ceea ce ea isi imaginase cand il citise cu mainile era adevarat. Intuitia ei fusese foarte buna.
- Te-ai lovit? reusi si el sa spuna, dupa ce bataile inimii i se mai calmara un pic.
- Nuu, reusi si ea sa raspunda, cu multa emotie in glas. Ma ajuti sa ma ridic? intreba Sun Hee aproape fara glas.
- Sigur, raspunse JG si sari iute in picioare, ajutand-o si pe fata sa se ridice. Scuza-ma, dar ma duc sa pun ceva pe mine. Nu m-am dezobisnuit de obiceiul prost pe care il am din totdeauna, incerca sa se dezvinovateasca JG.
- Nu te grabi. Ai tot timpul ii raspunse Sun Hee si dupa ce JG disparu din raza ei, o bufnii rasul. Dupa ce se calma, se duse la bucatele pe care le pregatea si constata ca toate sunt asa cum trebuie sa fie. "A fost ciudata expresia lui Sun Hee, cand m-a auzit venind de la dus. Oare a inceput sa vada? Ha? Si m-a vazut gol??? OMG! Nu pot sa cred. Dar oare nu ar fi trebuit sa-mi spuna ceva? Nu, nu pot sa cred. Mi-ar fi spus medicul, daca ea nu ar fi zis ceva, cu toate ca si medicul a zis ca ii poate reveni vederea fara sa simta ceva inainte. Nu stiu zau ce s-a intamplat inainte. Ea in bratele mele si eu pe 3/4 gol. Doamne. Era o poza demna de o drama, nu-i asa? isi zise asta si zambi aducandu-si aminte de postura in care au fost amandoi. Cand JG pleca din apartamentul din State ceva se rupse in el. Simti ca totul se va schimba de acum in colo. Ii parea rau de locul unde a fost fericit. O viata total diferita de a lui. Sa aibe grija de Sun Hee, a fost pentru el ceva nou, dar care l-a facut sa vada viata altfel. Tot drumul de intorcere s-a gandit la cat de trecatoare este fericirea. Pe aeroport o adevarata sarbatoare. Cei mai multi veniti acolo ii asteptau pe ei doi. Toata lumea era vesela, numai JG era trist si neconsolat. Mai avea putin timp de stat cu Sun Hee. Nu era ca si cum s-ar fi despartit definitiv, dar nu va mai fi la fel.Mainile celor doi se desprinsera si au fost despartiti de prietenii aceia galagiosi care venisera sa ii conduca acasa. JG inca simtea caldura mainii ei cand se urca in masina alaturi de Su Jin.
- Ai calatorit bine? il intreba curios Su Jin. Acesta ii studia fata si felul lui de a se comporta. Ai slabit. Chiar asa de rau a fost? Am auzit ca ai facut treaba buna cu filmul din State.
- Te rog sa taci. Sunt obosit. Vorbim mai incolo da? Nu am chef. Iti spun mai tarziu tot ceea ce vrei, da? Dupa un timp Su Jin il auzi.
- Sunt o persoana rea nu? intreba JG cu lacrimi in ochi.

- De ce spui asta? intreba Su Jin. Esti o persoana buna care ii pasa de cel de langa el.
- Mi-am dorit sa trebuiasca sa ne prelungim sederea in State. Pentru o clipa am fost egoist. Mi-am dorit sa fi ramas acolo. Asta nu inseamna ca sunt o persoana rea? Am vrut ca numai eu sa fiu in fata ochilor ei, si doar pe mine sa ma vada cand va veni vremea, dar....
- JG, esti indragostit. E firesc sa fii egoist. Iti doresti omul iubit numai pentru tine. Te inteleg, dar asta nu inseamna ca esti o persoana rea.
- Cum? Sunt indragostit? Oare sunt? Cum este sa fi indragostit? Acum ca nu este langa mine, ma sufoc, vreau sa o tin de mana, vreau sa o strang la pieptul meu. Ma simt fericit cand este langa mine. Da, cred ca sunt indragostit. Trebuie sa-i spun si ei asta, dar ma tem...Ma tem sa nu cumva sa simta pentru mine doar recunostiinta,... as muri. Ma doare gandul asta si imi apasa inima, spuse dandu-si cu pumnul in piept. Doare al naibi de cumplit. Ofta din adancul sufletului, iar ochii i se golira de viata.
- JG, ma sperii zau. Nu te recunosc. Unde este barbatul vesel pe care il cunosc eu? Te rog sa-ti revi. Cea mai buna cale este sa vorbiti. Trebuie sa ii spui ce simti. Daca este fata isteata, cred ca si-a dat de mult seama.
- Crezi? intreba JG plin de speranta.
- Sunt sigur, ii confirma Su Jin. Acum hai sa mergem. Mergem cu toti ceilalti sau vrei sa mergi acasa?
- Off, cred ca ar trebui sa merg acasa. Ma voi duce maine sa ma intalnesc cu directorul, si cred ca ar fi timpul sa-i cunosc si tatal nu crezi?
- Bine. Sa mergem. Vom vedea maine ce vom face. Cu toate acestea, a doua zi nu reusi sa se desprinda de obligatiile pe care le avea. Timp de 3 luni, tot ce amanase, veni peste el buluc. Ofta din greu si facu tot ceea ce trebuia sa faca, asa nu mai avu timp sa se gandeasca nici un pic. Seara tarziu isi lua telefonul si...Vazu o gramada de apeluri si SMSuri fara numar. Sun Hee! Oooo! Trebuie sa-i fi fost tare dor de mine daca m-a sunat ea si mi-a trimis mesaje.
- Gata m-ai parasit? auzi JG in telefon de cum apela numarul lui Sun Hee. Chiar asa de mult ma urasti ca nu vrei sa raspunzi nici la telefon? De ce nu spui nimic? intreba Sun Hee repede.
- Omo, lasa-ma sa spun si eu ceva. Mi-e dor de tine. Chiar mi-e dor. As vrea sa te vad. E prea tarziu? intreba sfios JG. Auzind ceea ce i-a spus, Sun Hee se topi si nu reusi decat sa se balbaie cand incuviinta sa se intalneasca amandoi.
- Vii la mine? intreba Sun Hee.
- Daca se putea, as fi vrut sa vi tu la mine, dar asa...Nu de alta, dar pana ajung mai dureaza o ora, doua. Abia am venit si sunt obosit si simt nevoia sa fac un dus. Imi este si foame, ce mai, am multe pe cap. Dar voi veni. Sa ma astepti. Da?
- Nu, mai bine nu. Nu mai veni. Inteleg ca iti este foarte greu. Sa o lasam pe maine.
- De ce? Chiar vreau sa te vad, vreau sa imi spui cum ti-ai petrecut ziua, daca tratamentul da semne, de...
- Atunci, du-te fa dus si apoi ma suni, da? intreba din nou fata.
- Bine. Hai ca ma pregatesc. Sa astepti telefonul meu, ok?
- Ok. Spuse si inchise. Se imbraca rapid si chema un taxi care o duse de urgenta la adresa indicata. Suna la usa insistent, pana ce aceasta se deschise si in prag aparu JG cu parul ud cazandu-i pe fata, si cu vesnicul prosop in talie.
- Omo. Sa nu spui ca ai iesit din baie din nou spuse Sun Hee zambind.
- Dar, ce.... ce faci tu aici si cum ai ajuns? intreba neincrezator JG. Si de unde stii ca am iesit din baie? intreba suspicios de data asta.
- Pai m-a adus taxiul, asta una si apoi m-a ajutat soferul sa sun la usa. A si daca tin eu bine minte ai zis ca intri sa faci dus, nu? ii raspunse la toate intrebarile nelasand loc la banuieli. Deocamdata au fost raspunsuri pertinente asa ca nu a creat nici o banuiala.
- Hai intra. Vin si eu imediat spuse JG si fugi sa-si puna ceva pe el. Nu intarzie mult si reveni. Se duse la Sun Hee si o lua in brate.
- Mi-a fost dor de tine. Toata ziua m-am gandit doar la tine. Esti bine? Am ceva sa-ti spun. Sper sa nu te sperii, si sa te gandesti bine la ce iti spun acum.
- Omo, chiar ma sperii. Si eu m-am gandit la tine. Pentru mine a fost o zi foarte lunga si mai ales nesfarsita. Dar ce voiai sa imi spui?
- Sun Hee. De cand te-am vazut prima oara inima mea a tresarit. Am crezut atunci ca era mila, compasiune, dar m-am inselat. Nu am vrut multa vreme sa recunosc, dar cred ca m-am indragostit de tine. De fapt, nu cred, ci sunt sigur. Azi am avut revelatia asta, cand am stat atat de mult departe de tine..... Te iubesc. Declarand acestea se apleca si o saruta usor pe buze. Buzele lui Sun Hee tresarira usor si se deschisera incet. Isi ridica privirea spre JG si primi de aceasta data un sarut pasional care fu primit cu tot sufletul si cu toata fiinta ei, raspunzandu-i si ea la fel. Uimit de mersul acesta, continua sa o sarute, sa-i mangaie parul, sa o stranga la piept, din ce in ce mai tare. Dorea sa o faca una cu el. Dorea sa-i contopeasca trupul cu al lui.
- Sa inteleg ca asta este raspunsul tau? Ca nu iti sunt indiferent? Spune-mi ceva, o ruga insistent, strangand-o in brate puternic.
- Da. Si eu te iubesc. Te iubesc din prima clipa cand ti-am auzit glasul. A vibrat puternic in inima mea si apoi cand te-am vazut, am stiut. Am stiut ca sunt indragostita de tine fara scapare. Nu pot trai fara tine. Te vreau langa mine.
- Da, da iubita mea. Sunt langa tine, vreau sa fiu langa tine multa vreme. Te iubesc. Declaratiile de dragoste curgeau de o parte si de alta continuu. JG o lua de mana si se asezara pe canapea imbratisati. Nu-si doreau decat sa ramana cat mai multa vreme asa.
- Iubita mea, mi s-a parut sau ai zis ca m-ai vazut? intreba curios JG.
- Da, te-am vazut si mai ales te vad. Esti in fata ochilor mei de mult. Nu pot sa ma uit in alta parte. Privirea mea este atrasa de tine.
- Nu, acum chiar vreau sa imi spui. E adevarat ca ai inceput sa vezi? intreba JG nesperand inca sa fie fericit.
- Da. Vad din State. Te-am vazut inainte cu o saptamana sa plecam. Nu am vrut sa sti, ca sa nu crezi ca dragostea mea e doar recunostiinta.
- Nu pot sa cred. Tu chiar vezi? Chiar ma vezi? Cate degete am ridicat, intreba fericit peste poate JG.
- Doua si nu mai fi asa copil. Te vad clar si bine. Si sunt fericita ca te pot vedea..
- Iubita mea, spuse si o stranse din nou la piept. Dar am o problema acum, spuse un pic speriat JG.
- Ce...ce s-a intamplat? intreba Sun Hee cu teama.
- Il pregatisem din State, dar acum este prea tarziu sa ti-l dau? Nu trebuia sa aflu ca vezi. Asa vei crede ca asta este motivul spuse suparat JG.
- Ce este? M-ai facut curioasa. Spune-mi. JG ii arata cu degetul cutia de pe masuta de langa ei. Se intinse si i-o dadu fetei.
- Sun Haa, vrei...vrei sa ne casatorim? o intreba plin de emotie JG.
- Hmm, ce fel de intrebare este asta? Trebuie sa ne casatorim. Ce va zice lumea? Am stat amandoi singuri 3 luni. Trebuie sa imi salvez onoarea nu? spuse razand Sun Hee.
- Te iubesc. M-ai facut cel mai fericit om. Te voi iubi mereu. O saruta si mii de clopote se auzeau batand. Ziua cand va fi cel mai fericit om din lume a venit in sfarsit. Singuratatea lua sfarsit.

END