De ce mereu incerc sa scriu despre iubire?
Ce-ncerc sa fac din nou in asta lume?
As vrea sa fie iar loc langa mine
Ca sa ma bucur ca de o minune.
O calda imbratisare sa primesc in dar,
O piatra nestemata, atat de rara inca
Iar eu sa fiu alaturi de asta nestemata,
Cu ochii plini de lacrimi, eu iar tanjesc amar,
O mare mult mai mare si mult prea adanca,
Sa construiesc o casa ca pe o cazemata,
Sa pot sa stau in viata, intr-un adanc chenar.
O clipa trecu prin fata-mi obosita
Si ma opri sa mai privesc o data.
Trec zilele si clipele prin sita,
Iar eu ma trec la fel iar toata.
In miezul noptii, m-am trezit cu inima batanda
Un glas de nu stiu unde, imi rasuna in minte
Infricosata si totusi blanda
Ascultam si imi spuneam ades, iubite
Ca este timpul sa mai spun niste cuvinte.
Nu stiu de ce inca simteam cum mana ta iubite.
Ma strangea si iar ma mangaia,
Iar eu ma cuibaream timida intre cripte,
La pieptu-ti tanar, la care ma strangeai ades,
Dandu-mi mereu de inteles,
Ca dragostea este prezenta intre noi
Si ca-i facuta din noi doi.
Inca iti simt suflarea calda-n fata,
Atunci cand ma strangeai in brate.
Doreai atat de mult sa-mi spui,
Cuvinte calde, soapte sa le atarni in cui.
E inutil sa-mi spui ca ma iubesti
O simt mereu cu fiinta-mi toata.
O Cerule, de acolo de sus privesti,
Cum dragostea e ca o roata.
Si simt din nou cum fiinta mea vibreaza
Cand ma atingi si iar ma strangi in brate.
Nespusele cuvinte toate,
Ti le citesc in ochii calzi ce-noate,
In lacrimi atunci cand ma privesti,
Si toata fiinta ta imi spune" Te iubesc"
Si inima imi bate din ce in ce mai tare
E timpul sa ma cuibaresc
Cand iara-mi spui ca ma iubesti...in mare.
Flautul, fermecat a inceput sa cante
Iar multe sentimente in rand s-au asezat
Sa-l urmeze oriunde a plecat.
Cantecul rasuna si ecoul ii raspunde.
Pasari cu aripi frante
Se cuibaresc pe varf de munte
Ingana-ncet ecoul clar
O furtuna in ultimul pahar.
Chiar daca vara-ncet a trecut
Noi vom ramane raniti cu glasul mut.
Un nor opri-va soarele sa straluceasca
Un suras va pieri si-apoi incet va fi sa creasca
O inima de fata usor va-ncepe sa palpite
Cand va zari baiatul ce-l iubeste-n taina
Un cantec va fi si mii si mii de soapte
Un simplu "te iubesc, mi-e dor"
Apoi un falfait de aripi incet, usor
Iubirea va zbura in largul zarii
Iar noi pieri-vom in adancul marii
Ploua din nou in asta zi cu soare
Un nor gelos a inceput sa planga.
Iubea o raza de lumina
Ce soarele o arunca in sus.
O imposibila iubire pentru cei doi
O eternitate franta, o minciuna
Sperantele desarte, risipite-n ranchiuna.
Ploua si in sufletul meu
Oftez adesea si plang ne-ncetat
Iubirea ce in veci n-a existat.
Un mare gol ma doare,
Un vesnic pustiu ma bantuie si moare
O raza de lumina ce rataceste-ades
Un nor gelos ce plange far-deinteles
Potop de lacrimi calde,
Un val de mare scalda.
Un tarm arid si vested
O viata goala fara de iubire
Si peste toate astea, ploua din nou cu soare
Sa spun adio iubirii ce n-a fost vreodata
Sa spun adio unei vieti pe care n-am trait-o niciodata
Sa-nchid ochii pentru a visa, din nou
S-ascult cum ciripeste o vrabie in ou.
Iubirea, oare exista undeva?
Nu stiu, nu am gasit-o nici aievea.
O lacrima fierbinte ce curge dintr-un rau,
O lacrima ce umple o eterna mare,
Asta-i iubirea,asta-i chemare?
Intunecate paduri si mult prea dese
Lasa in urma lor iubiri imense.
Am oare puterea de a ma impotrivi iubirii?
Chiar imi doresc sa sufar?
Iubirea doare, te seaca, te usuca.
Incet te stoarce de vlaga, de putere.
Cu ochii inchisi am sa spun adio,
O viata am avut si n-am stiut trai-o
Si las destinul sa-mi decida viata
E un fir subtire doar de ata.
Sa spun adio.....
In miez de noapte bate
Ceasul cu mii si mii de soapte.
Cersesc imensitatea,
Doresc eternitatea.
In umbra castelului din munte,
Iubirile se pierd mute.
Colind prin codrii negrii,
Sa prind miresmele tacute ale verii.
Lumina obscura canta
La ceas de miez de noapte
Inima mea zburda
Pe mii de plaiuri coapte.
Si lacrima fierbinte
Se scurge incet din minte
Lasand in urma ei
Durere, chin si jale.
De ce ma cred aparte,
De aste vremuri grele,
Un cantec jalnic bate
Spre o lumina noua.
E noapte iara
Se aude un ceas batand
In chip de nemurire
In toiul verii bland.
O lacrima cerseste
Iubirea ce trecu
O lacrima iubeste
Un val de mare scurt.
Si cant si plans si jale
Se-aude de departe,
O fata plange dorul
Ce de baiat desparte.
Sunt astazi in tacere,
Un simplu om, femeie,
Un cant si o minune
Ce-o lacrima apune.
Si duc peste hotare,
O veste ce ma doare.
Voi mai trai si maine
Cand astazi vreau sa mor,
Voi duce nemurirea
Pe-al plaiului ogor.
In miez de noapte bate
Ceasul cu mii si mii de soapte.
