Only Love!!!!!

Un gust usor salciu si un pic sarat persista in gura lui, provocandu-i o sila de tot si toate. Ura momentul cand trebuia sa se hraneasca. In cei 200 de ani de cand haladuia prin lume, nu reusise inca sa se obisnuiasca cu gustul sangelui. Incercase tot felul de metode. Se chinuise singur si incercase sa nu se mai hraneasca, dar instinctul era mult prea puternic. O furie vecina cu nebunia pusese stapanire atunci pe el si devastase tot in jurul sau. Puterile ii slabisera si ajunsese carne de tun pentru ceilalti vanatori. Daca nu voia sa fie omorat de ceilalti trebuia sa fie puternic, trebuia sa se apere. Ura ca tot ceea ce iubea disparea in timp lasandu-l pe el cu inima pustiita, singur. Nu se obisnuise nici cu lucrul acesta. In timp pierduse multe persoana dragi lui, multe iubite, multi prieteni. Numai el...el ramanea neschimbat. Pentru ca nu se hranise direct de la sursa, el ramasese totusi pur. Nu avea probleme ca ceilalti, sa se fereasca de soare, sa nu poata merge pe strada in plina zi. Avea grija totusi de pielea lui si regulat se ducea la un salon si isi proteja pielea cu un complicat procedeu, pe care i-l aplicau. Era singurul loc acest salon patronat de un „varstnic”, tot de teapa lui, care renuntase de mult la a mai face victime in randul oamenilor. De-a lungul timpului acesta facuse fel de fel de experiente ca sa suprime stilul acesta de a se hrani. Reusise intr-un final sa sintetizeze sangele si se hranea cu un fel de ser pe care il facea singur. Junki incercase si el serul, dar...fara efect. Lee Soo Jin trebuia sa studieze si pentru el o metoda, dar asta se putea rezolva in timp. Pana atunci insa...trebuia sa se chinuie. Doar mirosul de sange si il facea sa i se deschida apetitul. Noroc cu tehnica asta noua, avansata. Gasea pungile cu hrana destul de greu si la preturi exorbitante. Dar ce mai conta? Cand iti este foame uiti de toate. Nu te mai gandesti decat cum si cat sa mananci. O picatura i se prelinse prin coltul gurii. Se sterse dezgustat si isi aplica cateva lovituri de palma peste fata, provocandu-si singur durere. Lee Soo Jin intra in camera aducand cu el o seringa cu un lichid albastrui. O privi in zare si...

- Esti sigur ca vrei sa incerci? Il intreba temator pe Junki.

- Normal, de ce crezi ca sunt aici? Sa te vad pe tine? Crezi ca imi era dor? Intreba argatos Junki.

- Ok, ok, potoleste-ti furia. Gata a trecut. Bea un pahar de whisky. Clateste-ti gura. Hai respira adanc. Tine-ti respiratia pana numeri la 10 si apoi lasa aerul sa iasa usor. Relaxeaza-te, trebuie sa facem incercarea asta, fara sa te porti anormal. Crezi ca poti? Daca nu o amanam.

- Hei, crezi ca renunt asa de usor? Asteapta numai. Ma voi relaxa imediat. Stai pe aproape. Incet se relaxa. Tensiunea din corp ii disparuse, iar fata i se insenina. Ochii recapatasera culoarea normala. Cred ca acum sunt gata. Ce vrei sa fac de data asta?

- Stai linistit. Atat. Cred ca are legatura cu sangele tau. Am incercat ceva nou. Stai sa vedem.

- Dupa cate vad iti place sa faci experiente pe mine nu? Rase incetisor Junki si inchise ochii cat timp serul ii cutreiera tot corpul. Wow! Sunt un pic ametit. Sa facem o incercare. Lee Soo Jin aduse un pahar cu un lichid rosu aprins si i-l inmana lui Junki. Acesta il lua si il duse usor la nas, absorbindu-i aroma puternica. O grimaza de sila ii schimba expresia fetei. O senzatie de voma il cuprinse si fugi la baie unde stomacul lui se revolta indelung, sleindu-l de puteri. Se reantoarse vlaguit dar totusi satisfacut.

- Cred ca de data asta ai facut ceva mai bine. Se pare ca datorita serului voi reusi sa trec peste chestia asta cu sangele, spuse ganditor Junki.

- Wow, ce stil ai de a-mi multumi. Dar nu-i nimic. Imi pare bine ca incet, incet ma apropii de finalul reusitei. O sa fie timp si pentru multumiri.

- Ok. Nu am vrut sa par nepoliticos. Sti doar ca nu este in firea mea.

- Lasa ca te cunosc mai bine decat tine. Oricum sunt multumit pe moment. Trebuie sa asteptam sa vedem reactia corpului tau. Nu trebuie sa ne grabim.

- Ok, am inteles. Dar parca nu mai am rabdare.

- Efectul s-ar putea sa treaca repede. Trebuie sa avem grija. Inca este in faza de experiment. Sti doar! O... ce se intampla? Intreba Lee Soo Jin ingrijorat neluandu-si ochii de la Junki. Privea ingrijorat la acesta pentru ca ochii...ochii isi schimbasera culoarea, devenisera de un azuriu stralucitor. Un licar de neascunse pofte se oglindi in ochii lui Junki. Un zambet diavolesc ii aparu pe fata. Acest zambet ar fi luat tuturor mintile daca l-ar fi vazut.

- Nu se poate, striga Junki. Mi-e foame. O foame nebuna. Parca mai mare este acum.

- S-ar putea sa fie efectul secundar de care ma temeam. Ma si miram sa nimeresc asa usor.

- Cum adica sa nimeresti? Nu ti-ai notat nicaieri? Cum poti fi asa de delasator? striga intrigat Junki, dand cu pumnul in masa de nervi.

- Ei...in principiu stiu, dar ...ce vrei de la mine? Nu credeam ca trebuie sa muncesc si pentru altii, spuse suparat si Lee Soo Jin.

- Ce faci? Da-mi ceva sa mananc, repede, sunt lihnit. Mi-ai starnit apetitul si acum este de necontrolat.

- Ia-ti singur, doar sti unde este. Doamne cat esti de frumos, atunci cand iti este foame. Toate simturile iti sunt ascutite, iar frumusetea ta diavoleasca infloreste.

- Crezi ca imi arde de complimente acum? Sunt prea chinuit de foame ca sa zambesc la chestiile astea inutile pe care le spui. Degeaba ai trait atatia ani. Mintea ta umbla cu sorcova. Inceteaza cu prostiile. Ma faci sa ma simt incomod. Opreste-te.

- Acum inteleg de ce femeile cad ca mustele in fata farmecului tau irezistibil. Le vrajesti cu ochii si le ametesti cu zambetul.

- Nu incetezi? Hai ca avem si altele de facut, decat sa vorbesti prostii. Hai la treaba. Nu uita ca trebuie sa ma ajuti intr-un final. Bau o portie mare de sange, dupa care incet se potoli. Isi sterse buzele de urmele lasate de lichidul baut. Ofta si se intinse pe pat incercand sa atipeasca.

- Dupa fiecare masa, simt nevoia sa atipesc putin. Acum sunt cel mai vulnerabil, spuse si adormi pe loc.

- Cum poti dormi in clipa asta?intreba intrigat Lee Soo Jin.

- Hmmm,nu stiu, mormai Junki si cazu intr-un somn adanc. Erau ceva zeci de ani de cand Lee Soo Jin il cunostea pe Junki si de cand se lipise de acesta. Ii placea firea deschisa a acestuia. Ii admira frumusetea aproape feminina. Ii iubea zambetul diavolesc atunci cand ii era foame. Daca ar fi schimbat ceva la Junki , nu stia ce ar fi. Pacat de nesansa vietii lui. Cum naiba devenise vampir? Junki pastra tacerea despre acest lucru. Nu reusise inca sa afle decat franturi. Nu reusise se le puna cap la cap. Poate intr-o zi...cine stie?

- Ai cazut pe ganduri ii sopti la ureche Junki luandu-l prin surprindere pe Lee Soo Jin.

- Omo, m-ai speriat. Mereu ma faci sa mi se ridice parul de pe spate. Ti-am zis sa nu ma mai sperii. Si mai ales cu vocea asta...

- Hei...Ce are vocea mea? Toate femeile care au trecut prin viata mea spuneau ca imi adora vocea. Ce este in neregula cu ea?intreba Junki mirat.

- Ei...e prea tentanta. Asta e. Ha,hahaha, rase Lee Soo Jin.

- Ma miram sa spui tu ceva in regula. Mereu ai fost asa sugubat? intreba preocupat Junki de aprinsul unei tigari.

- Opreste-te, striga Lee Soo Jin la el. Acesta inlemni cu bricheta aprinsa si cu tigara neaprinsa in gura. Te rog nu mai fuma. Cel putin acum cand esti langa mine. Imi da o senzatie neplacuta de disconfort si apoi nu este bine nici pentru pielea ta.

- Ha, ha, ha. Aproape ca m-ai convins de data asta. Dar ce sa fac? Sti doar ca fac doar ce vreau, spuse si isi aprinse tigara din care trase cu nesat. Apoi se invalui incet in fumul pe care il scoase pe gura si nas in acelasi timp.

- Nu te inteleg si pace. Ce iti place sa-ti irosesti sanatatea?

- Hai nu mai fi soacra. Mereu ma certi. Mama daca ai fi si nu ai sta cu gura asa pe mine.

- Imi vei spune ceva din viata ta vreodata? As fi tare curios sa te cunosc un pic mai mult.

- Ei, curiosii mor repede, nu stii? rase Junki pregatindu-se de plecare. Lasa prostiile astea sentimentale si ajuta-ma daca vrei cu adevarat. Incerca sa para vesel, dar sufletul lui era greu. Oare cat timp va mai duce povara asta? De multe ori imi doresc ca totul sa se termine. Imi spun ca am trait suficient, dar...nu pot renunta la viata asa de usor. Inca imi doresc sa fac multe lucruri pe pamant. Daca am sansa asta, de ce sa nu o folosesc? Trebuie sa mai vad o data locuri care mi-au fost dragi, trebuie sa mai simt o data iubirea(o ce inaltator sentiment), mai  trebuie sa fac multe lucruri si pentru altii (asa ca tine), deci in concluzie trebuie sa merg mai departe asa cu soarta pe care o am. Cine stie?...Poate ca acum voi iubi mai intens. Dar nu voi scapa sansa. Nu o voi lasa sa plece.

- Ce ai de gand? Stii doar ca oamenii imbatranesc si mor, iar tu ramai vesnic tanar si viu. Cum crezi ca poti rezolva asta? Ce nu ai putut face in tot timpul  asta (adica sa bei sangele oamenilor asta ducand implicit la marirea randurilor vampirilor) o sa faci acum pentru o dragoste? Gandeste-te cat suferi tu. Cat chin induri tu, ca inima ta nu poate concepe sa primeasca sange de la altcineva si cu ce pret.

- Gata, taci. Sper sa pot sa rezolv asta. Nu stiu inca. O sa vad. Deocamdata nu am nici macar o iubire la orizont. Sunt inca singur. Cel putin nu sunt implicat cu sufletul intr-o relatie.

- Da ai dreptate. Tu nu esti implicat, dar sunt implicate toate femeile de toate varstele, cate te intalnesc sau care trec intamplator pe langa tine. Toate sunt atrase irezistibil de fiinta ta. Nu trebuie sa faci nici o miscare. Toate vor fi ale tale, doar facandu-le un semn.

- Hai, nu mai fi asa carcotas. Sti doar ca nu fac nimic ca sa merit acest privilegiu.

- Da, stiu. E ca si cum ai imprastia feromoni. Toate sunt subjugate de o privire a ta, de un simplu gest.

- Si atunci ce propui? Sa nu mai ies in lume? Sa ma ascund cu capul in nisip? Ce?

- Omo, nu-i o idee rea, spuse glumind Lee Soo Jin.

- Hai termina cu prostiile. Mai imi faci tratamentul pentru piele azi? Sunt foarte ocupat. Decanul doreste sa tin si un curs de regie. Cine stie? Poate voi reusi sa fac si un film. Ce zici?

- Hai. Trebuie sa intretinem pielea asta fina si luminoasa, spuse si ii mangaie fata, doar din placerea de a-i simti pilelea cu degetele.

- Iar te prostesti? Nu ti-ai facut tot jocul? Mai trebuie sa razi mult de mine? Hai.

- Da, domn profesor. Sunt pregatit. Ii aplica o masca pe fata care continea lut si uleiuri frumos mirositoare facute din plante. Junki simti cum pielea i se catifeleaza si se regenereaza sub masca. Statu linistit fara sa mai scoata un cuvant, dar gandurile...gandurile ii zburara inapoi in timp.

Capitolul 2.

- Junki trebuie sa ma prinzi, striga fata rosie la fata de atata alergatura. Iti voi da cadoul doar  daca...striga si se impiedica uitandu-se mereu la el. Ah...ma doare, planse fata, prinzandu-si glezna pe care si-o rasucise in cadere.

- Lilith, nu inteleg de ce nu esti atenta. Ti-am spus de o mie de ori sa te uiti unde pui pasul. De ce ma faci sa ma ingrijorez? O ajunse din urma Junki si ii cerceta piciorul sa vada cat era de ranit. Acum ce facem? Hai urca-te in spatele meu. Iar o sa ma certe mama ta din cauza ta.

- Pai asa si trebuie. Din cauza ta m-am ranit. Sper ca de data asta sa te certe tare de tot.

- De ce? Intreba nevinovat Junki.

- Poate te si bate. Ce bine ar fi spuse rautacios Lilith.

- Ce am facut asa de rau? Cu ce am gresit de trebuie sa fiu batut?

- Trebuie sa-ti mai poceasca un pic fata asta. Cine te vede pentru prima oara jura ca esti o fata imbracata in baiat.

- Hai iar incepi? Ce sa fac? Seman cu mama care este o frumusete spuse fara falsa modestie Junki.

- Omo!!! Si orgoliul asta trebuie sa fie un pic retezat nu crezi? Esti plin de tine. Tii nasul cam pe sus, nu crezi?

- De multe ori te suspectez ca esti bauta. Dar acum nu simt miros de alcool deloc. Tu chiar nu ai ce face?

- Nu vreau ca alte fete sa se uite dupa iubitul meu. Trebuie sa fii doar al meu. Ai inteles?

- Si daca iti spun ca este asa o sa te potolesti?

- Sa te cred, sa nu te cred....Cu fata asta atat de frumoasa cad toate femeile la picioarele tale, doar sa le faci un semn. Fata asta zglobie si neastamparata reusise sa-i cucereasca inima. Dorea sa se trezeasca in fiecare dimineata alaturi de zambetul si imbratisarea acesteia. Isi propusese sa o ia de nevasta, dar diferentele sociale erau o piedica in realizarea acestei dorinte. Parintii lui nu i-ar fi dat voie niciodata sa se insoare cu fata servitoarei. Pentru ei nu conta ca el o iubeste. Ei voiau pe cineva de rang asemanator cu ei. Lilith crescuse o data cu el in casa lui. O iubise de cum o zarise. I se lipise de suflet si nu ar fi renuntat niciodata la ea. Mama lui stia despre iubirea lui, dar nu putea sa-l ajute cu nimic. Tatal lui, un om strict, rece si calculat, avea alte planuri pentru el. Voia sa-si insoare fiul cu una dintre fetele cu rang inalt, ca familia lor sa poata urca social. Toate astea il lasau rece pe Junki.Nu credea niciodata ca va fi pus in fata faptului implinit.

- Dar cum se face ca de cate ori ne intalnim sfarsesc prin a te duce in spate? O faci intentionat?intreba Junki, fata cara il lasa aproape fara aer, din cauza stransorii.

- Ce cald, murmura Young Jae si il stranse si mai mult de gat pe Junki.

- Omo, vrei sa ma omori? Nu ma mai strange asa. Te dau jos sa stii spuse si incerca fara folos sa o dea jos din spate.

- Stai, striga ea, nu mai fac. O sa stau linistita. Hai ca mai avem putin, spuse fata si il mangaie usor pe obraz, facandu-l pe acesta sa roseasca.

- Ce naiba faci ca mereu cedez in fata ta, spuse oftand, dar totusi zambind. O salta mai mult in spate si o cara pana la poarta casutei modeste in care locuia impreuna cu mama ei.

- Tinere stapan, striga mama fetei ingrijorata. Iar ai adus-o in felul asta? Mereu face asa. A devenit un obicei. Da-i drumul. Las-o jos. Fata rea ce esti. Ti-am spus sa nu-i mai faci asa ceva tanarului stapan. Young Jae sari vesela din spatele lui Junki si fugi departe de mania mamei ei. Junki se uita cu ingaduinta si dragoste dupa ea.

- Oare de ce nu ma mira? Niciodata nu stiu daca este real sau se preface cand se raneste. Omoni! Ce ai vrea sa fac? Sa o las in drum? Stii doar ca nu am inima asta. Si oricum imi face placere sa o aduc asa.

- Gata m-am decis. Trebuie sa o marit. Asa ceva nu se mai poate. Doar asa se va potoli. Tinere stapan, e timpul sa te retragi, parintii sigur sunt ingrijorati. Te rog sa te grabesti sa ajungi acasa in siguranta.

- Da omoni, plec acum. Te rog sa nu fi prea aspra cu Young Jae. E atat de copilaroasa inca...Ramai cu bine.

- Multumesc tinere stapan. Si te rog sa nu imi mai spui omoni. Stapana sigur se va supara. Te rog, daca poti, evita sa ii spui ceva despre Young Jae.

- De ce omoni? Mama nu este o fiinta asa de rea sau ingusta la minte.

- Stiu, dar.....sigur se va supara. Am auzit....

- Ce? Ai auzit ceva despre ce? Spune-mi. Trebuie sa stiu.

- Stiu ca nu ar trebui sa spun nimic, dar se pregateste nunta ta cu fiica cea mare a ministrului justitiei. Am auzit ca este frumoasa....

- Omo, chiar? Si nimeni nu ma intreaba si pe mine nimic?Eu nu contez? Nu, adica parerea mea. Off, sunt suparat. Trebuie sa am o discutie cu ei. Repede.

- Te rog sa nu ii spui stapanei ca stii de la mine, spuse ingrijorata mama fetei.

- Nici o grija omoni. Stiu eu ce trebuie sa spun. Ajuns in fata portii constata ca era multa lume care se zgaia peste peretii locuintei. O mare de curioasi stransi, comentau de zor.

- Am auzit ca fata este frumoasa. Dar cam plina de ea. E rece ca o piatra udata de apele raului de munte. Servitoarele o stiu toate de frica.

- A bagat spaima in ele. Daca nu-i convine ceva le bate pana le lasa late. Pacat ca este frumoasa, dar are un suflet intunecat.

- O, o, tinere stapan. Ce faci aici? Intrebara oamenii balbaindu-se cand il zarira pe Junki amestecat printre ei. Ar fi trebuit sa fi in casa. Ti-au venit petitori, ha, ha, ha rasera stramb cativa sateni invidiosi pe norocul ce a dat peste Junki. Acesta ii privi plin de seriozitate si pleca ganditor catre poarta casei sale, incercand sa fie cat mai calm posibil.

- Buna ziua zise si se inclina plin de respect catre musafiri si catre parintii care il asteptau nerabdatori. Imi cer scuze de intarziere, dar este drum lung de la templu pana acasa. Nu stiam ca avem musafiri, caci m-as fi grabit sa ajung spuse spasit Junki, ascunzand un zambet abia retinut.

- E bine ca ai ajuns il lua in primire mama lui, luandu-l de mana cu dragoste si il indemna sa se aseze sa ia parte la discutia din jur. Junki se adresa plin de respect ministrului...

- Ce bucurie pe noi. Ati venit sa ne vizitati. Ce ati mai facut? Sunteti bine?intreba plin de interes Junki. Cucerit de curtenia acestuia, ministrul nu se dadu inapoi de la ai raspunde cuviincios acestuia cu toate ca il asteptase ceva vreme.

- Multumesc de grija acum ma simt bine. Isi drese glasul si se intoarse catre stapanul casei. Cred ca banuiesti prea inalte, de ce am poposit azi aici.

- Hmm. Cred ca banui. Tatal lui Junki se intoarse catre acesta si...Ministrul justitiei a venit cu o cerere importanta. Cu toate ca eu nu am nimic impotriva, vreau sa stiu si parerea ta.

- Despre ce este vorba abodji? Intreba curios Junki.

- Doreste ca tu sa te casatoresti cu fata lui si asta cat mai repede. Ce parere ai? Esti de acord? Cu toate ca parerea ta nu ma prea intereseaza atat timp cat am decis eu tot- Eu nu am nimic impotriva, dar...

- Abodji, inca nu mi-a venit timpul de insuratoare. Mai am de dat examenul pentru functiia din administratie.  Mai am multe de invatat si plus de asta ai uitat ca trebuie sa plec in China pentru doi ani, ca sa invat mai bine principiile statului. Ai uitat ca insasi majestatea sa mi-a recomandat acest lucru ca apoi sa imi ocup locul pe care domnia sa l-a creat pentru mine?

- Hmm, stiu asta, dar poti sa te insori si apoi sa pleci sa studiezi. Nu cred ca majestatea sa ar avea ceva impotriva.

- Atata timp cat nu am primit ordin de le majestatea sa, nu pot sa iau hotarari de capul meu, spuse tinandu-se pe pozitie si incercand din rasputeri sa nu raspunda        negativ cererii ministrului, care era recunoscut ca un om crud si necrutator cu cei care erau impotriva lui.

- Nu este nici o problema. Voi vorbi cu majestatea sa chiar eu si ma voi supune deciziei pe care acesta o va lua. Te vei supune si tu? Il intreba pe Junki.

- Da stapane. Dorinta majestatii sala va fi o porunca pentru mine, spuse zambind Junki stiind de acum raspunsul pe care acesta il va primi de la regele lor. Ministrul pleca incantat de cum decursese intalnirea. Deja isi freca mainile cu satisfactie ca de o reusita nemaipomenita. Ajuns acasa dadu de mancare si de baut tututror celor care il serveau la el acasa, bucurand suflete hamasite de foame si de sete. In schimb la Junki acasa spiritele nu erau tocmai roze. Tatal lui Junki intelesese capcana in care cazuse ministrul cu sau fara voie. Il certa din priviri si alunga toate femeile din preajma lor, dorind ca alte urechi sa nu mai auda discutia dintre tata si fiu.

- Junki! Te inteleg, dar cat crezi ca o sa scapi? Tu crezi ca majestatea sa iti va canta in struna mult timp? Sub presiunea ministrului va ceda usor, ai sa vezi. Si totusi nu inteleg de ce nu ai vrut casatoria. Fata este frumoasa, are pozitie sociala buna, radacini adanci, e desteapta, ce mai vrei mai mult. Si inca ceva. Nimeni in lumea asta nu este perfectiunea intruchipata.

- Abodji, credeam ca m-am facut inteles o data. Nu inteleg de ce insisti atat. Ti-am spus ca ma voi casatori cu cineva pe care sa iubesc. Nu-mi doresc altceva decat dragoste si armonie. Vreau sa vin acasa de drag. Sa imi iubesc nevasta, sa fac copii din dragoste, nu pentru ca asa trebuie.

- Ce spui tu crezi ca vei gasi candva? Nu exista asa ceva spuse tatal lui trist.

- Sa nu imi spui ca tu cu mama...

- A nu. Acum pot spune ca nu regret nimic. Dar cand am fost tanar ca tine, a trebuit sa ma supun celor adulti si am facut asa cum au dorit. Mi-am lasat dragostea pentru fiinta iubita sa piara si m-am supus dogmelor familiei. Cu toate astea nu regret nimic. Am ajuns sa o respect si sa o apreciez mult pe mama ta. Ea intotdeauna a avut cate un cuvant cald pentru inima mea ranita. Chiar daca o stiut ca am iubit pe altcineva, ea....ea m-a inteles si m-a sustinut in orice decizie am luat. Asa ca asta iti doresc si tie fiul meu. Un om care sa-ti fie alaturi si la bine si la rau. Un umar pe care sa-ti odihnesti capul, sau pe care sa plangi. O inima calda care iti va alina inima ta ranita.

- Abodji. Nu te supara, dar eu...eu iubesc pe cineva si nu pot sa ma gandesc decat la acea persoana.

- Chiar vrei sa-mi pui ministrul in cap? Stii ce fel de om este? Daca nu va putea sa te aibe de ginere, nu te va lasa sa traiesti linistit cu alta femeie. Nu ne va lasa in pace nici pe noi. Va incerca prin toate mijloacele sa ne distruga, iar pe tine ar fi in stare sa te rupa in bucati, asa de mult isi iubeste fica.

- Off. Mare belea. Atunci trebuie sa ii spunem adevarul spuse oftand Junki.

- La ce te referi cand spui „adevarul”, intreba suspicios tatal lui.

- Pai trebuie sa stie ca nu pot sa fac copii, ca sunt bolnav, ca...ceva de genul asta, spuse disperat Junki.

- Nici in gluma sa nu mai spui asa ceva, spuse tatal lui manios si il palmui cat putu de tare. Cu astea nu se glumeste. Asa te-am invatat eu sa infrunti necazurile?

- Pai altfel nu vad cum pot iesi din incurcatura asta, spuse Junki masandu-si de zor locul lovit.

- Si ma rog cine este persoana pe care tu spui ca o iubesti? Intreba curios tatal sau.

- Nu cred ca este momentul acum sa vorbim despre asta. O sa vin cu ea sa ti-o prezint, daca asta iti doresti spuse incet Junki.

- Inainte de toate, vreau sa vad, sa stiu daca merita sau nu lupta la care ma inhami.

- Abodji, daca eu o iubesc inseamna ca merita. Din pragul usii mama lui il privea cu ingrijorare. Dupa discutia cu tatal lui, cam stia unde batea fiul ei. Nu va fi niciodata de acord ca tocmai fiul ei sa ia de sotie o fata atat de neansemnata, niciodata.

Capitolul 3.

Young Jae, isi desfacu parul si intra in apa calduta pe care mama ei i-o pregatise. Se imbaie timp indelungat, cu gandurile duse, facandu-si mii de planuri in cap, mii de scenarii. Se va casatori cu Junki. Sigur, cu orice pret. Isi spala parul lung pana aproape de genunghi. Mama ei ii aduse din nou apa calda pe care i-o turna incet pe par.

- Omoni, oare voi reusi sa ma casatoresc? Cine sa ia o fata atat de neascultatoare ca mine?

- Daca si tu spui asta, eu ce sa mai zic? Spuse suspinand mama ei.

- Omoni, eu...eu il iubesc pe Junki. Ma gandesc in fiecare clipa la el. Nu cred ca pot trai fara el. Nu ma vad langa alt barbat. Trebuie sa fie al meu.

- Ce bazaconii iti umbla prin cap, fata mea? Stii ca asta nu se poate intampla. Junki-tanarul stapan- trebuie sa se casatoreasca cu fata ministrului. Nu are de ales. Daca prin absurd, nu se casatoreste, toata familia lui va avea de suferit. Ministrul nu este un om usor de dus de nas. Cand isi pune ceva in cap, nimeni nu poate interveni.

- Eu cred ca oppa va gasi o solutie. Trebuie.

- Dar tu sti foarte bine ca nu se poate casatori cu tine, chiar daca te iubeste. Sentimentele astea nu sunt pentru cineva asa ca el. El doar trebuie sa se supuna vointei parintilor si atat. Intelegi?

- Nu, nu vreau sa stiu nimic. Stiu doar ca va fi al meu indiferent cum. Face parte din viata mea.

- Hai treci si te imbraca pana nu racesti. Stergeti parul si mergi de te culca. Iar mama ei pleca in graba spre casa tanarului stapan, la chemarea urgenta pe care o primise. Pana ajunse acolo isi facu in cap un plan, cam ce lar putea  sa-i raspunda stapanei. Stia pentru ce era chemata. Dar...

- Ai ajuns? O intreba calma stapana.

- Da, spune-mi care este dorinta domniei voastre, intreba umila femeia, cu ochii in pamant si inclinandu-se respectuos. Stapana ii puse in fata un pumn intreg cu bani.

- Ia astia, sunt pentru tine si fica ta. Cu banii astia vei putea sa o mariti decent. Sa ii gasesti un baiat bun, linistit, muncitor.

- Nu pot primi acesti bani, spuse mama fetei speriata.

- De ce? Sunt prea putini, sau ce?

- Nu, nu asta am vrut sa spun. Atat doar ca nu vrea sa se casatoreasca inca.

- Atunci i-ai si pe astia si plecati cat mai departe de aici. Nu va vreau pe niciuna in preajma fiului meu, ai inteles? Sti prea bine ca trebuie sa se casatoreasca cu fata ministrului si din cauza fetei tale, cauta sa ne distruga pe toti. Daca ti cu adevarat la el, si mai ales Young Jae il iubeste asa cum spune, va rog sa-i redati libertatea. Acasa Young Jae era visatoare. Se plimba de colo, colo negasindu-si linistea. O stare de agitatie pusese stapanire pe toata fiinta ei. Zarindu-si mama care se apropia incet, fugi inaintea ei, imbratisand-o. Inca de mica ramasese doar cu un parinte. Pentru mama ei a fost destul de greu. Tanara cu un copil de crescut, a fost foarte greu. Poate din cauza asta tinea atat de mult la Junki. De cand era de o schioapa, a considerat ca Junki ii apartine. Era geloasa pe ceilalti copii cand se jucau cu el. Mereu ii alunga si ii punea pe fuga pe toti care se apropiau. Junki la inceput se supara pe ea, dar cand o vedea ca plange, inima lui buna se inmuia si cadea la picioarele fetei. La inceput o vedea ca pe o sora, dar treptat sentimentele au capatat o alta forma si simtul proprietatii deveni acut. Cei doi erau mereu impreuna si sperau sa ramana impreuna mereu. Young Jae isi schimba si numele in Lilith. Numai Junki avea voie sa o numeasca asa. Privindu-i acum, fata mamei sale avu o presimtire rea.

- Omoni, ce s-a intamplat? De ce ai fata asta? Te doare ceva? Spune-mi. Cu ce sa te ajut? Mama ei o mangaie pe par, o lua in brate si incepu sa planga.

- Oma, oma,ma sperii. Ce-i?

- Trebuie sa plecam. Impacheteaza cateva lucruri si hai sa mergem. Trebuie sa facem o calatorie si asta cat mai repede.

- O calatorie? Asa subit? Vine si Junki? Nu l-ai chemat inca?intreba fata si masura strada cu privirea in cautarea lui.

- Nu el nu vine. Trebuie sa ramana acasa, are ceva de facut impreuna cu tatal lui. Hai grabeste-te.

- Ce-i zorul asta? Nu putem pleca maine? Acum ne va prinde noaptea pe drum. Nu vreau sa plec pe intuneric. Imi este frica de creaturile noptii.

- Esti cu mine. De ce iti este teama? Hai nu te mai prosti. Hai spuse si o trase de mana afara pe poarta.

- Oma, oma degeaba striga fata si se impotrivea. Mama ei o tara afara din sat pe un drum laturalnic. Era un intuneric de il taiai cu cutitul. Mama ei o adaposti la marginea unui rau, unde facu un foc si pregati ceva de mancare. Mancara in tacere. Young Jae se uita temetoare in jur. Simtea ca este urmarita din toate partile de mii de ochi. Fiori de gheata ii strbateau sira spinarii. Se chirci langa foc si incerca sa adoarma. Mama ei era deja adormita. O privea cu mila si cu neputinta. Nu avea puterea sa o ajute cu nimic. Un zgomot apropiat o facu atenta. Intoarse privirea si...

- Cine este acolo?intreba speriata incercand sa patrunda cu privirea intunericul din jur si totodata intetind flacara focului mocnit. Auzi un fosnet si un sunet de pasi care se apropiau. Repeta speriata intrebarea. Pasii se oprira, dar nici un alt sunet nu se mai auzi. Infricosata fata se stranse mai aproape de foc, mai puse cateva lemne sa-l inteteasca. Focul revigorat se inalta spre cer facand un jur mai multa lumina. La cativa pasi de ea zari silueta unui barbat care statea nemiscat cu o privire fixa si totusi ingrijorata.

- Cine esti? Se balbai Young Jae punand mana pe un bat aprins.

- Imi cer scuze ca te-am speriat. Dupa cum vezi nu indrazneam sa ma apropii de fel. Nu stiu cine sunteti si din cauza asta eram doar precaut. Chiar daca focul vesel ma imbia sama apropii, faptul ca sunteti niste necunoscute pentru mine m-a tinut la distanta.

- Dar cine esti, de esti asa de speriat de doua femei singure in noapte?

- Nu pot spune oricui cine sunt. Daca dezvalui cuiva asa ceva, acel cineva trebuie sa moara sau sa-i tai limba ca sa nu poata vorbi.

- Sti ceva? E noapte, e frig si nu am chef de glume sinistre si nesarate. Daca vrei o cana de ceai, poti sa te apropii. Nu prea arati ca un talhar, asa ca poti sa te apropii. Mama cand este foarte obosita, poti sa tai lemne pe ea, ha ha ha se surprinse fata razand. Barbatul se apropie incet de lumina rosiatica pe care focul o raspandea cu generozitate. Se aseza si intinse mana sa primeasca cana de ceai pe care Young Jae i-o intindea cu prietenie. Bau, in tacere licoarea fierbinte, neluandu-si ochii de la Young Jae. Aceasta cu un bat, atata focul mentinandu-l viu. Strainul isi termina cana de ceai, mormai un multumesc si se culca fara nici o teama. Fata mai zabovi ceva vreme si apoi ceda oboselii, adormand si ea. Dar somnul ei fu zbuciumat. Fantasmele noptii ii vizitara somnul. O trageau in toate partile chinuind-o. Parul i-l despletisera si il trageau in toate partile. Young Jae tipa de durere, dar nimeni nu o ajuta. In visul ei era o mare de oameni, dar toti treceau pe langa ea fara sa para ca au vazut-o. Degeaba tipa si se agata de acestia, toti treceau mai departe fara sa o ia in seama. Lacrimile ii curgeau siroaie pe obraji si totusi nu era nimeni, nimeni in stare sa o ajute. Rataci multa vreme in marea de oameni care forfoteau de colo, colo sperand sa gaseasca pe cineva cunoscut, cineva care sa o poata ajuta sa-si gaseasca mama sau pe Junki. Mergea pe strada si striga pentru a fi ajutata. Nimeni nu intorcea capul catre ea. Toata multimea accea de oameni isi vedea linistita de ale ei. In acest haos i se paru ca zareste o figura cunoscuta. Plina de recunostinta, fugi spre acesta. Intinse mainile spre acel om care se oprinse in loc si o privea drept in ochi.

- Daca vrei sa-i gasesti pe toti pe care ii cauti, te pot ajuta, dar....Pretul este foarte mare.

- Bani?....nu am. Cum pot plati? Intreba cu lacrimi in ochi.

- Cine ti-a cerut ceea ce nu ai? Trebuie sa paltesti cu sange, striga acesta catre fata ingrozita.

- Adica... trebuie sa mor? Intreba din nou aproape fara grai fata.

- Cine iti cere sa mori? Nu am ce face cu tine moarta. Vreau doar sa iti beau putin sange, atat. Apoi vei putea sa-i intalnesti pe cei pe care ii cauti. Esti disperata? Nu vei putea niciodata sa ii gasesti. Degeaba ii cauti. Daca vrei continua sa-i cauti si cand te hotarasti striga-ma.

- Cum sa te strig? Intreba din nou fata.

- Blade. Ma strigi de trei ori pe nume. Numai asa voi veni in ajutor. Acum e timpul sa te trezesti spuse acesta si disparu.

Capitolul 4.

Junki se trezi de dimineata si iesi pe poarta inainte ca restul casei sa se trezeasca la viata. Se trezi cu un dor nebun. Ii era dor de Young Jae. Visase ceva noaptea, nu-si amintea ce, dar palpitatiile pe care le simtea ii dadeau o neliniste profunda. Se spalase in fuga si fugi spre casa fetei, cu gandul ca poate o va zari macar. Stia ca mama ei pleca de cu noapte la treaba si ca Young Jae ramanea singura cu treburile casnice. Voia sa o ajute si azi ca in fiecare zi. Voia sa fie aproape de ea, sa-i simta parfumul ca de flori ce il raspandea parul ei desfacut. Voia sa-i mangaie fata nevinovata si sa-i priveasca adancul ochilor catifelati. Voia sa-i prinda parul si sa-l pieptene indelung murmurand un cantec cald. Voia sa o stranga in brate. Voia sa fie doar cu el. Trebuia sa fie a lui. Acum mai mult ca oricand isi dorea acest lucru. A vazut-o inflorind, iar acum voia sa-i simta mirosul. Agitat intra in curte strigand-o.

- Young Jae? Unde esti? Nu te mai ascunde. Am venit. Mi-a fost dor de tine. Am venit sa te vad. Degeaba striga, nu ii raspunse nimeni. Atunci, intra in casa cautand-o. „Oare unde s-a dus asa de dimineata? O fi plecat la rau sa splele? O fi plecat la fantana sa ia apa? Unde o fi?” Se aseza pe prispa casei, asteptand. Incet somnul il cuprinse si atipa. Visa. O visa pe Young Jae alaturi de un barbat. A trecut pe langa el si parca nu il cunostea deloc. A strigat-o, dar fata nici macar nu a intors capul. Privea fascinata barbatul langa care mergea alaturi. Ii sorbea cuvintele si era pierduta in ochii lui, care luceau straniu. Acesta se apropie de Young Jae si o musca de gat. Ii supse sange. Ridica privirea catre Junki care ramasese paralizat, cu privirea lipita de cei doi, si fara putinta de a se misca vreun pic. Sangele i se prelingea pe barbie si un zambet plin de satisfactie i se afisa pe fata nefiresc de alba. O lasa incet pe Young Jae jos sa se odihneasca. Aceasta cu o privire pierduta incerca sa-si revina din lesinul care o cuprinsese. Junki se zbatea sa se trezeasca din vis. Era constient ca visa. Voia sa se trezeasca sa spuna ca era un vis, dar ceva il tinea nemiscat si in imposibilitate de a face vreo miscare. Asista tacut la toata scena. Deodata tresari si se trezi plin de sudoare rece. Cauta cu privirea in jurul lui sa-si confirme ca a fost un vis.

- Of. Ce bine, ca a fost un vis. Ce ciudatenii mai pot visa si eu. Mai bine plec sa o caut decat sa stau asa. Cauta peste tot, dar nu o gasi. Nimeni nu a vazut-o, nimeni nu stia nimic de ea. Se intoarse la casa saracacioasa, care acum era pustie si rece. Parea nelocuita de multa vreme. Se uita mai atent si vazu ca sunt multe lucruri lipsa. Apoi banui ce s-a intamplat. Sa asteptase la asa ceva, dar nu credea ca parintii lui ar fi avut vreun amestec. Ajuns acasa se pregati pentru o lunga calatorie. Mama lui incerca fara succes sa-l impiedice.

- Daca au plecat inseamna ca au avut bun simt si au stiut ca este bine pentru tine. Unde vrei sa pleci? Sti doar ca ministrul va veni din nou. Sti doar ca nu ne va lasa in pace. Trebuie sa te supui. Trebuie sa te casatoresti.

- Omoni, tu stii ceva? De ce vorbesti ca si cum ai cunoaste ceva? Sti unde au plecat? Spune-mi. De ce asa deodata? De ce?

- Nu trebuie sa pleci, nu iti dau voie. Nu poti iesi intelegi? Il tragea de haine interzicandu-i sa plece undeva.

- Omoni, intelege ca trebuie. Trebuie sa o gasesc pe Young Jae. Si asta cat mai repede, spuse si isi trase hainele din mainile mamei lui si fugi spre poarta.

- Repede, inchideti portile. Nu-l lasati sa iasa de aici. Acum! Toata lumea se precipita si executa ordinul la timp. Ha, de parca o poarta inchisa putea sa-l opreasca. Sari gardul cu usurinta si fugi fara sa mai asculte vaicarelile mamei si fara sa vada cum tatal lui il privea dezaprobator. O lua pe primul drum care ii iesi in cale si aproape ca zbura asa de repede mergea pe drum. Dar ce sa-i faci? Soarta, destinul alese sa-i joace o festa si il indruma pe un drum total opus celui pe care apucase Young Jae cu mama ei. Nu exista om pe care il intalnea in drumul lui sa nu-l intrebe de iubita lui. Da. Acum a realizat cat de mult o iubeste, acum cand o cauta innebunit. Acum simtea cum inima ii luase foc si cum palpita doar la gandul ca trebuie sa o intalneasca. Nu isi pierdea credinta ca o va gasi, de aceea mergea neodihnit, parcurgand distante foarte mari. De unde sa stie Junki ca fara sa vrea marea distanta dintre ei doi. Dupa multa alergatura incepu sa se intrebe si el daca drumul pe care mergea o fi cel pe care trebuie sa mearga. Innopta intr-un catun. Si apoi lua decizia grea de a se intoarce intai acasa si apoi va vedea ce va mai fi. Zorii zilei il gasira pe drumul de intoarcere, care parea atat de lung. Nu isi daduse seama cu o zi inainte cat de mult mersese. Aproape a ajuns acasa in miez de noapte. Se strecura in camera lui si adormi obosit. Visa din nou. Young Jae era impreuna cu un alt barbat si il privea visatoare drept in ochi. Parca era hipnotizata de el. Nu-si lua ochii de la el nici o clipa. Trecura pe langa Junki fara sa-l bage in seama. Degeaba o striga, degeaba incerca sa o apuce de mana. Aceasta trecu fara sa-l vada, dar in schimb, barbatul acela....Il privi pe Junki drept in ochi. Acesta simti ca si cum un sarpe i se incolaci pe spate. Se infiora. Barbatul acela ranji lasand sa i se vada caninii ascutiti, mult mai mari ca ai altor persoane. Din gura i se prelinse un fir subtire de sange pe care acesta si-l sterse cu dosul palmei. O lua de umeri pe Young Jae si disparura in ceata. Junki se trezi ud din cap pana in picioare, inima ii galopa vertijinos. Transpiratia rece care ii acoperea tot corpul si-o sterse cu o mare ingrijorare pe fata. Ce o fi cu visele astea? De ce ii revenea acest vis mereu? Ce cauta acel barbat in preajma lui Young Jae? Auzise soptindu-se de niste creaturi ale noptii care se hraneau cu sange de animale, dar ce treaba avea cu fata lui? Oare era prea obosit si facea asociatii ilogice? Incerca sa adoarma din nou, dar teama ca va visa din nou nu ii dadea pace. Statu treaz toata noaptea, citind si invatand pentru examenul de stat care se apropia vertiginos. Spre dimineata adormi cu capul pe masa peste cartile deschise. Asa il gasi mama lui. Aceasta zambi cand isi vazu fiul care dormea. Mereu ii placea sa se uite la el cum doarme.Ii dadea asa o liniste sufleteasca. Era fericita ca ratiune invinsese patima. Cel putin asa credea ea. Fugi sa-si anunte sotul ca totul este in ordine si apoi pleca la bucatarie sa se ocupe personal de mancarea pe care i-o va da fiului ei dar si sotului. Azi era o zi mare. Trebuia sa pregateasca ceva special. Era ziua fiului ei, asa ca trebuia sa ii faca supa de alge. Ieri cand acesta fugise se temuse ca nu avea sa-i pregateasca acest fel de mancare, dar...acum era fericita. Cu manecile suflecate robotea de zor in bucatarie, cu o bucurie imensa pe fata. In timpul pregatirii mancarii se simti cuprinsa din spate de doua brate barbatesti. O, cat de cunoscuta era aceasta imbratisare. Junki isi adora mama si atunci cand plecase asa grabit, nu se gandise deloc la ea, dar cand se trezi, primul lucru fu sa o caute si sa o imbratiseze ca sa-l ierte. Stia ca mama lui nu putea sa ii reziste. Stia ce inima buna avea ea, asa ca stia, ca il va ierta, chiar daca nu ii arata asta.

- De ce ti tu mortis sa ma superi, nu stiu. De ce nu ma asculti? Pentru o fata, dai la spate tot si te porti ca un nauc. Asa te-am crescut si te-am educat eu?

- Omoni, de ce vrei tu sa iti faci baiatul sa sufere? Ce ti-ar place sa fac? Sa fiu supsus si sa-ti indeplinesc voia si apoi sa fiu nefericit o viata intreaga? Sau ai vrea sa fiu fericit indiferent de consecinte?

- Ce mama, i-ar dori copilului ei sa nu fie fericit? Dar......

- Dar, ce omoni?spuse si ii saruta obrazul cel mai apropiat.

- Tu crezi ca vei fi fericit cu Young Jae? Eu ca mama nu va vad impreuna. A, a fost frumos cat ati fost micuti si ati crescut impreuna, dar de aici si pana la a fi o viata impreuna este cale lunga. Intelege ca suntem presati si nu avem nici o cale de scapare. Dupa ce te casatoresti poti sa ti-o iei de concubina. Ce zici? E bine asa?

- Omoni, te rog sa nu mai glumesti cu asta. Nu as putea nicodata sa fiu cu alta femeie decat cu Young Jae. O iubesc, mai mult decat orice pe lume. O voi cauta si o voi gasi. Pana atunci sa nu te gandesti sa ma casatoresti. O stranse din nou la piept si apoi pleca ingandurat spre camera lui de studiu, unde putea sa fie singur. El si gandurile lui. „ Oare incotro o fi apucat-o Young Jae? De ce nu au mers si ele pe un drum normal? De ce au plecat ca si cum ar fi fugit? Cu ce au gresit sa fie alungate asa?” Acum avea certitudinea ca mama lui avea un amestec in toata treaba asta. Dar.........nu putea sa se supere pe ea. Stia ca facuse asa ceva doar pentru el. Ce sa faca daca inima lui nu ii mai apartinea? Daca teama ca si-ar supara parintii nu ar fi fost asa de mare, ar pleca din nou chiar acum, in cautarea ratacitoarei fete. Dar il respecta prea mult pe tatal lui si nu se putea opune la nesfarsit, dorintelor lui. Reusise sa amane deznodamantul macar pana la examenul de stat  pe care acum era musai sa-l ia. Daca il lua, reusea sa mai amane un pic pregatirile pe care ministrul le facea de zor. Azi trebuia sa vina cu fata lui in vizita. Auzise ca este frumoasa. „ Ei si ce. Cu ce ma incalzeste asta? Nu o iubesc.” Deodata se auzi larma mare in curte si slujnicile si slujitorii roiau care incotro, pentru a fi de folos vizitatorilor. Ministrul sosi si isi aduse cu el si odrasla. Mandru nevoie mare, arata tuturor celor care erau curiosi, pe fata lui de care era mandru. Frumoasa foc, dar trista. Cu ochii inlacrimati isi urma tatal privind doar in pamant fara sa scoata nici un sunet. Noii veniti salutara gazdele si se asezara pe locurile indicate. Ministrul se foi nelinistit si cauta cu privirea pe Junki care nu aparuse inca. Acsta zabovea constient in camera lui, amanand cat putea intalnirea dintre el si acesti musafiri nepoftiti. Chemat pentru a mia oara isi calca pe suflet si iesi din camera. Merse si saluta respectuos pe cei sositi si se retrase intr-un colt, neandraznind sa ridice privirea catre fata  care si ea tinea privirea in pamant cu incapatanare.

- Ia uitati-va, avem doua fete mari, rusinoase foc, facu haz ministrul de situatia stanjenitoare. Cei doi se privira in fuga si apoi isi reluara atitudinea de dinainte. Adultii vorbira verzi si uscate. La un moment dat ministrul le facu semn sa plece ca sa poata vorbi cu parintii lui Junki. Acesta privi deznadajduit catre parintii lui, dar acestia se facura ca nu inteleg semnele disperate ale lui Junki. Oftand din adancul sufletului se conforma si o conduse pe fata in gradina din spatele casei, care era plina de flori de toate culorile. Aici plutea in aer o mireasma placuta de trandafiri. Acestia de toate culorile erau florile cele mai raspandite din gradina. Chiar si trandafirii salbatici, aici erau la ei acasa. Fata se bucura de vazul si mirosul florilor si pentru o clipa chipul ei se insenina, ca mai apoi sa se innegureze din nou. Junki incerca sa lege o conversatie, asa de ochii lumii, dar...

- Nu te stresa atat. Nu am de gand sa ma marit cu tine, punct. Nu te cunosc, nu stiu cine esti si nu vreau sa ma marit. Nu sunt o bucata de carne pe care o vinzi la piata. Am si eu un cuvant de spus.

- Prea bine. Ma bucur ca macar avem un punct comun. Nici eu nu vreau sa ma insor. Mai mult de asta, am pe altcineva care mi-a furat inima. Nu pot sa ma casatoresc, cu nimeni altcineva. O iubesc si voi face totul sa fiu impreuna cu ea.

- Si eu am inima daruita altcuiva asa ca....Dar de ochii lumii trebuie sa pastram aparentele. Nimeni nu trebuie sa stie ce este in sufletul nostru. Atat doar sa ne purtam ca si cand am acceptat, ca vigilenta celor care sunt cu ochii pe noi, sa piara. Atunci vom face urmatorul pas. In regula?intreba fata pe Junki care ramasese cu gura cascata la planul fetei. Nu ca nu i-ar fi placut. Din contra, era un  plan cat se poate  de bun. „ Oare eu de ce nu m-am gandit la asa ceva?”

 Dupa un timp se intoarsera si jucara rolul cat mai aproape de adevar. Ministrul pleca multumit, iar fata isi facu semne complice cu Junki.

- Se pare ca ne-am facut griji degeaba isi vorbira parintii lui Junki bucurosi.

- Mama nu incetezi sa ma uimesti. Chiar asa de usor iti par?striga acesta suparat pe mama lui.

- De ce? Esti un copil bun si asculti de parinti. Ce este asa de greu de priceput? Ma bucur ca in sfarsit ti-a venit mintea la cap. Sa te porti frumos si toate or sa fie in regula.

- Of. Esti fara scapare, ofta Junki si pleca in camera de studiu, unde se afunda in lectura uitand de tot si toate.

Capitolul 5.

Young Jae se trezi si se uita imprejur dupa barbatul pe care il lasase sa innopteze langa focul lor. O intreba chiar pe mama ei care robotea de zor pregatind ceva de mancare.

- Omoni, unde este calatorul acela?intreba ea.

- Despre ce vorbesti?intreba si mama ei. A mai fost cineva aici cu noi? De ce nu m-ai trezit? Un barbat? Nu ti-a fost frica?intreba curioasa aceasta.

- Ha ha ha. Ii era mai frica lui de noi decat mie. Si oricum, sti doar ca pot sa ma apar si singura. Cat timp am stat la templu, am invatat cum sa ma apar. Asa ca nu mi-a fost prea frica. Si am incercat sa te trezesc, dar...dormeai asa de adanc. Dar serios acum. Sigur nu este prin preajma? Sau poate ca a plecat cu noaptea in cap fara sa ne mai deranjeze. Cine stie? Ridica din umeri Young Jae.

- Hai sa mancam si apoi sa o pornim la drum, spuse mama ei si isi umplu castronul cu o zeama fierbinte in care pluteau niste legume.

- Omoni, dar m-am gandit, spuse Young Jae cu gura plina. Nu crezi ca ar trebui sa ne intoarcem acum? Cred ca s-au linistit apele, asa ca nu suparam pe nimeni daca ne intoarcem. Daca nu mergem pe la casa stapanilor nu va sti nimeni ca ne-am intors. Ce zici? Ha?

- Nu stiu. Hai sa mancam in liniste si apoi vom vedea.

- Omoni, chiar daca tu nu vrei, eu ma intorc. Junki cred ca ma cauta disperat spuse Young Jae zambind.

- Pai vezi? Tocmai de aia am zis sa ne vedem de drum. Nu ne putem intoarce. Trebuie sa-l lasam liber, sa se insoare...

- Cum? Ce ai spus? Din cauza asta am plecat de acasa? Ca sa se insoare? O nu. Trebuie sa ma intorc. Daca nu vrei sa te intorci cu mine, nu-i nimic. Ma intorc si singura. Am hotarat,spuse decisa fata. Manca bine si isi lua bocceaua in spate si se intoarse spre drumul spre casa. Degeaba se ruga mama ei de ea, degeaba o ameninta in toate felurile. Nu reusi sa ii schimbe vrerea.Young Jae ramase neclintita si se inoarse acasa. Ajunse catre seara. Isi facu drum spre conacul stapanilor si privi peste gard in interiorul curtii. Tocmai atunci ministrul cu fata lui se pregateau sa plece. Nu ii scapara semnele schimbate de cei doi si complicitatea dintre ei. Duse o mana la gura ca sa opreasca strigatul care voia sa iasa. Isi inabusi durerea care o cuprinsese si pleca ingandurata catre casa. Ajunsese si mama ei si o privea ingrijorata pe fica ei, la durerea pe care fata o avea pe fata. Degeaba o intreba, caci aceasta nu putea sau nu dorea sa spuna nimic, nimanui. Se culca in tacere, doar cu lacrimile curgandu-i pe obrajii palizi. Visele nu intarziara sa apara. Acelasi Blade ii vizita visul, aceeasi dorinta i-a promis ca ii va indeplinii, mai nou ii spuse ca rezolvarea la ceea ce tocmai vazuse si simtise, numai el poate sa i-o ofere. Trebuie doar sa-l strige si el ii va oferii totul, inclusiv nemurirea. Se trezi inspaimantata. „ Ce o fi cu visele astea...Numai mama este de vina. Daca nu plecam nu se intampla nimic. Junki era doar al meu si eu nu as fi suferit acum ca un caine. Oare chiar atat de repede m-a uitat? Cum este posibil? Stiam ca ma iubeste doar pe mine. Trebuie sa-l indepartez de fata ministrului, cu orice pret. Gata, nu este timp pentru dormit. Trebuie sa ma gandesc la un plan. Trebuie intai sa-l vad pe Junki sa vorbesc cu el, sa vad ce are de spus si apoi...apoi ma voi gandi atunci ce trebuie sa fac. Acum trebuie sa dorm. Imi trebuie forte noi. Trebuie sa mananc bine sa dorm bine. Vom vedea. Se intinse inapoi in pat si adormi din nou. Dimineata se trezi si primul lucru care vru sa-l faca, fu sa alerge sa-l vada pe Junki. „ Mi-e dor de el Si....si trebuie sa vorbesc cu el. Trebuie sa-mi explice, de ce, cum, in ce fel.” Se imbraca repede si fugi inainte sa dea cu ochii de mama ei care sigur s-ar fi opus dorintei ei. Pe drumul care se scurta pe masura ce inainta pe el, se gandi la ce ar putea sa ii spuna lui Junki. Trebuia sa se fereasca de parintii lui. Nu voia sa-i infrunte azi. Era prea ranita si se simtea slabita, nu putea sa stea drepti in fata lor acum. Acum trebuia sa-l vada pe Junki singura. Sari gardul si privi in jur cu teama. Statu ceva timp ascunsa pana se convinse ca este singura, apoi iesi si se furisa in camera lui Junki. Acesta dormea linistit. Din cand in cand gemea si soptea un nume. Young Jae se apleca sa auda ce anume vorbea Junki. Acesta ii simtise prezenta, ii simtise mirosul inconfundabil si se trezi. In aceeasi fractiune de secunda realiza ca fata era aproape de el si o cuprinse in brate trantind-o alaturi de el. Fata isi inabusi un mic strigat si apoi surase fericita, lasandu-se alintata de barbatul pe care-l iubea. Apoi il respinse suparata si incepu sa vorbeasca in soapta dar fara oprire, gesticuland si chiar dandu-i cativa pumni pe unde numerea. Abia a reusit sa-i potoleasca mania fetei si o apuca de maini obligand-o sa se opreasca in a-l mai lovi. Incet se calma si fata si isi sprijini capul de umarul lui. Stateau amandoi unul langa celalalt cu inimile tremurande, cu multumirea ca sunt aproape. Forfota incepu prin curte. Toata lumea se trezi.

- Ei, acum sa te vad cum mai pleci spuse zambind Junki.

- O, ai dreptate. La asta nu m-am gandit cand am venit aici. Ce ma fac? Daca vine mama ta aici? Daca ma gaseste aici se va supara si mai mult. Nu am vrut decat sa te vad. Dar stai ca mi-am adus aminte. Ce faceai ieri cu fata ministrului? Asa buni prieteni sunteti acum? Mai aveai nitel si sareai pe ea.

- Ei hai nu exagera. Sa stii ca este o fata buna. Va fi fericit barbatul care o va lua de nevasta.

- Nu pot sa-mi cred urechilor. Tu chiar ai cazut in plasa ei? Vrei sa te insori cu ea? Si eu? Eu cui raman? La mine te-ai gandit?

- O, opreste-te. Bineanteles ca m-am gandit. Si m-am gandit numai la tine. Nu pot sa-ti spun nimic acum, dar trebuie sa ai rabdare si mai ales incredere in mine.

- Sa am rabdare? Sa am incredere? Rabdare de ce? Ca sa mi te fure? Cine ar fi in stare sa te refuze pe tine?

- Esti asa de geloasa...

- Da sunt,spue inciudata Young Jae.

- Si ce o sa faci acum? Nu ma vei asculta deloc? Tot ce fac este pentru a fi amandoi impreuna. Atat pot sa-ti spun. Deocamdata este secret. Si nu mai fi asa copil, sti doar ca te iubesc. Nu as putea sa fiu cu altcineva decat cu tine. Putin mai increzatoare batu in retragere. Crede-ma sunt sincer cu tine. Mereu am fost. Doar sti.

- Ai grija ca faci spuse un pic mai potolita. Daca ma inseli o sa-mi gasesc si eu pe cineva rapid si ma voi marita. As face si vreo 2-3 copii si m-as purta frumos cu sotul meu. L-as iubi mereu.

- Acum ce vrei sa faci cu mine? Sti doar ca nu suport nici macar gandul ca vei putea fi a altcuiva. Inceteaza, o ruga Junki si incerca sa-i acopere gura cu mana. Fata razand se refugie intr-un colt al camerei si-i facu semn ca trebuie sa iasa sa o ajute sa poata pleca. Tulburat peste masura Junki controla afara drumul si apoi o ajuta sa sara inapoi gardul. Se uita cu tristete in urma ei si pleca sa-si intalneasca parintii si sa le dea binete. Young Jae pleca fericita spre casa. Dar totusi o putere stranie puse stapanire pe ea si o facu sa se indoiasca de dragostea lui Junki. Incepu sa creada ca acesta se juca cu ea. Poate ca el nu stie cat este ea de serioasa. Poate nu stie cate sacrificii este ea in stare sa faca pentru a-l avea. Trebuie sa o iubeasca numai pe ea. Nici o femeie nu trebuie sa ridice privirea spre el. El este al meu si numai al meu isi raspunse hotarata si pleca increzatoare spre casa. Dar zilele ce urmara incepura sa ii clatine credinta in dragostea pe care junki a spus ca o are pentru ea. Vedea cum distanta dintre cei doi se micsora pe zi ce trecea. Vedea cat de bine se intelegeau cei doi si fara sa-si vorbeasca, doar dintr-o simpla privire. Asta o direa cel mai mult. Suferea cumplit. Nu mai manca, nu mai dormea, era intr-o veghe continua. Se stingea pe picioare. Vazand-o mama ei in ce hal ajunsese, se hotara si merse sa-l intalneasca pe Junki sa vorbeasca cu el. Sa-i spuna ce se intampla cu fata ei. Dar nu reusi sa-l intalneasca. Il zari de departe impreuna cu fata ministrului si atunci isi dadu seama de ce Young Jae suferea atat de cumplit. Chiar si ea vazu cat de bine se potriveau cei doi. Cu parere de rau pleca oftand si se intoarse la fata ei care ajunsese o umbra. O auzea de catva timp vorbind singura,gesticuland. O suspecta ca si-a pierdut mintile de durere. O privea plina de mila si nu stia cu ce o putea ajuta. Un slujitor de la curtea parintilor lui Junki veni cu o scrisoare pentru Young Jae, de la Junki. Nu statu pentru raspuns, nu trebuia sa-i raspunda. Cel putin atunci imediat. Young Jae se inviora, dar mainile incepura sa ii tremure. „ Daca imi aduce vesti proaste? Daca vrea sa ne despartim?” Statea cu scrisoarea nedesfacuta pe genunchi, cu ochii privind in gol si cu gandurile plecate aiurea. Dupa un timp isi lua inima in dinti si citi epistola. Citi si rasciti scrisoarea si apoi dadu fuga sa se aranjeze. Fugi ca o naluca pentru a se intalni cu Junki. Acesta ii spunea in scrisoare ca o astepta la locul lor obisnuit, ca dorea sa o vada, ca ii era dor de ea, ca o iubeste mult si...Young Jae zbura pana la locul de intalnire. De departe il zari cum se plimba nelinistit asteptand-o. Cand o zari fugi inaintea ei si o lua in brate, o stranse puternic la piept alintand-o cu mult drag.

- Mi-a fost dor de tine. Ii saruta lungul par, ii dezmierda obrajii pe care acum se scurgeau lacrimile, pe care fata nu putea sa le opreasca. O indeparta usor de el si ii privi ochii inlacrimati pe care ii saruta. Ii privi obrajii palizi, pe care ii dezmierda cu un sarut. Ii privi buzele micute, dar pline care parca cereau la randul lor sarutul. Depuse si pe buzele acelea un sarut, apoi inca unul. Nu mai pot sta fara tine. Hai sa fugim. Nu imi pasa ce las in urma. Vreau sa fiu doar cu tine.

- Acum dupa atata chin, vrei sa-ti condamni parintii? Pentru ce ai mai jucat farsa asta cu fata ministrului(sper ca a fost o farsa)? Nu pentru ai proteja? Daca fugim asa riscam sa-i condamnam. Vor pierde tot, avere, faima, poate chiar si vietile lor. Cu ce au gresit ei? Trebuie...trebuie sa te gandesti si la ei. (De unde atata intelegere pe mine nu inteleg. Ce m-a apucat? Nu vreau sa fiu cu Junki?)

- Tu...ce este cu tine? Sti ca nu ma intereseaza nimeni decat tu. Te vreau pe tine si atat.

- Acum spui asta, dar...mereu va ramane o rana in sufletul tau. Hai mai bine sa ne bucuram de intalnire. Nu vreau sa ma gandesc la nimic altceva. Sunt cu tine si atat.

- Dar de ce esti asa de trasa la fata si palida? Esti bolnava? Te doare ceva? Ai febra?

- Hai nu mai fi naiv. Crezi ca mi-a facut placere sa vad cat de bine te intelegeai cu fata ministrului? Crezi ca ma simteam bine cand stiam ca in locul meu era altcineva? Eu...eu te iubesc. Nu am putut suporta jocul tau, de fapt al vostru. Te-am urat pentru asta. Erau zile care nu voiam sa se mai intoarca niciodata. Cand se va termina actoria pe care o faceti? Cat credeti ca mai puteti prosti oamenii din jurul vostru fara sa-si dea seama?

- Voiam sa aman totul pana dadeam examenul de stat si primeam un post in capitala la curtea regelui. Doar asa puteam supravietui si mai ales nu ne va putea atinge mania ministrului.

- Si asta cat va mai dura? Nu cred ca voi mai putea indura asa mult. Sunt nefericita cand tu esti departe. Simt ca nu am aer cand nu esti langa mine, spuse acestea cu disperare si-l cuprinse in brate plangand. Tu...trebuie sa fi al meu. Toata viata m-am gandit doar la tine. Universul meu esti tu.

Capitolul 6.

Se scutura de gandurile care il dusesera inapoi in trecut si pleca un pic mai linistit in treburile lui. Ajuns la universitate, cauta decanul sa vorbeasca cu el. Accepta propunerea lui si isi facu planul pentru a doua zi. Cand iesi din cabinet, o liota de fete se napusti asupra lui sufocandu-l.

- Omo, iar ati venit? Azi ce mai este?vorbi linistit si incercand sa puna distanta maricica intre ei.

- Profesore, trebuie sa ne ajutati. Noul plan de invatamant ne da batai de cap. Daca ai vrea sa ne ajuti un pic...

- Mereu acelasi lucru. Mai veniti si voi cu ceva nou, spuse zambind irezistibil, topind inimile celor prezenti. O sa incerc sa vorbesc cu decanul, dar nu va promit nimic sigur, ii ameninta Junki cu degetul aratator si pleca cu un mers impunator, lasand in urma lui asistenta oftand. Intra in aula unde deja studentii la cinematografie erau stransi si isi preda cursul intr-o liniste deplina. Nimeni nu isi dadu seama cand profesorul termina de vorbit. Toti erau fascinati. De ce? De prezenta lui, de vocea lui sau de cursul lui? Nimeni nu putea da un raspuns. Un ropot de aplauze se auzi, facandu-l pe Junki sa zambeasca. Se inclina si parasi sala fara sa spuna un cuvant. In urma lui aplauzele se auzira multa vreme . Se intampla la fiecare curs. Studentii lui parca erau in transa. De multe ori s-a asemuit cu un paianjen care isi tese panza stralucitoare momind bietele muste sa cada in ea. Studentii lui erau atat de fascinati, de hipnotizati de prezenta lui, de felul cum acesta vorbea degajat. Sunetul vocii lui, era un adevarat balsam pentru toti cei prezenti. Um pic bland, dar totusi impunator, barbatesc, viril. Cursul lui te lasa apoi cu senzatia ca ai mancat miere. Un gust dulceag iti persista in cerul gurii. Chiar si dupa ce ai baut multa apa, acest gust persista, ca de altfel si tot ceea ce tinea de Junki. Acesta inca zambind iesi din cladirea universitatii, isi potrivi ochelarii mari de soare si pleca cu un pas usor saltat si leganat. Aveai impresia ca fluiera degajat cand trecea fara sa intoarca capul prin multimea de studenti care la acea ora era in cute. Imbracat intr-un trenci de culoare inchisa,cu gulerul usor ridicat, cu ochelarii de soare opaci, care nu lasau sa i se zareasca deloc sclipirea diabolica de vampir, cu o palarie cu boruri scurte, ii dadeau un aer de...nu stiu cum sa-l descriu, mister? Nu stiu daca asta este cuvantul. Chiar daca nu stiai cine este, tot intorceai capul dupa el, admirandu-i alura si mersul sigur si ferm. Toamna tarzie era unul dintre anotimputile preferate. Se retrase catreun chiosc spre fundul curtii si se puse pe meditat. Era unul dintre locurile lui secrete in care se simtea bine. Chiar daca trecea lume prin prejur, nimeni nu era tentat sa intre in chioscul acela cu aer neangrijit si parasit parca de o mie de ani. Un zambet fugar ii lumina o clipa fata si intra fara nici o grija in interiorul lui unde trona o lumina semiobscura.

- Auzi? Ai fost astazi la cursul de cinematografie?intreba o fata pe prietena ei oprindu-se aproape de chioscul parasit.

- Unde la cursul profului Lee? Normal. Cred ca mai mult de jumatate dintre studenti acestei facultati se duc la cursurile lui. Omo, m-a fascinat. Nu stiu cum face, dar cand incepe sa vorbeasca si pana termina, am senzatia ca vad un film. Uit sa si respir.

- Daaaa, ai vazut ce sclipire are in ochii? Parca ar fi un copil in fata celor mai bune dulciuri din lume. Ochii lui se bucura la vederea noastra.

- Da si cand incepe sa vorbeasca, ne-a avut pe toti. Suntem ca hipnotizati, suntem in transa. Ne prinde ca un paianjen in panza lui. Cu cat te zbati, cu atat te prinzi mai tare. Chiar si cand sunt bolnava nu rezist sa nu merg la cursurile lui. Nu stiu ce voi face cand voi termina anul.

- O, da, ai dreptate. La asta nu m-am gandit. Cred ca voi repeta anul, doar ca sa ma mai duc la cursurile lui.

- Te inteleg perfect. Cu toate astea, este renumit ca nu are nici un student pe care sa-l pice. Chiar daca nu inveti nimic, am auzit ca fara sa vrei iti aduci aminte de cursurile lui si repeti ca un papagal tot ce ai auzit de la el.

- Da asta asa este. O sa vedem,spuse una dintre ele zambind trist. Plecara lasand in urma un zambet in coltul gurii lui Junki. Ii placeau nespus comentariile facute pe seama lui. Un zgomot abia sesizabil il puse in garda pe Junki, ca nu este singur. Se intoarse cautand sursa zgomotului si scruta cu atentie intunericul. Zari o umbra in cel mai indepartat loc al chioscului. O miscare, ca si cum cineva chiar atunci s-ar fi trezit din somn. Se infasura in trenci isi masca fata si se ascunse si el la randul lui, stand in alerta. De-a lungul timpului, acest fel de protejare l-a facut scapat de multe primejdii.

- Hmm, se pare ca iar am atipit. Ce o fi cu mine? spuse un glas de fata si se auzi cum se grabea sa-si stranga lucrurile si sa plece. Ca de obicei, iar am pierdut cursurile. De data asta pe toate nu numai cel al profesorului Lee. Ce pacat. Imi place mult cursul ala. Chiar ma intereseaza cinematografia. Oare un curs de regie nu o fi? Ma duc sa ma interesez. Trecu foarte aproape de Junki. In dreptul lui fata se zgribuli si spuse:

- S-a facut deodata frig. Un fior mi-a strabatut sira spinarii. Dar sa ma grabesc. Poate totusi mai prind vreun curs ceva. Nu degeaba am venit azi la scoala. Young Jae, fighting! Aja, aja! se incuraja singura si pleca alergand cu hainele zburandu-i care in cotro, cu parul desfacut fluturandu-i pe spatele zvelt. O sageata ii strapunse inima lui Junki. De mult timp nu mai auzise  de acest nume. Simti cum parul i se ridicase pe ceafa si fiori ii strabateau trupul, dandu-i spasme. Poate ca nu auzise bine. Poate ca...Dar amintirile incepeau din nou sa dea din coate sa iasa la lumina. Dar se redresa imediat.Isi stranse si el hainele si pleca ganditor in treburile lui. „ Acum chiar sunt curios. O fi asa cum am auzit? Nu mi s-a parut? Si...si de ce era aici in acelasi loc cu mine? Oare intalnirea asta era predestinata? Trebuia sa se intample? Se vor mai intalni? Am inteles ca este studenta aici si ca vine si la mine la curs. Daca este asa, sigur sigur ne vom mai intalni.” Pleca ingandurat. Isi stranse hainele infrigurat imprejurul lui si privi in urma fetei care alerga fara sa stie ce furtuna iscase in urma ei. Si ce? Daca stia s-ar fi oprit? Sincer acum. Nici macar nu se cunosteau. Si erau eleva si profesor...O bariera de netrecut in toate timpurile traite de el pana acum. Se controla singur cand isi dadu seama ca se poarta suspect. Se furisa pe langa ziduri si isi acoperea fata cu gulerul larg al trenciului pe care il purta. Palaria si-o trasese peste ochelarii opaci, dandu-i un aer misterios.  Se redresa usor. Se relaxa.Isi lasa unerii incet in jos, isi potrivi trenciul indreptand gulerul, palaria si-o trse mai pe ceafa lasand doar ochelarii  care nu pareau a fi ceva important . Majoritatea folosea ochelari impotriva razelor solare. Datorita faptului ca toata lumea avea calculatoare, problema ochilor era ceva comun. Toata lumea dorea sa isi protejeze ochii indiferent cum. Junki mai mult ca oricine, dorea sa-si ascunda privirile in spatele lentilelor inchise la culoare. Asta una si in al doilea rand, sensibilitatea lui la lumina. Ii dadea dureri de cap imense. Asa ca trebuia sa poarte ochelarii chiar daca nu ar fi vrut. Pleca spre decanat sa confirma ca va face si cursul de regie. Oare de ce asa deodata este hotarat? Instinctiv simti ca incepe o noua era pentru el. „Voi astepta sa vad ce imi rezerva viitorul. Ceva bun sau... O sa vad.” Decanul nu voi sa ii arate triumful pe care l-a simtit cand Junki a spus „Da” propunerii lui. Il iubea pe profesorasul asta, mereu scos ca din cutie. Pedant, elegant, firesc. Ii placea naturaletea lui Junki. Ii placea sinceritatea lui, caldura din vocea lui si determinarea lui. Perseverenta , la fel ca studentii lui Junki, cadea si el in transa, ori de cate ori vorbea cu el. Urmara cateva zile in care nu reusi deloc sa identifice fata. Nu vazuse cum arata, ci doar spatele cu parul fluturand. Cam greu sa identifici o persoana careia i-ai vazut doar spatele nu? In timpul cursului isi pierdea concentrarea ramanand fara grai cateva minute, incercand sa scruteze cu privirea printre sutele de studenti veniti sa-l asculte. Dupa lungi cercetari si lipsuri de concentrare, reusi intr-o zi sa o gaseasca. Fata atipise cu capul pe maldarul de carti pe care le cara invariabil in fiecare zi.

- Asa de plictisitor este cursul meu? Intreba deodata in mijlocul expunerii, facandu-i pe toti cei prezenti sa se uite mirati in directia in care proful lor se uita atat de concentrat. Un cot primit in coaste o facu pu Young Jae sa se trezeasca si sari imediat cand vazu atatea priviri indreptate spre ea. Se scutura si privi plina de vinovatie catre profesorul care se uita spre ea cu o spranceana ridicata mimand supararea.

- Imi cer scuze, spuse. Se inclina incet in fata asistentei. Nu se va mai intampla.

- Chiar te rog. Daca sunt plictisitor cauta un curs mai pe gustul tau spuse Junki aparent suparat.

- Scuze, spuse si se aseza umilita pe locul ei. Junki continua cursul aparent nervos, dar in sinea lui radea cu pofta de fata acelei fete prinse in flagrant. Termina cursul. Studentii incepura sa plece. Young Jae continua sa stea pe locul ei, asteptand ca sala sa se goleasca sa poata pleca si ea, fara sa fie privita ca o paria a societatii. Junki astepta si el ca fata sa se ridice si sa incerce sa plece, dar...aceasta continua sa stea pe locul ei, cu capul intre umeri si cu ochii inchisi sperand ca asa va fi scutita inca o data de umilinte. „Cum naiba am putut sa atipesc tocmai la cursul care imi place cel mai mult?” Deschise incet ochii si constata ca erau singuri in sala goala. O clipa, ochii lui Junki lucira straniu hipnotizand privirea fetei. Se privira in ochi cateva secunde si apoi Junki ceda primul. Isi muta privirea in alta parte. „ Omo! E prima data cand ni se intampla asa ceva. Ce putere are fata asta.” In secundele cat s-au privit Junki vazu cu stupoare cat de bine semana fata asta cu Young Jae a lui. Nici dupa atata timp nu i-a putut uita trasaturile delicate ale fetei, zambetul usor naiv, stralucirea din ochii ei. Isi aducea aminte de parca ar fi fost ieri. Inima lui incepu sa bata ca nebuna intr-un ritm fara control.

- Nu ai de gand sa-mi spui de ce dormeai la cursul meu? Intreba Junki dupa ce respira adanc de cateva ori, ca sa poata sa-si revina cat de cat la normal.

- Orice as spune acum ar suna ca si cand as cauta  scuze. Sincera sa fiu...nu am nici una. Am adormit si atat. A, nu, cursul nu este plictisitor, din contra, imi place teribil de mult. Dar.. am adormit.

- Se pare ca ti-ai facut un obicei din a adormi pe unde apuci.Tie chiar nu iti este teama de nimic? Se pot intampla atatea. Mirata de remarca lui, cum ca doarme pe unde apuca, se intreba cat de mult o cunoaste sau stie despre ea.

- E adevarat. Stau prost cu somnul. Cred ca sunt in urma de secole raspunse si rase. „Doamne o fi chiar Young Jae? Pana si rasul il are la fel. O fi doar o iluzie? O fi dorinta mea prea puternica si ma face sa o vad ca pe ea? O asemanare atat de mare nu am mai vazut de mult. In timp am regasit diverse trasaturi ale lui Young Jae la alte fete, dar sa le aibe asa pe toate? Nu se poate. Soarta asta imi joaca feste.

- Poti sa te grabesti un pic? Intreba Junki. Am o alta grupa care trebuie sa soseasca sau poate ca nu ai dormit destul. Vrei sa ramai sa mai tragi un pui de somn? Intreba razand Junki torturind fata care si asa era destul de timorata.

- A, nu...nu. Plec acum si se repezi sa-si stranga cartile si tot calabalacul pe care il cara dupa ea oriunde. Nu reusi prea bine. Ce carti lua in brate , jumatate le scapa pe jos. Se rosise toata si se fastaci. Dar cine nu s-ar fi fastacit cand Junki o pironea cu privirea? Reusi cu greu sa-si stranga lucrurile, dupa ce intai respira adanc de cateva ori linistindu-se. Trecu incet pe langa profesor...

- La revedere si inca o data va rog sa ma scuzati. Promit ca nu se va mai intampla.

- La revedere si promit ca o sa fiu cu ochii pe tine. O singura data daca se mai intampla, nu te mai primesc la curs. Ai inteles? Facu el pe autoritarul, dar ochii ii jucau in cap cu veselie. Ar fi vazut si ea asta, daca ar fi ridicat privirea din pamant. Fugi fara sa priveasca inapoi. Ar fi vrut sa se ascunda in gaura de sarpe daca ar fi putut. Cauta cu disperare un loc unde sa nu fie vazuta. In curte instinctiv alerga spre chioscul parasit, gasindu-si adapost in semiobscuritatea lui. Planse o gramada de vreme, dar apoi se linisti treptat. Nu putea sa-si aduca aminte de nimic, doar timbrul vocii care o dojenea. Nici macar de sclipirea pe care i-o vazuse in ochi nu isi mai aducea aminte./// Ce va face de acum in colo? Va mai avea curaj sa se duca la cursuri? Trebuie. Trebuie daca vrea sa invete regie. Visul ei de o viata. „Hmm,oare va mai veni la cursuri? Nu am speriat-o prea rau? Dar a fost atat de amuzant. Nu m-am putut abtine, isi spuse in gand si chicoti incetisor, ascunzandu-si rasul intr-un pumn.” Termina si al doilea cures si acum...acum era liber. Nici o constrangere, nici o datorie, nimic. Iesi la lumina, isi puse ochelarii de soare, isi ridica gulerul si pleca linistit in treburile lui. De-a lungul anilor, a trebuit sa supravietuiasca, si s-a luptat mereu pentru viata sa. Dar faptul ca el nu era lacom, nu ucidea de placere, nu provoca durere inutil, l-a tinut pe linia de plutire. Daca nu ar fi fost inconvenientul asta cu hranitul, ar fi putut trai linistit, dar pana acolo mai este cale lunga.

Capitolul 7.

Junki o prinse in brate si o legana usor. Isi dadea seama prin ce trece iubita lui, dar alta solutie nu era. Voia sa-i salveze pe toti, parinti, avere, iubita. Nu putea lasa ceva in urma caci toata viata l-ar fi urmarit regretul si nu s-ar fi simtit fericit.

- Inca putin, iubita mea, inca putin. Iti promit ca totul se va termina curand. Incurajata astfel pleca acasa cu sufletul mai impacat. Dar pe drumul de intoarcere incepu din nou sa se indoiasca. Se intalni din nou cu barbatul acela misterios.

- A, buna ziua. Ce surpriza, striga Young Jae catre acesta.

- Da, asa este. Stau prin apropiere la niste rude si am iesit sa ma plimb. Speram sa te intalnesc.Intamplator stiu ce probleme ai. Te-as putea ajuta. Asta numai si numai daca ti-o doresti cu adevarat. Ti-am spus ca nu te costa decat o picatura de sange, atat. Trebuie doar sa mi-o dai de buna voie. Ce zici?

- A, nu stiu. O sa ma gandesc. Cum dau de tine, daca m-am hotarat?

- Ai uitat? Trebuie sa ma strigi de trei ori, Blade si voi veni imediat. Totusi ar trebui sa te hotarasti repede. Oferta nu este permanenta. Are si ea o limita. Ai inteles?o intreba si ii atinse mana asa ca in treacat. Young Jae se infiora. Atingerea rece a mainii lui ii dadu fiori.

- Am inteles. Ma voi gandi spuse si pleca repede spre casa. Intra in camera ei si incepu sa se gandeasca la toata situatia creata. E bine ca mai este o scapare. Chiar daca fata ministrului se razgandeste in privinta lui Junki, ea Young Jae mai are un as in maneca. Adormi curand. Gandurile ii erau la Junki, la imbratisarea pe care acesta i-o daduse. Mormai prin vis:” Trebuie sa fie al meu, trebuie”...” Privita cand doarma este frumoasa. Toate trasaturile i se destind si fata intreaga capata o liniste incantatoare. Din miile de femei pe care le-am cunoscut, de ce? De ce ea? De ce sa imi faca inima sa bata cu putere, de ce surasul ei este un balsam pentru mine? De ce nu pot respira cand nu o vad? Trebuie sa fie a mea. Trebuie  sa o fac sa-l uite pe iubitul ei. O data transformarea gata , il va uita. Atunci ea va fi cu mine. Va fi dependenta de mine. Ne si vedem in sutele de ani pe care le vom trai impreuna. Sa speram ca isi doreste foarte mult ca eu sa profit fara ca ea sa stie ca de fapt i-am intins o capcana, menita sa o arunce in bratele mele. Sant nerabdator. Parca nu mai am rabdare. Sunt gelos pe fiecare clipa cand este in prezenta acelui barbat, sunt gelos pe gandurile ei care toate duc la aceeasi persoana. Rabdare. In curand va fi a mea si numai a mea.” Spuse Blade si inchise usa camerei unde fata dormea fara nici o grija. Cateva zile trecura ca gandul si apoi o veste se napusti peste toti cei implicati. Ministrul hotara ca cei doi sa se logodeasca inainte de examenul lui Junki. Asa avea certitudinea ca i se indeplinea vrerea macar pe jumatate. Prima afla fata lui care auzind veste se albi la fata si lesina. Servitoarele o dusera pe brate inapoi in camera ei incercand sa o readuca la viata din nou. Palida si tremurand din toate incheieturile se imbraca de urgenta si ceru sa mearga sa il vada pe Junki. Acesta era cufundat in vraful lui de carti, invatand de zor. Cum auzi vestea Junki se innegura la fata si se gandea cu amaraciune la ce ar putea face. Nu prea vedea pe unde sa scoata camasa. Totul se precipita cu repeziciune. „ Daca afla Young Jae precis o sa planga mult si nu o sa mai aibe incredere in mine niciodata.

- Nu stiu despre tine, dar eu...eu voi fugi cu iubitul meu, spuse fata ministrului plangand. Chiar daca totul se ruineaza in jurul meu, asta e. Voi fugi departe unde nimeni nu va sti cine suntem. Trebuie sa fiu impreuna cu tatal copilului meu.

- Cum? Atat de departe ati ajuns? Intreba uluit Junki. Esti insarcinata? Omo, atunci nu este timp de pierdut. Trebuie sa ne gandim la o solutie. Daca tatal tau afla ca astepti un copil va crede ca este al meu. Ce ma fac? Hai sa ne gandim  spuse si o trase de mana intr-un loc indepartat al gradinii, unde nu o mai dusese niciodata. Acolo...acolo era locul lui si al lui Young Jae. Locul lor tainic de intalnire. Young Jae se indrepta agale spre acel loc, cand ii zari pe cei doi mana in mana ducandu-se la locul ei sacru. De departe pareau doi indragostiti care fugeau mana in mana spre un loc unde puteau sa fie singuri. Se intoarse plangand si dupa mult timp...

- Blade, Blade, Blade striga fata disperata. Acesta aparu imediat si o intreba:

- Esti sigura Young Jae? O intreba mai mult de forma, incercand sa ascunda nerabdarea care pusese stapanire pe el.

- Da, da, de o mie de ori da. Acum pana nu este prea tarziu. Sper sa nu fie deja tarziu. Blade se apropie incet de fata. O cuprinse in brate si ii musca usor linia frumoasa a gatului, lasand ca sangele ivit sa i se prelinga de-a lungul gatului. Aceasta lesina si se abandona toata in puterea lui. Acesta o lua in brate si o duse intr-un loc ferit unde se infrupta din sangele cald care curgea din abundenta. Se opri cu greu. Ostenit se sprijini de un copac, asteptand ca sangele fetei sa inceapa sa-i curga prin vene. Privi la fata care era lesinata langa el. „ Sper ca m-am oprit la timp. Inca un pic si nu mai ramanea nimic din ea. Ce lacom am fost. Acum cand se va trezi va fi a mea toata. Nu isi va mai aduce aminte de iubitul ei. Sunt fericit. Deja ma simt invigorat.” Nu trecu mult si Young Jae se trezi din lesin. Deschizand ochii, acestia ii stralucira ciudat. Privi in jur si il zari pe Blade care o privea plin de nerabdare.

- Blade, unde suntem?intreba plina de inocenta Young Jae. Gata? S-a terminat totul? Acum pot sa-l am? Intreba plina de speranta.

- Cum? Tot de el vorbesti? Pe mine nu ma vezi? Acum imi aparti. Intre voi doi s-a cascat o prapastie imensa. Suntem din doua lumi diferite. Acum tu faci parte din lumea mea. Eu, eu sunt un vampir. Acum, chiar acum ai devenit si tu unul si imi esti menita sa-mi stai alaturi. Vei avea viata vesnica. Mereu vei fi tanara si frumoasa ca acum. Te iubesc si am dorit sa fi a mea.

- Cum? M-ai inselat? M-ai ademenit, m-ai pacalit? Ce te faci insa? Eu nu te iubesc. Il voi iubi o eternitate pe Junki. Nu il voi uita niciodata. De ce m-ai transformat? De ce? Striga si il batu cu pumnii ei micuti in piept pe Blade.

- Lilith, inceteaza. Nimic nu mai poate schimba totul. Acum trebuie sa-ti spun cateva lucruri. In curand iti va fi foame. Deocamdata o sa trebuiasca sa te hranesti cu sangele meu. Foamea va fi atat de atroce incat nu vei rezista mult. Asa ca nu te mai chinui. Profita. Apoi..lumina, lumina te va omora. Nu poti sa mergi in toiul zilei pe strada. Lumina soarelui va face din tine cenisa. Asa ca vom fi nevoiti sa mergem doar noaptea sau pe undeva in intuneric, unde razele soarelui nu pot patrunde. Nu departe de locurile astea exista un templu parasit. Acolo, este casa mea. Acolo vom fi feriti de tot si toate. Auzea tot ce ii spunea Blade, si cu toate astea nu intelegea mai nimic. Cazuse de buna voie in capcana. In loc sa-l capete pe Junki, reusi sa puna o distanta enorma intre ei. Niciodata, niciodata Junki nu va mai fi al ei, cu ea. Degeaba plangea acum. Lacrimile erau de prisos. Nu putu decat  sa-l urmeze in tacere pe Blade. Trebuia sa se gandeasca la o scapare. Perspectiva ca o gramada de ani sa fie alaturi de Blade pe care nu-l iubea, nu o satisfacea deloc. Daca Junki nu va mai fi al ei, viata ei nu avea nici un rost. Zacu intr-o totala debusolare, cateva zile, apoi se hotara. Stia ca macar in alta lume va fi alaturi de Junki. Lua decizia si fara sa se mai gandeasca, lasa razele soarelui sa o transforme in cenusa. Asa avea o speranta. Vor fi impreuna in alta viata. Balde dupa ce o tinuse sub observatie cateva zile, ceda si isi spuse ca totul este bine, nebanuind ce-i trece fatei prin cap. Vigilenta care a scazut, ii aduse un rezultat neasteptat. Gasi urma de cenusa a lui Lilith. Un urlet animalic ii iesi din piept si dorinta de razbunare incolti aproape instantaneu. Dupa cateva zile in care il pandi pe Junki, ocazia i se ivi. Acesta plecase alarmat ca Young Jae disparuse de acasa si mama ei venise si i se planse, incat o cauta pe drumuri neumblate de lume, propice pentru Blade care il ataca fara veste pe Junki. Dupa o lupta in care fortele erau cam egale, Blade intr-o clipita de neatentie a lui Junki reusi sa-l imobilizeze si sa-l muste, atat cat daor il transforma in vampir.

- Nici in alta lume nu vreau ca tu si cu Lilith sa fiti impreuna.Ea a disparut, dar tu... tu nu vei reusi asa de usor ca ea. Vei haladui prin lume, zeci, sute sau chiar mi de ani. Tu o sa supravietuiesti.Rase batjocoritor si disparu fara urma. Junki stia...stia ce i se intamplase. Devenise un vampir. Acum incepu lupta pentru supravietuire. Trebuia sa lupte contra foamei, contra instinctului ucigas, cantra celorlalti vampiri, dornici de a capata puteri in plus. Toata existenta lui se schimbase. Acum ca fata ministrului reusise sa fuga, lui nu-i mai ramanea decat sa-si paraseasca familia, sa-si gaseasca refugiul intr-un loc uitat de lume, unde nu era cunoscut de nimeni. Continua sa studieze si incerca sa afle tot ce putea despre existenta vampirilor. In lume exista si exceptii. Asa ca el era una dintre ele. Un vampir pe care razele soarelui nu-l afectau. Un vampir milos care oricata foame ar avea, nu s-ar hranii cu sange uman. Un bun luptator, astfel Junki reusi sa isi indeparteze dusmanii. Simturile i se ascutira si il ajutara si acestea pentru a supravietui. In timp, afla ce se intamplase cu Young Jae si il cauta pe Blade pana il gasi si-l facu sa regrete ceea ce facuse, sau poate ii adusese izbavirea? Intr-o lupta cat se poate de dreapta Junki reusi sa-l omoare pe Blade care, ciudat, muri cu un zambet pe fata, parca fericit. Cel mai ciudat a fost ca Junki nu simti nici o satisfactie, nici o usurare omorandu-l pe Blade. Asta nu i-a adus-o inapoi pe Young Jae. Numicnu mai putea sa i-o aduca inapoi. Trai o perioada ca un mort viu, dar instictul fu mai puternic. Isi dori sa traiasca. Trecura anii si el calatori prin multe locuri, se indragosti de nenumarate ori, dar...prima iubire nu putea sa o uite. Prima data cand spusese cuiva „Te iubesc”, prima data cand imbratisase pe cineva, prima data cand plansese pentru fiinta iubita...primul sarut. Astea erau intiparite adanc in inima lui, erau de neuitat. In toate iubirile gasise ceva ce-i apartinuse lui Young Jae. Toate au fost un substitut al ei. Nimeni nu stia cate lacrimi au curs pe obrajii lui din cauza ei, nimeni nu-i cunostea adevarata suferinta. „ Sunt sigur ca undeva, candva ma voi reantalni cu ea”.

Capitolul 8.

Ratacise prin lume, mereu cautand ceva. Acum se pare ca in sfarsit gasise. Cu toate ca ii parea atat de diferita Young Jae de azi, fata de prima iubire. Personalitatea fetei de azi era total diferita si mai ales aceasta fata nu-l iubea. De cand se stia, Young Jae fusese mereu langa el si il iubise neconditionat. Acum era un zid intre ei si multe piedici. Cu atat mai mult trebuia sa gaseasca leacul, trebuia sa se vindece. „ Daca ne este sortit sa fim impreuna, trebuie sa fiu pregatit. Trebuie sa nu o sperii cand ii voi spune adevarul. E prima femeie caruia vreau sa ma destainui”. Pana acum nu avusese aceasta dorinta. Oare din cauza ca nu gasise femeia potrivita? Acum o gasise? Cand o zarise mai devreme pe fata aia la el la curs, simti cum inima ii exploda in mii si mii de bucatele. Timpul se oprise in loc iar el isi pierdu siguranta de sine. Iubirea pe care i-o purtase lui Young Jae atata amar de ani, acum inflorise mai puternica si navalise peste el fara sa-l atentioneze macar. Se pierdu in amintirile vii pe care ei doi le aveau. Se pierdu la gandul ca poate acum le era sortit sa fie impreuna. Sa fie destin intalnirea asta peste anii? Sa fie pura intamplare? Nu stia nici el dar se bucura. Isi dorise mereu sa o poata reantalnii pe Young Jae si iata visul i se implinise. Dar ce diferita era totusi de naiva Young Jae pe care si-o aducea aminte. Nici o clipa nu ii trecu prin cap ca s-ar putea ca fata sa aibe pe altcineva, sau pur si simplu sa nu fie interesata de el sau sa nu-si doreasca sa fie cu el. Toate femeile, fetele inca si copilele micute erau atrase irezistibil de el, fara ca el sa depuna vreun efort. Ea de ce ar fi o exceptie? Numai cand se gandea la ea si inima incepea sa ii bata cu putere. Va face orice, sa faca parte din lumea acestei fete. Va depune orice efort va fi nevoie. Nu va mai juca jocuri periculoase, doar va incerca sa se apropie de fata pe care aproape ca o gonise de la cursurile lui.

- Ce se mai aude cu experienta ta?intreba nerabdator Junki pe bunul lui prieten Lee Soo Jin.

- A...iubirea vietii mele, ai sosit? Spuse acesta incercand fara succes sa-l imbratiseze pe Junki. Acesta se feri abil din calea efuziunii si se prefacu ca nu observa grimaza de suparare a lui Lee Soo Jin.

- Am auzit ca ai mai facut cercetari, asa ca, cobaiul tau preferat a venit la datorie, spuse Junki zambind cat mai dulce posibil, topindu-i astfel supararea lui Lee Soo Jin.

- Ce bine ca ai venit, spuse acesta voios uitand ca acum o clipa fusese suparat pe Junki, chiar imi era dor....Vezi ce inseamna telepatia? M-am gandit adanc la tine si iata-te, ai sosit. Oare am asa puteri de mari? Hmm, o sa incerc si alta data. In fine. Sa revenim. Hai, esti pregatit sufleteste si pentru reusita dar si pentru esec?

- Sincer sa fiu, doar pentru reusita. Cuvantul esec nu exista in vocabularul meu. Ar trebui sa nu existe nici in al tau.

- Ha,ha,ha, imi place optimismul tau. Vezi de asta te iubesc, spuse razand Lee Soo Jin. Dupa experienta de azisimti ca au mai facut un mic pas spre reusita. Chiar daca nu era perfecta combinatia, ea a adus un rezultat bunicel. De data asta, efectele secundare au fost diminuate considerabil si doar o simpla ameteala il incerca pe Junki, dar isi reveni repede. Senzatia de foame disparuse aproape de tot si Junki se simti invigorat si plin, asa cum nu mai fusese demult. O stare de bine il cuprinse si o speranta ii inflori in inima. „Se pare ca....dupa atatia zeci de ani, voi putea sa privesc inainte fara nici o teama.” „Pot oare indrazni sa ma gandesc la....”

- Ce faci? Te gandesti la ceva anume? Il intreba Lee Soo Jin vazandu-l atat de concentrat.

- Hmm, sa zicem, spuse cu precautie Junki.

- Pot afla si eu? Il intreba si il cuprinse de umeri prieteneste.

- Sigur...ca nu. Cand ti-am facut eu confidente despre viata mea amoroasa?spuse zambind Junki eliberandu-se din acea imbratisare, printr-o complicata manevra de rotire. Scapat de acea „tortura” se grabi sa iasa din laboratorul lui Lee Soo Jin, lasandu-l pe acesta un pic bosumflat. Cu toate astea, Lee Soo Jin zambi fericit in urma lui Junki, bucurandu-se ca putea sa-l ajute. Tinea enorm de mult la Junki, iar acesta de nenumarate ori il scapase de belelele in care invariabil intra. Stia ca se putea baza pe Junki mereu la orice ora din zi si din noapte. Lui Lee Soo Jin ii placeau jocurile de noroc. De cand se stia. Iar acestea erau imposibil sa nu-i creeze neplaceri. Nu prea ii placea sa piarda si se infuria repede, tradandu-si existenta. Junki aparea mereu si ii salva pielea. Stia ca Junki are nevoie de el, dar stia si ca ajutorul lui Junki era dezinteresat. Il salvase din vremuri de mult trecute cand atunci nu facea decat sa viseze la ceea ce reusise acum sa faca. Oricum experientele lui inlocuira incet, incet pasiunea pentru jocurile de noroc. Dorinta de a mai descoperi ceva nou il tinea tintuit in laborator chiar si saptamani intregi. Cercetarea ii dadea fiori de placere si mereu gasea motive sa mai cerceteze cate ceva. Gasea mereu o motivatie pentru asta. E adevarat ca Junki nu ii facuse niciodata confidente. Pentru Lee Soo Jin, Junki ramanea o dulce enigma.

- Young Jae esti acasa?intreba Seungri Gyu intrand in casa fara sa bata.

- Ti-am spus de nustiu cate ori, ca am sonerie. Tu chiar nu stii sa o folosesti?se rasti Young Jae la baiatul care intrase ca la el acasa.

- Iubita mea Young Jae este suparata? Intreba el facandu-se ca nu a auzit remarca fetei.

- Care iubita? Esti nebun? Cine ti-a dat voie sa gandesti asa despre mine? Tipa aproape isterica fata. Profiti de faptul ca nu am nici un adult in spate? Nu uita ca te pot pune la pamant foarte usor. Ai uitat deja?

- Of, si acum ma doare spatele. Cum poate exista o fata cu asa o putere? Tu chiar esti fata? Intreba privind-o serios si frecandu-si locul dureros.

- Iar plangi ca o muiere? Hai fugi acasa la tine, ma plictisesti si plus de asta nu am chef de jocurile tale puerile, spuse fata intorcandu-se cu spatele la Seungri Gyu nemai acordandu-i nici o atentie.

- Hai nu mai fi suparata. Mereu gasesti motive sa te superi pe mine. Am venit sa te intreb daca ai mancat. Vrei sa iti gatesc ceva?intreba Seungri Gyu.

- Am mancat, nu-ti face griji. Acum te rog sa pleci, sunt obosita si pe langa asta mai trebuie sa si invat. Presimt ca iar voi sari peste somnul din noapte...Inca nu ai plecat? Misca-te, acum, tipa Young Jae si il dadu pe usa afara, zavorand usa pe interior ca sa se fereasca de musafiri nepoftiti. Ofta  si isi intinse cartile pe jos, cautand intens, cursurile dupa care sa invete. In dosul usii, Seungri Gyu inca spera sa i se deschida si batea incetisor in usa inchisa. Se lamenta singur ceva vreme si apoi capitula fara prea multa placere si pleca spre casa lui. In camera Young Jae ramasese cu privirea in gol si retraia momentul cand proful ii facuse observatie. Si acum simtea rusinea si umilinta.Toti ochii colegilor ii simte atintiti inca asupra ei. Nu isi aducea aminte sa fi fost asa de umilita vreo data in viata ei. De mica ramasese singura si reusise sa supravietuiasca. Acum avea o serie de slujbe la care lucra si reusea sa-si plateasca si scoala. Timpul ei era extrem de scurt. Timpul liber si-l petrecea dormind. Avea atat de putin... Pe Seungri Gyu il cunoscuse la Dojo-ul bunicului lui. Chiar daca bunicul lui avea acest dojo, el nu era interesat de artele martiale. Cand o zarise prima data, se si indragostise de Young Jae. Abia atunci a manifestat un pic de interes pentru arte, pentru ca fata dorea sa invete si chiar era buna la asa ceva. Young Jae nu il vedea decat ca pe un prieten bun langa care se simtea confortabil. Atractia lui pentru Young Jae il facu sa roiasca mereu in jurul fetei. Adevarat ca si ea se simtea flatata de atentia lui, dar nimic mai mult. Nu s-a gandit nici o clipa la el ca la un barbat sau iubit. Ofta si se resemna curand ca trebuia sa invete. Examenele bateau la usa si acum colac peste pupaza, reusise sa ia o bila neagra la materia care ii placea cel mai mult. Nu facuse o pasiune pentru proful de la curs pentru ca nu s-a gandit niciodata la el altfel decat ca la un profesor. Se uita mirata in jurul ei la toti care erau in extaz la orele profului. La inceput a crezut ca sunt foarte atenti la cursuri, dar pe parcurs a observat ca atentia acelora era atrasa numai si numai de persoana lui Junki. „Hmm, i se potriveste numele si mereu are o atitudine demna. Oare o avea prietena se surprinse singura cu intrebarea. Hei cred ca da. Cine nu ar vrea sa fie langa el? Arata destul de cool. Are ceva fascinant in privire, daca ma gandesc acum. Cand s-a uitat la mine, oricat de mult evitam privirea lui nu reuseam sadesprind ochii din ochii lui. Mi se pareau atat de misteriosi si adanci. Dar ce fac eu acum?Trebuie sa invat. Gata cu prostiile. Din cauza ca am mancat prea mult, delirez acum. De maine nu mai mananc asa de tarziu.” Ofta, casca si se scutura de somnul care ii dadea tarcoale. Se spala energic pe fata si mai invata un timp apoi adormi cu capul pe cartile deschise. Visa. Un vis pe care nu il mai avusese pana acum. In vis proful ei venea spre ea si o lua de mana tragand-o pe un drum necunoscut. Ciudat, dar se simtea in siguranta cu el. Avea incredere deplina in el si se lasa condusa fara sa opuna rezistenta. De partea cealalta Seungri Gyu o lua si el de mana si incerca sa o traga spre el. Ar fi vrut sa se duca spre el, dar mana ferma a lui Junki o facu sa se razgandeasca. Nu stia de ce cei doi barbati trageau asa de ea. Dar disputa lor parea ca ii face placere. Se trezi ca o dureau bratele si atunci vazu in ce pozitie incomoda adormise. Normal ca o dureau, ca ii amortisera de pozitia nefireasca in care statea. Se intinse, casca si se tara pana in pat unde adormi imediat. Ultimul ei gand fu: „Oare o mai fi mult pana dimineata? Da Doamne.” Mereu in criza de somn, dorea ca timpul de odihna sa fie cat mai lung. Dimineata la prima ora trebuia sa se duca la munca. Apoi in miezul zilei avea cursuri si spre seara mai lucra la un restaurant cateva ore. Cum sa ii ajunga timpul? Acum in perioada examenelor ar fi trebuit sa renunte macar la una dintre ele. Dar nu se incumeta sa faca asta. Era destul de bine platita pentru munca pe care o facea, plus de asta , manca si de multe ori ii mai dadeau si pentru acasa. Oamenii se purtau frumos cu ea si chiar nu voia sa-i dezamageasca. In timpul examenelor ar fi trebuit sa renunte pentru o perioada la slujbele pe care le avea. „ Maine....maine voi renunta” , se mintea singura in fiecare zi Dar mai mult ca oricand acum voia sa-si ia examenele cu brio. Voia sa arate ce poate si sa nu mai fie privita ciudat. „ Lasa ca am sa le arat eu cine sunt”. Din fire era ambitioasa. „ Mai bine mananc mai putin, decat sa pierd examenele”. „ Nu imi place sa se rada de mine. Nu vreau ca lumea sa ma arate cu degetul. Trebuie”. Dimineata Seungri Gyu veni si o trezi pe Young Jae, mancara ceva repede si plecara care incotro. Era un ritual pe care il repetau de ceva vreme. Acest timp era cel mai frumos pentru baiat. Cand era cu Young Jae simtea ca poate face orice pe lume. Ea era sursa lui de putere. Nu stia daca Young Jae il iubeste, dar el sigur da. Nu concepea viata lui far ea. Poate ca fata nu il lua in serios, dar el......el se gandea deja cum ar fi viata lor in doi. Cand ii vedea chipul fetei, era cel mai fericit. Muncea din greu pentru a castiga o stabilitate financiara. Voia sa-i asigure fetei tot confortul. Dorea sa traiasca cu Young Jae, dar ea........ea nu-l vedea inca. Era prea preocupata sa-si traiasca propria viata, ca sa mai vada ceva in jurul ei. Era prima fata pe care o luase de mana, chiar daca pentru ea a fost ca o gluma, pentru el a fost o treaba cat se poate de serioasa. Inima ii batea sa-i sparga pieptul, o roseata i se ridicase in obraji, dar Young Jae radea de el cu toata gura si facea glume pe seama lui. Young Jae il considera un prieten bun si atat, un frate mai mare pe care se putea baza. Ii placea determinarea lui, de faptul ca avea un tel si se tinea cu putere de el. Asta de fapt o motiva sa nu dea bir cu fugitii, cand ii era mai greu. Daca Seungri Gyu poate, trebuie sa pot si eu, isi spunea adesea si privea inainte cu incredere. Dimineata se trezi cu greu, din somnul cald si placut. Visase ca a intalnit un barbat si ea il iubea peste masura. Atat doar ca nu ii vazuse fata in vis. Dar sentimentul era placut si faptul ca nu-i vazuse fata nu mai conta. Se intinse gemand de palcere, se spala si manca ceva in fuga. Azi avea o lucrare de sustinut. Spera sa se descurce. Invatase, dar acum ii era greu sa se concentreze. Pleca plina de incredere la cursuri. Aici totul a decurs normal. Lucrarea a fost Ok, prezentarea la fel. Era bucuroasa ca terminase pe ziua de azi. Se retrase in chioscul parasit unde incerca fara folos sa doarma un pic. „ Sunt prea fericita azi, cred ca din cauza asta nu pot dormi nici un pic”. Tocmai se pregatea sa iasa cand il zari pe proful Junki care se indrepta spre chiosc. Intra in panica. Nu, nu voia sa-l vada azi. Se simtea inca stanjenita in prezenta lui. Se retrase in fundul chioscului unde intunericul era mai dens, sperand ca Junki va pleca dupa putin timp. Simturile ascutite ale lui Junki ii dadura de veste ca nu era singur. Tusi, se foi si apoi........

- Poti sa iesi acum, spuse cu glas coborat Junki. Te rog sa iesi. As vrea sa fiu o vreme singur. Iti cer prea mult? Fata se foi dorind inca sa ramana in intunericul din chiosc. Chiar atat de greu este sa pleci? Nu vreau nimic altceva. Acum. Te rog, sopti cu glas plin de durere Junki.

- Am inteles. Voi pleca azi, cu toate ca eu eram prima aici, spuse ezitand Young Jae. Nu stiu cum ati descoperit ca sunt aici, dar ce mai conteaza! Plec, pentru ca glasul va suna atat de trist. Sa inteleg ca va doare ceva? Pot sa ajut?

- Da. Plecand, si tacand. Chiar daca ma doare, crezi ca vei putea sa ma ajuti cu ceva?

- Macar as incerca.

- Pleaca. Nu azi. Azi sunt prea dornic sa fiu singur. Te rog pleaca. Fata trecu pe langa Junki lasand in urma ei o mireasma suava de flori. „ Pana si parfumul este acelasi isi spuse Junki inspirand adanc urma de parfum lasata in urma de fata. Cum as putea sa-i spun fara sa o sperii? Cum as putea sa o fac sa ma vada cu alti ochi? Cum as putea sa nu o iubesc? Doamne iubirea asta o simt in piept. Ma doare cumplit”. Se prinse cu mana de locul inimii si stranse carnea cu putere incercand zadarnic sa zmulga durerea din piept. Se tangui vreme indelungata. Se lovea de toate obiectelesau obstacolele din drum. Dorea sa simta si alta durere, ca cea din piept sa se atenueze. Azi a fost o zi cumplita pentru el. O zarise pe fata la inceputul diminetii si de atunci inima lui a inceput sa il doara. O cautase peste tot, dar nu o gasise, durerea s-a amplificat si el se retrase in intunericul chioscului, unde dadu peste Young Jae. Acum era prea epuizat. Era prea emotionat si uitase ce voia sa-i spuna. Nu facu decat sa o goneasca ca el sa poata sa-si potoleasca furia, neputinta, durerea. Plecand Young Jae nu pricepea de ce simtea o durere surda in piept. Cand ii auzise vocea plina de durere, inima ei vibra si ceva se rupse in ea si de atunci a simtit durerea aceea. Cand Young Jae trecuse pe langa el toata fiinta lui vibra, nu numai inima o recunoscuse, ci fiecare fibra a corpului lui. O dorinta puternica de a o strange in brate pise stapanire pe el. Se stapini cu greu sa nu alerge dupa fata si sa o stranga in brate, sa o sarute, sa-i mangaie parul lung prins in coada, sa-i spuna cuvinte dulci, sa-i spuna ca o iubeste. Cum putea sa-i spuna asa ceva? El pentru ea nu era decat un profesor si atat. Trebuia sa aibe rabdare. Va veni sigur vremea cand ea va simti ceva pentru el, era sigur de asta. Cu toate astea nu reusea deloc sa-si tina rabdarea in frau. Cu greu se concentra si isi impuse sa nu se lase prada simturilor. In momentele de maxima tensiune, foamea ii revenea cumplit. Lipsa de concentrare isi spunea cuvantul. Trebuia sa fie mai atent.

 Capitolul 9.

Instinctiv o cautase in toate femeile din viata lui. Fiecare purta ceva din Young Jae. De-a lungul anilor speranta ca o va revedea scadea in intensitate. Deja  pierduse. Nu se mai gandea, dar….nebanuite sunt caile Domnului. Incetase demult sa spuna cuiva  “Te iubesc”. De multe ori se gandise ca ar trebui sa moara, se saturase cautand, dar macar aici mai exista o speranta. Nu avea sa o mai intalneasca in alta viata. Blade avysese dreptate. Nu era ca pasarea Phonix sa renasca din propria cenusa. Gandul ca poate candva o va putea reantalni, il mentinuse in viata si se zbatea din rasputeri sa supravietuiasca pentru a o gasi. Viata lui fusese un adevarat chin, plina de foame necontrolata, plina de ura impotriva lui Blade, plina de razbunare, pana in momentul in care acesta disparu. Apoi incertinudinea, faptul ca se simtea gol in sufletul lui, rataci multa vreme pana cand isi gasi cat de cat echilibrul. Nu statea prea mult intr-un loc, doar cativa ani si apoi isi cauta altul, si altul.Vazuse multe locuri frumoase, se bucurase de multe lucruri bune in viata lui, asa ca acum nu ii parea prea rau. Nu se gandise niciodata ce ar face daca Young Jae ar aparea din nou in viata lui. Oare isi va dori o viata scurta alaturi de ea? Sau eternitatea fara ea? Nu stia. Nu avea rost sa se chinuie inutil, atat timp cat inca nu daduse peste ea. Se va gandi atunci. Va hotara atunci. In vise mereu ii aparea Young Jae strigandu-l , ii auzea vocea, ii zarea zambetul, ii privea ochii intunecati pierzandu-se ades in abisurile lor. Senzatia de cadere libera o avea mereu cand ochii aceia ii visa. O ameteala placuta il facea sa intarzie trezirea. Tinea ochii inchisi, doar ca imaginea fetei sa mai ramana putin langa el. Cand treceau nopti in care fata nu ii aparea in vis, se simtea ca in sevraj. Nu mai manca, nu mai inchidea ochii, era ca in transa. Slabea si dorinta lui de a trai se diminua puternic. Noroc ca asta nu tinea prea mult. Din dorinta de a revedea fata i se parea ca oricare femeie care trecea pe langa el, era ea. Intorcea capul dupa ele sau pur si simplu le urmarea innebunit. De cateva ori a si incasat cateva palme din cauza insistentei lui. Cand se trezea la realitate zambea usor si se punea din nou pe asteptat. De ce ii reveneau acum amintiri din trecutul indepartat nu stia nici el. Se simtea revigorat acum cand Young Jae aparuse intreaga in fata lui. Si totusi...totusi ii lipsea un lucru esential. Dragostea pe care fata ar fi trebuit sa o simta pentru el. Tocmai asta lipsea. Era constient ca actuala Young Jae nu il iubea ca reala Young Jae. Era si normal. De cand era copil si pana in clipa disparitiei fetei, au crescut impreuna, au invatat ce este iubirea impreuna. Era ceva de la sine inteles. Pe cand acum...abia aparuse in viata ei. Nu putea sa se astepte ca ea sa-i cada la picioare. Nu avea nici un sens. Acum timpul...timpul isi va spune cuvantul. Cu toate astea nu putea ...nu voia sa nu se implice in viata ei. Nu putea sa stea pe margine, asteptand ca fata sa se indragosteasca de el. Nu mai avea rabdare. Din cauza asta, gresise cand se luase de ea la cursul lui. Poate ca acum il va evita, poate ca nu va mai veni. In loc sa si-o apropie, simtea ca a gonit-o. Dar Junki nu cunostea determinarea fetei. Nu stia ca atunci cand dorea ceva cu putere, nimic nu-i va sta in  cale, pana cand nu va avea ce isi dorea. Junki incepu sa o urmareasca discret, din umbra pe Young Jae.Intai in incinta facultatii, apoi incet, incet si in afara ei. Asa afla de Seungri Gyu si simti instinctiv un rival in el. Ii urmari de departe si vazu familiaritatea cu care baiatul se purta in preajma fetei. Vedea si reactia ei si deveni subit gelos pe apropierea celor doi. Simti din partea baiatului- datorita atentiei cu care acesta se purta- ca acesta avea sentimente pentru Young Jae. Cu toate astea, fata nu se purta ca si cand acesta era iubitul ei. Ceva ii spunea lui Junki ca fata nu simtea decat prietenie pentru Seungri Gyu. Si cu toate astea gelozia ii intuneca gandirea. Se bucura cand intr-o zi o zari din nou la cursul lui. Incerca sa se concentreze pe cursul pe care il preda, dar privirile lui o cautau neancetat. Cand ochii li se intalneau, o senzatie de betie il cuprindea si atunci uita ce trebuie sa zica, ce trebuie sa faca. Pentru cateva momente era pierdut in visare. Cu greu isi revenea. Cauta mereu motive sa o intrebe ceva si sa se apropie de ea. Chiar si fata incepu sa devina interesata. Nu stia daca de el sau de cursul lui. Nu avea nici o importanta. Principalul era ca exista o conexiune intre ei. O legatura, si asta il multumea pe moment. Se interesa discret de situatia fetei si incepu sa se framante cum putea sa o ajute fara ca ea sa stie. Mici atentii incepura sa vina de niciunde in viata ei. La inceput fu sceptica, dar apoi incepu sa le primeasca fara a mai scormoni motivul. Asa ca nu se mira prea mult cand primi acasa un pachet in care trona un costum pentru balul bobocilor care se tinea saptamana care urma. Balul bobocilor...nici macar nu visase sa mearga. Acum ca primise costumul pentru balul mascat si invitatia pentru doua persoane, o cuprinse o dorinta imensa de a merge, de a fi si ea printese pentru o zi. Asa ca...ii ceru lui Seungri Gyu sa fie partenerul ei la bal. O, ce bucurie pe baiat. Isi gasi repede o costumatie si fremata tot la gandul ca in timpul dansului Young Jae va fi in bratele lui, ca va putea sa o stranga la piept fara sa fie respins sau sa para ciudat ca face asta. Saptamana trecu greu pentru cei care asteptau cu nerabdare balul, atat Junki cat si cei doi, erau cu gandul numai la bal. Si iata ca ziua balului sosi. Ca o adevarata printesa isi facu aparitia la bratul mandrului Seungri Gyu. O clipa de neatentie si fata disparu din prejma lui. Balul incepu. Perechile de dans se invarteau ametitor in sala inalta, si muzica...muzica te facea sa te misti fara sa vrei. Young Jae statea sprijinita de o fereastra ingusta si privea plina de admiratie betia de culori, multitudinea costumelor de bal. Era fermecata. Nici nu simti cand fu prinsa de mana si aruncata in valtoarea celor care dansau. Se trezi prinsa in brate si purtata pe valurile muzicii, in bratele ferme ale unui barbat mascat, caruia nu ii zarea decat ochii si gura. Se lasa purtata pe ritmurile muzicii, ii facea o placere inconstienta bratele acelui barbat care o strangeau delicat. Ii urmarea pasii si chiar uitase subit ca nu stia sa danseze. Ciudat. Se purta de parca ar fi luat lectii de dans toata viata. Se relaxa usor si se gandi ca este timpul sa se distreze si ea. Toata noaptea dansa in bratele acelui barbat. Era fermecata de prezenta lui, de stilul lui curtenitor, de faptul ca era in centrul atentiei lui, de prestanta cu care se misca. In ritmurile suava ale muzicii iesira in pasi de dans pe terasa imensa in care perechi, perechi se retrageau incet, dorind intimitate. In semiobscuritatea terasei, Junki –caci el era printul fermecat-, depuse un sarut delicat si usor pe buzele umede ale fetei, care tresarira usor si se intredeschisera aproape fara voie. Cand se pregatea sa primeasca un al doilea sarut, Young Jae se simti prinsa de mana si tarata in sala luminata puternic. Clipi des ca sa se poata obisnui cu lumina puternica si apoi vazu ca Seungri Gyu o privea nervos si suparat. Ea inocenta, cauta motivul supararii acestuia in ochii baiatului, dar nu vazu decat sclipiri furioase. Seungri Gyu bau un pahar dintr-o bautura colorata si apoi o tara afara din sala, dorind sa puna cat mai repede distanta intrebarbatul misterios si Young Jae. Simtea instinctiv ca ceva se intamplase cu iubita lui. O simtea atat de departe de el. Fata nu opuse rezistenta si se lasa tarata afara, departe de visul in care fusese. Inima din piept ii batea tare de tot, mii de furnicaturi ii strabateau trupul si amintirea buzelor care o sarutasera ii staruia in minte. O senzatie de deja vu ii persista in minte. Paraca....parca o amintire vaga isi facea loc sa iasa la suprafata. Fiinta ei vibra ca atunci cand ai ceea ce ti-ai dorit. Oare...oare m-am indragostit? Se intreba aeriana fata. Nu, nu cu neputinta. Cum as putea sa ma indragostesc asa stupid? Simtea o parere de rau ca Seungri Gyu aparuse de nicaieri si rupsese vraja. Acum ca statea sa se gandeasca, isi dorea atat de mult ca al doilea sarut sa il fi primit. Acum tanjea dupa el. O sigur e ceva ciudat cu mine. Cred ca sunt nebuna. Nu am timp de lucruri copilaresti, se scutura, dar...dorinta ramase. Senzatia de neamplinire era atat de puternica. Senzatia lucrului neterminat. Off si Seungri Gyu asta...Ce facusem asa de rau? De ce a trebuit sa ma tarasca ca pe o delicventa de acolo? M-am simtit rusinata rau. Noroc de masca. In timp ce fusese luata de mana si scoasa din sala i se paruse ca barbatul cu care dansase isi scosese masca si privea dupa ea cu o durere imensa in priviri. De unde cunostea ochii aceia? Fusese captivata de ei. Nu vazu nimic in jurul ei, decat acei ochi minunati. Ramase cu gandul la sclipirea aceea pe care o zarise in ochii barbatului.

- Ce crezi ca faci? Tipa fata la Seungri Gyu care o tara nervos dupa el si isi smulse mana din stransoarea lui. Tipa si se opri in loc cu fata rosie de nervi.

- Tu, ce crezi ca faci? Se rasti si Seungri Gyu la ea. Ai plecat cu mine, ca partenera a mea. Nu am dansat nici macar un dans amandoi. M-ai lasat acolo ca pe un prost si tu ai dansat toata noaptea in bratele unui barbat strain. Cum crezi ca m-am simtit? Chiar asa un prost ma crezi? Cine sunt eu pentru tine? Chiar nu reprezint nimic pentru tine?

- Iarta-ma. Daca o spui asa ai dreptate. Ti-am facut o nedreptate, dar....nu am crezut ca te vei supara asa de tare, doar esti prietenul meu nu?spuse si il alinta facandu-l sa se topeasca sub atingerea mainii ei.

- Eu...eu am sentimente fata de tine intelegi?striga si aproape ca o darama cand fugi de langa ea.

- Pai e normal sa ai. Nu suntem prieteni? Striga si fata in urma lui. Ar fi fost anormal sa nu ai. Doamne, ce o fi cu baiatul asta? In loc sa se distreze, mi-a facut si mie ziua varza. Si eu...eu ma distram asa de bine. Niciodata nu m-am simtit atat de bine. O fi barbatul acela un necunoscut, dar eu...eu m-am simtit bine in bratele lui. Omo!....ma aud ce spun? Oare am innebunit? Si Seungri Gyu are dreptate? Dar totusi de ce s-a suparat asa de tare? Stiam ca voia si el sa ma distrez. Ce caz a facut din toata treaba asta. Ce o fi asta? Ma furnica stomacul. Parca o colonie de furnici si-au dat intalnire acolo. Oare mi-e foame? Dar nu simt. Ma simt satula cu toate ca nu am mancat nimic, nici nu am baut. Ciudat. Daca stau si ma gandesc, Seungri Gyu avea dreptate sa fie suparat. Nu am fost deloc langa el.Chiar nu stiu cum am disparut de langa el si nu stiu cum de am dansat cu acel barbat. Doamne, dar ce caldura ma cuprinsese, nici macar nu mi-am adus aminte ca nu stiu sa dansez. Ce a fost in capul meu? Bombanind de zor se grabi sa intre in casa si sa se duca la culcare. Din umbra arborilor de pe strada, Junki privea visator. „ Oare a inceput sa simta ceva pentru mine? Dar de unde sa stie ca sunt eu? Ca am fost eu? Doar purtam masca. Off. Asta este iar o dilema”. Intra in casa si o privi pe Young Jae care deja adormise obosita. O mangaie cu privirea si ii indeparta o suvita rebela de pe frunte. Fata gemu si se intoarse cu spatele , facandu-l pe Junki sa zambeasca.Cu parere de rau pleca si isi spuse sa nu se lacomeasca. Avea tot timpul din lume. Primul pas fusese facut, acum va astepta. Dimineata cand se trezi, inca mai putea sa simta caldura bratelor care o tineau in timpul dansului. Putea sa vizualizeze gura si buzele acelui barbat. Doar gandul ca acele buze au sarutat-o, ii dadea fiori de placere. Iar ochii, atat de adanci, incat te pierdeai in ei. Ii pareau ata de cunoscuti, dar nu stia de unde. Fiorul primului sarut. De cand visa la asa ceva. Crezuse ca este doar un mit, dat...Inca isi dorea ca sa primeasca cel de al doilea sarut. Numai gandul ca ar fi putut sa-l primeasca si buzele i se intredeschisera instinctiv. Ciudat, De cand se trezise nu se gandea decat la asta. Se scutura si incerca sa-si abata gandurile in alta parte. Se gandi la Seungri Gyu. „ E ciudat ca inca nu este aici. O mai fi suparat de aseara? Nu-mi spune..Neee. Seungri Gyu nu poate tine supararepe mine. Nu a reusit nici macar o singura data. Ia sa il sunam” isi spuse si puse mana pe telefon. Suna indelung fara ca baiatul sa-i raspunda. „ O fi uitat telefonul acasa. O sa-l mai caut mai tarziu...” Pleca in fuga spre scoala. Si azi avea examen.  Chiar daca fusese la bal, avusese grija sa –si invete din timp. Seungri Gyu o urmari de departe pe Young Jae cum se indrepta spre scoala. Ar fi vrut sa alerge dupa ea sa o stranga in brate, sa-I spuna ca o iubeste sis a nu-l paraseasca niciodata. Usor de zis, greu de facut. Chiar daca inima lui o rupse la fuga dupa fata, picioarele lui refuzau sa se miste. Parca prinsese radacini, oricat de mult se chinuia sa-si miste picioarele, acestea nu il ascultau deloc. “ Cand va veni acasa, ma voi duce la ea si ii voi spune tot ceea ce doresc”. Ziua era pe terminate iar Young Jae se pregatea sa se intoarca acasa. Se auzi strigata si intrigata se opri in loc. Se intoarse curioasa in loc. Cand vazu cine o striga, cauta cu disperare un loc unde sa se ascunda. Asta a fost primul impuls. Toata umilinta pe care o simtise atunci cand adormise la curs ii colora obrajii intr-un rosu aprins. Voi sa-l evite pe profesorul care tocmai parasise un grup de student si care se indrepta cu pasi hotarati spre ea, dar nu reusi sa-si gaseasca niciun refugiu, asa ca apparent calm ail astepta dreapta in mijlocul drumului.

- Buna ziua profesore, spuse usor nerabdatoare. Isi dorea sa plece cat mai repede, sa-si ascunda rusinea pe care o simtea inzecit acum.

- Buna, raspunse si Junki incercand sa para cat mai detasat. Ce faci aici in mijlocul campusului? Sper ca nu te duceai la chiosc sa tragic un pui de somn.

- Profesore! Tipa Young Jae batand din picior. Am renuntat la toate slujbele part-time. Chiar daca mor de foame, nu vreau sa mai adorm la nici un curs. Se uita toti asa de ciudat la mine de atunci….

- Chiar? Pai si ce o sa faci? Nici flamanda nu trebuie sa fi pentru ca nu vei putea invata, surase Junki. Daca imi promiti ca vi la toate cursurile mele, o sa te rasplatesc cu o masa pe zi, spuse si rase in acelasi timp. Ceva din vocea lui o facu sa-si intoarca spre el privirile, cercetandu-l atent.

- Cumva….a nu, nu cred. Scuze spuse grabindu-se sa-si arunce privirea in alta parte atunci cand ii intalni ochii lui Junki. O zvacnitura ca un pumn primit in stomac, o facu sa se albeasc la fata. Instinctiv se ghemui si gemu, incercand sa-si protejeze stomacul, de acest soc. Cu inima saltand puternic in piept, ii cercata din nou fata lui Junki. Acesta o prinse in brate din aparenta cadere a fetei. Cand fu atinsa de mana lui Junki, corpul ei reactiona ca si cum a recunoscut acea atingere. Se uiat cu mirare, si cu spaima spre acesta, incercand sa gaseasca raspunsul la toate intrebarile mute pe care nu le-a rostit. Junki o privi si incerca sa ii zambeasca incurajator, sperand ca aceasta nu o sa fuga atunci cand va descoperi adevarul. Fuga era ultima optiune a fetei. Tanjea dupa imbratisarea lui, dupa sarutul  nedat, dupa caldura pe care o simtise in tot timpul cand dansase cu el. Da. El era, fara nici o indoiala. Dar ce se va face acum? El…el era profesorul ei, ea era studenta lui. Era o dragoste imposibila. Oare el…se jucase cu ea la bal? De ce a sarutat-o?De ce a strans-o in brate? De ce a dansat doar cu ea? Intrebari fara raspuns deocamdata.

- Ai dreptate, se auzi Junki vorbind. M-am purtat ca un magar. E chiar atat de ciudat ca unui  profesor sa-i placa de o studenta? Asta te gandesti?Dar profesorii nu sunt si ei oameni? Si ei iubesc si sunt iubiti. Ofera si primesc. Ma simt atras irezistibil de tine. Te plac si asta de mult timp. Nu vreau sa te sperii. Vreau sa ma fac inteles de tine. Vreau ca si tu sa ai sentimente pentru mine, spuse incet incercand sa-i ia fetei mana. O clipa isi lasa mana sa se odihneasca in mana lui, apoi si-o retarse incet rosind adolescentin.

- Profesore, iti dai seama ce spui acum?intreba soptit fata, tinandu-si privirea atintita in pamant. Pana mai ieri ma certai la curs si acum....acum spui ca ma placi? E un nonsens. Cine ar crede asa ceva in locul meu? Dar...dar ceva din tonul vocii tale ma face sa cred ca nu razi de mine.

- Cum poti spune asa ceva? Sunr serios cand iti spun toate astea. Ma vezi ca vreun pustan care doreste sa pacaleasca o fata ,sa poata sa-i fure un sarut si o imbratisare? Am trecut de mult timp de faza asta. Eu chiar acum iti spun ce simt pentru tine. Ma simt nesigur in prezenta ta si nu stiu cum sa ma port cu tine. Nu esti prima femeie din viata mea, cred ca iti dai seama, dar esti prima pentru care simt ceva atat de puternic. Pentru inceput, vrei sa mergi la o intalnire cu mine? Vrei sa ma cunosti mai bine?

- Profesore, vino-ti in fire. Sunt studenta ta, esti profesorul meu. Sunt multe bariere in calea noastra. Nu cred ca....

- Inceteaza, si daca nu vrei sa ma vezi murind in fata ta, inceteaza sa spui lucrurile astea inutile. Eu simt...eu te plac si imi doresc ca si tu sa ma placi, vreau sa mergem la o intalnire. Ce spui? Vrei?

- Profesore, chiar nu stiu ce sa spun. Trebuie sa ma gandesc. Nu pot decide asa de usor.

- De cat timp ai nevoie? Simt ca nu mai pot respira pana cand nu imi vei da raspunsul la intrebare. Gandeste-te cat vrei, dar nu concep sa primesc un raspuns negativ, spunand toate acestea aproape ca o rupse la fuga. Young Jae se uita lung in urma lui incercand sa-si limpezeasca sentimentele proprii. Nu-l displacea pe Junki, din contra, era si ea o fana a lui ca multe alte fete. Ce nu intelegea ea, era de ce? De ce o alesese pe ea , care nu era nici nemaipomenit de frumoasa, nici prea bine educata si ca sa nu mai vorbim nici prea bine imbracata. Il vedea ca este serios, nu si-l imagina pe Junki fara scrupule. Ar fi putut avea orice fel de femeie (roiau o gramada in jurul lui) si cu toate astea, a ales-o pe ea. Se simtea flatata, se simtea (pentru prima data in viata ei) bine in pielea ei, se simtea frumoasa, acum ca un barbat atat de perfect ca Junki o privea ca pe o femeie. Rosi din nou la gandul ca acest barbat o sarutase si o stransese in brate. Zambea in nestire si ii venea sa cante. Din cauza asta se sperie tare cand dadu cu ochii de Seungri Gyu care statea de ceva vreme si o urmarea cum vorbea si radea singura. Nu il vazu pe Junki, dar felul inexplicabil de a se purta al fetei il puse pe ganduri. Banuia ca s-a intamplat ceva cu ea de parea atat de fericita, dar....ce?

- Cine te vede, crede ca ai innebunit. Ce ai patit? Vorbesti si razi de una singura. Te doare ceva? Ai luat-o razna de la atata invatat? Ce-i?

- A...a nu, se balbai fata speriata ca a fost prinsa in flagrant. Dar ce este de tine? Schimba vorba Young Jae. Nu raspunzi la telefon, nu esti de gasit nicaieri. S-a intamplat ceva? Ti-e rau?incerca sa-i puna mana pe frunte sa vada daca nu are temperatura. Baiatul se retrase din calea mainii ei si nega cu vehementa.

- Nu, nu am nimic. Nu am auzit telefonul si apoi cand am vazut ca ai sunat, era deja prea tarziu si erai la cursuri. Hai sa intram. Am sa-ti fac ceva sa mananci. Cred ca etis obosita. Nu?

- Da, sa intram. Si spui ca o sa-mi gatesti? Abia acum simt ca mi-e foame. Spune-mi, imi faci ceva bun? Il intreba si sari in sus de bucurie.

- Hai gata. Nu te mai prosti. Nu vezi ca abia te ti pe picioare? Hai spala-te si vino la masa.

- Multumesc, spuse si se inclina respectuos. Apoi bufni in ras si se aseaza la masa unde incepu sa manance cu viteza luminii.

- Ho, mai incet ca nu ti-o ia nimeni din fata, spuse si ii lua o suvita rebela de pe frunte. Fata il privi zambind recunoscatoare, dar continua sa se indoape cu viteza. Intr-un tarziu se sprijini de perete, oftand din greu, cu mina frecandu-si stomacul foarte umflat. Ti-am spus sa mananci incet. Acum iar o sa te doara stomacul. Nu asculti niciodata, faci numai ce vrei tu. Nu stiu ce o sa ma fac cu tine, spuse baiatul oftand. Young Jae zambi recunoscatoare.

- Daca tu nu ai fi langa mine, cred ca as fi murit demult, ori de foame ori de singuratate.

- Hai ca spui numai prosti. Culca-te. Eu strang si apoi plec. De restul vorbim maine. Da?

- Ce ai spus?il intreba somnoroasa. Da, da, spuse si adormi repede, fara a mai avea grija de nimic.

- Cham! Uita-te la ea cum a adormit fara grija in prezenta unui barbat. Ea este chiar fara frica. Bombanii multa vreme spaland si strangand vasele, apoi cu parere de rau, dupa ce o mai privi cave vreme. Pleca suspinand, suparat pe el insusi ca nu fusese in stare sa tina supararea pe fata nici macar o zi. Junki isi dadu seama ca il percepuse bine, ca pe un rival pe Seungri Gyu. Il invidia ca era atat de apropiat de Young Gyu. Il invidia pentru toate momentele cand el nu fusese langa Young Jae, si stia ca Seungri Gyu. A fost acolo mereu. Toate amintirile fetei erau pline de Seungri Gyu si de alta lume care pentu Junki nu reprezinta nimic. Se ura pentru asta. Adevarata Young Jae avea amintiri comune cu el. Acum ii parea rau ca nu facuse si el parte din viata actualei Young Jae. „ Totul se va schimba cat de curand. Eu...eu voi schimba totul” isi spuse singur ca o imbarbatare. „ Va trebui sa lamuresc lucrurile cu Seungri Gyu intr-o zi”.

Capitolul 10.

Trecusera ceva ani de cand tot experimentau hranirea asta artificiala. Lee Soo Jin era si el uimit de rezultatele lui. Fusese motivat de prietenia pe care o simtea pentur Junki. Dorea mereu sa fie laudat de acesta. Dorea cu orice pret sa-l ajute pe Junki. Era o dorinta mai presus de orice. Junki fusese umarul pe care a oftat, cand a dat de necaz, fusese o mana intinsa catre cineva care se ineca. Fusese mereu colacul lui de salvare. Acum era timpul sa-si plateasca datoriile. Nu voia sa dispara din lumea asta inainte  de a-l ajuta pe Junki. Era atat de aproape. Stia ce isi dorea Junki si in parte il intelegea, mai ales ca acum il veda atat de indragostit, incat era in stare sa renunte la orice  pentru fata pe care o iubea. „ Chiar nu-l inteleg. Ce frumusete rapitoare ar putea fi fata asta? Nu am vazut-o inca, dar ceva imi spune ca nu va mai dura mult. Cu toate astea, Junki ma ingrijoreaza. Oare poate renunta el la tot? Si pentru ce? Pentru cativa ani petrecuti alaturi de iubita adorata? Oare eu as fi fost in stare sa renunt la eternitate si la tinerete vesnica pentru o muritoare de rand? In atata amar de ani, oare cate femei ar gasi sa le iubeasca? De ce sa renunte doar pentu una? Eu nu pot sa pricep” isi spuse singur combinand si agitand de zor niste substante colorate. Simtea ca se apropie de final si acum mai mult ca oricand ar fi vrut  sa amane deznodamantul. Nu voia sa il piarda de prieten pe Junki. La el nici macar nu se gandea. Lui ii era bine asa cum traia. In sfarsit isi gasise o vocatie si asta il multumea peste masura. Lee Soo Jin nu voia sa renunte la viata pe care o ducea. Totul era pentru Junki.

- Hei ..ai ajuns? Chiar ma gandeam la tine. Am inceput sa cred ca am puteri telepatice cel putin cu tine rase Lee Soo Jin.

- De ce? Ai ceva noutati?intreba plin de speranta Junki.

- Adica ce vrea sa insemne asta? Tu nu vii decat cand am noutati? Ma cauti doar cu interes?intreba Lee Soo Jin facand pe suparatul.

- Hai nu mai fi copil. Sti doar ce am vrut sa spun. Cine in lumea asta ar crede ca ai sute de ani la felul cum te porti? Rase Junki. Bineanteles ca Lee Soo Jin nu putea sa tina suparare pe Junki si rase si el dupa care isi imbratisa prietenul strangandu-l fara mila. Omo..ti-ai pus in gand sa ma omori?intreba Junki cu vocea sugrumata de stransoarea lui Lee Soo Jin. Se vede ca ai fost la sala. Ai mai pus ceva muschi pe tine. Pentru cine te lucrezi asa de mult?il intreba plin de subanteles pe Lee Soo Jin. Omo, ce muschi ai... Grupa asta este noua nu-i asa?

- Oh, ce mai sti sa lingusesti, spuse zambind Lee Soo Jin. Pentru cine crezi? Pentru tine prietene.

- O noua cucerire la orizont? Asa se pare. Sa mi-o prezinti cat de curand. Nu vreau ca prietenul meu sa sufere daca fata nu este buna pentru el.

- Am inteles. Dar tu?...tu cand ai de gand sa mi-o prezinti pe Young Jae? Numai la auzul rostirii numelui fetei si fizionomia lui Junki capata caldura, se schimba imediat dandu-i un aer visator, sentimental. O.M.G. Nu pot sa cred. Parca as fi spus o vraja, asa de repede te-ai transformat. Uita-te la tine. Deja te-ai inrosit. Sper ca ai racit si ca nu ai rosit ca o tanara domnisoara neprihanita.

- Nu crezi ca vorbim cam mult?incerca sa vorbeasca Junki dupa ce isi drese glasul de cateva ori. Hai mai bine sa revenim la ale noastre, spuse plin de seriozitate, dar mai ales preocupat de rezultatele cercetarilor.

- Hmm, ce ai zice, daca...

- Daca? Sa nu imi spui ca....

- Sunt sanse de 90% sa fi reusit sa gasesc ceea ce cautam.

- Spui ca sunt sanse? Asa de mari? Esti sigur?intreba nerabdator Junki.

- Da. Mai mult ca sigur, sunt aproape de testul final. Dar...

- Dar? Intreba Junki.

- Esti sigur? Asta iti doresti? Ai reusit sa o faci sa te iubeasca? Esti sigur ca tu esti alesul ei? Merita sa te sacrifici? Nu va fi in van?

- Cum sa iti spun? Intreaga viata si tot ceea ce se intampla in ea, este o loterie. Nimic nu este sigur. Totul este relativ. Traim in fiecare zi in incertitudine.  Intrebari vor exista mereu. Nu are rost. Voi trai fiecare clipa ca fiind ultima din viata mea. Ma voi bucura de orice.

- OMG. Am trait sa o aud si pe asta. Nu pot sa cred ca eu sunt cel care punct vietii tale.

- De ce vorbesti asa? Sa fi fericit ca poti sa ma ajuti. Asa trebuie sa gandesti. Fiecare clipa este importanta pentu mine, acum mai mult ca oricand, vreau sa ma bucur de persoana iubita, langa ea. Cer prea mult? Sunt egoist?

- Nu...nu, dar...asta inseamna ca eu sa te pierd. Si apoi ce ma fac singur? Cine mai are grija de mine?

- Hai nu dispera. Nu voi disparea intr-o zi, curand. Trebuie sa te bucuri pentru mine. Asa fac prietenii buni.

- Atunci...atunci eu nu sunt prietenul tau bun. Nu ma pot bucura. Nu inca. Nu m-am impacat inca cu ideea asta.

- Hai nu mai dramatiza. Tie mereu ti-a placut sa joci teatru. Acum nu crezi ca este prea mult totusi? De ce vrei sa ma faci si pe mine sa ma simt prost? Nu iti pare rau pentru mine? Hai gata. Te rog sa incetezi si sa revenim la problemele noastre nu crezi? Iti dai seama ce descoperire ai face? Ai izbavi pe multi dintre noi. Sunt sigur ca mai sunt si altii care s-au saturat de eternitate si vor sa o termine cu stil. Wow. Prietene esti cel mai tare. Imi doresc doar ca procesul sa dureze normal ca pentru oric fel de muritor. Nu vreau sa imbatranesc inainte de Young Jae.

- Era necesar sa-i rostesti numele?intreba suparat Lee Soo Jin. Din cauza ei te pierd...

- Te rog sa nu vorbesti asa despre ea. Sti  doar ca ea nu are nici o vina. Totul este din vina mea. Sunt prea lacom? Ca o doresc din nou langa mine? Cand il auzi ca vorbea asa, inima lui Lee Soo Jin se inmuie. Il privi cu durere, dar si cu dragoste pe Junki si renunta a-l mai sicana. Va face orice pentru el, cu orice risc. Daca el este fericit, atunci fie. Ii doreste fericirea mai mult decat nemurirea.

- Mai ai cu mine treaba? Ma grabesc. Trebuie sa ajung la scoala. Am cursuri.

- Da, da, stiu. Si azi iti este dor de ea. Fugi repede sa nu ti-o ia altcineva inainte, mormai Lee Soo Jin in barba.

- Ai spus ceva?intreba Junki imbracandu-si haina lunga de piele si punandu-si palaria si ochelarii

- A nu. Vezi-ti de drum. Sa ai grija cum mergi. Sa te feresti de accidente. Si nu lasa foamea sa-si faca de cap, striga in urma lui Lee Soo Jin.

- Da mama, am inteles, ii facu semn cu mana fara sa se opreasca din mers. Ne vedem ma i tarziu. Ai grija de mine te rog.

-  Doamne cat de frumos a spus-o. De ce oare nu sunt femeie? M-as fi indragostit imediat de el si nu l-as fi scapat niciodata. Heey. Acum la treaba. Am visat prea mult, spuse si isi potrivi ochelarii pen as, ofta si isi incheie halatul la doi nasturi. Inapoi la munca mea de jos. Ha, ha, ha, cum suna. Junki aproape ca zbura pana la facultate. Azi avea cursul la care Young Jae nu lipsea niciodata. Isi facea griji déjà, cum sa se poarte, cand se va intalni la curs cu ea. Parca era un pusti care acum se indragostise prima oara. Gandurile ii fura intrerupte de…

- Seungri Gyu?intreba ca pentru sine Junki. Ce cauti aici? Pe cine cauti mai bine zis?intreba Junki.

- Se pare ca tu sti cine sunt eu, dare u nu stiu nimic, sau mai bine zis mai nimic, despre tine, spuse pus pe harta Seungri Gyu.

- Da stiu de la Young Jae ca esti prietenul ei, minti cu nerusinare Junki. Ai venit dupa ea? Cursurile nici macar nu au inceput.

- Am venit sa te avertizez. Las-o in pace pe Young Jae. Nu te juca cu ea. Ea crede ca tu…

- Este adevarat. Ma intereseaza si i-am spus si ei asta. Dupa cate vad, inca nu m-a refuzat. De ce? Sti tu ceva ce nu stiu eu?

- Dar tu esti professor si ea..ea este studenta ta.

- Si? Ce eu nu sun tom? Nu am dreptul sa ma intalnesc cu o fata? Nu am dreptul la viata? Ce?

- Daca pui problema asa, bineanteles ca ai dreptate, dar.ea este a mea.

- Cine spune asta? Young Jae? Tu? Cine? Mergem sa confirmam?intreba Junki simtind ca isi pierde rabdarea. Nu credea ca vorbele lui Seungri Gyu pot sa-l doara atat de mult. Ti-a confirmat ea, ca nu se gandeste decat la tine?aproape ca striga de revoltat ce era.

- Pot sa stiu si eu ce faceti voi doi acum?ii intreba Young Jae aflata la cativa metri departare de ei. Seungri Gyu? Ce inseamna asta? Ai venit sa ma faci de ras in fata colegilor? Crezi ca nu este sufficient cat m-am facut eu insami de ras? Te rog sa pleci!

- Young Jae! Striga la ea Seungri Gyu.

- Nici nu vreau sa te vad acum. Pleaca cat mai am un pic de ratiune in mine. Pleaca. Vorbim mai tarziu acasa. Mai mult tarat, decat sa mearga de bunavoie, pleca impreuna cu Young Jae.

- Nu pot sa cred, ce prostii face baiatul asta? Sunt a lui? Tz,tz,tz! Incredibil. Nu, asa ceva nu am auzit niciodata. Poate ca o avea febra, poate ca nu se simtea bine.

- Asa actioneaza cineva care se simte  tradat spuse incet Junki. Imi pare rau pentru el, dar nu pot renunta la tine. Nu vreau sa renunt.

- Voi baieti, v-ati pus in gand sa ma innebuniti azi. Profesore, nu uita ca ai un curs de predate azi. Daca renunti la el, eu am sa plec. Sunt o persoana foarte ocupata si am si altele de facut, spuse fata mimand supararea.

- Da, ai dreptate. Sa ne concentram pe ce avem de facut , spuse Junki, scuturandu-se parca de o povara pe care o cara in spate. Hai sa mergem la curs, spuse si o lua de mana si o tara pana in sala de curs. Cand intrara, o gramada de perechi de ochi ii privira in acelasi timp. Young Jae, incerca sa-si retraga mana din mana lui, dar fermitatea cu care Junki o tinea nu o lasa. Se uita rugator in ochii lui, iar acesta ii zambi si renunta cu parere de rau. Ii dadu drumul si facu si un spirit de gluma la adresa ei, incercand sa alunge prima impresie pe care o lasasera.

- Voia sa fuga sat raga un pui de somn, asa ca eu am prins-o si i-am zis ca poate sa doarma si la mine la curs. Spuse si zambi, cucerind pe toata lumea cu zambetul lui cel mai seducator.Dupa o clipa de tacere, toat clasa izbucni in ras si ii privy cu simpatie pe cei doi. Young Jae multumi din ochi de gluma spusa si fugi la locul ei, de unde urmarii cursul foarte atenta. Nu stia nici ea la ce era atat de atenta. La felul cum Junki isi misca mana, aratand nu stiu ce la proiector, statura plina de stil, li privirea pe care i-o arunca din cand in cand ca si cum ar fi vrut sa –si confirme inca o data ca este acolo. La sunetul vocii lui care ii patrundea pana in adancul inimii, facand-o sa ofteze, sau la ceea ce spunea el? Se uita imprejur si vazu ca si ceilalti parca erau fascinate de Junki. Il priveau plini de respect si adoratie.Zambi siesi la gandurile care ii trecura prin minte. O clipa simti cum privirea lui o arde, atat de intens o privea. Cand privirile lor se intalnira, o liniste se astern pe fetele celor doi si se relaxara in acelasi timp. Zambira in acelasi timp si…in sfarsit se termina cursul. Studentii incepura sa iasa. Cateva studente se oprira in dreptul ei cu mainile in sold, o masurara din cap pana in picioare cu dispret total.

- Fetelor, nu era nici o amenintare. Nici frumoasa, nici desteapta (doar doarme tot timpul) nici imbracata cu stil nu este. Nu trebuie sa ne batem capul cu ea. Nu este concurenta noastra spusera si ii intoarsera spatele ostentativ indreptandu-se spre Junki care privea amuzat toata scena.

- Profesore! Strigara fetele. Facura roata in jurul lui si fiecare incerca sa-I capteze atentia profului. Le dadu lamuririle pe care fetele le cerusera si le goni. Apoi isi indrepta privirea spre Young Jae, care il privea zambind.

- Nici nu stii cat de frumoasa poti fi atunci cand iubesti, spuse si incerca sa se apropie de ea. Cu un gest il opri si ii response efuziunea sentimental.

- Te rog sa pastrezi distant. Suntem la scoala. Nu vreau sa mi se smulga parul din cap din cauza ta, spuse serioasa fata.

- Ha, ha, ha. Chiar asa sa fie?

- Sigur. Tu nu stii cat de infricosatoare sunt fetele astea. Brrrr. Groaznice, spuse si rase cu gura pana la urechi.

- Tu chiar acum esti pus ape glume vad. Hai sa mergem.

- Unde?intreba fata. Eu mai am cursuri la care trebuie sa particip. Nu stiu de tine, dar imi trebuie prezenta si credite. Asa ca…….

- Asa ca trebuie sa mergi cu mine sa mancam. Cred ca iti este foame nu? Sau vrei sa te tarasc din nou prin curte? Te fac de nu mai pui piciorul pe aici niciodata. Fetele alea nu sunt la prima abatere. Nici nu stii ce forta au. Rase si o lua de mana. Young Jae nu reusi sa se mai impotriveasca. Era prea fericita. Acum se gandea numai la Junki. Numai pe el dorea sa-l aibe langa ea. In toata nebunia asta a simturilor, gandurile despre Seugri Gyu disparura. Cand era langa Junki nu se putea gandi la nimic altceva, nici chiar atunci cand acesta nu mai era in preajma, gandurile fetei tot la el se intorceau. Pe nesimtite, dorea ca fiecare zi sa inceapa cu Junki sis a se sfarseasca cu el. “ Oare m-am indragostit? Ca in romanele alea siropoase? Omo, nu imi vine sac red. Niciodata nu am crezut ca voi pati si eu la fel. Dar cat de bine ma simt….Imi simt inima usoara cand Junki este alatiru de mine, cand imi ia delicat, dar ferm mana. Sigur este dragoste asta ce simt. Ma pierd in ochii lui, simt cum o caldura imi inunda toata fiinta cand imi atinge mana sau imi cuprinde umerii apropiindu-ma de pieptul lui”. Junki era fericit. Simtea cum fata se indragostea de el. Acum mai mult ca oricat nu ii va da drumul niciodata. O va apara. Sigur va fi a lui. In atatia zeci de ani, tanjise dua Young Jae. Acum ca era langa el, o teama usoara ii cuprinse inima. Trebuia sa-I spuna fetii povestea vietii lui. Trebuia sa-I dezvaluie taina . Oare va crede ce-I spun? Oare va mai dori sa fie cu mine? Oare ma iubeste destul de mult ca sa nu renunte la mine, orice ar fi? Intrebarile astea ii umblau mereu prin cap si amana mereu momentul cand avea sa-I faca marturisirea. “ Inca nu este timpul. Trebuie ca Lee Soo Jin  sat ermine ce avea de terminat si apoi….

- Young Jae ! Saranghae, se trezi ca-I spune fetii. Aceasta isi intoarse privirea catre el incercand sa ghiceasca daca era doar o gluma sau era ceva serios. Gasi pe fata lui, o seriozitate si o liniste care nu lasau urme de dubii. Poate crezi ca este prea devreme sa spun asa ceva, dar….dar am senzatia ca te cunosc de zeci de ani. Dupa parerea mea, un om nu il cunosti o viata intreaga, asa ca ce rost are sa irosesc timpul? Timpul este ceva pretios, ireversibil. Trebuie sa traim fiecare clipa. Nu sti niciodata ce iti rezerva timpul care va veni. Asa ca …..te iubesc, saranghae. Te iubesc fara putinta de a ma impotrivi. Mi-ai subjugat  toata fiinta, sunt al tau pe vecie. Aproape ca avea lacrimi in ochi cand ii spunea ca o iubeste. Vrand sa descongestioneze atmosfera, ii dadu un pumn in piept si........

- Aproape ca m-ai avut la scena asta. Yaa, trebuia sa te faci actor. Aproape ca am crezut si eu. Omo, esti un actor desavarsit.

- Young Jae!!! Nu imi arde de glume acum. Ti-am pus inima mea pe tava si tu nu faci altceva decat sa razi? Ya...Orice fata ar fi cazut pe spate daca i-as fi facut asa o declaratie, iar tu spui ca joc bine? Incredibil. Nu pot sa cred. Era un pic suarat, dar fata avea dreptate. Se grebise un pic. Nu ii statea in fire dar.......Era nerabdator.

- Bine, bine. O sa ma fac ca nu am auzit. Trebuia sa ma astept la orice de la tine. Ai impresia ca toate femeile sunt la fel? Toate cad ca mustele cand te uiti spre ele? Scuzele mele, dar nu am picat inca, zambi si fugi de langa Junki. Se intoarse spre el ca si cum i-ar fi zis „Prinde-ma”. In sufletul ei ii spuse: „ saranghae” o caldura ii invada corpul si urca in obrajii ei rosindu-i puternic. Junki o citi si fugi sa prinda fata de care el era indragostit nebuneste. Se jucara un timp de-a prinselea pana ce Young Jae dadu semne de oboseala.

- Tu nu obosesti niciodata?striga la Junki fata. Acesta din doua-trei miscari o prinse si o stranse la piept, sarutandu-i usor parul si fruntea. Fiinta toata i se rascoli, si reactiona imediat la atingerea lui. Se lasa cuprinsa in brate si ridica ochii spre Junki intr-o ruga muta. Fara sa se mai gandeasca prea mult, o saruta pe buzele tremurande care asteptau sarutul. Odata, de doua ori, de fiecare data buzele fetei ii raspundeau la sarut. De fiecare data veneau in intampinarea buzelor lui. De fiecare data tresareau la atingerea pasionala a buzelor lui. Trupul ii vibra si dorea mai mult, tot mai mult.

- Daca nu ma opresc acum, nu stiu daca voi mai reusi sa o fac mai tarziu. Cu greu isi reveni si Young Jae. Isi drese glasul, isi rearanja hainele, isi aranja parul si incerca sa-si revina cat mai repede.

- Da, ne-am cam lasat dusi de val, spuse ca o scuza Young Jae.

- Nu da inapoi. Totul a fost minunat. Dar...nu vreau sa profit de tine fara voia ta. Te vreau, dar .....te vreau pentru tot restul vietii mele. Ce ciudat au sunat vorbele astea, rostite chiar de el. O clipa uitase realitatea. „ Oare trebuie sa-i spun? Nu, nu inca.....” Se linisti si el cu greu si o conduse acasa unde Seungri Gyu facea de garda in fata casei lui Young Jae. Cand ii zari pe cei doi, le iesi inainte si nici nu apucara sa spuna ceva, ca Seungri Gyu o tara pana in casa si inchise usa dupa el, lasandu-l in strada pe Junki un pic debusolat. Dar....il intelegea Junki si ii dadea dreptat. S-a pus in pielea lui Seungri Gyu si si-a spus ca si el ar fi reactionat asa sau mai rau. „ Se apropie momentul cand trebuie...trebuie sa-i spun. Oare ma iubeste suficient ca sa ma accepte asa cum sunt?” Trecura cateva zile si Junki se duse sa-si viziteze prietenul Lee Soo Jin se bucura, dar se si intrista. Avea o veste destul de buna, dar...

- Bine ai venit, spuse cu seriozitate in glas. De mult nu mai fusese asa de serios in preajma lui Junki.

- Prietene, ma sperii. Ce-i cu fata ta? Intreba ingrijorat Junki.

- Nu, nimic. AM o veste buna pentru tine, spuse trist Lee Soo Jin.

- Cee?sari in sus de bucurie Junki. Ce ai spus? Il intreba plin de fericire Junki. Eu nici nu indrazneam sa te mai intreb. Spune-mi, spune-mi urgent, il scutura de umeri Junki intr-un exces d fericire.

- Am gasit rezolvarea pentru problema ta. Nu stiu ce efecte secundare va avea, dar....este gata.

- Pot sa incerc?spuse nerabdator Junki.

- Totusi.....nu mai vrei sa te gandesti? Nu vrei sa renunti?

- Esi nebun? Cum sa renunt? Am mers pana aici si acum sa renunt? Stii ca nu imi sta in fire sa renunt.

- Atunci....spuse si ii intinse o sticluta cu un lichid colorat in ea. Junki o lua nerabdator. O privi in zare cateva secunde si apoi fara sa mai stea pe ganduri o dadu peste cap. In clipa cand bau elixirul (dorind sa redevina uman), totul in jurul lui se intuneca. Un vartej il cuprinse si prinzandu-l in jocul lui, il arunca dintr-o parte in alta, lovindu-l, insangerandu-l. Incet, incet deschise ochii si privi in jurul lui cu mirare. Era in casa lui veche si o gramada de lume il privea curioasa.

- Te-ai trezit Junki? Ne-ai speriat de moarte. Dupa ce ai cazut in rapa aceea adanca, Young Jae te-a adus acasa si nu a dormit deloc. A avut grija de tine si a plans intr-una spunand ca este din vina ei ce s-a intamplat. Stiam deja adevarul ca nu are nici o vina, dar ea nu a incetat nici o clipa sa se invinovateasca. Bine ca ti-ai revenit. Toata lumea care il inconjura era fericita. Vedea chipul mamei, chipul tatalui si mai ales chipul ei.

- Ciupiti-ma sa vad ca este realitate, spuse rugator. Auuuuu, asta chiar a durut, spuse si se freca de zor de locul ciupit. Atunci un zambet larg ii lumina fata. A fost un vis. Oare totul a fost un vis? Sa cred asta? Oricum imi convine. Totul a revenit la normal. Nu voi repeta greselile. Imi voi apara dragostea cu orice pret. Nu pot trai fara Young Jae. Tata, mama, iertati-ma dar eu....

- Stim, nu trebuie sa spui nimic. Te-am auzit de multe ori strigand numele ei. Chiar daca nu crezi, noi am decis sa va casatorim cat mai repede cu putinta. Va iubiti de mici copii. Iar noi ca parinti iti dorim sa fi fericit. Bucura-te de viata, alaturi de Young Jae. Vrem cat mai repede nepoti ca sa-i educam noi, sa nu ne iasa din voie niciodata.

 - Mama, tata saranghae. Licoarea bauta il aruncase inapoi in timp si spatiu. Nu regreta nimic. Acum avea ce si-a dorit mereu, ceva dupa ce a tanjit mereu: Young Jae

END