- Hmmm, cred ca si aici trebuie sa umblu. Voi vedea. Hainele cazura repede si lasara la vedere un corp slabut, abia implinit. Pentru o fata sa ai asa un corp era o minune. Statea cam prost la articolul sani, dar nu a afectat-o asta niciodata. Asa ca nici acum nu facu prea mare caz, din lipsa lor. Rochia care astepta cuminte pe umeras isi lua zborul si ateriza pe trupul lui Min Chae. Wow! Ce frumos pica. Nu se uita la fata ei. Intai admira cum cadea rochia. Apoi, incet ochii i se ridicara intai spre bust, apoi gat si iata….iata si fata incadrata frumos cu parul rebel. Omo! Oare eu sunt? Se uita in stanga si in dreapta. Da se pare ca eu sunt. Wow, nu credeam ca am asa luck. Sunt super tare. Nu ma recunosc nici eu.
Vanzatoarea ii aduse si accesoriile de rigoare la aceasta tinuta. Cand intra incabina (dupa ce a fost poftita) a ramas cu gura cascata. Stia ca a intrat in cabina o fata, dar transformarea era evidenta. Ochii frumosi erau scosi in evident de machiaj, gura micuta si cu buze pline, gropitele din obraji intregeau spectacolul. Min Chae era incantata. De cum intrase vanzatoarea ea ii studiase mimica fetei. Ceea ce vazu o incanta.
- Scuze inca o data si dadu sa se strecoare pe langa acel barbat care statea incremenit. Facu un pas spre dreapta si el facu unul in fata ei. Facu un pas spre stanga si el facu aceeasi miscare barandu-i drumul din nou. Se repeta figura de cateva ori.
- Omo, rase Min Chae, mi-am cerut scuze. Ce doresti acum? Sa ma inchin?
- A si eu imi cer scuze. O situatie ridicola Eu voi ramane pe loc, iar tu treci.
- Ia uite! Ce bine ne cunoastem ca vorbim informal, spuse ironic Min Chae. Eu de regula nu vorbesc asa cu oameni langa care nu ma simt bine. Isi indrepta tinuta si trecu mandra pe langa el. Hmm, oare cine se crede? Oppa? Nici daca era Oppa nu puteam vorbi asa, rase ea. Min Chae nu isi dadu seama de furtuna pe care o lasase in urma sa. Un barbat ramasese cu ochii pironiti dupa ea. Ii studiase fiecare gest pe care ea il facuse. Ramasese ca fulgerat. O privise doar o data, dar chipul ei nu era usor de uitat. I se intiparise in inima parca cu fierul rosu. O durere stranie simtea in piept. Respiratia devenise sacadata. Frumusetea fetei ii taiase respiratia. Cu greu isi reveni. Se scutura ca de ceva rau si porni spre iesire. Oare ce il indemnase sa intre aici? Era un magazin pentru femei. Oare el ce cauta? Sa fie destinul? El nu credea in destin. Spunea mereu ca destinul ni-l facem cu mana noastra. Cand iesi afara se uita instinctiv in dreapta si in stanga, cautand cu privirea ceva, pe cineva. Nu stia sigur pe cine cauta.
- Domnule? Sunteti bine? Doriti ceva? intreba soferul plin de solicitudine.
- Nu. Hai acasa. Dar mai intai as vrea sa ne plimbam putin.
- Nu, doar mergi. Trebuie sa imi pun ordine in ganduri. Se urca pe bancheta din spate si se adanci in ganduri. Nici nu o vazu, cand trecura pe langa ea. O frana pusa brusc il trezi din visare. Atunci pentru o secunda o zari. Apoi disparu. Se sterse la ochi, crezand ca visase. Oricum pe strada nu mai era nimeni, asa ca isi spuse, "Visez, visez cu ochii deschisi". Min Chae era fericita. Mergea pe strada, cautand privirea trecatorilor, sa le vada reactia cand o vad. Era avida dupa atentie.
- A, stai ca trebuie sa ma intalnesc la biblioteca cu colegii de grupa. Hai sa vedem. Ce vor crede despre mine? Si aproape alergand, traversa topaind de zor. Avea ochii frumosi oricum, cam tristi, dar frumosi. Aveau o lumina puternica in ei, gandi ea. Ajunsa in fata bibliotecii, avu o clipa de ezitare.
- Ei la naiba. Ce poate fi mai rau decat pana acum? intra in cladirea renovata de curand. Mirosul de proaspat vopsit era inca pregnant. Iata si sala de lectura. La masa 2 stateau colegii ei cufundati in studiu. Lua o carte si se indrepta spre ei.
- Scuze, dar asteptam o colega si i-am pastrat un loc, spuse Joon Suh, un coleg. De fapt unul dintre prietenii de la clubul de arta. Min Chae nu spuse nimic si se indrepta spre unicul scaun liber de la masa lor.
- Asculta! Ce nu ai inteles? Ti-am spus ca este ocupat.
- Da, este ocupat de mine, spuse Min Chae asezandu-se. Joon Suh se uita mirat la fata asta care era asa de indrazneata si plina de ea. Dadu sa mai spuna ceva, ridicandu-si ochii din cartea pe care o rasfoia. Ramase cu gura cascata si dadu din maini ca un disperat, incercand sa atraga atentia si celorlalti. Incerca sa articuleze macar un cuvant, dar ziceai ca este un peste pe uscat care se zbatea. Reusi intr-un tarziu sa-i faca atenti si pe cei din grup. Toti se uitau mirati la gesturile inutile pe care le facea. Disperat Joon Suh le arata fata care statea linistita in continuare pe scaun citind cartea cu o atentie studiata.
- Min Chae? spusera cu toti in cor dupa mai mult timp in care o studiasera.
- Da? isi ridica si ea privirea inocenta din carte. Ce ziceti, facem un eseu sau doar un rezumat. Fiecare cu partea care a studiat-o?
- Cum? Esti chiar tu? Wow. Cum se poate? Ce ti-ai facut? intrebara fetele invidioase. De unde ai parul asta? E mesa? si o trasera de par.
- Au, tipa Min Chae. Ce aveti? E parul meu.
- Nu se poate! Unde l-ai tinut pana acum? Nu te-am vazut niciodata cu parul desfacut. Tot timpul ai avut o sapca pe cap, nelipsita. O mai trasera o data de par, dar de data asta mai cu mila. Si cum esti imbracata?
- Cum? Ce nu este in regula cu hainele mele? intreba facand pe nevinovata, ca si cum in fiecare zi purta astfel de lucruri.
- Oho! Isi bate joc de noi, se suparara colegii, dar mai ales colegele. Ele erau cele mai invidioase. Mai aparuse una care le facea concurenta. Si asa erau destule.
- Cum este posibil? Arati altfel. De fapt esti altcineva. Ce ai facut cu Min Chae? intrebara colegii.
- Hai nu mai fiti asa. Toti dorim in viata sa ne schimbam sau sa schimbam ceva. Si eu la randul meu, mi-am dorit asta. E rau? spuse rosind usor. Acum gata cu prostiile, hai sa invatam pentru testul de maine , spuse nepasatoare si continua sa citeasca pentru test. Incet, incet apele se linistira si toti isi indreptara atentia asupra celor ce aveau de studiat. Din cand in cand, cate unul mai ridica privirea si ramanea cu ochii pironiti, fara puterea de as lua ochii de la Min Chae. Un cot plasat intre coaste il aducea cu picioarele pe pamant si atunci fastacit isi muta ochii in cartea de studiat. Seara se lasa pe nesimtite si era timpul ca toti sa plece spre casele lor.
- O pardon. Nu stiu ce am azi de ma lovesc de toata lumea. Scuzele de rigoare spuse ridicand ochii. A... dar ce inseamna asta? Iar? Nu se poate. Scuze lucrati aici? Imi pare rau ca nu sunt atenta..
- A nu, eu....eu imi cer scuze. Sunt chiar nefericit ca se intampla asta din nou. Pare ca si cum te-as hartui. Sincer sa fiu nici eu nu stiu, cum am ajuns din nou aici. Iesisem sa ma plimb si fara sa vreau am intrat din nou aici.
- Omo, eu am o scuza, dar dumneata? Eu sunt fata, doar daca nu vrei sa cumperi ceva pentru prietena ta- Da ai dreptate. Nu am nici o scuza. Sper ca nu vei interpreta gresit acest lucru. Nu sunt un maniac sau vreun pervers. Nu pot sa-mi explic.
- Ok, ma grabesc. Nu am timp de confidente. Sper ca nu ne mai intalnim niciodata, spuse Min Chae si pleca sa plateasca. Isi lua bagajele si iesi impingand usa cu umarul. Iesi in strada si se uita ingrijorata dupa un taxi.
- Te pot duce eu, spuse JunKi, (caci el era), iesind dupa ea.
- Omo, iar vorbim informal? Ne cunoastem cumva? Ne tragem de sireturi amandoi? Si raspunsul este nu. Nu ma urc in masina unor straini. Taxi, striga si aproape ca se arunca in fata unuia. Se urca in masina si demarara in viteza. JunKi ramasese cu gura cascata pe trotuarul din fata magazinului. Il intriga aceasta fata. Nu era obisnuit cu ignorarea lui. De obicei toata lumea il ovationeaza si aclama. Lumea fuge dupa el, nu de el. Oare ce o fi in neregula cu fata asta? Nu l-a recunoscut? Ridica din umeri si urca in masina rosia decapotabila. Demara in viteza. Ii placea viteza. Ii placea ca vantul sa se joace in parul lui. Ajunse repede acasa. Un gand nu ii dadea pace. Nu putea sa-si scoata fata asta din cap. Oare ce ii facuse?
La randul ei Min Chae era plina de nervi. In loc sa se bucure de tot ceea ce cumparase, se enervase din cauza tipului ala pus la 4 ace. Cum poti merge toata ziua imbracat ca dupa revista? Nu observase nimic altceva la el. Ii studiase pantofii si imbracamintea care parea ca atunci era scoasa din cutie. Nu ii vazuse de data asta nici ochii.. Nu se uitase la fata lui. O enervase simplul fapt ca i se adresase asa de fara rusine. Nu putea suferi impertinenta si il credea foarte impertinent. Si mai ales, ce tupeu! Sa se ofere sa o duca acasa cu masina. Ce era proasta? Asa credea despre ea? Cum ar fi facut asa ceva? Sper sa nu ne mai intalnim niciodata. Oricum , pacat de magazin. Nu voi mai calca niciodata pe acolo. Clar. Perversul sigur ca m-a urmarit. Ajunsa la destinatie, isi arunca pachetele pe pat si se arunca si ea. Era foarte obosita. Prea multe se intamplasera. Oricum ziua asta va fi marcata in calendar. Adormi asa imbracata, pe
marginea patului. Dupa un timp se trezi, isi puse hainele si bagajele pe un scaun si se culca la loc. De data asta somnul nu mai veni asa de curand. Nereusind sa doarma se scula si se apuca de invatat. De fapt repeta de zor. Invatase de mult pentru test. Era una dintre placerile ei. Tema testului ii era foarte draga si din cauza asta invatase cu placere. In cele din urma somnul o coplesi. Adormi cu capul pe birou.
Dimineata se anunta calma si linistita. Min Chae se trezi, se spala, se imbraca intr-o tinuta noua si pleca spre universitate , pentru test. Ajunsa acolo, fu luata cu asalt. Toata lumea veni sa o vada. Ziceai ca este la circ. Venisera sa vada cutia cu maimute. Ha, ha, ha. Dar cei ciudati erau ei nu ea. Testul decurse normal, a fost foarte usor.
- Haideti ca a inceput ploaia. Nimic din dimineata aceeia nu prevestise norul razlet de ploaie. Noroc ca este vara si ploaia este calda. Imi place sa ma plimb prin ploaie. Joon Suh cauta disperat un motiv sa se apropie de ea.
- Hai, zi ce vrei, spuse Min Chae plictisita.
- Nu vrei sa mergem la o cafea, sa stam un pic de vorba? intreba el sfios si cu teama in glas.
- Azi nu am chef. Deja sunt plictisita, si sunt si nedormita. Ma duc acasa sa dorm. Pa, spuse si o zbughi prin ploaie. Il lasa fara replica pe Joon Suh. Nu a avut timp sa spuna nimic. Saracul a ramas mofluz. Nu stia cum sa mai vorbeasca cu Min Chae. Si inainte de transformare avea retineri, dar acum a devenit o adevarata problema. Toata timiditatea era scoasa la iveala. Era pur si simplu panicat. Nu putea articula nici un cuvant atunci cand Min Chae era prin preajma. Ploaia continua sa curga. Era o torentiala de vara. Min Chae se bucura ca un copil si alerga fericita prin perdeaua de apa. Viata e frumoasa si merita traita din plin, gandea Min Chae. Dar o masina trecu in viteza si o murdari din cap pana in picioare. Min Chae batu din picior si injura cumplit.
- Idiotule. Cine ti-a permis sa conduci asa? Off, sunt murdara ca un caine. Trebuie sa ajung mai repede acasa. Hai nu te lasa coplesita de necazul asta. Noroc ca masina era rosie. Daca avea alta culoare faceam plangere la politie. Dar asa... nu are sens. In tot acest timp, JunKi se framanta de zor. Nu-si explica de ce imaginea fetei nu-i iesea din cap. Isi impusese sa treaca peste episodul asta, dar ea ii revenea pregnant in minte. Nu putea sa-i uite valul pe care ea il purta pe cap. Acel par bogat plin de inele. Off, ce naiba o mai fi si asta? Niciodata nu am patit asa ceva. Noaptea dormeam nu patrulam pe strazi ca naucul. Nici macar nu visam. Eram eu insami. Cel pe care il stiu de ani de zile. Dar acum...? Cine oare sunt? Gandind la toate acestea isi lua cheile de la masina si pleca. Nu ridica capota. Ii placea ploaia, mai ales asta de vara, calda. Isi propusese sa faca o cursa prin ploaie. In viteza masinii nu zarea pe nimeni. Mergea doar asa fara nici un tel, de dragul de a conduce masina in bataia ploii. Nimeri mai multe balti pe care le imprastie intr-un evantai bogat. Noroc ca nu era lume, care sa-l injure. Cu toate astea il ajunse din urma o injuratura destul de murdara. Oare era un glas de fata? Ce importanta are? Eu ma simt bine. Parca mi-am spalat gandurile. Acum cred ca o sa fie bine. Voi putea dormi la noapte. Sper sa nu continui cu nebunia asta. E prea obositor pentru mine. Si plus de asta, zilele astea trebuie sa merg la universitate pentru nu stiu ce prelegere. De ce m-o pune sa fac asa ceva nu stiu. Managerul stie ca nu prea imi place sa merg la nici un fel de scoala, fie ea generala, liceu sau universitate. Off, plictisitor. Oare de data asta ce ma va pune sa fac? Sper ca nu pe mascariciul. Urasc chestia asta, chiar daca prinde la public cel mai bine. Si mie imi place cateodata sa joc rolul asta, dar nu mereu. Nu vreau sa creada lumea ca doar rol de mascarici joc bine. Cobora din masina si se duse intins sa manance ceva. Serios acum, nici mancarea asta nu are gustul pe care-l stiam. Ce ciudat. Lua un pahar cu apa si se retrase in dormitor, unde asternuturile de satin tronau intr-un pat imens. Ii placea sa se rasfete in genul asta de paturi. Ii placea sa aibe spatiu si tot acel spatiu sa fie al lui. Adora micile placeri de vedeta. Putea oricand sa-si puna o dorinta si in clipa urmatoare i se implinea. Si totusi ceva inca nu ii dadea pace, dar la naiba, se para ca...Si adormi intr-un final, rupt de oboseala zilelor framantate.
Cine este de fapt Min Chae? se intreba Joon Suh. O cunostea din anii de liceu. De fapt ea era si motivul pentru care el alesese Universitatea de arte. Aflase ca ea va veni aici si el a urmat-o. Poate daca ea nu ar fi fost aici, nici el nu ar fi venit. Ar fi dorit sa faca ceva mult mai practic. Dar e bine si aici. Aici si-a dat drumul imaginatiei si acum se simte foarte bine. Se indragostise de ea, chiar din clipa cand intrase pe usa. Avea parul scurt si zburlit, imbracata mereu intr-o tinuta barbateasca. Era chiar draguta. Nu dadea atentie niciodata la cum arata. Se simtea bine asa cum era. Slabuta si destul de inalta pentru varsta ei. Cerul facu sa nu mai creasca prea mult. Asa ca acum era mai mult micuta. Ii placeau cam aceleasi lucruri, ca lui Joon Suh. Nici nu isi aduce aminte cum au devenit prieteni. Joon Suh ar fi dorit sa devina iubiti, dar niciodata nu a avut curajul sa-i spuna, asa ca lasa lucrurile sa vina de la sine. In anii de liceu nici macar de mana nu o tinuse. Fusesera niste ani minunati, doar ai lui. Acum..., acum simtea ca a pierdut-o. Parca era alta persoana, pana si felul de a fi si-l schimbase. Ii placeau alte lucruri, arata altfel. Oare ce facuse cu Min Chae a lui? Ii era dor de vechea Min Chae, nu ca nu i-ar fi placut si ceea ce devenise intre timp. Acum o credea inabordabila. Se departase prea mult de el. Simtea ca nu o mai poate atinge niciodata. Era unicul copil la parinti. Parintii ei o iubeau nespus si o cam lasasera sa faca ce vrea cu si in viata ei. Voise sa studieze artele. Avea o inclinatie spre desen, muzica. Avea chiar o voce dulce si plina de muzicalitate. Mereu ii propusese sa formeze o trupa. Voia sa-i cante si sa cante cu ea. Stia ca s-ar fi descurcat destul de bine. Dar mereu se lovea de refuzul scurt al fetei. Mereu ii cerea motivul pentru care refuza, dar ea radea si fugea fara sa-i dea nici un raspuns. Doamne si ce ras dulce avea. Totul la ea ii placea. Era topit dupa ea. Clipele cand nu era in preajma ei i se pareau ani, secole. Inainte ca fata sa implineasca 25 de ani voise sa-i spuna ce simte. Nu a fost in stare. Iar acum... acum nici atat. E inabordabila. Oare Min Chae se gandise la el ca la un barbat? Il vazuse vreodata ca pe un partener? El din clipa cand o vazuse prima data, a fost convins ca va fi partenera lui de viata. Joon Suh era un tip slabut, dar avea usoare tendinte de ingrasare. Nu la modul gras. Ci daca isi lucra un pic trupul capata un aspect atletic. Inalt la 1.85 cm, parul lung, brate lungi care se terminau ca niste maini mari cu degete lungi si subtiri. Ii placea sa cante la pian si la chitara. Nu la cea electrica, ci cea clasica. Adora sunetele pe care aceasta le scotea. Cateodata parca plangea, altadata parca era vesela. Sunete minunate scotea cu chitara aceea. Mereu cand Min Chae era langa el chitara aceea canta parca singura. Compusese pentru ea cateva bucati si la pian. Cand ii canta la pian , inima lui batea foarte tare. Cand canta uita de toata timiditatea si i se inchina ei ca unei zeite, aducandu-i osanale. Min Chae era mereu miscata de pasiunea cu care Joon Suh canta. Stia instinctiv ca el canta pentru ea. Nici ei nu ii displacea Joon Suh, numai ca nu se gandea la el decat ca la un prieten foarte drag. Ii placea relatia pe care o aveau si spera ca nimic sa nu o strice. Nu era implicata in nici un amor. Nu era lesinata dupa nimeni, poate doar dupa Oppa. Cand il vedea la televizor sau pe ecrane la cinema, respiratia i se oprea. Era constienta ca era o iubire imposibila. Dar ce sa faca? Traia cu speranta in suflet, ca macar intr-o zi il va intalni. Acum ca facuse pasul asta spre transformare, dorea si mai mult sa-l intalneasca. Atunci cand vanzatoarea ii propusese castingul si a zis ca vor fi si actori, singurul la care s-a gandit a fost Oppa JunKi. Ii adora ochii. Ochii aceia frumosi care stiau sa rada, dar sa si planga. Ii iubea gura cu buze pline si de culoare aprinsa. Ar fi vrut sa-l mangaie pe obraz si sa ii dezmierde parul. Ar fi vrut sa-si odihneasca bratele in jurul gatului lui. Ar fi vrut sa se piarda intr-o imbratisare pasionala. Mereu avea acest vis. Voia sa-l aibe aproape. Dorinta era foarte mare si ar fi renuntat la orice pentru ea. Somnul o ajunse tarziu si gandurile ii cutreierau capul.Si totusi va veni o zi. Va cunoaste si ea dragostea. Dragostea reala nu asta imposibila.De fapt nu avea ochi pentru asa ceva . Pe primul plan era invatatul. Ii placea ceea ce invata. A avut noroc ca parintii au lasat-o sa faca ce doreste. A muncit enorm sa intre la Universitatea de arte. Ii placea sa cante, si sa danseze, ii placea desenul mult de tot. De fapt avea si niste colaborari cu niste reviste de desene (gen animeuri). Ii placea sa deseneze si modele de rochii. Incepuse in secret sa faca un catalog cu creatii de ale ei. Se visa intr-o alta viata o stilista faimoasa. De ce in alta viata si nu in asta? Pentru ca avea atat de multe planuri pentru viata asta. Nu stia cum sa faca sa le cuprinda pe toate. Toate i se pareau ca ar trebui sa ocupe locul intai pe lista de prioritati. Ei lasa ca ma fac eu mare. Asta era lozinca ei de incurajare. Ceasul batu miezul noptii. Se trezi ca si cum ar trebui sa faca ceva. Se spala, se imbraca si iesi sa se plimbe pe strazile pusti ale orasului
- Noaptea asta adie un pic vantul.Ce bine este! spuse Min Chae, si intinse bratele ca si cum ar imbratisa pe cineva. Ii placea sa se plimbe cand luna era sus pe cer. Vedea o gramada de stele si incerca sa vada pana unde ajunge infinitul. Se pierdea mereu in visare, privind stelele, luna. Ar fi vrut cateodata sa poata atinge bolta cereasca cu mana. Sa cuprinda in pumnul ei micut o gramada de stele. Off, ce bine este ! se invarti in loc si apoi se aseza pe iarba cu fata catre cerul instelat. Linistea se lasase incet. Se auzea din cand in cand, cantecul unui greiere ratacit sau indragostit, cine putea sa stie cum era. Bolta cereasca era senina si clara. Constelatiile stateau cuminti la locul lor.
- A uite o stea cazatoare. Repede sa-mi pun o dorinta. Aaa, sa-l intalnesc intr-o zi pe Oppa!. Dupa noi si-a pus o dorinta care era deja irosita. Doar se intalnise cu el, dar era prea agitata ca sa-si dea seama ca este el. Atipi in iarba moale si racoroasa. Trecu o vreme pana se trezi. Se ridica alene, se intinse pana la extrem si porni calma si linistita spre camera de camin. Impartea camera cu o fata care purta ochelari, un breton pana in ochi si care era absorbita total de imaginea care se reflecta din oglinda. Era innebunita dupa percutie si avea un adevarat cult pentru formatia Big Bang. Adora aceasta trupa de baieti, ii placea in mod deosebit de Top Oppa. Ii placea aerul lui de baiat rau. Ii placea si stilul pe care il canta el. O chema Rinna Rae. Un nume ciudat. Nu il mai intalnise. Ceva la fata asta o fascinase. Ii placea de ea ca era extravaganda. Nu isi imparteau nimic, dar cu toate astea se placeau reciproc. De cand inflorise Min Chae, Rinna Rae era un pic geloasa, dar nu foarte tare. Era invidioasa ca orice alta fata si sincer cine nu ar fi fost?. Rinna Rae, razbise singura in viata. Se bucura din plin de ea. Traia cu intensitate clipele,orele, zilele. Viata fusese cruda cu Rinna Rae. Isi pierduse familia intr-un incendiu. Ea era in tabara atunci cand primi un telefon de la politie si afla ca parintii si fratele mai mic murisera. A plans destul de mult. Apoi lacrimile au secat. S-a trezit dintr-o data singura, fara nici un ajutor. Nu avea nici varsta necesara ca sa poate sa razbeasca singura. A fost trimisa la orfelinat. Aici a cunoscut o alta fata a vietii care i-a marcat existenta. A facut-o mai dura si mai puternica. Cu toate astea, a avut si un pic de noroc. Doamne ce este si viata asta. Mereu iti rezerva surprize. Un cuplu de oameni instariti, venisera in vizita la orfelinat. Au placut-o imediat, cu toate ca ea statea retrasa si nu parea sa dea atentie nimanui. Au intrebat despre ea si apoi a venit invitatia.
- Vrei sa vi la noi pentru un weekend? Vom merge la mare, la plaja. Avem acolo o mica casuta cu fata spre rasarit. Soarele te bate peste obraji cand rasare dimineata. Au convins-o. Si ea iubea marea. Cu toate astea nu o vazuse niciodata. Era cea mai mare dorinta a ei. Si-a zis: - De ce nu? Si a plecat. Weekendul se facu o saptamana, apoi o luna si apoi nu a mai plecat. A multumit cerului ca acesti oameni o iubesc si a invatat si ea sa-i iubeasca la randul ei. Nu avea nici o restrictie, orice dorea se implinea.Nici ca visase vreo data sa traiasca asa. Isi dorise sa intre la Universitatea de arte si intrase. Avea afinitati spre muzica, clapele placandu-i enorm. Ii placea sa faca poze. Avea o adevarata colectie de poze, care mai de care mai interesante. O placuse pe Min Chae din prima clipa cand se prezenta ca viitoare colega de camera. Stilul pe care ea il afisa, o dadea pe spate. Stia ca este singura persoana care ii cunostea si cealalta fata, cea de fata cu par lung si bogat. Faptul ca acum o gasea tot timpul doar ca fata ( chiar frumoasa), ii dadea fiori pe sira spinarii. Dar ce era al ei, era al ei. Personalitatea si dorinta de a fi cea mai buna in tot ceea ce facea, o facura pe Rinna Rae sa o placa in continuare.
- Iar ai dormit in iarba? intreba Rinna Rae, cand Min Chae intra in camera.
- Ce poate fi mai frumos, decat sa privesti stelele pana cand somnul pune stapanire pe intreaga-ti fiinta. E reconfortant. As vrea sa fie vara mereu. Imi doresc sa merg sa vad marea, sa-i ascult valurile care se sparg de tarm. Vreau sa vad cum rasare soarele din apa. Imi este dor, ca dupa o fiinta umana. Daca as vedea marea, ar fi minunat. As sta intinsa pe malul marii, noaptea admirand cerul, stelele, luna.
- Off, esti o romantica incurabila. Oare cand te vei trezi?
- Ei lasa ca stiu eu mai bine ca marea este un numitor comun pentru noi. Ne place la amandoua.
- Da, aici ai dreptate. Apropo!, ce a zis prietenul acela?... Stai cum il cheama? Joon Suh parca, nu? Ce reactie a avut cand te-a vazut?
- Cred ca l-am dezamagit. A fost o reactie de debusolare. A ramas botos si nu a spus nimic. Parca se prabusise cerul pe el. Sincera sa fiu, nu ma asteptam la asa o reactie din partea lui. Un pic am fost debusolata, dar restul colegilor m-au facut imediat sa uit. Lumina lunii intra brusc in camera cufundata in intuneric. Le lumina fetele fetelor care stateau pe covor sprijinite de paturile nefacute. Aveau fetele ciudate, asa cum erau luminate. Parca erau de ceara.
- Nu crezi ca ar fi cazul sa dormim, intreba Min Chae.
- De ce? Nu imi este somn. Acum as canta. Dar astia ne dau afara din camin de la prima nota.
- Ha, ha, ha, si eu ma gandeam la acelasi lucru. Oricum maine, pardon azi nu am nimic de facut. Doar program de voie.
- Ura si eu. Hai sa ne petrecem vremea impreuna. Sa cantam. Am compus o piesa. Trebuie sa o asculti. Nu are versuri. Asta iti revine tie.
- Iar, off. A fost suficient prima data si acum nu mai scap in veci. O sa vad. Crezi ca pot sa le scriu la comanda? Nu merge asa. - Hai sa nu mai vorbim degeaba. Sti ca pana la urma sfarsesti prin a le scrie. Sti doar ca nu poti sa-mi rezisti. Sunt prea tenace. Cand imi pun ceva in cap, obtin mai devreme sau mai tarziu. De ce vrei sa ne irosim energia?
Sti ca cedezi. E adevarat ca nu usor, dar pana la urma izbanda e de partea mea.
- Esti o nesuferita. Mi-ai prins punctul slab. Intai sa aud melodia si apoi mai vedem. Nikko, ce zice? Lui ii place? Trebuie sa-i aud si parerea lui
- Nikko? Ce treaba are el aici? De ce mi-ar pasa? Nu face decat sa ma enerveze. E prea moale. Toata ziua sta dupa mine. Ma urmeaza ca o umbra. De multe ori ma uit si prin camera atenta sa nu care cumva sa fi venit dupa mine pana aici. Cred ca in alta viata a fost caine. Prea e oriunde dupa mine.
- Oricum de ce nu recunosti ca asta iti face placere.
- Da cateodata este bine sa ai spatele acoperit, rase Rinna Rae. Nikko era un baiat taciturn, cu ochelari cu lentile fumuri. Nu stiai niciodata daca glumeste sau vorbeste serios. Daca nu puteai sa ii vezi ochii, nu stiai exact ce atitudine sa iei. Avea o voce grava si tot timpul vorbea incet, parca cu teama sa nu deranjeze pe nimeni. Ii placeau tobele. Batutul tobelor era pasiunea vietii lui. Cand glumea ( se mai intampla si asta), spunea ca el s-a nascut cu tobele in brate. Parul pe care il purta lung era razvratirea lui. Stia ca parintii nu sunt de acord, dar cu toate astea, renuntasera de mult, de ai controla si impune cum sa-si traiasca viata. Crescuse inalt, avea 1.90cm, se imbraca ca un rocker adevarat. Era plin de muschi pe care incerca cu timiditate sa-i ascunda sub imbracaminte cat mai multa. Nu facea un caz din aspectul lui. Nu se credea un baiat frumos ci mai degraba simpatic, atunci cand vorbea, si asta se intampla foarte rar. O placea pe Rinna Rae. Ii placea firea ei rebela si nesupusa nimanui. O placea pentru ca mereu era sincera. De o sinceritate cateodata dureroasa. Iti spunea verde in fata ce credea sau ce gandea. Cateodata prea multa sinceritate strica. ii placea ca era alunecoasa. Niciodata nu reusea sa afle ce gandeste despre el. Ar vi vrut sa stie parerea ei. Stia doar ca ii place sa ii fie aproape si sa o ajute cand are nevoie. Mereu era in spatele ei, ca pentru a o sustine in caz de nevoie. Se surprindea si el cateodata ca o urmarea continuu. Ziceai ca este tras mereu de o sfoara invizibila dupa ea. Nikko nu statea in campusul Universitatii. Statea in oras, intr-un subsol inchiriat pe care il antifonase din vreme, ca sa poata lucra la tobe, fara sa fie deranjat si mai ales fara sa deranjeze pe nimeni. Locuia singur. Ii placea singuratatea. Nu ar fi suportat sa-i umble cineva la tobele lui dragi. Parintii il certau mereu ca a plecat sa locuiasca singur, dar ca de obicei, au cedat, destul de usor dupa parerea unora. Pana la urma, era viata lui si dorea sa fie raspunzator pentru ea. Nu voia sa fie ajutat cu bani sau relatii. Dorea sa razbeasca singur. Voia sa se multumeasca singur. Spunea, mereu, ca viata trebuie traita si fara greutati nu poti spune ca ai trecut prin ea.. Dorea sa fie acceptat de Rinna Rae. Instinctiv, stia ca fata nu era pregatita pentru o relatie, dar asta nu-l facea sa renunte asa usor. A luptat intotdeauna pentru ceea ce si-a dorit. Asa ca era pregatit sa se lupte si cu morile de vant. Intr-o zi va izbandi. Toate astea Rinna Rae , le cunostea. Reusise sa vorbeasca cu Nikko, si stia ce isi doreste, doar ca ea nu voia sa recunoasca nici in ruptul capului ca i-ar place si ei de el.
- Sunt prea tanara sa ma gandesc la astfel de lucruri. Am altele mai bune, la care trebuie sa reflectez.
- Hai spune-mi ca o sa ma ajuti si de data asta, Min Chae! Doar de data asta.
- Off, esti asa de insistenta, bine, bine, fie. Dar te anunt ca este ultima data, spuse Min Chae zambind. Stia din start ca asta este o minciuna. Ii facea placere sa-i scrie cuvinte potrivite pentru muzica divina pe care Rinna Rae o compunea. Incercase de mai multe ori sa renunte.Dar mereu sfarsea prin a ceda. Nu putea rezista lui Rinna Rae cand punea boticul ala dragut. Cand facea asta, mereu isi dorea sa o mangaie cape copii mici si sa o stranga la piept. Atunci ceda, razand.
- Esti asa o actrita buna. Mereu reusesti sa ma pacalesti.
- Nu-i asa ca sunt? Nu degeaba sunt si la actorie inscrisa. Cred ca in alta viata am fost o actrita foarte buna. Oricum ai aici muzica, asa ca astept sa vicu ceva nou. E un pic diferita fata de ce faceam pana acum. Intai de toate, nu este doar pentru clape ,piesa asta. Trebuie sa avem si tobe, chitara si solist. Ce tare ar fi daca ne-am reuni ca si trupa. Ce zici?
- Rinna Rae, imi pare rau, dar nu ma intereseaza nici o trupa. Nu sunt dispusa sa ma sacrific pentru mineni acum. Doresc sa traiesc si pentru mine putin. Abia mi-am dezvaluit noua fata. Lasa-ma sa ma obisnuiesc intai. Te ajut, cu ce pot, dar nu imi cere mai mult decat pot duce. Hai, ca de data asta ma urc in pat si voi dormi doua zile. Se distra copios de figura pe care o facu Rinna Rae si se arunca in pat, adormind instantaneu. Rinna Rae, ramase tacuta in intuneric. Gandurile ii zburara iar la copilarie, atunci cand era inainte de accident. La clipele cand toti erau fericiti. Ce mult timp a trecut de atunci. Parca ar fi fost in alta viata. Era multumita de parintii adoptivi. Nici ca isi dorea altii mai buni. Au fost buni si intelegatori cu ea si au culminat cu faptul ca au lasat-o sa-si faca viata cum vrea ea. Nu au intervenit, ci din contra au sustinut-o in orice decizie a luat. ii iubea neconditionat. Era o legatura stransa intre cei trei. Alaturi de ei a invatat sa iubeasca viata, atunci cand credea ca nu trebuie sa traiasca pe acest pamant. I-au dat incredere si au iubit-o fara sa puna intrebari. Ce ciudata este viata uneori. Nu mai avea nici un fel de ruda, nimic. Ramasese singura in lumea asta mare. Oare de ce i-au revenit aceste amintiri in gand? Din cand in cand flash-uri de genul asta ii fulgerau mintea. Hai Rinna Rae revino. Trebuie sa mergi mai departe. Da hai sa dormim si noi. Mai este atat de putin pana dimineata. Azi isi propusese sa mearga sa ii vada tobele lui Nikko. Nu ii spusese nimic. Voia sa il ia prin surprindere. Voia sa ii propuna sa devina o trupa.Dar pentru asta avea nevoie si de Joon Suh si de Min Chae. Lasa ca pe ea o conving eu. O sa reusesc pana la capat. Sa vad cu baietii ce fac. Nikko s-ar putea sa vrea, cu toate ca nu prea pot comunica cu taciturnul asta. Trebuie sa-l imbrobodesc. Trebuie sa-mi iasa si asta. Joon Suh este usor de maniplulat, daca reusesc sa o aduc pe linia de plutire pe lunatica asta de Min Chae. Oare ce o opreste? De ce ezita atat de mult? Oare m-am inselat eu? Rar mi se intampla sa ma insel. Sufera de prea multa independenta. Lasa ca o dresez eu. Gandind asa adormi si ea, visand la anii copilariei si strigand in somn, "omma,omma".
Cand se trezi Min Chae, era deja amiaza. Ii era foame. Se uita spre patul lui Rinna Rae, acesta era gol. Era aranjat. Nu-i nimic. Va pleca singura sa manance.Nu o deranja sa manance de una singura. Asa ca se duse sa manance la prima dugheana pe care o gasi pe strada . Manca cu pofta tot ceea ce dori si apoi pleca satifacuta. Adora sa manance in acel loc. Mancarea era foarte buna dar erai si repede servit. Asa, ce sa mai fac acum? Vreau azi sa ma plimb prin parc. Vreau sa ma uit la oameni de pe o banca. Asa ca intra in parc si se indrepta spre prima banca pe care a intalnit-o in cale. Oare de ce este asa de multa lume aici? Afla cat de curand ca se filmeaza un videoclip. Multa lume gura casca statea de jur imprejurul locului unde se turna videoclipul. Era si o melodie cunoscuta, din repertoriul lui JunKi Oppa. Ar fi vrut sa se duca si ea acolo, dar pentru ca era prea multa lume, renunta. Statea departe de larma provocata de cei care filmau.Doar ascultand forfota si melodia. O fredona usor. O stia ca pe Tatal nostru. Era una din melodiile lui Oppa si era normal sa o stie. Oare si Oppa o fi? Poate e doar melodia si videoclipul o fi pentru altceva. Ei ar fi prea frumos sa fie adevarat. Dar sa ne bucuram de libertate. Mai rar se intampla sa fiu singura ca acum. Ofta si se aseza mai bine pe banca, urmarind un stol de vrabii certarete, care isi disputau niste frimituri din mijlocul drumului. Erau atat de comice, ca aproape izbucni in ras. Gata m-am incarcat cu energie. Hai acasa, la munca. Trebuie sa rezolv cat de curand dorinta lui Rinna Rae. Fata asta stie sa fie insistenta si sa obtina ce doreste, dar cu trupa nu ma prinde. De unde i-a venit ideea asta? Poate Joon Suh? Ei,... nu il cred in stare pe mototolul asta. Si in plus de asta nu l-am vazut sa stea de vorba cu Rinna Rae. Poate Nikko? Pe asta nici atat. La cat de putin vorbeste. Nu. Asa ca tot pe ea o cred tartorul. Sa mai astepte. Ii placea de Rinna Rae. Ii stia povestea (cu greu ii povestise) si avea o simpatie deosebita pentru ea. O vedea ca este puternica si lui Min Chae ii placeau oamenii puternici. Poate din cauza asta ii placea si de JunKi Oppa. Ii citise toata biografia, stia cat de incercat a fost si cum a reusit sa razbeasca prin toate piedicile, ca sa ajunga actor. Il admira sincer, de vointa cu care mergea inainte. Ii placea ca este modest si ca vrea sa faca lucrurile ca la carte, eventual si mai bine daca se poate. Stia cat de nesigur era el si de nemultumit de felul cum arata, dar asta era farmecul lui. Stia sa fie vesel cand trebuia, stia sa planga acolo unde era cazul, dupa ea, un actor complet. Il vazuse in diferite roluri, si faptul ca a intruchipat o gramada si diversificate personaje, il facea sa creasca in ochii ei. Dar de ce am ajuns sa ma gandesc asa de mult la Oppa? Poate din cauza videoclipului? Da tot ce este posibil. Gandind asa incepu sa alerge, topaind si razand de una singura. In acest timp JunKi iesi dintre cei adunati in parc.. Avea o pereche de ochelari, o sapca, niste blugi decolorati si o bluza vaporoasa dar si ea parca scoasa din cosul cu rufe necalcate.. Isi indrepta spinarea si facu cateva miscari de inviorare cu bratele. Tot exersand din greu la aceasta invioare ad-hoc, o zari pe alee, pe lunatica care ii furase somnul. Dadu sa se repeada dupa ea, dar toti acei oameni care il inconjurau il oprira ca sa le dea autografe. Degeaba incerca sa scape. Era retinut in loc si determinat sa acorde autografele. Ofta din greu si se conforma, dar ochii o cautau pe aleile parcului. Degeaba, disparuse ca o naluca. Oare nu a fost naluca? Reusi cu greu sa iasa din cercul de oameni prezenti.
- Pentru azi ajunge. Maine dimineata filmam din nou. Va vreau la 7 dimineata. Era primul videoclip regizat de el. Ii placea regia la fel de mult ca si actoria. La iesirea din parc il astepte limuzina. Soferul iesi si ii deschise portiera. Se urca si plecara spre locul unde acesta statea temporar. In mersul masinii o zari din nou. Ii admira frumusetea copilareasca, cred ca nu are mai mult de 20 de ani, daca ii are si pe aceeia, mersul gratios, bucuria ce i se citea pe fata. Spuse soferului sa mearga mai incet. Acesta se conforma. JunKi o studia fara incetare
- Daca opresc masina acum, o sperii si fuge ca data trecuta. Cu acest gand ii spuse soferului sa mearga mai departe. Se uita in urma masinii si ii parea rau. De ce s-a intristat asa deodata? De multe ori ura sa fie asa de cunoscut. Dorea sa aibe o viata normala si sa aibe o prietena, sa iubeasca si sa fie iubit. Stia ca multa lume il iubeste dar el isi dorea altfel de dragoste. Nu cea de fan, ci cea de om. Nu voia sa ramana doar un simplu actor, din cauza asta se implicase in multe alte lucruri. Lua lectii de dans si de canto. Acum cocheta cu regia, deocamdata doar la un videoclip. Voia sa faca si regie pentru un film sau serial.Isi dorea mult asta. Ii placea sa-si surprinda fanii cu ceva nou mereu. Le era dator. Asa vedea el lucrurile. Totul se rezuma la multumirea fanilor. Spectacole in aer liber, concursuri de dans si jocuri interactive. Acum lansa si o linie noua de haine. Designul il facuse el. Ii placea sa combine hainele. Le facuse ca pentru el. Poate ca in viitor, va deschide si o casa de moda, cine stie?. Ajunse la locuinta si se duse sa faca un dus. Statu mult timp, in bataia dusului, in speranta ca ii va alunga gandurile. Mai ales unul dintre ele. Fata aia. Se surprindea mai mereu intrebandu-se ce era in neregula cu ea. Era atipica Chiar si in parc. Altcineva in locul ei ,ar fi fost curioasa sa vada de ce era lumea aia adunata acolo. Dar ea nu. Ce o fi cu ea? O fi extraterestru? Asa ceva nu mai vazuse. Il intriga foarte tare. Cat de curand vom vedea in ce ape te scalzi fetito. Vom vedea, daca esti om sau altceva. Cu siguranta. Iesi mai mult de nevoie, decat de voie de sub dus. Acesta nu reusise sa-l relaxeze. Era inca stresat. Poate daca s-ar fi dus la masaj ar fi reusit sa scape de stresul asta. Se surprise gandindu-se la gura mica si buzele carnoase, si isi dori subit sa o sarute. Era atat de dureroasa dorinta. Il durea direct in stomac. Se scutura, ca de ceva rau si porni spre bucatarie, dorind sa bea un pahar cu apa. Ajuns in usa,uita imediat pentru ce venise acolo. Nu-si amintea decat de fata aceia care topaia fericita pe strada, cu parul fluturand in vant. Ramase asa parca asteptand ceva. Respiratia era rapida si sacadata. Suferea. Doamne ce se intampla cu mine? Oare o sa o mai intalnesc vreodata? De 2 ori am intalnit-o si nu am reusit sa schimb 2 vorbe normale cu ea. Se imbraca in viteza si se arunca peste portiera masinii, Baga cheia in contact si... Oare sunt nebun? Unde ma duc asa? Se uita la el si-si dadu seama ca era imbracat ciudat. Era cu haine largi si nu cine stie ce sofisticate sau de firma. Haine normale, de om normal.
- Aish, nu asta nu este stilul meu. Se intoarse in casa tremurand de nervi. Va sta cuminte si va reciti scenariul pentru videoclip. Va face ultimile retusuri si apoi se va odihni. Dimineata devreme trebuie sa ajunga la locul filmarii. Nu trebuia ca tocmai el sa intarzie. Isi pregati un pahar cu lapte rece, isi puse niste biscuiti pe o farfurie, isi aduse scenariul si se apuca temeinic de treaba. Dupa vreo 2 ore reusi sa termine ce avea de facut. Era multumit ca in ultimile 2 ore nu se mai gandise la nimic altceva, decat la munca lui. Se pare ca mi-am revenit se gandi cu speranta JunKi. Hai la culcare devreme. Maine este o noua zi. Trebuie sa iasa perfect de data asta. Se duse in dormitor si se prabusi literalmente pe pat si adormi instantaneu.
Min Chae se duse acasa la camin si lua MP3 sa asculte muzica , care avea nevoie de versuri. Trebuia sa o intrebe pe Rinna Rae la ce se gandise, cand a compus melodia, asa va avea o idee, de cum sa sune versurile. Trebuia sa fie pe aceeasi lungime de unda cu muzica. Pe langa asta, cei de la revista doreau benzile desenate mai repede decat de obicei. Motivatia lor fiind, ca au vandut deja toate exemplarele
- Off, nu imi place sa lucrez cand sunt presata. Stiu ca de multe ori iese un lucru bun, cand am limita de timp, dar asta nu inseamna ca cineva trebuie sa isi faca obicei din asta. Trebuie sa le fac pe rand. Se apuca serios de lucru si jumatate din seria de benzi desenate era gata. Chiar ii placea ce a iesit. Se facuse tarziu, dar nu ii era somn. Rinna Rae nu sosise acasa. Oare unde a fost toata ziua? Nikko o fi fost cu ea? Degeaba o sa o intreb. Nu va vrea sa-mi raspunda. Se va inchide in ea si s-a rupt filmul. Saptamana asta care vine, am hotarat sa ma duc la casting. Vreau sa fiu si eu in trupa de dans, din vreun videoclip. Oare ce actor va sosi? Sau mai bine zis pentru ce actor se va face castingul? Oppa? Unde esti? Sper sa fie pentru tine. Vreau sa te cunosc. Adica nu. Vreau sa te vad. Stia tot ce se poate stii despre JunKi, asa ca nu ii mai ramanea decat sa-l vada. Intr-un tarziu veni si Rinna Rae.
- Hei! Vrei sa mori? Unde ai fost toata ziua? Si de ce m-ai lasat asa de mult sa dorm?
- Hai, hai nu mai fi asa. Aveam niste treburi de rezolvat. Oricum tu nu mergeai cu mine, nu? Suntem colege de camera si nu suntem foarte apropiate sa ne facem confidente proaspete. Oricum daca tot vrei sa sti, am fost la Nikko si i-am vazut locul unde canta la tobe. Mortal rau. Iar de dormit asta e. Am incercat, zau am incercat, dar dormeai ca o piatra. Ai cateodata un somn asa de greu. Nici cu tunul nu te trezeste cineva.
- Sti, am vrut sa-ti scriu versurile, dar trebuie sa te vad pe tine cantand, sa-ti vad emotiile sa stiu ce ai gandit. Versurile trebuie sa mearga mana in mana cu muzica. Asa ca treci la treaba.
- Off, chiar acum? Imi este foame. Am luat niste ramen pe drum. Vrei si tu?
- Oho, mai intrebi? Sti ca ramenul este slabiciunea mea.
- He, he, stiam eu ca asa te mituiesc- spuse incet Rinna Rae
- Ai spus ceva? vorbi cu gura plina Min Chae.
- Nu, nu, mananca, mananca, ii raspunse inocenta Rinna Rae.
- Ah, cat de bun e. Esti o zeita. Mereu sti la ce ma gandesc. Hmm. Totusi e cam ciudat. Oare sti sa citesti ganduri? Primele acorduriale clapelor rasunara in noapte.
- Sper sa nu vina cineva sa faca balamuc la usa.
- Hai dai drumul. Melodia veni calda in sufletul lui Min Chae. Parca un balsam era turnat peste un suflet chinuit. Nici nu se putea concentra. Melodia a inceput si s-a sfarsit, iar Min Chae nu era capabila sa se gandeasca macar un pic la ea. O puse sa o cante din nou. Aceeasi vraja o cuprinse. O vedea pe Rinna Rae transpusa asupra clapelor, carora aveai impresia ca le face o vraja, nu ca le-ar atinge pentru a canta.Timpul se oprise in loc.
- Brr, se scutura Min Chae. Te rog sa canti inca o data. Nu ma pot concentra, sunt prea distrata.
- E ultima data sa sti, spuse razand Rinna Rae. Executa inca o data piesa si apoi se opri. Mirata Min Chae se uita intrebator la ea.
- Ce faci? o intreba Min Chae.
- Nu vezi, noaptea toata lumea doarme sau cel putin incearca. Asa ca te rog, pot dormi si eu? Sunt franta. Vreau sa dorm. Maine incepe o noua saptamana. Mai avem pana luam vacanta,asa ca hai sa dormim. Nu e graba cu versurile. E timp berechet. Trebuie sa gasesc pe cineva sa le
si cante, nu?
Cu tine nu am nici o sansa.Esti o incapatanata. Sincera sa fiu cand am scris piesa asta, m-am gandit la glasul tau si asa mi-a venit inspiratia.
- Hai, fugi de aici cu periuta. Vrei sa faci trupa , ce eu nu stiu? Ti-am spus doar ca nu ma intereseaza. Vreau libertate. Vreau sa ma bucur de viata asta frumoasa. Sa cant? E ultima optiune pe lista mea, si lista este destul de lunga. Hai sa dormim. Timpul nu ne asteapta.
- Sti, azi i-am propus lui Nikko sa facem o formatie, spuse Rinna Rae cu somnul in gene. Ce crezi Min Chae? Nu auzi raspunsul caci adormi. Oricum nu avea cine sa-i raspunda. Somnul o doborase si pe Min Chae.
Saptamana incepu si se scurgea ca in fiecare zi, cu mici hartuieli intre fete, cu urmarirea constanta si perseverenta a lui Nikko, cu frustrarile lui Joon Suh. Toate acestea umpleau zilele, noptile. Min Chae nu uitase de casting, isi dorea foarte mult sa mearga. Numara zilele pana ce acesta avea loc. Tocmai vineri. Pana atunci,mai trece multa apa pe rau. Incerca sa nu se gandeasca, dar orice facea, se reintorcea la ziua de vineri. Oare cu ce sa se imbrace? Cum sa se pieptene? Cum sa se poarte? Oare va trebui sa dansez, sa cant? Oare ce? Stupida, nici eu nu am intrebat. Nu spusese nimanui ce avea de gand sa faca. Poate ca ii era frica ca cei din jurul ei sa nu fie de acord cu ea. Oricum stia ca nimeni nu s-ar fi opus. Planurile ei erau primordiale. Toata lumea stia asta. Imi pare rau de un singur lucru. Nu stiu ce sa fac cu Joon Suh. Il vad ca vrea parca sa-mi spuna ceva, dar nu reusesc sa-l fac sa-mi spuna. Iar o vrea sa facem trupa? Oare din refuzul meu ferm ce nu intelege? Off, nu am timp sa ma gandesc prea mult la el. Trebuie sa termin comanda de benzi desenata. Mai am putin si se termina contractul. Daca nu ma insel, asta este ultima comanda pe care trebuie sa o fac. Dupa asta imi iau o pauza si voi merge sa vad marea. Oare ceilalti vor vrea sa mearga? Vreau ca valurile sa-mi mangaie talpile picioarelor. Sa fug desculta pe nisipul ud. Sa aud vuietul marii cand se lasa seara si pescarusii amutesc. Mi-ar place sa plecam toti patru. Nu stiu baietii, dar Rinna Rae iubeste marea la fel ca si mine. Amandoua suntem indragostite de ea. Gandind toate acestea, reusi intr-un final sa termine benzile desenate. Merse la editura si ii refuza repede cu reinnoirea contractului, spunand ca se mai gandeste, isi lua cecul si fugi pe usa afara.
- In sfarsit libera. Termenele limita ma omoara. Data viitoare (daca va mai fi), o sa fac altfel de contract. Fara termene limita, sau cel putin, unul pe care sa-l aleg eu, nu ei. Degeaba directorul editurii incercase sa reinnoiasca contractul. Min Chae era hotarata sa faca o pauza si asta a motivat-o indeajuns ca sa refuze ofertele, tentante pana la urma. Bani mai multi, mai multe proiecte, editura mai mare, promovarea benzilor desenate in librari cu sesiuni de autografe, la fel ca marile vedete.
- Ha, ha, ha. Era si vedeta. Pleca razand. Parca azi ar merge un shoping, nu? se intreba singura privindu-se intr-o vitrina. A, ba nu!. I-a venit vremea si dumnealui zise si se apuca de par, rasfirandu-l. La salonul de coafura, se adunara toate stilistele in jurul ei. Toate doreau sabse ocupe de un par asa de minunat. Dar Min Chae il alese pe Mi Joh, un tip aproape efeminat.
- Mi Joh, azi vreau sa imi faci parul drept. Nu tai din el nici un fir ai inteles?
- Draga mea, dar trebuie un pic, la varfuri. O sa am grija sa nu iau prea mult din el, este bine? Si eu iubesc parul lung
- Hai bine, doar un pic. Si il vreau drept, drept. Fara nimic altceva.
- Oho, nici nu ma gandeam la altceva. Esti exact pe mana cui trebuie. Doar asteapta. Cand scapa de la salon mai ca nu se recunoscu. Ii statea super bine. Chiar si ei ii placea. Ei acum sunt gata , sa vina vinerea. Ha, ha, ha nu au nici o speranta ceilalti. Scena va fi a mea.Zilele se scursera, cu mici bucuri, cu mici necazuri, cu emotii si mai ales cu nerabdare. Ziua castingului sosi. Isi spala parul, isi imbraca o tinuta noua si porni increzatoare. Cand sa iasa...
- Min Chae? Unde te duci? intreba Rinna Rae plina de curiozitate. Te-ai imbracat de parca te-ai duce la intalnire. Oare asa sa fie? Te intalnesti cu Joon Suh? Sau ai pe altcineva. Hai spune repede. Nu vei iesi pe usa daca nu dai raportul.Fu nevoita asa dar sa toarne tot.
- Asa ca ma grabesc, spuse Min Chae.
- A nu, nu pleci fara mine si fara micutul asta de aici, spuse Rinna Rae aratand spre un aparat foto sofisticat. Ce crezi ca faci? Trebuie sa imortalizam aceasta zi memorabila.Si mai ales cum poti pleca fara mine sa te intalnesti cu nu stiu care actor? Ha? Fara mine nu pleci. Eu si prietenul meu de aici.
- Omo! Pfui! Gata am inteles. Hai misca-te mai repede atunci. Trebuie sa ajungem intr-o jumatate de ora. Se dau numere de ordine pentru intrarea la casting. Sunt in mare intarziere.
- Atunci sa mergem, spuse Rinna Rae, luand din zbor aparatul si aruncandu-l pe umar. Eu sunt gata. Aja!
Lume multa la studioul inchiriat pentru acest eveniment. Se facuse o imbulzeala de nedescris. Toata lumea care se inscrisese, astepta sa li se dea bon de ordine. Nimeni nu stia in ce ordine se va intra. Toti aveau emotii. Fetele noastre stateau mai la margine, ferindu-se de inghesuiala provocata de ivirea celor care imparteau bonurile. Erau uimite de cata lume era venita acolo.Oare care or fi cerintele, ce trebuie sa faci? Erau intrebarile cele mai frecvente pe buzele tuturor.
- Astazi vom vedea un numar de 60 de persoane. Cine nu se aude strigat este rugat sa se prezinte maine. Oricum la casting s-au prezentat 115 persoane. Din aceasta cauza va tine 2 zile. Va multumim pentru intelegere. - Off, ce chestie. Te roaga politicos sa pleci acasa. Hai sa mergem, spuse Min Chae suparata. Nu cred ca trebuia sa vin aici din start.
- Dar nici nu au inceput sa dea bonurile. De ce sa nu asteptam? Ce avem de pierdut, decat putin timp? Si oricum am aici o gramada de subiecti de pozat. Trebuie sa mai stam un pic. Macar pana incepe.
- Hai fie si un lup mancat de oaie, spuse resemnata Min Chae. Hai da-i drumul si fa pozele pe care doresti sa le faci. Eu am sa stau cuminte si am sa astept. E bine asa?
- A super. Sa stai aici si sa ma astepti da? Revin imediat. Strigarea numerelor incepu. Se auzea din cand in cand, cate un chiot de bucurie. La numarul 37 isi auzi numele. Se fastaci toata si ramase fara grai. Se duse repede si isi lua numarul si se aseza in partea celor care primisera si ei un numar. Timpul se scurgea foarte greu. Unii intrau, altii ieseau pe usa aceea din fata lor. Unii erau veseli, altii tristi. Nimeni nu stia cati vor fi admisi pentru casting. Nu stia nimeni daca a fost admis sau nu. Rezultatul se va da in 2 zile. Trebuia sa lasi un numar de contact si sa ai rabdare. Nu mai putea sta pe loc. Trebuia sa se miste. Incepu intai sa se plimbe intr-un spatiu mic, apoi incet, incet spatiul se mari si se trezi mergand intr-o lunga plimbare, prin studioul acela imens. Gasise si scena unde cativa evoluau de zor. In spatele ei, decoruri multe, franghii,parghii,cortine si fum...Fum?, iese fum de dupa cortina aceea. Se uita disperata in jur, gasi extinctorul si fugi cu el pana la locul de unde iesea fumul. Ii pregati si ii dadu drumul.
- Aish, ce mama naibi? Ce, cine, de ce? De dupa cortina aparu JunKi plin de spuma stingatorului. Ce crezi ca faci? tipa cu disperare in glas? Opreste-te. Paralizata de frica, Min Chae apasa cu inversunare clapeta stingatorului. Vazand ca nu se opreste, JunKi se arunca spre ea, zmulgandu-i stingatorul din mana si aruncandu-l cat mai departe de el.
- Ce crezi ca faci? intreba JunKi foarte suparat. De ce ai pus stingatorul pe mine,ha? Nu ai vazut ca era fumul de la o tigara?
- Scuze, chiar nu mi-am dat seama. Am vazut iesind fum si nu m-am gandit ca este de la o tigara. De unde sa stiu. Nu am facut-o intentionat. Scuzati-ma.
- Crezi ca daca iti ceri scuze vei rezolva ceva? Crezi ca vei repara totul? Acum trebuie sa ma duc sa ma schimb. Din cauza ta.
- 37! se auzi strigata. Scuze- si incerca de zor sa stearga spuma de pe hainele si fata lui JunKi. 37! Este? Min Chae unde esti?
- Scuze dar trebuie sa plec. Sunt chemata, si pleca in goana.
- De parca ai fi putut sa faci mai multe pentru mine zise JunKi si pleca bombanind. Se urca in masina si pleca acasa. Nu mai avea chef de nici un casting azi. Oricum seara asta ii vor aduce inregistrarile si le va urmari. oricum, ce numar zicea ca are fata asta? 37? O sa vedem. Dar parerea mea despre ea, este formata. E o incurca lume. Dar pentru Min Chae se pare ca lucrurile au mers destul de bine. Facu o adevarata reprezentatie, cantand, dansand si mergand cu gratie. Iesi imbujorata si-l cauta cu privirea pe cel caruia ii provocase un asemenea chin. O gasi pe Rinna Rae asteptand-o. Era toata numai un zambet.
- Omo, am reusit sa fac cateva poze grozave, spuse ea incantata. Am sa ti le arat acasa. Hai sa mergem. Min Chae se uita mereu dupa acel tanar. Voia sa vada daca s-a descurcat. Hai nu te mai uita atat. Nu mai este aici. A plecat. S-a suit intr-o masina si a plecat. Era plin de spuma stingatorului. Dar, chiar, ce ai avut cu el? Te-a jignit cu ceva? De ce ai sarit asa pe el si l-ai tratat asa?
- Rinna Rae, am crezut ca este un incendiu, si...si nu m-am gandit la nimic altceva. Oricum, trebuia sa se gandeasca ca fumatul este daunator. Drept dovada. Are ce merita. Cine l-a pus sa fumeze acolo? Trebuia sa iasa afara. Dar zi, ...i-ai facut poze? Chiar? Ce tare. Abia astept sa le vad.
- Oho! Doar pozele lui vrei sa le vezi? Sti ca am o gramada de alte poze facute azi.
- Omo, ce suparacioasa esti. Nu doar pe ale lui. Ci toate pozele vreau sa le vad. Dar in sala nu am vazut nici un actor. Tu ai vazut?
- Ha, ha, ha, tu chiar esti cineva. O sa vezi in poze. Normal ca a fost si un actor. Nu trebuia sa isi dea avizul? Dar nu fi trista, am vazut ca au inregistrat tot castingul, asa ca nu ai pierdut nimic. Oricum am poze de colectie acum. Ajunse acasa, dupa dusul de rigoare, dupa masa frugala, se asezara amandoua pe covor si conectara aparatul la laptopul lui Rinna Rae. Au inceput sa urmareasca amandoua pozele foarte reusite pe care aceasta le facuse. Intr-una din poze era un tip pe jumatate intors cu o tigara pe care o ducea la gura. Privind mai atenta la poza, Min Chae scoase un tipat si lesina instantaneu. Rinna Rae se sperie si apuca cana cu apa de langa ea, si i-o arunca pe toata in fata.
- Min Chae! Min Chae! Ce este cu tine, trezeste-te, si ii altoi cateva seturi de palme si o zgaltai serios. Min Chae se trezi, dar era ametita, uda pana la piele si cu obrajii in flacari de la palmele administrate de Rinna Rae. Se intoarse spre aceasta cu lacrimi in ochi.
- Spune-mi ca nu este adevarat. Spune-mi ca este o farsa. Nu, nu se poate sa fie adevarat repeta cu disperare aceleasi rugaminti. Oare, chiar i-am facut asa ceva lui Oppa? O nu, si incepu sa planga cu sughituri. Nu se poate. Rinna Rae se tavalea pe jos de ras, si se tinea cu mainile de burta care o durea de atata ras. Nu crezuse niciodata ca Min Chae era asa de innebunita dupa oppa-ul ei. Dar si ea la randul ei avea idolii ei. Asa ca se calma in cele din urma si ii puse pozele sa le vada in continuare. Min Chae nu mai putea sa se uite la cat de jenata se simtea. Il vazu si plin de spuma peste tot, si se vazu si pe ea incercand de zor sa il curete. Sti pana la urma erau niste poze hilare. Nu puteai sa te uiti la ele fara sa zambesti macar.
- Hai ca ai fost tare de tot azi. Ti-ai dat silinta, zambi Rinna Rae.
- Ce mai, am ruinat tot. Imi doream atat de mult sa-l vad si in viata de zi cu zi. De multe ori cred ca este o inchipuire, ca nu exista in realitate, vazandu-l doar in filme. Mereu l-am asociat cu o plasmuire pe ecran. Fetele se mai uitara putin la poze si apoi se culcara extenuate. Chiar fusese o zi memorabila. Oricum aceasta facea parte acum, din amintirile ei. Adormi cu gandul la JunKi.
- Sper ca nu esti suparat prea tare.
In capatul celalalt al orasului JunKi era plin de spume si la propriu si la figurat. Facuse dus si acum se plimba nervos si se tot intreba, ce fusese in capul fetei aleia. A fost luat prin surprindere si nici macar nu a vaut timp sa vada cine sau cum arata fata.
- Am adus inregistrarile. Sa le pun?
- Da, te rog si se aseza comod in fotoliu. Pe un ecran mare care coborase din tavan incepu sa ruleze tot ceea ce se filmase azi. Asculta! Pot vedea tot mai tarziu un pic. Vreau sa vad numarul 37. O fata cu par lung, parca un pic speriata la inceput, dar care a evoluat super tare. Avea si voce si se misca bina. Avea o prezenta ca de regina. Hai ca si-a spalat din pacate, zise zambind. Acum cateva prim-planuri si ramase fara grai. Ea...., ea, era. Fata de la magazin, fata care il obsedase de cateva saptamani. Daca asta nu este destin, atunci nu mai este nimic. In sfarsit, a gasit-o, sau ea l-a gasit pe el. Nu stie. Nu are nici o importanta cum s-a intamplat, rezultatul final conteaza. Inima iar o lua razna. Abia se mai potolise si acum din nou. Acum ajunsese sa se amuze de situatia cu fumul. In mare parte a fost vina lui. De fapt toata vina ii apartine. Trebuia sa fumeze afara. Dar avea si o scuza. Daca iesea afara, toata lumea ar fi sarit pe el si atunci adio casting. Cu greu se linisti. Se bucura ca o sa o vada cat de curand. Alegerea lui se oprise asupra ei. Mai avea si alte optiuni, dar ea era completa. Astepta cu nerabdare ziua in care trebuia sa anunte rezultatul. Era fericit. De mult nu se mai simtise asa. Nu putea sa-si explice ceea ce simtea,dar era fericit si asta conta cel mai mult.
Sosise si ziua mult asteptata. Chemase pe toata lumea care participase la casting. Acum acestia forfoteau in sala. Intra in sala si incerca sa o vada pe Min Chae, in multimea care se afla acolo. O cauta cu privirea, pana cand...iat-o. Privea spre el, un pic speriata, un pic rusinata, un pic timida. Anunta intai, dansatorii,-ii trebuia cativa-,apoi ii trebuia back-up si aici anunta fete si baieti. Se uita un pic la Min Chae, cat de dezamagita era, ii venea sa rada singur. Si apoi anunta si o solista cu care avea de gand sa cante. Cand isi auzi numele Min Chae se prabusi efectiv pe scaunul de langa ea. O intreba pe Rinna Rae, daca auzise bine. Aceasta ii confirma mereu, dar intrebarea revenea. Nu credea ca din atatia, a fost aleasa si ea. Mai ales ca ea il umpluse cu spuma de la stingator. JunKi ii pofti pe scena pe cei strigati de el. Dorea sa le multumeasca personal pentru efortul depus. Bineanteles ca mai avea un motiv. Dar asta era un motiv ascuns si de el. Toti cei care vor face parte din trupa s-au strans, mai trebuia sa ajunga si Min Chae. Tot tematoare, inainta si incerca sa urce pe scena. Se impiedica evident. In ajutorul ei sari JunKi Oppa si ii intinse mana. Mana lui Oppa statea intinsa catre ea. Se fastacise atat de tare ca nu mai stia de ea. Il prinse de mana si ajutata de acesta urca pe scena alaturi de ceilalti. Ramasese langa Oppa, si chiar nu isi dadea seama ca acesta o tinea inca de mana. Ii era frica sa-i dea drumul, putea sa fuga din nou. Era artista in asa ceva. Nu acum nu ii mai dau drumul. Va ramane langa mine. Oare ce reprezinta ea pentru mine? Nu stiu, dar ma simt atat de bine langa ea. Ma face sa rad, sa plang in acelasi timp. Se dusera sa sarbatoreasca evenimentul. Min Chae era langa el, putea cuceri lumea. Min Chae era atat de blocata, ca nu putea sa se bucure de loc. Vedea, auzea, dar de vorbit nu putea. Parca ii cususe cineva buzele. Se bucura in sinea ei ca a reusit sa-l vada in realitate pe Oppa, dar era timorata de prezenta lui. Nu isi imaginase niciodata ca il va cunoaste in modul asta pe Oppa. Mereu zicea ca s-ar multumi sa-l vada si de la distanta. Dar soarta vru altfel. Se spune ca soarta ti se da cat poti duce. Si iata ca ia dat. Toti in jurul ei se distrau numai ea nu. Nu vedea decat, cum l-a umplut de spuma cu stingatorul si ii venea sa intre in pamant de rusine. JunKi ii intinse un pahar de soju, pe care Min Chae il bau ca si cum ar fi fost apa. Mai ceru unul si inca unul. Gata. S-a pierdut. S-a ametit si a inceput sa rada si sa vorbeasca tare. Toti se uitau mirati la ea. Dar era timpul ca toata lumea sa se retraga. De maine vor lucra din greu.
- Pe maine. Sa aveti grija pe drum. Sa ne vedem cu bine. Toti plecara, mai putin Min Chae care nu mai era in stare nici sa se tina pe picioare, darmite sa mai si mearga. JunKi era de-a dreptul panicat. Ce trebuia sa faca el acum? Unde sa o duca? Se uita in stanga si in dreapta disperat. Ar fi putut sa o duca la el acasa, dar cum l-ar mai fi privit a doua zi? Adresa ei nu i-o stia. Nu avusese timp sa vorbeasca deloc cu ea. De cand urcase pe scena nu scosese nici un cuvant. Toate intrebarile lui ramasesera fara raspuns. De undeva de la o masa alaturata se ridica un baiat si veni direct spre el. Il saluta.
- Buna seara. Ma numesc Joon Suh si sunt prieten cu Min Chae. - Acolo ( si arata cu degetul pe Nikko si Rinna Rae) sunt prietenii nostri, iar Rinna Rae este colega lui Min Chae de camera. Imi permite-ti sa o duc acasa? Putin debusolat, raspunse la salut si incuviinta din cap ca este de acord cu ceea ce propusese el. In sufletul lui nu ar fi acceptat in veci asa ceva, dar s-a gandit la Min Chae si atunci a cedat, nu inainte de a-i lua numarul de telefon a lui Joon Suh si adresa unde ar putea sa o gaseasca pe Min Chae.
- Te voi suna, este ok? spuse JunKi lui Joon Suh.
- Da. Ajungem cam intr-o jumatate de ora. Se intoarse si o urca pe Min Chae in spatele lui. Porni asa cu povara pretioasa spre casa, urmat indeaproape de Nikko si Rinna Rae.
- Nu credeam ca va ceda asa de repede. Emotiile, nu bautura au facut-o praf. Isi dorea atat de mult sa ajunga sa-si cunoasca idolul. Dar ca sa mai fi si aleasa de el si tinuta de mana, cred ca a fost prea mult pentru ea. Joon Suh ar fi vrut ca timpul sa se opreasca in loc si el sa poarte acea povara draga cat mai mult timp. Se simtea atat de bine, ca putea sa-i fie lui Min Chae de folos cu ceva. Bineanteles ca nu dorise ca ea sa se imbete, dar ce mai conta. Scopul scuza mijloacele. Ii simtea sanii mici striviti de spatele lui. Ii auzea bataile inimii in urechi. Simtea ca o iubeste fara nici o restrictie. Ar fi mers cu ea pana la capatul lumii si inapoi. Dar ca orice vis frumos, totul are si un sfarsit. Nici nu isi dadu seama cand ajunse la camin. O baga in pat si o acoperi cu o patura. Mai statu sa se uite la ea vreo 5 minute si pleca supus spre casa lui. Telefonul incepu sa-si faca simtita prezenta. Raspunse.
- Da? Da eu sunt. Da am ajuns cu bine si acum sunt in drum spre casa mea. Cand am plecat dormea linistita. Da, ii voi spune. O seara buna.
JunKi statuse ca pe ghimpi si se uitase la ceas ca nu cumva sa sune prea devreme. Cand avu confirmarea ca au ajuns cu bine si ca totul este ok, s-a linistit un pic, cu toate ca un sentiment ciudat isi facea loc in inima lui. Oare se numeste gelozie?
Era capabil de asa ceva?
Cand fata era dusa in spate de acel baiat, JunKi a simtit ca ceva in el s-a rupt. Si-ar fi dorit sa fie el, cel care ducea acea povara minunata in spate. Nu stia nici acum ce il retinuse. Teama de ridicol? Sau a vrut pur si simplu sa o protejeze? Ce ar fi crezut lumea de el? Sau nu, ce ar fi crezut lumea de ea. El un actor cunoscut sa o care in spate pe Min Chae. Era chiar ciudat. Nu,... cred ca am procedat bine. E mai bine asa. Ratiunea ii spunea ca procedase bine, dar inima nu era de acord. Sa asteptam si sa vedem ce se intampla mai departe. Se simtea ca o insecta prinsa intr-o panza de paianjen. Cu cat se zbatea sa scape, cu atat se prindea mai tare, sansele devenind tot mai mici. Mai cunoscuse femei in timp, dar pentru nici una nu simtise asa ceva. Cand nu era langa ea, se simtea gol. pustiit. Nu avea chef sa faca nimic. Iar cand ea se afla prin preajma, avea o energie si o vitalitate de invidiat, radea,spunea glume, era fericit. Ciudate mai sunt caile Domnului. Visa mereu la o asa dragoste (oare este dragoste) si cand a intalnit-o este stangaci si temator. Nu stie ce sa faca. Dragostea te face dintr-un om normal, un om suferind, bolnav, trist. Oare Min Chae ce simte pentru mine? Da stiu ca ma iubeste ca si un fan, dar cu toate astea imi doresc mai mult. Zilele care urmara erau pline de tandrete din partea lui JunKi, dar si pline de sperante pentru Min Chae. Ea isi iubea idolui, dar... iubirea ei nu ducea la fanatism. Era o iubire calda, fara prea multe sentimente profunde. Se simtea bine in prezenta lui JunKi si ii placea sa fie rasfatata de acesta, dar nu simtea acei fluturi in stomac, asa cum aflase ca se intampla cand intalnesti iubirea adevarata. Mai repede simtea ca i se strange stomacul, atunci cand se intalnea cu Joon Suh, Rinna Rae si Nikko. Poate din cauza ca ii indepartase cumva de ea. Acum, daca Joon Suh i-ar fi facut propunerea pentru infiintarea trupei, nu ar fi zis nu. S-ar fi agatat de lucrul acesta, doar sa ramana impreuna. Oricum visul de a fi langa JunKi se apropia cu pasi repezi de final. Mai erau doar cateva zile si totul se termina. Ei ce sa spun? A fost frumos cat a durat. Mi-am indeplinit visul. Am fost alaturi de Oppa, am cantat, am dansat, am mancat alaturi de el. Intradevar, el este o fiinta deosebita. Mi-ar fi placut sa nu fie atat de iubit de toata lumea. As fi putut sa ma apropii mai mult de el. Am impresia ca sta intr-o sticla si ca nimic nu il poate atinge. E un ideal prea utopic. Daca el nu sparge sticla, va ramane in veci izolat in lumea lui. Pacat. Este asa de dulce cateodata ca imi vine sa-i iau obrajii in palme, si sa-i sarut buzele, dar bineanteles ca asta nu o fac niciodata. Ceva ma retine, dar nu stiu ce.
- Off, zise JunKi suparat. Tocmai acum se gasi si chitaristul sa aibe accident. De unde sa facem rost de unul, care sa fie si bun si sa arate si bine? Tocmai am primit un telefon de la spital, este in stare destul de grava si nu mai poate canta. S-a dus pe apa Sambetei toata munca. Trebuie sa amanam tot, sau sa renuntam pur si simplu. Era suparat JunKi si trantea si bufnea prin studio. Tocmai atunci intra si Min Chae care venise sa ia o recuzita pentru videoclip. Auzise discutia fara sa vrea.
- Hmm, asculta,... pot sa-ti propun ceva? size Min Chae cu teama in glas.
- Ce, ce? Nu vezi ca sunt disperat? Toata munca si o gramada de bani irositi in van. Sunt raspunzator pentru toti oamenii si ma simt prost ca nu voi putea sa-i platesc. Stii cum suna asta? Si sti cum ma simt eu?
- Da, cred ca imi pot da seama.
- Nu, nu poti, striga JunKi. Port pe umerii mei multe responsabilitati. Trebuie sa termin ce am inceput, cu orice risc. Era prima data cand striga la ea. Dar credea ca il poate intelege. Lacrimi i se ivira in ochii frumosi, dar nu se dadu batuta.
- Asculta, vrei sa te potolesti un pic? tipa si ea nervoasa. Cred ca am o solutie. Prietenul meu Joon Suh este chitarist. Il chem sa-l auzi si apoi decizi. Ok? Nu ii venea sa creada ca tocmai a tipat la JunKi si a batut si din picior. O roseata ii acoperi obrajii si timitditatea isi facea loc din nou. Dar nu era timp de pierdut. Ce spui, esti de acord?
Pe moment propunerea fetei il lasa fara replica. Intrezarea o rezolvare rapida a situatiei, dar pe de alta parte inima i se stranse ca trebuia sa apeleze la Joon Suh, din nou. Avea impresia ca mereu il scoate Joon Suh din necaz si asta ii crea un discomfort straniu. Dar, oamenii erau mai importanti. Asa ca ceda fara prea multe discutii si...
- Ok, spune-i te rog sa vina sa-l ascult. Dar,... Min Chae, crezi ca vrea sa faca asta? Stiu ca iti este prieten, dar dupa cate am vazut eu, nu prea ma agreaza, nu-i asa? vorbi un pic mai calm JunKi.
- Ei lasa asta in seama mea, spuse Min Chae si fugi, sa-l vada pe Joon Suh. Acesta statea linistit in camera lui parca fara vlaga. De cand Min Chae, filma acel videoclip, nu prea o mai vazuse. Interesul pentru viata ii scazuse. Nu mai canta nici la chitara. Pur si simplu zacea ca un om bolnav, de o boala necunoscuta. Suna telefonul, dar Joon Suh il ignora total. Nu avea chef de nimeni si de nimic. Mai suna inca o data si inca o data. Nimic. El tot il ignora. Voia sa fie singur, sa sufere in tacere. Voia sa rupa legatura cu lumea de afara. - Joon Suh, Joon Suh, se auzi strigat si niste batai in usa. Hei, unde esti? Deschide.
- Hmm, am inceput sa am iluzii auditive, acum. Off, nu stiu ce sa fac, se tangui si se lua cu mainile de cap si se legana usor. Dar bataile in usa, devenira tot mai tari si strigatele din dosul ei mai insistente. Se dadu anevoie jos din pat, si cu ultimile puteri, deschise usa.
- Hei. Joon Suh, ce-i cu tine? se trezi fata in fata cu Min Chae, care parea destul de ingrijorata. De ce stai incuiat in casa toata ziua? Si de ce ma rog nu raspunzi la telefon? Sti de cate ori te-am cautat? Am nevoie de tine. Vreau sa-ti cer o favoare. Ma poti ajuta? il intreba plina de speranta. Esti ultima mea speranta. Nu stiu la cine sa mai apelez. Ma ajuti? Da? spune-mi, il zgaltai usor Min Chae. Te rog, te implor. Doar de data asta, da?
- Ce? Ce vrei sa spui? intreba fara putere Joon Suh. Ce vrei de la mine? Nu iti este suficient ca m-ai parasit? Mi-ai intors spatele si acum te astepti, sa te primesc si sa te ajut cu bratele deschise?
- Ce vorbe sunt astea? Cine te-a parasit si ti-a intors spatele? striga la el Min Chae, Nu, nu pot crede ce aud. Esti prietenul meu si te lasi doborat asa de repede? Oricum noi suntem prieteni si atat, dupa cum stiu eu. Nu a fost vorba de nici o despartire, doar de o orientare. In sfarsit. Vrei sa ma ajuti sau nu? Sunt cat se poate de sincera cand iti cer ajutorul.
- Hai spune, ofta Joon Suh. Cu ce vrei sa te ajut? intreba invins de argumentele fetei. Stia ca se lupta degeaba. Mereu iesea invins din disputele pe care le avea cu Min Chae. Aceasta ii povesti pe scurt ce dorea de la el si situatia care se crease. Cu lacrimi in ochi il ruga sa se gandeasca , sa o ajute, doar era prietenul ei. Primul instinct fu acela de refuz, dar vazand ochii aceia inlacrimati pe care ii iubea nespus ceda. Nu putea rezista in fata fetei care plangea langa el, indiferent care fusese scopul ei.
- Ok, gata, ajunge. Opreste-te, am spus. O sa facem o incercare. Da?
- Da desigur. Hai. Acum am nevoie de tine. Doamne cat si-a dorit sa auda aceste cuvinte din gura fetei iubite, dar, ea nu avea nevoie pentru ea ci pentru JunKi pe care fara sa vrea il ura. Nu suporta nici macar ideea ca acesta este toata ziua in preajma fetei iubite. Stia ca nici ei nu-i este indiferent JunKi si din aceasta cauza suferea cumplit. Se spala, isi aranja parul, isi lua chitara si plecara. Min Chae, din dorinta de a merge mai repede,il apuca de mana si-l trase dupa ea. Mergeau foarte repede, de multe ori Min Chae avea tendinta de a o lua la fuga si se trezeau alergand.
- Hei, mai incet, ca ma omori. Chiar nu ai pic de mila pentru mine? Nu vezi ca sunt bolnav? Ca nu ma simt bine? Ce ai de fugi asa? Aaaa, inteleg, vrei sa ajungi cat mai repede la iubitul tau. Chiar nu puteti sta unul fara celalalt nici un pic?
- Hai nu mai vorbi prosti. Aici nu este vorba, nici de mine si nici de Oppa. Vreau sa salvam situatia asta proasta si toata lumea sa iasa basma curata. Vreau ca munca acelor oameni sa fie rasplatita intr-un final.Toti au muncit din greu si acum ar fi pacat sa nu isi primeasca partea nu? spuse suparata Min Chae. Poti trece peste orgoliul tau ranit, macar de data asta?
- Bine, am inteles. O sa fac tot ce pot pentru tine. Sti ca fac asta pentru tine, da? Daca era altcineva refuzam din start, dar tu esti febletea mea si nu pot rezista. Gata, am ajuns. Sper sa iasa totul bine. Se indreptara spre studio. Erau asteptati de multa lume. Imediat cum intrara, cei de la machiaj sarira pe Joon Suh si incepura sa-l fardeze. El incerca fara reusita sa se eschiveze, dar erau prea multi. Fu in final biruit si se lasa moale pe mana lor. In tot acest timp JunKi statea si-l privea si se framanta. Oare nu era alta posibilitate? De ce el? Ofta din greu si isi alunga supararea de pe fata. Se intoarse spre Min Chae si zise:
-Se pare ca prietenul tau corespunde tipului pe care il cautam, daca este la fel de bun si ca chitarist, totul va merge struna, spuse JunKi resemnat. Iesit de pe mana celor de la machiaj fu poftit in studioul de inregistrari si filmari. I se dadu partitura si apoi incepu sa cante. Performanta lui fu foarte buna si totul a reintrat in normal. Au terminat de filmat videoclipul si acum toata lumea era multumita.
- O, multumesc mult Joon Suh. Se vede treaba ca trebuie sa-ti multumesc din nou. Ai facut o treaba buna. Nici nu stiam ca esti asa de bun. Credeam ca Min cHar, se inseala, dar nu este asa. Esti chiar bun. M-ai salvat si ai salvat si munca oamenilor de aici. Iti multumesc din nou, spuse JunKi recunoscator.Min Chae, veni in fuga si sari drept in bratele lui Joon Suh.
- Multumesc Joon Suh. A fost bestial. Esti cel mai tare, spuse Min Chae entuziasmata. Nu isi dadea seama de situatia in care pusese pe toata lumea. Joon Suh era stanjenit si uimit de efuziunea sentimentala a lui Min Chae, dar oricum nu credea ca este altceva decat recunostiinta. JunKi cu sufletul ranit, de fericirea care se citea pe fata fetei, care strangea in brate un alt barbat. Pentru ea nu mai conta. Era multumita si fericita ca reusise sa rezolve problema. Se desprinse incet din bratele lui Joon Suh si se uita speriata spre JunKi care avea in coltul ochilor lacrimi. - Ce,ce se intampla? De ce plangi? Alerga spre JunKi si-i mangaie fata, stergandu-i lacrimile care incepusera sa curga pe obraji. Se stapani cu greu si o indeparta usor pe Min Chae. Se intoarse incet si pleca. Ii ramasese un gust amar. Ca un invins pleca fara sa spuna nici un cuvant. Isi facu bagajele si disparu din oras.
.........
- Hei a trecut mai mult de o luna. Am primit banii azi, asa ca baieti sa facem calatoria la care visez de mult, spuse cu buna dispozitie Min Chae, prietenilor ei. Pentru trei zile mergem sa vedem marea. Mi-e dor de ea. Vreau sa o vad. Cine este cu mine? intreba ridicand mainile in sus. Rinna Rae a fost prima care a sarit entuziasmata.
- Da, haideti sa vedem marea. Pe mine poti conta. Voi baieti? Ce aveti de gand? Joon Suh, tu? Noi fetele avem un numitor comun. Marea. Amandoua o iubim. Pe Nikko nu-l intreb, pentru ca sunt sigura ca ma va urma, dar tu Joon Suh? De tine nu stiu ce sa cred. Hai spune si tu, da.
- Da, haideti sa mergem. Pregatirile au inceput. Va dura ceva vreme. In sinea lui Joon Suh se bucura. De cand se terminase videoclipul si de cand JunKi disparuse fara urma, totul parca mergea mai bine. Min Chae, chiar il baga in seama, chiar vedea ca exista. Plecarea lui JunKi ii produsese o durere cumplita lui Min Chae. Nu se gandise nici o clipa ca el va pleca si o va lasa in urma. Dar orice vis, se sfarseste odata, asa ca " viata merge inainte". Veni si ziua plecarii, bagaje, instrumente toate fusesera urcate in microbuzul inchiriat. O ultima privire si era gata de pornire. La intrarea in camin, totusi se intampla ceva. Min Chae fu oprita de un barbat care ii inmana o scrisoare si o cutiuta. Se inclina incet in fata ei, si apoi pleca in liniste. Fata ramase, fara cuvinte, cu scrisoarea intr-o mana si cu cutiuta in cealalta. Cutiuta nu o interesa in mod deosebit, dar scrisoarea,... scrisoarea ii ardea mana.
- Duceti-va la masina inainte. Voi veni si eu cat de curand. Lasati-ma putina vreme singura. Sigur voi veni. Asteptati-ma, spuse acestea si porni spre iesire. Se opri in parc pe o banca cat mai indepartata de ochii lumii. Cu maini tremurande, desfacu scrisoarea si o citi, si o reciti, si inca o data o citi. Nu reusea sa inteleaga nimic de emotie. Se opri si respira adanc, incercand sa se concentreze mai mult. Dupa ce isi linisti, tumultul din suflet, citi din nou scrisoarea. De data asta, pricepu si incepu sa planga. Erau lacrimi de durere dar si de fericire. In sfarsit, va putea merge mai departe.
" Min Chae. Am ezitat mult timp sa scriu aceasta scrisoare. Dar am decis ca este cel mai bun lucru pe care il pot face. Ma bucur ca te-am cunoscut Min Chae, ma bucur ca m-ai facut sa cunosc acest sentiment. Da. Cunoscandu-te pe tine, am invatat sa iubesc. Am invatat cum vreau sa fiu iubit. Acest sentiment, pana sa te cunosc, nu il cunosteam in adevaratul sens al cuvantului. Dragostea pentru mine, era ireala. Dar langa tine am cunoscut-o. Pacat ca felul in care eu te iubeam, era numai din partea mea. Stiu, stiu ca si tu ma iubesti, dar dragostea ta nu este ca a mea. Asa cum eu te doream, doar pentru mine, cred ca si tu ti-ai fi dorit la fel. Dar eu nu pot fi a unei singure persoane. Eu apartin tuturor fanilor mei. Nu pot sa-i ignor si sa-mi traiesc viata asa cum vreau. Vei ramane in inima mea, ca prima iubire pe care am cunoscut-o. Te voi iubi mereu. Am doar un sfat sa-ti dau. Priveste adanc in sufletul tau si vezi pe cine ai acolo. Eu am vazut si asta a fost motivul pentru care m-am retras invins. Tu, tu il iubesti pe Joon Suh. Esti fericita cand esti langa el. Tu inca nu sti ca de fapt el iti este sufletul pereche. Sti cat de mult ma doare cand iti spun aceste cuvinte? Sti cat de mult sufar eu? Cand am realizat adevarul, m-a durut enorm. Dar cel mai mare cadou pentru fiinta iubita este asta. Am crezut de cuviinta, ca este timpul sa ma retrag si sa te las sa vezi cu ochii tai, ceea ce pana acum nu voiai sa vezi. Te iubesc Min Chae. Incearca sa fi fericita langa toti cei care tin la tine. Bucura-te de viata si sper ca in alta viata sa ne intalnim din nou si atunci, eu sa fiu al tau si tu sa fi a mea neconditionat. O ultima favoare iti cer. E pacat de talentul tau si al prietenilor tai. Uniti-va si faceti trupa. Veti cunoaste culmile succesului. Sunteti cei mai tari. Aja, aja!
P.S. Nu uita niciodata ca te-am iubit si te-am dorit cu patima sa fi a mea. Bucura-te de viata si nu ma uita.
P.S.S. In cutiuta ai o inima pe care doresc sa o porti si sa te gandesti din cand in cand la mine. Cand o vei atinge, sa sti ca gandurile mele zboara catre tine dragostea mea. Adio!"
Stergandu-si lacrimile, deschise cutiuta si isi puse colierul la gat. Atinse incet inima si se gandi la iubirea ei JunKi. Ii era recunoscatoare, ca a iubit-o. Adio iubirea mea. Adio!
.................
Ajunse la masina si vesela dadu startul catre aventura.
- Yeeeee, mare, am venit, alergau ca nebunii pe plaja, spre apa inspumata. Joon Suh o cuprinse in brate pe Min Chae si alerga cu ea fericit.
- Te iubesc, ii scapa lui Joon Suh.
- Si eu, ii raspunse Min Chae fericita. Se privira si se sarutara intr-un apus de soare exceptional. Langa ei, o alta pereche statea imbratisata privind apusul de soare. Destinul a facut ca lantul iubirii sa se stranga. Sunt impreuna. Nu se stie pentru cat timp. Principalul este prezentul. Viitorul va fi de maine. Ce va fi, vom vedea, dar visele noastre prind contur de azi.
Acum suntem tineri, ne iubim si destinele noastre sunt inlantuite.
END
Dimineata se anunta calma si linistita. Min Chae se trezi, se spala, se imbraca intr-o tinuta noua si pleca spre universitate , pentru test. Ajunsa acolo, fu luata cu asalt. Toata lumea veni sa o vada. Ziceai ca este la circ. Venisera sa vada cutia cu maimute. Ha, ha, ha. Dar cei ciudati erau ei nu ea. Testul decurse normal, a fost foarte usor.
- Haideti ca a inceput ploaia. Nimic din dimineata aceeia nu prevestise norul razlet de ploaie. Noroc ca este vara si ploaia este calda. Imi place sa ma plimb prin ploaie. Joon Suh cauta disperat un motiv sa se apropie de ea.
- Hai, zi ce vrei, spuse Min Chae plictisita.
- Nu vrei sa mergem la o cafea, sa stam un pic de vorba? intreba el sfios si cu teama in glas.
- Azi nu am chef. Deja sunt plictisita, si sunt si nedormita. Ma duc acasa sa dorm. Pa, spuse si o zbughi prin ploaie. Il lasa fara replica pe Joon Suh. Nu a avut timp sa spuna nimic. Saracul a ramas mofluz. Nu stia cum sa mai vorbeasca cu Min Chae. Si inainte de transformare avea retineri, dar acum a devenit o adevarata problema. Toata timiditatea era scoasa la iveala. Era pur si simplu panicat. Nu putea articula nici un cuvant atunci cand Min Chae era prin preajma. Ploaia continua sa curga. Era o torentiala de vara. Min Chae se bucura ca un copil si alerga fericita prin perdeaua de apa. Viata e frumoasa si merita traita din plin, gandea Min Chae. Dar o masina trecu in viteza si o murdari din cap pana in picioare. Min Chae batu din picior si injura cumplit.
- Idiotule. Cine ti-a permis sa conduci asa? Off, sunt murdara ca un caine. Trebuie sa ajung mai repede acasa. Hai nu te lasa coplesita de necazul asta. Noroc ca masina era rosie. Daca avea alta culoare faceam plangere la politie. Dar asa... nu are sens. In tot acest timp, JunKi se framanta de zor. Nu-si explica de ce imaginea fetei nu-i iesea din cap. Isi impusese sa treaca peste episodul asta, dar ea ii revenea pregnant in minte. Nu putea sa-i uite valul pe care ea il purta pe cap. Acel par bogat plin de inele. Off, ce naiba o mai fi si asta? Niciodata nu am patit asa ceva. Noaptea dormeam nu patrulam pe strazi ca naucul. Nici macar nu visam. Eram eu insami. Cel pe care il stiu de ani de zile. Dar acum...? Cine oare sunt? Gandind la toate acestea isi lua cheile de la masina si pleca. Nu ridica capota. Ii placea ploaia, mai ales asta de vara, calda. Isi propusese sa faca o cursa prin ploaie. In viteza masinii nu zarea pe nimeni. Mergea doar asa fara nici un tel, de dragul de a conduce masina in bataia ploii. Nimeri mai multe balti pe care le imprastie intr-un evantai bogat. Noroc ca nu era lume, care sa-l injure. Cu toate astea il ajunse din urma o injuratura destul de murdara. Oare era un glas de fata? Ce importanta are? Eu ma simt bine. Parca mi-am spalat gandurile. Acum cred ca o sa fie bine. Voi putea dormi la noapte. Sper sa nu continui cu nebunia asta. E prea obositor pentru mine. Si plus de asta, zilele astea trebuie sa merg la universitate pentru nu stiu ce prelegere. De ce m-o pune sa fac asa ceva nu stiu. Managerul stie ca nu prea imi place sa merg la nici un fel de scoala, fie ea generala, liceu sau universitate. Off, plictisitor. Oare de data asta ce ma va pune sa fac? Sper ca nu pe mascariciul. Urasc chestia asta, chiar daca prinde la public cel mai bine. Si mie imi place cateodata sa joc rolul asta, dar nu mereu. Nu vreau sa creada lumea ca doar rol de mascarici joc bine. Cobora din masina si se duse intins sa manance ceva. Serios acum, nici mancarea asta nu are gustul pe care-l stiam. Ce ciudat. Lua un pahar cu apa si se retrase in dormitor, unde asternuturile de satin tronau intr-un pat imens. Ii placea sa se rasfete in genul asta de paturi. Ii placea sa aibe spatiu si tot acel spatiu sa fie al lui. Adora micile placeri de vedeta. Putea oricand sa-si puna o dorinta si in clipa urmatoare i se implinea. Si totusi ceva inca nu ii dadea pace, dar la naiba, se para ca...Si adormi intr-un final, rupt de oboseala zilelor framantate.
Cine este de fapt Min Chae? se intreba Joon Suh. O cunostea din anii de liceu. De fapt ea era si motivul pentru care el alesese Universitatea de arte. Aflase ca ea va veni aici si el a urmat-o. Poate daca ea nu ar fi fost aici, nici el nu ar fi venit. Ar fi dorit sa faca ceva mult mai practic. Dar e bine si aici. Aici si-a dat drumul imaginatiei si acum se simte foarte bine. Se indragostise de ea, chiar din clipa cand intrase pe usa. Avea parul scurt si zburlit, imbracata mereu intr-o tinuta barbateasca. Era chiar draguta. Nu dadea atentie niciodata la cum arata. Se simtea bine asa cum era. Slabuta si destul de inalta pentru varsta ei. Cerul facu sa nu mai creasca prea mult. Asa ca acum era mai mult micuta. Ii placeau cam aceleasi lucruri, ca lui Joon Suh. Nici nu isi aduce aminte cum au devenit prieteni. Joon Suh ar fi dorit sa devina iubiti, dar niciodata nu a avut curajul sa-i spuna, asa ca lasa lucrurile sa vina de la sine. In anii de liceu nici macar de mana nu o tinuse. Fusesera niste ani minunati, doar ai lui. Acum..., acum simtea ca a pierdut-o. Parca era alta persoana, pana si felul de a fi si-l schimbase. Ii placeau alte lucruri, arata altfel. Oare ce facuse cu Min Chae a lui? Ii era dor de vechea Min Chae, nu ca nu i-ar fi placut si ceea ce devenise intre timp. Acum o credea inabordabila. Se departase prea mult de el. Simtea ca nu o mai poate atinge niciodata. Era unicul copil la parinti. Parintii ei o iubeau nespus si o cam lasasera sa faca ce vrea cu si in viata ei. Voise sa studieze artele. Avea o inclinatie spre desen, muzica. Avea chiar o voce dulce si plina de muzicalitate. Mereu ii propusese sa formeze o trupa. Voia sa-i cante si sa cante cu ea. Stia ca s-ar fi descurcat destul de bine. Dar mereu se lovea de refuzul scurt al fetei. Mereu ii cerea motivul pentru care refuza, dar ea radea si fugea fara sa-i dea nici un raspuns. Doamne si ce ras dulce avea. Totul la ea ii placea. Era topit dupa ea. Clipele cand nu era in preajma ei i se pareau ani, secole. Inainte ca fata sa implineasca 25 de ani voise sa-i spuna ce simte. Nu a fost in stare. Iar acum... acum nici atat. E inabordabila. Oare Min Chae se gandise la el ca la un barbat? Il vazuse vreodata ca pe un partener? El din clipa cand o vazuse prima data, a fost convins ca va fi partenera lui de viata. Joon Suh era un tip slabut, dar avea usoare tendinte de ingrasare. Nu la modul gras. Ci daca isi lucra un pic trupul capata un aspect atletic. Inalt la 1.85 cm, parul lung, brate lungi care se terminau ca niste maini mari cu degete lungi si subtiri. Ii placea sa cante la pian si la chitara. Nu la cea electrica, ci cea clasica. Adora sunetele pe care aceasta le scotea. Cateodata parca plangea, altadata parca era vesela. Sunete minunate scotea cu chitara aceea. Mereu cand Min Chae era langa el chitara aceea canta parca singura. Compusese pentru ea cateva bucati si la pian. Cand ii canta la pian , inima lui batea foarte tare. Cand canta uita de toata timiditatea si i se inchina ei ca unei zeite, aducandu-i osanale. Min Chae era mereu miscata de pasiunea cu care Joon Suh canta. Stia instinctiv ca el canta pentru ea. Nici ei nu ii displacea Joon Suh, numai ca nu se gandea la el decat ca la un prieten foarte drag. Ii placea relatia pe care o aveau si spera ca nimic sa nu o strice. Nu era implicata in nici un amor. Nu era lesinata dupa nimeni, poate doar dupa Oppa. Cand il vedea la televizor sau pe ecrane la cinema, respiratia i se oprea. Era constienta ca era o iubire imposibila. Dar ce sa faca? Traia cu speranta in suflet, ca macar intr-o zi il va intalni. Acum ca facuse pasul asta spre transformare, dorea si mai mult sa-l intalneasca. Atunci cand vanzatoarea ii propusese castingul si a zis ca vor fi si actori, singurul la care s-a gandit a fost Oppa JunKi. Ii adora ochii. Ochii aceia frumosi care stiau sa rada, dar sa si planga. Ii iubea gura cu buze pline si de culoare aprinsa. Ar fi vrut sa-l mangaie pe obraz si sa ii dezmierde parul. Ar fi vrut sa-si odihneasca bratele in jurul gatului lui. Ar fi vrut sa se piarda intr-o imbratisare pasionala. Mereu avea acest vis. Voia sa-l aibe aproape. Dorinta era foarte mare si ar fi renuntat la orice pentru ea. Somnul o ajunse tarziu si gandurile ii cutreierau capul.Si totusi va veni o zi. Va cunoaste si ea dragostea. Dragostea reala nu asta imposibila.De fapt nu avea ochi pentru asa ceva . Pe primul plan era invatatul. Ii placea ceea ce invata. A avut noroc ca parintii au lasat-o sa faca ce doreste. A muncit enorm sa intre la Universitatea de arte. Ii placea sa cante, si sa danseze, ii placea desenul mult de tot. De fapt avea si niste colaborari cu niste reviste de desene (gen animeuri). Ii placea sa deseneze si modele de rochii. Incepuse in secret sa faca un catalog cu creatii de ale ei. Se visa intr-o alta viata o stilista faimoasa. De ce in alta viata si nu in asta? Pentru ca avea atat de multe planuri pentru viata asta. Nu stia cum sa faca sa le cuprinda pe toate. Toate i se pareau ca ar trebui sa ocupe locul intai pe lista de prioritati. Ei lasa ca ma fac eu mare. Asta era lozinca ei de incurajare. Ceasul batu miezul noptii. Se trezi ca si cum ar trebui sa faca ceva. Se spala, se imbraca si iesi sa se plimbe pe strazile pusti ale orasului
- Noaptea asta adie un pic vantul.Ce bine este! spuse Min Chae, si intinse bratele ca si cum ar imbratisa pe cineva. Ii placea sa se plimbe cand luna era sus pe cer. Vedea o gramada de stele si incerca sa vada pana unde ajunge infinitul. Se pierdea mereu in visare, privind stelele, luna. Ar fi vrut cateodata sa poata atinge bolta cereasca cu mana. Sa cuprinda in pumnul ei micut o gramada de stele. Off, ce bine este ! se invarti in loc si apoi se aseza pe iarba cu fata catre cerul instelat. Linistea se lasase incet. Se auzea din cand in cand, cantecul unui greiere ratacit sau indragostit, cine putea sa stie cum era. Bolta cereasca era senina si clara. Constelatiile stateau cuminti la locul lor.
- A uite o stea cazatoare. Repede sa-mi pun o dorinta. Aaa, sa-l intalnesc intr-o zi pe Oppa!. Dupa noi si-a pus o dorinta care era deja irosita. Doar se intalnise cu el, dar era prea agitata ca sa-si dea seama ca este el. Atipi in iarba moale si racoroasa. Trecu o vreme pana se trezi. Se ridica alene, se intinse pana la extrem si porni calma si linistita spre camera de camin. Impartea camera cu o fata care purta ochelari, un breton pana in ochi si care era absorbita total de imaginea care se reflecta din oglinda. Era innebunita dupa percutie si avea un adevarat cult pentru formatia Big Bang. Adora aceasta trupa de baieti, ii placea in mod deosebit de Top Oppa. Ii placea aerul lui de baiat rau. Ii placea si stilul pe care il canta el. O chema Rinna Rae. Un nume ciudat. Nu il mai intalnise. Ceva la fata asta o fascinase. Ii placea de ea ca era extravaganda. Nu isi imparteau nimic, dar cu toate astea se placeau reciproc. De cand inflorise Min Chae, Rinna Rae era un pic geloasa, dar nu foarte tare. Era invidioasa ca orice alta fata si sincer cine nu ar fi fost?. Rinna Rae, razbise singura in viata. Se bucura din plin de ea. Traia cu intensitate clipele,orele, zilele. Viata fusese cruda cu Rinna Rae. Isi pierduse familia intr-un incendiu. Ea era in tabara atunci cand primi un telefon de la politie si afla ca parintii si fratele mai mic murisera. A plans destul de mult. Apoi lacrimile au secat. S-a trezit dintr-o data singura, fara nici un ajutor. Nu avea nici varsta necesara ca sa poate sa razbeasca singura. A fost trimisa la orfelinat. Aici a cunoscut o alta fata a vietii care i-a marcat existenta. A facut-o mai dura si mai puternica. Cu toate astea, a avut si un pic de noroc. Doamne ce este si viata asta. Mereu iti rezerva surprize. Un cuplu de oameni instariti, venisera in vizita la orfelinat. Au placut-o imediat, cu toate ca ea statea retrasa si nu parea sa dea atentie nimanui. Au intrebat despre ea si apoi a venit invitatia.
- Vrei sa vi la noi pentru un weekend? Vom merge la mare, la plaja. Avem acolo o mica casuta cu fata spre rasarit. Soarele te bate peste obraji cand rasare dimineata. Au convins-o. Si ea iubea marea. Cu toate astea nu o vazuse niciodata. Era cea mai mare dorinta a ei. Si-a zis: - De ce nu? Si a plecat. Weekendul se facu o saptamana, apoi o luna si apoi nu a mai plecat. A multumit cerului ca acesti oameni o iubesc si a invatat si ea sa-i iubeasca la randul ei. Nu avea nici o restrictie, orice dorea se implinea.Nici ca visase vreo data sa traiasca asa. Isi dorise sa intre la Universitatea de arte si intrase. Avea afinitati spre muzica, clapele placandu-i enorm. Ii placea sa faca poze. Avea o adevarata colectie de poze, care mai de care mai interesante. O placuse pe Min Chae din prima clipa cand se prezenta ca viitoare colega de camera. Stilul pe care ea il afisa, o dadea pe spate. Stia ca este singura persoana care ii cunostea si cealalta fata, cea de fata cu par lung si bogat. Faptul ca acum o gasea tot timpul doar ca fata ( chiar frumoasa), ii dadea fiori pe sira spinarii. Dar ce era al ei, era al ei. Personalitatea si dorinta de a fi cea mai buna in tot ceea ce facea, o facura pe Rinna Rae sa o placa in continuare.
- Iar ai dormit in iarba? intreba Rinna Rae, cand Min Chae intra in camera.
- Ce poate fi mai frumos, decat sa privesti stelele pana cand somnul pune stapanire pe intreaga-ti fiinta. E reconfortant. As vrea sa fie vara mereu. Imi doresc sa merg sa vad marea, sa-i ascult valurile care se sparg de tarm. Vreau sa vad cum rasare soarele din apa. Imi este dor, ca dupa o fiinta umana. Daca as vedea marea, ar fi minunat. As sta intinsa pe malul marii, noaptea admirand cerul, stelele, luna.
- Off, esti o romantica incurabila. Oare cand te vei trezi?
- Ei lasa ca stiu eu mai bine ca marea este un numitor comun pentru noi. Ne place la amandoua.
- Da, aici ai dreptate. Apropo!, ce a zis prietenul acela?... Stai cum il cheama? Joon Suh parca, nu? Ce reactie a avut cand te-a vazut?
- Cred ca l-am dezamagit. A fost o reactie de debusolare. A ramas botos si nu a spus nimic. Parca se prabusise cerul pe el. Sincera sa fiu, nu ma asteptam la asa o reactie din partea lui. Un pic am fost debusolata, dar restul colegilor m-au facut imediat sa uit. Lumina lunii intra brusc in camera cufundata in intuneric. Le lumina fetele fetelor care stateau pe covor sprijinite de paturile nefacute. Aveau fetele ciudate, asa cum erau luminate. Parca erau de ceara.
- Nu crezi ca ar fi cazul sa dormim, intreba Min Chae.
- De ce? Nu imi este somn. Acum as canta. Dar astia ne dau afara din camin de la prima nota.
- Ha, ha, ha, si eu ma gandeam la acelasi lucru. Oricum maine, pardon azi nu am nimic de facut. Doar program de voie.
- Ura si eu. Hai sa ne petrecem vremea impreuna. Sa cantam. Am compus o piesa. Trebuie sa o asculti. Nu are versuri. Asta iti revine tie.
- Iar, off. A fost suficient prima data si acum nu mai scap in veci. O sa vad. Crezi ca pot sa le scriu la comanda? Nu merge asa. - Hai sa nu mai vorbim degeaba. Sti ca pana la urma sfarsesti prin a le scrie. Sti doar ca nu poti sa-mi rezisti. Sunt prea tenace. Cand imi pun ceva in cap, obtin mai devreme sau mai tarziu. De ce vrei sa ne irosim energia?
Sti ca cedezi. E adevarat ca nu usor, dar pana la urma izbanda e de partea mea.
- Esti o nesuferita. Mi-ai prins punctul slab. Intai sa aud melodia si apoi mai vedem. Nikko, ce zice? Lui ii place? Trebuie sa-i aud si parerea lui
- Nikko? Ce treaba are el aici? De ce mi-ar pasa? Nu face decat sa ma enerveze. E prea moale. Toata ziua sta dupa mine. Ma urmeaza ca o umbra. De multe ori ma uit si prin camera atenta sa nu care cumva sa fi venit dupa mine pana aici. Cred ca in alta viata a fost caine. Prea e oriunde dupa mine.
- Oricum de ce nu recunosti ca asta iti face placere.
- Da cateodata este bine sa ai spatele acoperit, rase Rinna Rae. Nikko era un baiat taciturn, cu ochelari cu lentile fumuri. Nu stiai niciodata daca glumeste sau vorbeste serios. Daca nu puteai sa ii vezi ochii, nu stiai exact ce atitudine sa iei. Avea o voce grava si tot timpul vorbea incet, parca cu teama sa nu deranjeze pe nimeni. Ii placeau tobele. Batutul tobelor era pasiunea vietii lui. Cand glumea ( se mai intampla si asta), spunea ca el s-a nascut cu tobele in brate. Parul pe care il purta lung era razvratirea lui. Stia ca parintii nu sunt de acord, dar cu toate astea, renuntasera de mult, de ai controla si impune cum sa-si traiasca viata. Crescuse inalt, avea 1.90cm, se imbraca ca un rocker adevarat. Era plin de muschi pe care incerca cu timiditate sa-i ascunda sub imbracaminte cat mai multa. Nu facea un caz din aspectul lui. Nu se credea un baiat frumos ci mai degraba simpatic, atunci cand vorbea, si asta se intampla foarte rar. O placea pe Rinna Rae. Ii placea firea ei rebela si nesupusa nimanui. O placea pentru ca mereu era sincera. De o sinceritate cateodata dureroasa. Iti spunea verde in fata ce credea sau ce gandea. Cateodata prea multa sinceritate strica. ii placea ca era alunecoasa. Niciodata nu reusea sa afle ce gandeste despre el. Ar vi vrut sa stie parerea ei. Stia doar ca ii place sa ii fie aproape si sa o ajute cand are nevoie. Mereu era in spatele ei, ca pentru a o sustine in caz de nevoie. Se surprindea si el cateodata ca o urmarea continuu. Ziceai ca este tras mereu de o sfoara invizibila dupa ea. Nikko nu statea in campusul Universitatii. Statea in oras, intr-un subsol inchiriat pe care il antifonase din vreme, ca sa poata lucra la tobe, fara sa fie deranjat si mai ales fara sa deranjeze pe nimeni. Locuia singur. Ii placea singuratatea. Nu ar fi suportat sa-i umble cineva la tobele lui dragi. Parintii il certau mereu ca a plecat sa locuiasca singur, dar ca de obicei, au cedat, destul de usor dupa parerea unora. Pana la urma, era viata lui si dorea sa fie raspunzator pentru ea. Nu voia sa fie ajutat cu bani sau relatii. Dorea sa razbeasca singur. Voia sa se multumeasca singur. Spunea, mereu, ca viata trebuie traita si fara greutati nu poti spune ca ai trecut prin ea.. Dorea sa fie acceptat de Rinna Rae. Instinctiv, stia ca fata nu era pregatita pentru o relatie, dar asta nu-l facea sa renunte asa usor. A luptat intotdeauna pentru ceea ce si-a dorit. Asa ca era pregatit sa se lupte si cu morile de vant. Intr-o zi va izbandi. Toate astea Rinna Rae , le cunostea. Reusise sa vorbeasca cu Nikko, si stia ce isi doreste, doar ca ea nu voia sa recunoasca nici in ruptul capului ca i-ar place si ei de el.
- Sunt prea tanara sa ma gandesc la astfel de lucruri. Am altele mai bune, la care trebuie sa reflectez.
- Hai spune-mi ca o sa ma ajuti si de data asta, Min Chae! Doar de data asta.
- Off, esti asa de insistenta, bine, bine, fie. Dar te anunt ca este ultima data, spuse Min Chae zambind. Stia din start ca asta este o minciuna. Ii facea placere sa-i scrie cuvinte potrivite pentru muzica divina pe care Rinna Rae o compunea. Incercase de mai multe ori sa renunte.Dar mereu sfarsea prin a ceda. Nu putea rezista lui Rinna Rae cand punea boticul ala dragut. Cand facea asta, mereu isi dorea sa o mangaie cape copii mici si sa o stranga la piept. Atunci ceda, razand.
- Esti asa o actrita buna. Mereu reusesti sa ma pacalesti.
- Nu-i asa ca sunt? Nu degeaba sunt si la actorie inscrisa. Cred ca in alta viata am fost o actrita foarte buna. Oricum ai aici muzica, asa ca astept sa vicu ceva nou. E un pic diferita fata de ce faceam pana acum. Intai de toate, nu este doar pentru clape ,piesa asta. Trebuie sa avem si tobe, chitara si solist. Ce tare ar fi daca ne-am reuni ca si trupa. Ce zici?
- Rinna Rae, imi pare rau, dar nu ma intereseaza nici o trupa. Nu sunt dispusa sa ma sacrific pentru mineni acum. Doresc sa traiesc si pentru mine putin. Abia mi-am dezvaluit noua fata. Lasa-ma sa ma obisnuiesc intai. Te ajut, cu ce pot, dar nu imi cere mai mult decat pot duce. Hai, ca de data asta ma urc in pat si voi dormi doua zile. Se distra copios de figura pe care o facu Rinna Rae si se arunca in pat, adormind instantaneu. Rinna Rae, ramase tacuta in intuneric. Gandurile ii zburara iar la copilarie, atunci cand era inainte de accident. La clipele cand toti erau fericiti. Ce mult timp a trecut de atunci. Parca ar fi fost in alta viata. Era multumita de parintii adoptivi. Nici ca isi dorea altii mai buni. Au fost buni si intelegatori cu ea si au culminat cu faptul ca au lasat-o sa-si faca viata cum vrea ea. Nu au intervenit, ci din contra au sustinut-o in orice decizie a luat. ii iubea neconditionat. Era o legatura stransa intre cei trei. Alaturi de ei a invatat sa iubeasca viata, atunci cand credea ca nu trebuie sa traiasca pe acest pamant. I-au dat incredere si au iubit-o fara sa puna intrebari. Ce ciudata este viata uneori. Nu mai avea nici un fel de ruda, nimic. Ramasese singura in lumea asta mare. Oare de ce i-au revenit aceste amintiri in gand? Din cand in cand flash-uri de genul asta ii fulgerau mintea. Hai Rinna Rae revino. Trebuie sa mergi mai departe. Da hai sa dormim si noi. Mai este atat de putin pana dimineata. Azi isi propusese sa mearga sa ii vada tobele lui Nikko. Nu ii spusese nimic. Voia sa il ia prin surprindere. Voia sa ii propuna sa devina o trupa.Dar pentru asta avea nevoie si de Joon Suh si de Min Chae. Lasa ca pe ea o conving eu. O sa reusesc pana la capat. Sa vad cu baietii ce fac. Nikko s-ar putea sa vrea, cu toate ca nu prea pot comunica cu taciturnul asta. Trebuie sa-l imbrobodesc. Trebuie sa-mi iasa si asta. Joon Suh este usor de maniplulat, daca reusesc sa o aduc pe linia de plutire pe lunatica asta de Min Chae. Oare ce o opreste? De ce ezita atat de mult? Oare m-am inselat eu? Rar mi se intampla sa ma insel. Sufera de prea multa independenta. Lasa ca o dresez eu. Gandind asa adormi si ea, visand la anii copilariei si strigand in somn, "omma,omma".
Cand se trezi Min Chae, era deja amiaza. Ii era foame. Se uita spre patul lui Rinna Rae, acesta era gol. Era aranjat. Nu-i nimic. Va pleca singura sa manance.Nu o deranja sa manance de una singura. Asa ca se duse sa manance la prima dugheana pe care o gasi pe strada . Manca cu pofta tot ceea ce dori si apoi pleca satifacuta. Adora sa manance in acel loc. Mancarea era foarte buna dar erai si repede servit. Asa, ce sa mai fac acum? Vreau azi sa ma plimb prin parc. Vreau sa ma uit la oameni de pe o banca. Asa ca intra in parc si se indrepta spre prima banca pe care a intalnit-o in cale. Oare de ce este asa de multa lume aici? Afla cat de curand ca se filmeaza un videoclip. Multa lume gura casca statea de jur imprejurul locului unde se turna videoclipul. Era si o melodie cunoscuta, din repertoriul lui JunKi Oppa. Ar fi vrut sa se duca si ea acolo, dar pentru ca era prea multa lume, renunta. Statea departe de larma provocata de cei care filmau.Doar ascultand forfota si melodia. O fredona usor. O stia ca pe Tatal nostru. Era una din melodiile lui Oppa si era normal sa o stie. Oare si Oppa o fi? Poate e doar melodia si videoclipul o fi pentru altceva. Ei ar fi prea frumos sa fie adevarat. Dar sa ne bucuram de libertate. Mai rar se intampla sa fiu singura ca acum. Ofta si se aseza mai bine pe banca, urmarind un stol de vrabii certarete, care isi disputau niste frimituri din mijlocul drumului. Erau atat de comice, ca aproape izbucni in ras. Gata m-am incarcat cu energie. Hai acasa, la munca. Trebuie sa rezolv cat de curand dorinta lui Rinna Rae. Fata asta stie sa fie insistenta si sa obtina ce doreste, dar cu trupa nu ma prinde. De unde i-a venit ideea asta? Poate Joon Suh? Ei,... nu il cred in stare pe mototolul asta. Si in plus de asta nu l-am vazut sa stea de vorba cu Rinna Rae. Poate Nikko? Pe asta nici atat. La cat de putin vorbeste. Nu. Asa ca tot pe ea o cred tartorul. Sa mai astepte. Ii placea de Rinna Rae. Ii stia povestea (cu greu ii povestise) si avea o simpatie deosebita pentru ea. O vedea ca este puternica si lui Min Chae ii placeau oamenii puternici. Poate din cauza asta ii placea si de JunKi Oppa. Ii citise toata biografia, stia cat de incercat a fost si cum a reusit sa razbeasca prin toate piedicile, ca sa ajunga actor. Il admira sincer, de vointa cu care mergea inainte. Ii placea ca este modest si ca vrea sa faca lucrurile ca la carte, eventual si mai bine daca se poate. Stia cat de nesigur era el si de nemultumit de felul cum arata, dar asta era farmecul lui. Stia sa fie vesel cand trebuia, stia sa planga acolo unde era cazul, dupa ea, un actor complet. Il vazuse in diferite roluri, si faptul ca a intruchipat o gramada si diversificate personaje, il facea sa creasca in ochii ei. Dar de ce am ajuns sa ma gandesc asa de mult la Oppa? Poate din cauza videoclipului? Da tot ce este posibil. Gandind asa incepu sa alerge, topaind si razand de una singura. In acest timp JunKi iesi dintre cei adunati in parc.. Avea o pereche de ochelari, o sapca, niste blugi decolorati si o bluza vaporoasa dar si ea parca scoasa din cosul cu rufe necalcate.. Isi indrepta spinarea si facu cateva miscari de inviorare cu bratele. Tot exersand din greu la aceasta invioare ad-hoc, o zari pe alee, pe lunatica care ii furase somnul. Dadu sa se repeada dupa ea, dar toti acei oameni care il inconjurau il oprira ca sa le dea autografe. Degeaba incerca sa scape. Era retinut in loc si determinat sa acorde autografele. Ofta din greu si se conforma, dar ochii o cautau pe aleile parcului. Degeaba, disparuse ca o naluca. Oare nu a fost naluca? Reusi cu greu sa iasa din cercul de oameni prezenti.
- Pentru azi ajunge. Maine dimineata filmam din nou. Va vreau la 7 dimineata. Era primul videoclip regizat de el. Ii placea regia la fel de mult ca si actoria. La iesirea din parc il astepte limuzina. Soferul iesi si ii deschise portiera. Se urca si plecara spre locul unde acesta statea temporar. In mersul masinii o zari din nou. Ii admira frumusetea copilareasca, cred ca nu are mai mult de 20 de ani, daca ii are si pe aceeia, mersul gratios, bucuria ce i se citea pe fata. Spuse soferului sa mearga mai incet. Acesta se conforma. JunKi o studia fara incetare
- Daca opresc masina acum, o sperii si fuge ca data trecuta. Cu acest gand ii spuse soferului sa mearga mai departe. Se uita in urma masinii si ii parea rau. De ce s-a intristat asa deodata? De multe ori ura sa fie asa de cunoscut. Dorea sa aibe o viata normala si sa aibe o prietena, sa iubeasca si sa fie iubit. Stia ca multa lume il iubeste dar el isi dorea altfel de dragoste. Nu cea de fan, ci cea de om. Nu voia sa ramana doar un simplu actor, din cauza asta se implicase in multe alte lucruri. Lua lectii de dans si de canto. Acum cocheta cu regia, deocamdata doar la un videoclip. Voia sa faca si regie pentru un film sau serial.Isi dorea mult asta. Ii placea sa-si surprinda fanii cu ceva nou mereu. Le era dator. Asa vedea el lucrurile. Totul se rezuma la multumirea fanilor. Spectacole in aer liber, concursuri de dans si jocuri interactive. Acum lansa si o linie noua de haine. Designul il facuse el. Ii placea sa combine hainele. Le facuse ca pentru el. Poate ca in viitor, va deschide si o casa de moda, cine stie?. Ajunse la locuinta si se duse sa faca un dus. Statu mult timp, in bataia dusului, in speranta ca ii va alunga gandurile. Mai ales unul dintre ele. Fata aia. Se surprindea mai mereu intrebandu-se ce era in neregula cu ea. Era atipica Chiar si in parc. Altcineva in locul ei ,ar fi fost curioasa sa vada de ce era lumea aia adunata acolo. Dar ea nu. Ce o fi cu ea? O fi extraterestru? Asa ceva nu mai vazuse. Il intriga foarte tare. Cat de curand vom vedea in ce ape te scalzi fetito. Vom vedea, daca esti om sau altceva. Cu siguranta. Iesi mai mult de nevoie, decat de voie de sub dus. Acesta nu reusise sa-l relaxeze. Era inca stresat. Poate daca s-ar fi dus la masaj ar fi reusit sa scape de stresul asta. Se surprise gandindu-se la gura mica si buzele carnoase, si isi dori subit sa o sarute. Era atat de dureroasa dorinta. Il durea direct in stomac. Se scutura, ca de ceva rau si porni spre bucatarie, dorind sa bea un pahar cu apa. Ajuns in usa,uita imediat pentru ce venise acolo. Nu-si amintea decat de fata aceia care topaia fericita pe strada, cu parul fluturand in vant. Ramase asa parca asteptand ceva. Respiratia era rapida si sacadata. Suferea. Doamne ce se intampla cu mine? Oare o sa o mai intalnesc vreodata? De 2 ori am intalnit-o si nu am reusit sa schimb 2 vorbe normale cu ea. Se imbraca in viteza si se arunca peste portiera masinii, Baga cheia in contact si... Oare sunt nebun? Unde ma duc asa? Se uita la el si-si dadu seama ca era imbracat ciudat. Era cu haine largi si nu cine stie ce sofisticate sau de firma. Haine normale, de om normal.
- Aish, nu asta nu este stilul meu. Se intoarse in casa tremurand de nervi. Va sta cuminte si va reciti scenariul pentru videoclip. Va face ultimile retusuri si apoi se va odihni. Dimineata devreme trebuie sa ajunga la locul filmarii. Nu trebuia ca tocmai el sa intarzie. Isi pregati un pahar cu lapte rece, isi puse niste biscuiti pe o farfurie, isi aduse scenariul si se apuca temeinic de treaba. Dupa vreo 2 ore reusi sa termine ce avea de facut. Era multumit ca in ultimile 2 ore nu se mai gandise la nimic altceva, decat la munca lui. Se pare ca mi-am revenit se gandi cu speranta JunKi. Hai la culcare devreme. Maine este o noua zi. Trebuie sa iasa perfect de data asta. Se duse in dormitor si se prabusi literalmente pe pat si adormi instantaneu.
Min Chae se duse acasa la camin si lua MP3 sa asculte muzica , care avea nevoie de versuri. Trebuia sa o intrebe pe Rinna Rae la ce se gandise, cand a compus melodia, asa va avea o idee, de cum sa sune versurile. Trebuia sa fie pe aceeasi lungime de unda cu muzica. Pe langa asta, cei de la revista doreau benzile desenate mai repede decat de obicei. Motivatia lor fiind, ca au vandut deja toate exemplarele
- Off, nu imi place sa lucrez cand sunt presata. Stiu ca de multe ori iese un lucru bun, cand am limita de timp, dar asta nu inseamna ca cineva trebuie sa isi faca obicei din asta. Trebuie sa le fac pe rand. Se apuca serios de lucru si jumatate din seria de benzi desenate era gata. Chiar ii placea ce a iesit. Se facuse tarziu, dar nu ii era somn. Rinna Rae nu sosise acasa. Oare unde a fost toata ziua? Nikko o fi fost cu ea? Degeaba o sa o intreb. Nu va vrea sa-mi raspunda. Se va inchide in ea si s-a rupt filmul. Saptamana asta care vine, am hotarat sa ma duc la casting. Vreau sa fiu si eu in trupa de dans, din vreun videoclip. Oare ce actor va sosi? Sau mai bine zis pentru ce actor se va face castingul? Oppa? Unde esti? Sper sa fie pentru tine. Vreau sa te cunosc. Adica nu. Vreau sa te vad. Stia tot ce se poate stii despre JunKi, asa ca nu ii mai ramanea decat sa-l vada. Intr-un tarziu veni si Rinna Rae.
- Hei! Vrei sa mori? Unde ai fost toata ziua? Si de ce m-ai lasat asa de mult sa dorm?
- Hai, hai nu mai fi asa. Aveam niste treburi de rezolvat. Oricum tu nu mergeai cu mine, nu? Suntem colege de camera si nu suntem foarte apropiate sa ne facem confidente proaspete. Oricum daca tot vrei sa sti, am fost la Nikko si i-am vazut locul unde canta la tobe. Mortal rau. Iar de dormit asta e. Am incercat, zau am incercat, dar dormeai ca o piatra. Ai cateodata un somn asa de greu. Nici cu tunul nu te trezeste cineva.
- Sti, am vrut sa-ti scriu versurile, dar trebuie sa te vad pe tine cantand, sa-ti vad emotiile sa stiu ce ai gandit. Versurile trebuie sa mearga mana in mana cu muzica. Asa ca treci la treaba.
- Off, chiar acum? Imi este foame. Am luat niste ramen pe drum. Vrei si tu?
- Oho, mai intrebi? Sti ca ramenul este slabiciunea mea.
- He, he, stiam eu ca asa te mituiesc- spuse incet Rinna Rae
- Ai spus ceva? vorbi cu gura plina Min Chae.
- Nu, nu, mananca, mananca, ii raspunse inocenta Rinna Rae.
- Ah, cat de bun e. Esti o zeita. Mereu sti la ce ma gandesc. Hmm. Totusi e cam ciudat. Oare sti sa citesti ganduri? Primele acorduriale clapelor rasunara in noapte.
- Sper sa nu vina cineva sa faca balamuc la usa.
- Hai dai drumul. Melodia veni calda in sufletul lui Min Chae. Parca un balsam era turnat peste un suflet chinuit. Nici nu se putea concentra. Melodia a inceput si s-a sfarsit, iar Min Chae nu era capabila sa se gandeasca macar un pic la ea. O puse sa o cante din nou. Aceeasi vraja o cuprinse. O vedea pe Rinna Rae transpusa asupra clapelor, carora aveai impresia ca le face o vraja, nu ca le-ar atinge pentru a canta.Timpul se oprise in loc.
- Brr, se scutura Min Chae. Te rog sa canti inca o data. Nu ma pot concentra, sunt prea distrata.
- E ultima data sa sti, spuse razand Rinna Rae. Executa inca o data piesa si apoi se opri. Mirata Min Chae se uita intrebator la ea.
- Ce faci? o intreba Min Chae.
- Nu vezi, noaptea toata lumea doarme sau cel putin incearca. Asa ca te rog, pot dormi si eu? Sunt franta. Vreau sa dorm. Maine incepe o noua saptamana. Mai avem pana luam vacanta,asa ca hai sa dormim. Nu e graba cu versurile. E timp berechet. Trebuie sa gasesc pe cineva sa le
si cante, nu?
Cu tine nu am nici o sansa.Esti o incapatanata. Sincera sa fiu cand am scris piesa asta, m-am gandit la glasul tau si asa mi-a venit inspiratia.
- Hai, fugi de aici cu periuta. Vrei sa faci trupa , ce eu nu stiu? Ti-am spus doar ca nu ma intereseaza. Vreau libertate. Vreau sa ma bucur de viata asta frumoasa. Sa cant? E ultima optiune pe lista mea, si lista este destul de lunga. Hai sa dormim. Timpul nu ne asteapta.
- Sti, azi i-am propus lui Nikko sa facem o formatie, spuse Rinna Rae cu somnul in gene. Ce crezi Min Chae? Nu auzi raspunsul caci adormi. Oricum nu avea cine sa-i raspunda. Somnul o doborase si pe Min Chae.
Saptamana incepu si se scurgea ca in fiecare zi, cu mici hartuieli intre fete, cu urmarirea constanta si perseverenta a lui Nikko, cu frustrarile lui Joon Suh. Toate acestea umpleau zilele, noptile. Min Chae nu uitase de casting, isi dorea foarte mult sa mearga. Numara zilele pana ce acesta avea loc. Tocmai vineri. Pana atunci,mai trece multa apa pe rau. Incerca sa nu se gandeasca, dar orice facea, se reintorcea la ziua de vineri. Oare cu ce sa se imbrace? Cum sa se pieptene? Cum sa se poarte? Oare va trebui sa dansez, sa cant? Oare ce? Stupida, nici eu nu am intrebat. Nu spusese nimanui ce avea de gand sa faca. Poate ca ii era frica ca cei din jurul ei sa nu fie de acord cu ea. Oricum stia ca nimeni nu s-ar fi opus. Planurile ei erau primordiale. Toata lumea stia asta. Imi pare rau de un singur lucru. Nu stiu ce sa fac cu Joon Suh. Il vad ca vrea parca sa-mi spuna ceva, dar nu reusesc sa-l fac sa-mi spuna. Iar o vrea sa facem trupa? Oare din refuzul meu ferm ce nu intelege? Off, nu am timp sa ma gandesc prea mult la el. Trebuie sa termin comanda de benzi desenata. Mai am putin si se termina contractul. Daca nu ma insel, asta este ultima comanda pe care trebuie sa o fac. Dupa asta imi iau o pauza si voi merge sa vad marea. Oare ceilalti vor vrea sa mearga? Vreau ca valurile sa-mi mangaie talpile picioarelor. Sa fug desculta pe nisipul ud. Sa aud vuietul marii cand se lasa seara si pescarusii amutesc. Mi-ar place sa plecam toti patru. Nu stiu baietii, dar Rinna Rae iubeste marea la fel ca si mine. Amandoua suntem indragostite de ea. Gandind toate acestea, reusi intr-un final sa termine benzile desenate. Merse la editura si ii refuza repede cu reinnoirea contractului, spunand ca se mai gandeste, isi lua cecul si fugi pe usa afara.
- In sfarsit libera. Termenele limita ma omoara. Data viitoare (daca va mai fi), o sa fac altfel de contract. Fara termene limita, sau cel putin, unul pe care sa-l aleg eu, nu ei. Degeaba directorul editurii incercase sa reinnoiasca contractul. Min Chae era hotarata sa faca o pauza si asta a motivat-o indeajuns ca sa refuze ofertele, tentante pana la urma. Bani mai multi, mai multe proiecte, editura mai mare, promovarea benzilor desenate in librari cu sesiuni de autografe, la fel ca marile vedete.
- Ha, ha, ha. Era si vedeta. Pleca razand. Parca azi ar merge un shoping, nu? se intreba singura privindu-se intr-o vitrina. A, ba nu!. I-a venit vremea si dumnealui zise si se apuca de par, rasfirandu-l. La salonul de coafura, se adunara toate stilistele in jurul ei. Toate doreau sabse ocupe de un par asa de minunat. Dar Min Chae il alese pe Mi Joh, un tip aproape efeminat.
- Mi Joh, azi vreau sa imi faci parul drept. Nu tai din el nici un fir ai inteles?
- Draga mea, dar trebuie un pic, la varfuri. O sa am grija sa nu iau prea mult din el, este bine? Si eu iubesc parul lung
- Hai bine, doar un pic. Si il vreau drept, drept. Fara nimic altceva.
- Oho, nici nu ma gandeam la altceva. Esti exact pe mana cui trebuie. Doar asteapta. Cand scapa de la salon mai ca nu se recunoscu. Ii statea super bine. Chiar si ei ii placea. Ei acum sunt gata , sa vina vinerea. Ha, ha, ha nu au nici o speranta ceilalti. Scena va fi a mea.Zilele se scursera, cu mici bucuri, cu mici necazuri, cu emotii si mai ales cu nerabdare. Ziua castingului sosi. Isi spala parul, isi imbraca o tinuta noua si porni increzatoare. Cand sa iasa...
- Min Chae? Unde te duci? intreba Rinna Rae plina de curiozitate. Te-ai imbracat de parca te-ai duce la intalnire. Oare asa sa fie? Te intalnesti cu Joon Suh? Sau ai pe altcineva. Hai spune repede. Nu vei iesi pe usa daca nu dai raportul.Fu nevoita asa dar sa toarne tot.
- Asa ca ma grabesc, spuse Min Chae.
- A nu, nu pleci fara mine si fara micutul asta de aici, spuse Rinna Rae aratand spre un aparat foto sofisticat. Ce crezi ca faci? Trebuie sa imortalizam aceasta zi memorabila.Si mai ales cum poti pleca fara mine sa te intalnesti cu nu stiu care actor? Ha? Fara mine nu pleci. Eu si prietenul meu de aici.
- Omo! Pfui! Gata am inteles. Hai misca-te mai repede atunci. Trebuie sa ajungem intr-o jumatate de ora. Se dau numere de ordine pentru intrarea la casting. Sunt in mare intarziere.
- Atunci sa mergem, spuse Rinna Rae, luand din zbor aparatul si aruncandu-l pe umar. Eu sunt gata. Aja!
Lume multa la studioul inchiriat pentru acest eveniment. Se facuse o imbulzeala de nedescris. Toata lumea care se inscrisese, astepta sa li se dea bon de ordine. Nimeni nu stia in ce ordine se va intra. Toti aveau emotii. Fetele noastre stateau mai la margine, ferindu-se de inghesuiala provocata de ivirea celor care imparteau bonurile. Erau uimite de cata lume era venita acolo.Oare care or fi cerintele, ce trebuie sa faci? Erau intrebarile cele mai frecvente pe buzele tuturor.
- Astazi vom vedea un numar de 60 de persoane. Cine nu se aude strigat este rugat sa se prezinte maine. Oricum la casting s-au prezentat 115 persoane. Din aceasta cauza va tine 2 zile. Va multumim pentru intelegere. - Off, ce chestie. Te roaga politicos sa pleci acasa. Hai sa mergem, spuse Min Chae suparata. Nu cred ca trebuia sa vin aici din start.
- Dar nici nu au inceput sa dea bonurile. De ce sa nu asteptam? Ce avem de pierdut, decat putin timp? Si oricum am aici o gramada de subiecti de pozat. Trebuie sa mai stam un pic. Macar pana incepe.
- Hai fie si un lup mancat de oaie, spuse resemnata Min Chae. Hai da-i drumul si fa pozele pe care doresti sa le faci. Eu am sa stau cuminte si am sa astept. E bine asa?
- A super. Sa stai aici si sa ma astepti da? Revin imediat. Strigarea numerelor incepu. Se auzea din cand in cand, cate un chiot de bucurie. La numarul 37 isi auzi numele. Se fastaci toata si ramase fara grai. Se duse repede si isi lua numarul si se aseza in partea celor care primisera si ei un numar. Timpul se scurgea foarte greu. Unii intrau, altii ieseau pe usa aceea din fata lor. Unii erau veseli, altii tristi. Nimeni nu stia cati vor fi admisi pentru casting. Nu stia nimeni daca a fost admis sau nu. Rezultatul se va da in 2 zile. Trebuia sa lasi un numar de contact si sa ai rabdare. Nu mai putea sta pe loc. Trebuia sa se miste. Incepu intai sa se plimbe intr-un spatiu mic, apoi incet, incet spatiul se mari si se trezi mergand intr-o lunga plimbare, prin studioul acela imens. Gasise si scena unde cativa evoluau de zor. In spatele ei, decoruri multe, franghii,parghii,cortine si fum...Fum?, iese fum de dupa cortina aceea. Se uita disperata in jur, gasi extinctorul si fugi cu el pana la locul de unde iesea fumul. Ii pregati si ii dadu drumul.
- Aish, ce mama naibi? Ce, cine, de ce? De dupa cortina aparu JunKi plin de spuma stingatorului. Ce crezi ca faci? tipa cu disperare in glas? Opreste-te. Paralizata de frica, Min Chae apasa cu inversunare clapeta stingatorului. Vazand ca nu se opreste, JunKi se arunca spre ea, zmulgandu-i stingatorul din mana si aruncandu-l cat mai departe de el.
- Ce crezi ca faci? intreba JunKi foarte suparat. De ce ai pus stingatorul pe mine,ha? Nu ai vazut ca era fumul de la o tigara?
- Scuze, chiar nu mi-am dat seama. Am vazut iesind fum si nu m-am gandit ca este de la o tigara. De unde sa stiu. Nu am facut-o intentionat. Scuzati-ma.
- Crezi ca daca iti ceri scuze vei rezolva ceva? Crezi ca vei repara totul? Acum trebuie sa ma duc sa ma schimb. Din cauza ta.
- 37! se auzi strigata. Scuze- si incerca de zor sa stearga spuma de pe hainele si fata lui JunKi. 37! Este? Min Chae unde esti?
- Scuze dar trebuie sa plec. Sunt chemata, si pleca in goana.
- De parca ai fi putut sa faci mai multe pentru mine zise JunKi si pleca bombanind. Se urca in masina si pleca acasa. Nu mai avea chef de nici un casting azi. Oricum seara asta ii vor aduce inregistrarile si le va urmari. oricum, ce numar zicea ca are fata asta? 37? O sa vedem. Dar parerea mea despre ea, este formata. E o incurca lume. Dar pentru Min Chae se pare ca lucrurile au mers destul de bine. Facu o adevarata reprezentatie, cantand, dansand si mergand cu gratie. Iesi imbujorata si-l cauta cu privirea pe cel caruia ii provocase un asemenea chin. O gasi pe Rinna Rae asteptand-o. Era toata numai un zambet.
- Omo, am reusit sa fac cateva poze grozave, spuse ea incantata. Am sa ti le arat acasa. Hai sa mergem. Min Chae se uita mereu dupa acel tanar. Voia sa vada daca s-a descurcat. Hai nu te mai uita atat. Nu mai este aici. A plecat. S-a suit intr-o masina si a plecat. Era plin de spuma stingatorului. Dar, chiar, ce ai avut cu el? Te-a jignit cu ceva? De ce ai sarit asa pe el si l-ai tratat asa?
- Rinna Rae, am crezut ca este un incendiu, si...si nu m-am gandit la nimic altceva. Oricum, trebuia sa se gandeasca ca fumatul este daunator. Drept dovada. Are ce merita. Cine l-a pus sa fumeze acolo? Trebuia sa iasa afara. Dar zi, ...i-ai facut poze? Chiar? Ce tare. Abia astept sa le vad.
- Oho! Doar pozele lui vrei sa le vezi? Sti ca am o gramada de alte poze facute azi.
- Omo, ce suparacioasa esti. Nu doar pe ale lui. Ci toate pozele vreau sa le vad. Dar in sala nu am vazut nici un actor. Tu ai vazut?
- Ha, ha, ha, tu chiar esti cineva. O sa vezi in poze. Normal ca a fost si un actor. Nu trebuia sa isi dea avizul? Dar nu fi trista, am vazut ca au inregistrat tot castingul, asa ca nu ai pierdut nimic. Oricum am poze de colectie acum. Ajunse acasa, dupa dusul de rigoare, dupa masa frugala, se asezara amandoua pe covor si conectara aparatul la laptopul lui Rinna Rae. Au inceput sa urmareasca amandoua pozele foarte reusite pe care aceasta le facuse. Intr-una din poze era un tip pe jumatate intors cu o tigara pe care o ducea la gura. Privind mai atenta la poza, Min Chae scoase un tipat si lesina instantaneu. Rinna Rae se sperie si apuca cana cu apa de langa ea, si i-o arunca pe toata in fata.
- Min Chae! Min Chae! Ce este cu tine, trezeste-te, si ii altoi cateva seturi de palme si o zgaltai serios. Min Chae se trezi, dar era ametita, uda pana la piele si cu obrajii in flacari de la palmele administrate de Rinna Rae. Se intoarse spre aceasta cu lacrimi in ochi.
- Spune-mi ca nu este adevarat. Spune-mi ca este o farsa. Nu, nu se poate sa fie adevarat repeta cu disperare aceleasi rugaminti. Oare, chiar i-am facut asa ceva lui Oppa? O nu, si incepu sa planga cu sughituri. Nu se poate. Rinna Rae se tavalea pe jos de ras, si se tinea cu mainile de burta care o durea de atata ras. Nu crezuse niciodata ca Min Chae era asa de innebunita dupa oppa-ul ei. Dar si ea la randul ei avea idolii ei. Asa ca se calma in cele din urma si ii puse pozele sa le vada in continuare. Min Chae nu mai putea sa se uite la cat de jenata se simtea. Il vazu si plin de spuma peste tot, si se vazu si pe ea incercand de zor sa il curete. Sti pana la urma erau niste poze hilare. Nu puteai sa te uiti la ele fara sa zambesti macar.
- Hai ca ai fost tare de tot azi. Ti-ai dat silinta, zambi Rinna Rae.
- Ce mai, am ruinat tot. Imi doream atat de mult sa-l vad si in viata de zi cu zi. De multe ori cred ca este o inchipuire, ca nu exista in realitate, vazandu-l doar in filme. Mereu l-am asociat cu o plasmuire pe ecran. Fetele se mai uitara putin la poze si apoi se culcara extenuate. Chiar fusese o zi memorabila. Oricum aceasta facea parte acum, din amintirile ei. Adormi cu gandul la JunKi.
- Sper ca nu esti suparat prea tare.
In capatul celalalt al orasului JunKi era plin de spume si la propriu si la figurat. Facuse dus si acum se plimba nervos si se tot intreba, ce fusese in capul fetei aleia. A fost luat prin surprindere si nici macar nu a vaut timp sa vada cine sau cum arata fata.
- Am adus inregistrarile. Sa le pun?
- Da, te rog si se aseza comod in fotoliu. Pe un ecran mare care coborase din tavan incepu sa ruleze tot ceea ce se filmase azi. Asculta! Pot vedea tot mai tarziu un pic. Vreau sa vad numarul 37. O fata cu par lung, parca un pic speriata la inceput, dar care a evoluat super tare. Avea si voce si se misca bina. Avea o prezenta ca de regina. Hai ca si-a spalat din pacate, zise zambind. Acum cateva prim-planuri si ramase fara grai. Ea...., ea, era. Fata de la magazin, fata care il obsedase de cateva saptamani. Daca asta nu este destin, atunci nu mai este nimic. In sfarsit, a gasit-o, sau ea l-a gasit pe el. Nu stie. Nu are nici o importanta cum s-a intamplat, rezultatul final conteaza. Inima iar o lua razna. Abia se mai potolise si acum din nou. Acum ajunsese sa se amuze de situatia cu fumul. In mare parte a fost vina lui. De fapt toata vina ii apartine. Trebuia sa fumeze afara. Dar avea si o scuza. Daca iesea afara, toata lumea ar fi sarit pe el si atunci adio casting. Cu greu se linisti. Se bucura ca o sa o vada cat de curand. Alegerea lui se oprise asupra ei. Mai avea si alte optiuni, dar ea era completa. Astepta cu nerabdare ziua in care trebuia sa anunte rezultatul. Era fericit. De mult nu se mai simtise asa. Nu putea sa-si explice ceea ce simtea,dar era fericit si asta conta cel mai mult.
Sosise si ziua mult asteptata. Chemase pe toata lumea care participase la casting. Acum acestia forfoteau in sala. Intra in sala si incerca sa o vada pe Min Chae, in multimea care se afla acolo. O cauta cu privirea, pana cand...iat-o. Privea spre el, un pic speriata, un pic rusinata, un pic timida. Anunta intai, dansatorii,-ii trebuia cativa-,apoi ii trebuia back-up si aici anunta fete si baieti. Se uita un pic la Min Chae, cat de dezamagita era, ii venea sa rada singur. Si apoi anunta si o solista cu care avea de gand sa cante. Cand isi auzi numele Min Chae se prabusi efectiv pe scaunul de langa ea. O intreba pe Rinna Rae, daca auzise bine. Aceasta ii confirma mereu, dar intrebarea revenea. Nu credea ca din atatia, a fost aleasa si ea. Mai ales ca ea il umpluse cu spuma de la stingator. JunKi ii pofti pe scena pe cei strigati de el. Dorea sa le multumeasca personal pentru efortul depus. Bineanteles ca mai avea un motiv. Dar asta era un motiv ascuns si de el. Toti cei care vor face parte din trupa s-au strans, mai trebuia sa ajunga si Min Chae. Tot tematoare, inainta si incerca sa urce pe scena. Se impiedica evident. In ajutorul ei sari JunKi Oppa si ii intinse mana. Mana lui Oppa statea intinsa catre ea. Se fastacise atat de tare ca nu mai stia de ea. Il prinse de mana si ajutata de acesta urca pe scena alaturi de ceilalti. Ramasese langa Oppa, si chiar nu isi dadea seama ca acesta o tinea inca de mana. Ii era frica sa-i dea drumul, putea sa fuga din nou. Era artista in asa ceva. Nu acum nu ii mai dau drumul. Va ramane langa mine. Oare ce reprezinta ea pentru mine? Nu stiu, dar ma simt atat de bine langa ea. Ma face sa rad, sa plang in acelasi timp. Se dusera sa sarbatoreasca evenimentul. Min Chae era langa el, putea cuceri lumea. Min Chae era atat de blocata, ca nu putea sa se bucure de loc. Vedea, auzea, dar de vorbit nu putea. Parca ii cususe cineva buzele. Se bucura in sinea ei ca a reusit sa-l vada in realitate pe Oppa, dar era timorata de prezenta lui. Nu isi imaginase niciodata ca il va cunoaste in modul asta pe Oppa. Mereu zicea ca s-ar multumi sa-l vada si de la distanta. Dar soarta vru altfel. Se spune ca soarta ti se da cat poti duce. Si iata ca ia dat. Toti in jurul ei se distrau numai ea nu. Nu vedea decat, cum l-a umplut de spuma cu stingatorul si ii venea sa intre in pamant de rusine. JunKi ii intinse un pahar de soju, pe care Min Chae il bau ca si cum ar fi fost apa. Mai ceru unul si inca unul. Gata. S-a pierdut. S-a ametit si a inceput sa rada si sa vorbeasca tare. Toti se uitau mirati la ea. Dar era timpul ca toata lumea sa se retraga. De maine vor lucra din greu.
- Pe maine. Sa aveti grija pe drum. Sa ne vedem cu bine. Toti plecara, mai putin Min Chae care nu mai era in stare nici sa se tina pe picioare, darmite sa mai si mearga. JunKi era de-a dreptul panicat. Ce trebuia sa faca el acum? Unde sa o duca? Se uita in stanga si in dreapta disperat. Ar fi putut sa o duca la el acasa, dar cum l-ar mai fi privit a doua zi? Adresa ei nu i-o stia. Nu avusese timp sa vorbeasca deloc cu ea. De cand urcase pe scena nu scosese nici un cuvant. Toate intrebarile lui ramasesera fara raspuns. De undeva de la o masa alaturata se ridica un baiat si veni direct spre el. Il saluta.
- Buna seara. Ma numesc Joon Suh si sunt prieten cu Min Chae. - Acolo ( si arata cu degetul pe Nikko si Rinna Rae) sunt prietenii nostri, iar Rinna Rae este colega lui Min Chae de camera. Imi permite-ti sa o duc acasa? Putin debusolat, raspunse la salut si incuviinta din cap ca este de acord cu ceea ce propusese el. In sufletul lui nu ar fi acceptat in veci asa ceva, dar s-a gandit la Min Chae si atunci a cedat, nu inainte de a-i lua numarul de telefon a lui Joon Suh si adresa unde ar putea sa o gaseasca pe Min Chae.
- Te voi suna, este ok? spuse JunKi lui Joon Suh.
- Da. Ajungem cam intr-o jumatate de ora. Se intoarse si o urca pe Min Chae in spatele lui. Porni asa cu povara pretioasa spre casa, urmat indeaproape de Nikko si Rinna Rae.
- Nu credeam ca va ceda asa de repede. Emotiile, nu bautura au facut-o praf. Isi dorea atat de mult sa ajunga sa-si cunoasca idolul. Dar ca sa mai fi si aleasa de el si tinuta de mana, cred ca a fost prea mult pentru ea. Joon Suh ar fi vrut ca timpul sa se opreasca in loc si el sa poarte acea povara draga cat mai mult timp. Se simtea atat de bine, ca putea sa-i fie lui Min Chae de folos cu ceva. Bineanteles ca nu dorise ca ea sa se imbete, dar ce mai conta. Scopul scuza mijloacele. Ii simtea sanii mici striviti de spatele lui. Ii auzea bataile inimii in urechi. Simtea ca o iubeste fara nici o restrictie. Ar fi mers cu ea pana la capatul lumii si inapoi. Dar ca orice vis frumos, totul are si un sfarsit. Nici nu isi dadu seama cand ajunse la camin. O baga in pat si o acoperi cu o patura. Mai statu sa se uite la ea vreo 5 minute si pleca supus spre casa lui. Telefonul incepu sa-si faca simtita prezenta. Raspunse.
- Da? Da eu sunt. Da am ajuns cu bine si acum sunt in drum spre casa mea. Cand am plecat dormea linistita. Da, ii voi spune. O seara buna.
JunKi statuse ca pe ghimpi si se uitase la ceas ca nu cumva sa sune prea devreme. Cand avu confirmarea ca au ajuns cu bine si ca totul este ok, s-a linistit un pic, cu toate ca un sentiment ciudat isi facea loc in inima lui. Oare se numeste gelozie?
Era capabil de asa ceva?
Cand fata era dusa in spate de acel baiat, JunKi a simtit ca ceva in el s-a rupt. Si-ar fi dorit sa fie el, cel care ducea acea povara minunata in spate. Nu stia nici acum ce il retinuse. Teama de ridicol? Sau a vrut pur si simplu sa o protejeze? Ce ar fi crezut lumea de el? Sau nu, ce ar fi crezut lumea de ea. El un actor cunoscut sa o care in spate pe Min Chae. Era chiar ciudat. Nu,... cred ca am procedat bine. E mai bine asa. Ratiunea ii spunea ca procedase bine, dar inima nu era de acord. Sa asteptam si sa vedem ce se intampla mai departe. Se simtea ca o insecta prinsa intr-o panza de paianjen. Cu cat se zbatea sa scape, cu atat se prindea mai tare, sansele devenind tot mai mici. Mai cunoscuse femei in timp, dar pentru nici una nu simtise asa ceva. Cand nu era langa ea, se simtea gol. pustiit. Nu avea chef sa faca nimic. Iar cand ea se afla prin preajma, avea o energie si o vitalitate de invidiat, radea,spunea glume, era fericit. Ciudate mai sunt caile Domnului. Visa mereu la o asa dragoste (oare este dragoste) si cand a intalnit-o este stangaci si temator. Nu stie ce sa faca. Dragostea te face dintr-un om normal, un om suferind, bolnav, trist. Oare Min Chae ce simte pentru mine? Da stiu ca ma iubeste ca si un fan, dar cu toate astea imi doresc mai mult. Zilele care urmara erau pline de tandrete din partea lui JunKi, dar si pline de sperante pentru Min Chae. Ea isi iubea idolui, dar... iubirea ei nu ducea la fanatism. Era o iubire calda, fara prea multe sentimente profunde. Se simtea bine in prezenta lui JunKi si ii placea sa fie rasfatata de acesta, dar nu simtea acei fluturi in stomac, asa cum aflase ca se intampla cand intalnesti iubirea adevarata. Mai repede simtea ca i se strange stomacul, atunci cand se intalnea cu Joon Suh, Rinna Rae si Nikko. Poate din cauza ca ii indepartase cumva de ea. Acum, daca Joon Suh i-ar fi facut propunerea pentru infiintarea trupei, nu ar fi zis nu. S-ar fi agatat de lucrul acesta, doar sa ramana impreuna. Oricum visul de a fi langa JunKi se apropia cu pasi repezi de final. Mai erau doar cateva zile si totul se termina. Ei ce sa spun? A fost frumos cat a durat. Mi-am indeplinit visul. Am fost alaturi de Oppa, am cantat, am dansat, am mancat alaturi de el. Intradevar, el este o fiinta deosebita. Mi-ar fi placut sa nu fie atat de iubit de toata lumea. As fi putut sa ma apropii mai mult de el. Am impresia ca sta intr-o sticla si ca nimic nu il poate atinge. E un ideal prea utopic. Daca el nu sparge sticla, va ramane in veci izolat in lumea lui. Pacat. Este asa de dulce cateodata ca imi vine sa-i iau obrajii in palme, si sa-i sarut buzele, dar bineanteles ca asta nu o fac niciodata. Ceva ma retine, dar nu stiu ce.
- Off, zise JunKi suparat. Tocmai acum se gasi si chitaristul sa aibe accident. De unde sa facem rost de unul, care sa fie si bun si sa arate si bine? Tocmai am primit un telefon de la spital, este in stare destul de grava si nu mai poate canta. S-a dus pe apa Sambetei toata munca. Trebuie sa amanam tot, sau sa renuntam pur si simplu. Era suparat JunKi si trantea si bufnea prin studio. Tocmai atunci intra si Min Chae care venise sa ia o recuzita pentru videoclip. Auzise discutia fara sa vrea.
- Hmm, asculta,... pot sa-ti propun ceva? size Min Chae cu teama in glas.
- Ce, ce? Nu vezi ca sunt disperat? Toata munca si o gramada de bani irositi in van. Sunt raspunzator pentru toti oamenii si ma simt prost ca nu voi putea sa-i platesc. Stii cum suna asta? Si sti cum ma simt eu?
- Da, cred ca imi pot da seama.
- Nu, nu poti, striga JunKi. Port pe umerii mei multe responsabilitati. Trebuie sa termin ce am inceput, cu orice risc. Era prima data cand striga la ea. Dar credea ca il poate intelege. Lacrimi i se ivira in ochii frumosi, dar nu se dadu batuta.
- Asculta, vrei sa te potolesti un pic? tipa si ea nervoasa. Cred ca am o solutie. Prietenul meu Joon Suh este chitarist. Il chem sa-l auzi si apoi decizi. Ok? Nu ii venea sa creada ca tocmai a tipat la JunKi si a batut si din picior. O roseata ii acoperi obrajii si timitditatea isi facea loc din nou. Dar nu era timp de pierdut. Ce spui, esti de acord?
Pe moment propunerea fetei il lasa fara replica. Intrezarea o rezolvare rapida a situatiei, dar pe de alta parte inima i se stranse ca trebuia sa apeleze la Joon Suh, din nou. Avea impresia ca mereu il scoate Joon Suh din necaz si asta ii crea un discomfort straniu. Dar, oamenii erau mai importanti. Asa ca ceda fara prea multe discutii si...
- Ok, spune-i te rog sa vina sa-l ascult. Dar,... Min Chae, crezi ca vrea sa faca asta? Stiu ca iti este prieten, dar dupa cate am vazut eu, nu prea ma agreaza, nu-i asa? vorbi un pic mai calm JunKi.
- Ei lasa asta in seama mea, spuse Min Chae si fugi, sa-l vada pe Joon Suh. Acesta statea linistit in camera lui parca fara vlaga. De cand Min Chae, filma acel videoclip, nu prea o mai vazuse. Interesul pentru viata ii scazuse. Nu mai canta nici la chitara. Pur si simplu zacea ca un om bolnav, de o boala necunoscuta. Suna telefonul, dar Joon Suh il ignora total. Nu avea chef de nimeni si de nimic. Mai suna inca o data si inca o data. Nimic. El tot il ignora. Voia sa fie singur, sa sufere in tacere. Voia sa rupa legatura cu lumea de afara. - Joon Suh, Joon Suh, se auzi strigat si niste batai in usa. Hei, unde esti? Deschide.
- Hmm, am inceput sa am iluzii auditive, acum. Off, nu stiu ce sa fac, se tangui si se lua cu mainile de cap si se legana usor. Dar bataile in usa, devenira tot mai tari si strigatele din dosul ei mai insistente. Se dadu anevoie jos din pat, si cu ultimile puteri, deschise usa.
- Hei. Joon Suh, ce-i cu tine? se trezi fata in fata cu Min Chae, care parea destul de ingrijorata. De ce stai incuiat in casa toata ziua? Si de ce ma rog nu raspunzi la telefon? Sti de cate ori te-am cautat? Am nevoie de tine. Vreau sa-ti cer o favoare. Ma poti ajuta? il intreba plina de speranta. Esti ultima mea speranta. Nu stiu la cine sa mai apelez. Ma ajuti? Da? spune-mi, il zgaltai usor Min Chae. Te rog, te implor. Doar de data asta, da?
- Ce? Ce vrei sa spui? intreba fara putere Joon Suh. Ce vrei de la mine? Nu iti este suficient ca m-ai parasit? Mi-ai intors spatele si acum te astepti, sa te primesc si sa te ajut cu bratele deschise?
- Ce vorbe sunt astea? Cine te-a parasit si ti-a intors spatele? striga la el Min Chae, Nu, nu pot crede ce aud. Esti prietenul meu si te lasi doborat asa de repede? Oricum noi suntem prieteni si atat, dupa cum stiu eu. Nu a fost vorba de nici o despartire, doar de o orientare. In sfarsit. Vrei sa ma ajuti sau nu? Sunt cat se poate de sincera cand iti cer ajutorul.
- Hai spune, ofta Joon Suh. Cu ce vrei sa te ajut? intreba invins de argumentele fetei. Stia ca se lupta degeaba. Mereu iesea invins din disputele pe care le avea cu Min Chae. Aceasta ii povesti pe scurt ce dorea de la el si situatia care se crease. Cu lacrimi in ochi il ruga sa se gandeasca , sa o ajute, doar era prietenul ei. Primul instinct fu acela de refuz, dar vazand ochii aceia inlacrimati pe care ii iubea nespus ceda. Nu putea rezista in fata fetei care plangea langa el, indiferent care fusese scopul ei.
- Ok, gata, ajunge. Opreste-te, am spus. O sa facem o incercare. Da?
- Da desigur. Hai. Acum am nevoie de tine. Doamne cat si-a dorit sa auda aceste cuvinte din gura fetei iubite, dar, ea nu avea nevoie pentru ea ci pentru JunKi pe care fara sa vrea il ura. Nu suporta nici macar ideea ca acesta este toata ziua in preajma fetei iubite. Stia ca nici ei nu-i este indiferent JunKi si din aceasta cauza suferea cumplit. Se spala, isi aranja parul, isi lua chitara si plecara. Min Chae, din dorinta de a merge mai repede,il apuca de mana si-l trase dupa ea. Mergeau foarte repede, de multe ori Min Chae avea tendinta de a o lua la fuga si se trezeau alergand.
- Hei, mai incet, ca ma omori. Chiar nu ai pic de mila pentru mine? Nu vezi ca sunt bolnav? Ca nu ma simt bine? Ce ai de fugi asa? Aaaa, inteleg, vrei sa ajungi cat mai repede la iubitul tau. Chiar nu puteti sta unul fara celalalt nici un pic?
- Hai nu mai vorbi prosti. Aici nu este vorba, nici de mine si nici de Oppa. Vreau sa salvam situatia asta proasta si toata lumea sa iasa basma curata. Vreau ca munca acelor oameni sa fie rasplatita intr-un final.Toti au muncit din greu si acum ar fi pacat sa nu isi primeasca partea nu? spuse suparata Min Chae. Poti trece peste orgoliul tau ranit, macar de data asta?
- Bine, am inteles. O sa fac tot ce pot pentru tine. Sti ca fac asta pentru tine, da? Daca era altcineva refuzam din start, dar tu esti febletea mea si nu pot rezista. Gata, am ajuns. Sper sa iasa totul bine. Se indreptara spre studio. Erau asteptati de multa lume. Imediat cum intrara, cei de la machiaj sarira pe Joon Suh si incepura sa-l fardeze. El incerca fara reusita sa se eschiveze, dar erau prea multi. Fu in final biruit si se lasa moale pe mana lor. In tot acest timp JunKi statea si-l privea si se framanta. Oare nu era alta posibilitate? De ce el? Ofta din greu si isi alunga supararea de pe fata. Se intoarse spre Min Chae si zise:
-Se pare ca prietenul tau corespunde tipului pe care il cautam, daca este la fel de bun si ca chitarist, totul va merge struna, spuse JunKi resemnat. Iesit de pe mana celor de la machiaj fu poftit in studioul de inregistrari si filmari. I se dadu partitura si apoi incepu sa cante. Performanta lui fu foarte buna si totul a reintrat in normal. Au terminat de filmat videoclipul si acum toata lumea era multumita.
- O, multumesc mult Joon Suh. Se vede treaba ca trebuie sa-ti multumesc din nou. Ai facut o treaba buna. Nici nu stiam ca esti asa de bun. Credeam ca Min cHar, se inseala, dar nu este asa. Esti chiar bun. M-ai salvat si ai salvat si munca oamenilor de aici. Iti multumesc din nou, spuse JunKi recunoscator.Min Chae, veni in fuga si sari drept in bratele lui Joon Suh.
- Multumesc Joon Suh. A fost bestial. Esti cel mai tare, spuse Min Chae entuziasmata. Nu isi dadea seama de situatia in care pusese pe toata lumea. Joon Suh era stanjenit si uimit de efuziunea sentimentala a lui Min Chae, dar oricum nu credea ca este altceva decat recunostiinta. JunKi cu sufletul ranit, de fericirea care se citea pe fata fetei, care strangea in brate un alt barbat. Pentru ea nu mai conta. Era multumita si fericita ca reusise sa rezolve problema. Se desprinse incet din bratele lui Joon Suh si se uita speriata spre JunKi care avea in coltul ochilor lacrimi. - Ce,ce se intampla? De ce plangi? Alerga spre JunKi si-i mangaie fata, stergandu-i lacrimile care incepusera sa curga pe obraji. Se stapani cu greu si o indeparta usor pe Min Chae. Se intoarse incet si pleca. Ii ramasese un gust amar. Ca un invins pleca fara sa spuna nici un cuvant. Isi facu bagajele si disparu din oras.
.........
- Hei a trecut mai mult de o luna. Am primit banii azi, asa ca baieti sa facem calatoria la care visez de mult, spuse cu buna dispozitie Min Chae, prietenilor ei. Pentru trei zile mergem sa vedem marea. Mi-e dor de ea. Vreau sa o vad. Cine este cu mine? intreba ridicand mainile in sus. Rinna Rae a fost prima care a sarit entuziasmata.
- Da, haideti sa vedem marea. Pe mine poti conta. Voi baieti? Ce aveti de gand? Joon Suh, tu? Noi fetele avem un numitor comun. Marea. Amandoua o iubim. Pe Nikko nu-l intreb, pentru ca sunt sigura ca ma va urma, dar tu Joon Suh? De tine nu stiu ce sa cred. Hai spune si tu, da.
- Da, haideti sa mergem. Pregatirile au inceput. Va dura ceva vreme. In sinea lui Joon Suh se bucura. De cand se terminase videoclipul si de cand JunKi disparuse fara urma, totul parca mergea mai bine. Min Chae, chiar il baga in seama, chiar vedea ca exista. Plecarea lui JunKi ii produsese o durere cumplita lui Min Chae. Nu se gandise nici o clipa ca el va pleca si o va lasa in urma. Dar orice vis, se sfarseste odata, asa ca " viata merge inainte". Veni si ziua plecarii, bagaje, instrumente toate fusesera urcate in microbuzul inchiriat. O ultima privire si era gata de pornire. La intrarea in camin, totusi se intampla ceva. Min Chae fu oprita de un barbat care ii inmana o scrisoare si o cutiuta. Se inclina incet in fata ei, si apoi pleca in liniste. Fata ramase, fara cuvinte, cu scrisoarea intr-o mana si cu cutiuta in cealalta. Cutiuta nu o interesa in mod deosebit, dar scrisoarea,... scrisoarea ii ardea mana.
- Duceti-va la masina inainte. Voi veni si eu cat de curand. Lasati-ma putina vreme singura. Sigur voi veni. Asteptati-ma, spuse acestea si porni spre iesire. Se opri in parc pe o banca cat mai indepartata de ochii lumii. Cu maini tremurande, desfacu scrisoarea si o citi, si o reciti, si inca o data o citi. Nu reusea sa inteleaga nimic de emotie. Se opri si respira adanc, incercand sa se concentreze mai mult. Dupa ce isi linisti, tumultul din suflet, citi din nou scrisoarea. De data asta, pricepu si incepu sa planga. Erau lacrimi de durere dar si de fericire. In sfarsit, va putea merge mai departe.
" Min Chae. Am ezitat mult timp sa scriu aceasta scrisoare. Dar am decis ca este cel mai bun lucru pe care il pot face. Ma bucur ca te-am cunoscut Min Chae, ma bucur ca m-ai facut sa cunosc acest sentiment. Da. Cunoscandu-te pe tine, am invatat sa iubesc. Am invatat cum vreau sa fiu iubit. Acest sentiment, pana sa te cunosc, nu il cunosteam in adevaratul sens al cuvantului. Dragostea pentru mine, era ireala. Dar langa tine am cunoscut-o. Pacat ca felul in care eu te iubeam, era numai din partea mea. Stiu, stiu ca si tu ma iubesti, dar dragostea ta nu este ca a mea. Asa cum eu te doream, doar pentru mine, cred ca si tu ti-ai fi dorit la fel. Dar eu nu pot fi a unei singure persoane. Eu apartin tuturor fanilor mei. Nu pot sa-i ignor si sa-mi traiesc viata asa cum vreau. Vei ramane in inima mea, ca prima iubire pe care am cunoscut-o. Te voi iubi mereu. Am doar un sfat sa-ti dau. Priveste adanc in sufletul tau si vezi pe cine ai acolo. Eu am vazut si asta a fost motivul pentru care m-am retras invins. Tu, tu il iubesti pe Joon Suh. Esti fericita cand esti langa el. Tu inca nu sti ca de fapt el iti este sufletul pereche. Sti cat de mult ma doare cand iti spun aceste cuvinte? Sti cat de mult sufar eu? Cand am realizat adevarul, m-a durut enorm. Dar cel mai mare cadou pentru fiinta iubita este asta. Am crezut de cuviinta, ca este timpul sa ma retrag si sa te las sa vezi cu ochii tai, ceea ce pana acum nu voiai sa vezi. Te iubesc Min Chae. Incearca sa fi fericita langa toti cei care tin la tine. Bucura-te de viata si sper ca in alta viata sa ne intalnim din nou si atunci, eu sa fiu al tau si tu sa fi a mea neconditionat. O ultima favoare iti cer. E pacat de talentul tau si al prietenilor tai. Uniti-va si faceti trupa. Veti cunoaste culmile succesului. Sunteti cei mai tari. Aja, aja!
P.S. Nu uita niciodata ca te-am iubit si te-am dorit cu patima sa fi a mea. Bucura-te de viata si nu ma uita.
P.S.S. In cutiuta ai o inima pe care doresc sa o porti si sa te gandesti din cand in cand la mine. Cand o vei atinge, sa sti ca gandurile mele zboara catre tine dragostea mea. Adio!"
Stergandu-si lacrimile, deschise cutiuta si isi puse colierul la gat. Atinse incet inima si se gandi la iubirea ei JunKi. Ii era recunoscatoare, ca a iubit-o. Adio iubirea mea. Adio!
.................
Ajunse la masina si vesela dadu startul catre aventura.
- Yeeeee, mare, am venit, alergau ca nebunii pe plaja, spre apa inspumata. Joon Suh o cuprinse in brate pe Min Chae si alerga cu ea fericit.
- Te iubesc, ii scapa lui Joon Suh.
- Si eu, ii raspunse Min Chae fericita. Se privira si se sarutara intr-un apus de soare exceptional. Langa ei, o alta pereche statea imbratisata privind apusul de soare. Destinul a facut ca lantul iubirii sa se stranga. Sunt impreuna. Nu se stie pentru cat timp. Principalul este prezentul. Viitorul va fi de maine. Ce va fi, vom vedea, dar visele noastre prind contur de azi.
Acum suntem tineri, ne iubim si destinele noastre sunt inlantuite.
END
