Colaborarea dintre producatorul Kimisaburo Yoshimura si regizorul Kaneto Shindo, (incepand din anul 1950) este de lunga durata, lucrand la zeci de filme impreuna. Amandoi ating venerabila varsta de 99 de ani.Yoshimura primeste Medalia de onoare (Purple Ribbon) in 1976, iar Shindo primeste distinctia „Directorul anului” in 1996. Totul incepe cu un remember cu patru ani inainte cand, la ora 8:15 dimineata, bomba atomica a cazut peste orasul Hiroshima.
6 August 1945 - nimic nu prevestea ceea ce se va intampla. Si apoi cerul s-a intunecat si a aruncat peste oras durere, moarte, disperare. Peste 200.000 de victime doar intr-o secunda. Un nor aducator de moarte pulverizeaza totul inaintea lui, distrugand, nimicind cladiri, animale, oameni, toate laolalta. Semnele acelei zile persita si dupa 4 ani, oameni mutilati pe viata fizic si sufleteste fiind oriunde vezi cu ochii. Revederea unor cunostinte aflate in aceasta situatie ii fac inima sa se stranga de durere lui Takako (o profesoara care a supravietuit atacului cu bomba aducatoare de moarte). Niste umbre ale unor oameni de altadata umbla de colo, colo, copiii ramasi orfani umplu pana la refuz orfelinatele, muncind cu disperare la cultivarea unui pamant arid, sterp, ars de bomba. Copiii maturizati prea devreme sunt victime in fiecare zi, ei sunt martorii traumatizati ai vietii dupa bomba, confruntandu-se cu moartea, privind in jurul lor cum cei dragi lor se sting unul dupa altul. Si-au pierdut surasul copilariei, sunt niste copii maturi, obligati sa se zbata zilnic pentru supravietuire. Cu toate acestea, nici un copil nu vrea sa paraseasca orasul - locul unde le sunt ingropati parintii, fratii, surorile. Prefera sa traiasca printre ultimii supravietuitori, decat printre straini. Dar copii se nasc in continuare, iubire apare de unde nu te astepti si viata merge inainte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu