Si totusi...

Si te-am iubit
Din vremuri de mult apuse
O lacrima intr-un ocean
Un fir de iarba intr-un lan.
Nu-mi amintesc deloc cum fuse,
Prima-ntalnire, nici a doua
Atat imi amintesc cum mi se duse
Un an, o vara si o toamna noua.
De ce mai plang acum iubite, nu stiu
Stiu doar ca iar s-a terminat iubirea
Nisipul ud de valurile marii
Mi se lipeste de talpile-mi flamande.
Un val,o adiere si o briza
Mereu visez in visele ce-mi vin
Mi-e dor de imensitatea-ti mare
Mi-e dor de valul care vine plin.
Si te-am pierdut prin firele de iarba
Si te-am zarit in adierea calda
Apoi te-am pierdut iara
In noptile cu luna plina.
Si te-am iubit fara-ncetare
Si inima mi-a zbuciumat in piept
Doar gandul ca te voi vedea iara
M-a tinut pe val chiar drept.
Acum cand timpuri noi venira,
Simt cum in piept a ruginit ceva
Neunse colturile sale
A putrezit si a-ncetat sa bata,
Si totusi...te-am iubit

Si iara

Din clipa cand ti-am intrezarit privirea
Ce o-ndreptai spre mine de nenumarate ori
Inima mea a inceput sa-nvie
Si a-nceput sa bata deseori.
Nu am uitat nicicand cum ma priveai
Erai mereu flamand si sufereai
Dar eu eram balsamul foamei tale
Si te hraneam privind mereu cu jale.
Stiam ca esti foarte departe
Chiar daca tu aproape imi erai,
Si-mi spuneai cu mii si mii de soapte
Ca ma iubeai...eram in rai.
Dar visele nu tin o vesnicie
Iar realitatea...of ce cruda e,
Erai atat de departe iar de mine
Si ma jeleam din nou fara temei.
Stiam si totusi iar speram
Sa nu mai trebuiasca iar sa plec,
Da invariabil era timpul
Si tu ma goneai mereu incet.
Si imi spuneai"adio ne vedem curand"
Si eu credeam orbita de iubire
Dar a venit un timp in care
Nu ne-am mai vazut nicicand.
O mare de tacere s-a asternut incet
Peste iubirea ce-ti purtam o data
Acum am ajuns sa o regret
Ca nu am fost ferma niciodata

E seara

Din-naltul cerului deodata
Se aude incet cum curge
O lacrima pierduta intre stele
Un mic suras in coltul gurii tale.
Pe iarba cea uscata
Ea s-a oprit usor
Si a scaldat din nou pamantul
De parca-ar fi fost un nor.
Dar frunzele sunt moarte
Si nu le poate-nvia tacerea
Nici daca le-ai uda intruna
Nu poti sa le simti durerea.
Si tainic se ascunde o inima ranita
Si jalnic se aude o lacrima arzanda
O adiere de vant venita chiar de sus
E mult mai buna, eu am presupus.
Incet in toiul toamnei
Veni-va frigul, gerul
Si iarna va pune stapanire
Pe suflet si pe-naltul cerul.
O stea din cele multe
Va cobora incet sa ma salute
O mica dorinta va trebui sa cearna
Si sa-mplineasca inca una iara.
Si toate in aceasta seara.

Te chem

Simt cum din inima-mi fierbinte
Un strop de lava se strecoara-ncet
Si-mi umple iar imaginea-ti clara
Si te zaresc cand esti absent.
Ma doare iar absenta ta, atroce
O rana mi-a facut mereu in piept,
As vrea din nou sa vii incoace
Si sa-mi alini si focul ce e in drept.
Dar tu esti azi in alte plaiuri
Si o rece lespede, te tine
Nu poti veni, chiar de te cheama
Dorinta, inima-mi fierbinte.
Si sub recea piatra este
Si tineretea ce o plang in van
Si dragostea si clipa vietii
Ce n-am trait deloc in an.
O clipa as fi vrut din nou
Sa te revad si sa-ti simt iubirea
Si-mbratisarea...iesi din recele cavou.
Tu vino! Te chem. Te strig.
Ma auzi tu oare? Eu te chem.
Sa dormi in bratele-mi ce goale
Se-ntind spre tine iar incet
Tanjesc dupa caldura mainii tale
Si dupa buzele-ti fierbinti
Eu sper ca-n alta lume poate
Am sa traiesc iubirea ce in asta
Imi fuse interzisa. Si totusi...eu te chem