Si totusi...

Si te-am iubit
Din vremuri de mult apuse
O lacrima intr-un ocean
Un fir de iarba intr-un lan.
Nu-mi amintesc deloc cum fuse,
Prima-ntalnire, nici a doua
Atat imi amintesc cum mi se duse
Un an, o vara si o toamna noua.
De ce mai plang acum iubite, nu stiu
Stiu doar ca iar s-a terminat iubirea
Nisipul ud de valurile marii
Mi se lipeste de talpile-mi flamande.
Un val,o adiere si o briza
Mereu visez in visele ce-mi vin
Mi-e dor de imensitatea-ti mare
Mi-e dor de valul care vine plin.
Si te-am pierdut prin firele de iarba
Si te-am zarit in adierea calda
Apoi te-am pierdut iara
In noptile cu luna plina.
Si te-am iubit fara-ncetare
Si inima mi-a zbuciumat in piept
Doar gandul ca te voi vedea iara
M-a tinut pe val chiar drept.
Acum cand timpuri noi venira,
Simt cum in piept a ruginit ceva
Neunse colturile sale
A putrezit si a-ncetat sa bata,
Si totusi...te-am iubit