marți, 13 noiembrie 2012

E seara

Din-naltul cerului deodata
Se aude incet cum curge
O lacrima pierduta intre stele
Un mic suras in coltul gurii tale.
Pe iarba cea uscata
Ea s-a oprit usor
Si a scaldat din nou pamantul
De parca-ar fi fost un nor.
Dar frunzele sunt moarte
Si nu le poate-nvia tacerea
Nici daca le-ai uda intruna
Nu poti sa le simti durerea.
Si tainic se ascunde o inima ranita
Si jalnic se aude o lacrima arzanda
O adiere de vant venita chiar de sus
E mult mai buna, eu am presupus.
Incet in toiul toamnei
Veni-va frigul, gerul
Si iarna va pune stapanire
Pe suflet si pe-naltul cerul.
O stea din cele multe
Va cobora incet sa ma salute
O mica dorinta va trebui sa cearna
Si sa-mplineasca inca una iara.
Si toate in aceasta seara.

Un comentariu:

  1. Multe, multe motive asociate sentimentelor si asta nu poate decat sa imi placa, totusi atat de trist...

    RăspundețiȘtergere