marți, 13 noiembrie 2012

Si iara

Din clipa cand ti-am intrezarit privirea
Ce o-ndreptai spre mine de nenumarate ori
Inima mea a inceput sa-nvie
Si a-nceput sa bata deseori.
Nu am uitat nicicand cum ma priveai
Erai mereu flamand si sufereai
Dar eu eram balsamul foamei tale
Si te hraneam privind mereu cu jale.
Stiam ca esti foarte departe
Chiar daca tu aproape imi erai,
Si-mi spuneai cu mii si mii de soapte
Ca ma iubeai...eram in rai.
Dar visele nu tin o vesnicie
Iar realitatea...of ce cruda e,
Erai atat de departe iar de mine
Si ma jeleam din nou fara temei.
Stiam si totusi iar speram
Sa nu mai trebuiasca iar sa plec,
Da invariabil era timpul
Si tu ma goneai mereu incet.
Si imi spuneai"adio ne vedem curand"
Si eu credeam orbita de iubire
Dar a venit un timp in care
Nu ne-am mai vazut nicicand.
O mare de tacere s-a asternut incet
Peste iubirea ce-ti purtam o data
Acum am ajuns sa o regret
Ca nu am fost ferma niciodata

Un comentariu: