Cei mai frumosi ani

Era o dimineaţă ploioasă, când tânărul Lee Jun Ki se trezi pentru a merge la liceu. Era prima lui zi la Liceul de Arte din Seul. Se mutase din Busan la bunica lui în urmă cu 3 luni şi abia astepta sa inceapa scoala.
Jun Ki era un băiat puţin prea înalt pentru vârsta lui, slăbuţ, dar cu un chip ce te făcea să întorci capul pe stradă, doar pentru a-l mai vedea o dată. Visul lui era să studieze la un liceu de arte şi să se specializeze in actorie.
Când sună alarma ceasului desteptator, era deja treaz. De fapt, nu reuşise să doarmă, gândindu-se la noii lui colegi, profesori şi mai ales, dacă va reuşi să îşi îndeplinească visul de a deveni un actor celebru.
Văzând că nu se aude nici o mişcare din camera lui, bunica Min Ha-Neul, a urcat scările casei, până la el.
- Jun KI namjuka (nepot), te-ai trezit? Erai atât de entuziasmat ieri că vei începe azi liceul şi tu totuşi nu te-ai dat jos din pat?
- Halmeoni, sunt treaz…de fapt…nu am dormit deloc în noaptea asta. Dacă nu mă pot acomoda în acest liceu….?
- Nu te mai gândi la asta, puiule. Hai jos să mănânci puţin înainte să pleci. Ţi-am pregătit nişte orez cu peşte şi ciorbiţă.
- Nu trebuia să te deranjezi aşa de dimineaţă. kamsamnida, halmeoni. Nu ştiu ce m-aş fi făcut fără tine.
- Hai, hai repede, să nu întârzii chiar din prima zi. Îţi voi pregăti şi un pachetel cu mancare.
Ascultător, băiatul s-a dat jos din pat şi s-a grăbit spre bucătărie. Îşi iubea foarte mult bunica, care l-a primit cu bratele deschise de când a ales să-şi părăsească părinţii şi sora, pentru a studia în capitala.
- Halmeoni, dacă harabeoji mai era printre noi, crezi că ar fi fost de acord să mă înscriu la liceul ăsta? Îi duc dorul de multe ori, mai ales atunci când am nevoie de cineva care să mă sfătuiască în anumite situaţii…
- Nu cred că bunicul tău ar fi stat împotriva visului tău, dragule. Nici tatăl tău nu se împotriveştenumai ca, el ar fi dorit altceva pentru tine. Dar nu trebuie să fi trist, eu, mama ta, sora şi bunicul tău, de acolo de sus, suntem de partea ta şi te vom susţine mereu. Acum mănâncă, timpul trece foarte repede. A urmat o tacere in care se auzea doar zgomotul facut de tacamuri. Nepotul savura bucatele pregătite de bunica lui, iar ea se uita la el, cu lacrimi în ochi. Nepotul ei semăna asa de mult cu răposatul ei soţ, atât la caracter, cât şi la chip.
- După orele de azi vii acasă sau te duci la fotbal cu băieţii?, îl întrebă bunica pe Jun Ki, când acesta urcă scările, , pentru a se pregăti de şcoală.
- Băieţii au plecat azi într-o excursie. Voi veni direct acasa.
- De ce nu ai mers şi tu cu ei? Nu ai vrut, sau din cauza problemelor noastre financiare?
- Nu am vrut să merg. Halmeoni, ştii că nu sunt genul de persoană care să meargă într-o excursie, doar pentru că merg prietenii mei. Ne vedem la ora 15. Bye.
- Annyong kaseyo, dragule. Du-te cu Dumnezeu.” Nu ştiu ce a avut azi halmeoni...niciodată nu m-a întrebat de ce nu am mers în excursie cu băieţii....şi despre ce probleme financiare vorbea?”...toate aceste cuvinte îl puseseră pe băiat pe gânduri.Si tot gandindu-se la vorbele bunicii lui, isi dadu seama ca deja ajunse la liceu. Intoarse ghidonul bicicletei pentru a intra in curtea scolii si aproape ca dobora o fata.
-Yah, nu te uiti pe unde mergi? striga tanara revoltata.
-Imi pare rau, dar nu te-am vazut. Oricum, nu trebuie sa strigi asa, ca nu sunt surd. Acum, plec, aproape ca am intarziat. Bye.
- Bye?Yah! Unde te crezi? Foarte nervoasa fata, grabi pasul pentru a-l ajunge din urma pe baiatul acela nerusinat, dar care ii facuse inima sa fie nelinistita. Era prea frumos. „Sa fie oare noul coleg al lui Shi Won oppa?’
-Hey, tu! Ma urmaresti cumva? se auzi vocea lui Junki, aducand-o cu picioarele pe pamant.
-C...cceee? sa te urmaresc? De ce te-as urmari pe tine? Eu merg spre...spre...spre clasa lui Shi Won oppa.
‚De ce sunt asa neatenta? Dar de ce ma balbai? Nu am fost asa de agitata nici atunci cand oppa mi-a cerut sa fiu prietena lui. Trebuie sa fiu mai atenta in preajma tipului asta.’
-Auzi la ea...are iubit si umbla dupa mine. Stii, domnisoara, eu sunt mai modest de fel, dar stiu ca arat bine, nu trebuie sa te prefaci. Stiu ca ma urmareai. Si spunand acestea, intra repede in sala de clasa.
„Ce cavaler...vede ca vreau sa intru in sala si eu si se baga in fata in loc sa ma lase pe mine prima sa trec. Dar de ce ma simt asa? Ce are baiatul asta de ma face sa ma simt asa nelinistita?’
-Oppa, ai ajuns? Am venit sa..... si nu apuca fata sa isi termine propozitia ca fu intrerupta de noul coleg al prietenului ei.
-Hey, sa iti tii iubita in frau. Se uita dupa baieti pe strada si ii si urmareste.
-Yah, vrei sa mori? Il intreba fata. Stii cu cine vorbesti? Oppa, te rog sa il ierti pe acest individ. Se pare ca....
-Ce? Sa ierte pe cine? Tu, i se adresa Junki( aratandu-l cu degetul) tanarului (care urmarea scenacu zambetul pe buze, usor amuzat), nu stiu cine esti si nici nu ma intereseaza, dar nici daca ai fi fiul prim-ministrului nu mi-as cere iertare in fata ta, asa ca...uita.
-Am inteles, ii raspunse amuzat baiatul. Da-mi voie sa ma prezint. Sunt Min Shi Won si nu sunt fiul prim-ministrului. Ha ha ha, amuzanta faza. Auzi la el, fiul prim-ministrului. Razand si indreptandu-se spre usa, Shi Won ii spuse noului sau coleg.
-Sper sa ne intelegem bine. Apoi isi lua prietena de umeri si o scoase afara din sala, spunandu-i:
- Chae Rin, ti-am spus de o mie de ori sa nu mai vii la mine in clasa. Ne putem intalni in alta parte. Bafta la ore azi. Annyong.
-Oppa, batu fata din picior. Nu te atasa prea tare de tipul asta. La cum arata, iti va crea multe probleme. Bye

-Junki, il striga Shi Won in timp ce intra in clasa, avem meci dupa ore. Vrei sa joci cu noi? ’Poate reusesc sa il atrag de partea mea. Amandoi vom avea de castigat...suntem colegi. Ar fi bine daca ar vrea sa intre in echipa noastra de fotbal.’
-Multumesc de invitatie, dar nu pot azi. Trebuie sa ajung repede acasa. Poate alta data, daca invitatia ramane deschisa, ii raspunse JunKi cu zambetul pe buze.
Shi Won nu apuca sa raspunda caci Junki isi puse castile in urechi si porni mp3-ul, desi continua sa se gandeasca la propunerea colegului sau. ‚Tipul asta pare de treaba... oare o fi buna echipa lor de fotbal? Off...si am zis ca macar azi sa nu ma gandesc la fotbal. Trebuie sa ma concentrez pe actorie si apoi in timpul liber trebuie sa o ajut pe halmeoni.’
Orele din prima zi de liceu il plictisisera de moarte pe JunKi. Orele de actorie erau abia maine, asa ca astea nici nu prea contau pentru el. Intr-o pauza iesi in curtea liceului si vazu pe o banca o fata ce ii parea cunoscuta, asa ca se apropie de ea.
-Nu ne-am mai vazut de mult, domnisoara Park, ii spuse si se aseza langa ea pe banca.
-Junki oppa, ce surpriza sa te vad aici, batu fata din palme, Da, intr-adevar, nu ne-am mai vazut de mult timp...mai exact de 3 ani, de cand ne-am mutat din nou in Seul. Dar tu? Ce faci in Seul? Te-ai decis, intr-un final, pentru actorie?
-Da. E visul meu de-o viata sa devin actor.
-Ce a spus samchon (fratele mai mic al tatalui ei) despre asta? El vroia ca tu sa devii doctor sau avocat...
-Pai...am plecat de acasa. Tata nu e de acord cu ce vreau eu... stau la bunica. Poti veni sa o vizitezi si tu... stii ca s-ar bucura mult de tot.
-Da, voi veni. Oo..deja s-a sunat. Am face bine sa ne grabim, ii spuse fata, deja in picioare. Ma bucur ca te-am vazut oppa.
-Si eu. E bine ca am gasit o fata cunoscuta printre atatia straini. Bye .Si amandoi se intoarsera in clasele lor. Se bucura enorm baiatul ca isi revazuse verisoara. Era cea mai buna prietena a lui cand locuiau amandoi in Busan, chiar daca era cu 5 ani mai mica decat el.
-E prietena ta?il intreba Shi Won. E frumoasa foc, parca ar fi un inger de fata...
-Sa nu te atingi de ea ca te omor cu mainile mele, ii spuse Junki pe un ton suparat. Tu vezi de iubita ta si nu-ti fa griji de alte fete.
-Hei...nu incerc sa iti iau fata, doar incerc sa ma inteleg bine cu tine, sa gasesc un punct comun de discutie. Mereu esti asa arogant? La ce specializare te-ai inscris?
-Actorie. De maine nu o sa mai fim in aceeasi clasa, asa ca nu are rost sa legam prietenii inutile, ii raspunse scurt Junki.
-Esti amuzant, serios. Abia de anul viitor vom fi impartiti pe clase. Anul asta vor fi doar cursurile de specializare pe care le vom face separat. Asa ca..., trebuie sa ne intelegem bine, suntem colegi si o sa fim si anul viitor. Si eu tot la actorie sunt. Baiatul ii arunca un zambet fortat colegului sau si se aseza la locul lui in clasa. Ce treaba avea azi toata lumea cu el? Mai bine statea si vorbea cu Min Young in curte. Habar nu avea ca gimnaziul avea curte comuna cu liceul. Se bucura nespus, caci asa avea posibilitatea sa o vada mai mult. Aproape ca o crescuse el, cand era micuta, iar cand s-au intors in Seul, pentru ei a fost o despartire dureroasa. Gandurile lui Junki fusesera intrerupte de sunetul clopotelului, care anunta sfarsitul ultimei ore din zi. Ce bucurie... abia astepta sa ajunga acasa.
-Hei, Lee, il striga Shi Won, avem maine, dupa cursul de actorie, antrenament la fotbal. Sa iti iei echipament, vei participa si tu la antrenament.
-Am inteles, ii raspunse sec. Si spunand astea, baiatul isi lua bicicleta si porni spre casa. Pe drum ajuta o batranica nevazatoare sa treaca strada si era foarte fericit ca a putut sa o ajute. Se gandea la bunica lui...’ce m-as fi facut eu fara halmeoni daca nu ma primea cand am plecat de acasa? De acum inainte voi ajuta toate bunicutele ce au nevoie de mine. Bunicile sunt adevarate comori.’ In scurt timp ajunse acasa si fu surprins cand vazu o masina parcata in fata casei.
-Halmeoni, m-am intors! striga baiatul si urca scarile spre camera lui. Isi schimba, hainele si cobori in graba manat de curiozitate sa vada cine erau musafirii.
-Te-ai schimbat deja?il intreba bunica. A venit dl Min. A spus ca esti coleg de clasa cu fiul lui. Saluta-l frumos.
-Buna ziua. Ma numesc Lee Jun Ki. Imi pare bine sa va cunosc dle Min.
-Buna baiete. Am auzit ca esti in aceeasi clasa cu Shi Won. Sper sa va intelegeti bine. Am venit in calitate de manager al echipei de fotbal a liceului. Am vorbit deja cu bunica ta si as vrea sa stiu si decizia ta. Vrei sa faci parte din echipa de fotbal a liceului? Am auzit ca esti un bun atacant. Deci, ce spui?
-Eu... vreau sa renunt la fotbal si sa ma axez pe actorie. Vreau sa fiu cel mai bun dintre cei buni. Imi pare rau, dar cred ca daca ma voi implica in fotbal, imi va scadea interesul pentru actorie. Simt ca nu le pot face pe amandoua bine.
-Inteleg. Iti respect decizia. Daca te razgandesti, te rog sa ma anunti. Acum, plec. Multumesc pentru tot. Imi cer scuze daca v-am deranjat doamna Lee. O zi buna sa aveti. La revedere. Se salutara reciproc, iar baiatul intra in casa.
-De ce nu ai acceptat oferta domnului Min? Il intreba bunica. Stiu ca esti serios in privinta actoriei, dar trebuie sa te si distrezi putin.
-Nu mai vreau sa joc fotbal, halmeoni. Vreau sa ii arat tatei ca sunt serios in privinta actoriei si ca sunt chiar bun la asta. Am incredere in mine ca voi reusi. Apropo, azi m-am intalnit cu Park Min Young. S-a facut foarte frumoasa. Sunt mandru ca am asa o verisoara. Bunica ii zambi si ii aseza in fata un bol cu ciorba si unul cu orez, si ii puse la indemana betisoarele.
-Pofta buna, dragule.
-Multumesc, o sa savurez mancarea, ii spuse baiatul cu gura plina. Ii placea mancarea pe care o bunica lui o pregatea. Avea un gust deosebit fata de mancarea mamei lui. In timp ce manca, JunKi observa ca bunica lui iesise din bucatarie si auzi si usa de la intrare inchizandu-se. ‚A plecat halmeoni undeva?’ se intreba mirat de faptul ca nu ii spusese nimic. Termina de mancat, stranse masa si iesi sa isi caute bunica. Nu se inselase, bunica era pe terasa casei si privea ganditoare undeva in zare. Era deja noapte. Doamne cum mai trecuse timpul.

-Halmeoni, hai in casa, o sa racesti. S-a facut deja rece. Nu mai este vara. 
-Mereu ai grija de mine, namjuka. Sa iti dea Dumnezeu sanatate multa. Hai sa intram, o sa iti pregatesc maine dimineata micul dejul si pachetul pentru scoala, ii spuse bunica, luandu-l de brat pe baiat.
-Eu ma duc in camera, halmeoni. Noapte buna. 
-Noapte buna JunKi. Intrand in camera lui, baiatul incerca sa isi aminteasca tot ce se petrecuse in prima zi de scoala la Liceul de arte. Ce bine ca o putea vedea pe Min Young in fiecare zi...chiar daca ea era la gimnaziu, curtea era comuna, asa ca se puteau intalni cat de des se putea. Adormi curand. Zilele incepura sa capete sens. Fara sa vrea, s-a imprietenit cu Shi Won. Mergea si la antrenamentul pentru fotbal, se intalnea cu Min Young cand avea o scurta pauza, iar Chae Rin devenise nesuferit de insistenta. Ii cauta nod in papura ori de cate ori se intalneau. Mereu se plangea de JunKi lui Shi Won. Acesta radea mereu si o lasa sa vorbeasca singura de cele mai multe ori. Shi Won nu dorise neaparat sa aibe o prietena, dar asa era moda. Erai la liceu, era musai sa ai prietena. Ii ceruse acest lucru lui Chae Rin din cauza ca era foarte insistenta si il cauta mereu. Credea ca o data stabilit acest lucru va putea scapa de vizitele neanuntate pe care Chae Rin i le facea la orice ora din zi. Cand ii era lumea mai draga se trezea cu ea ca intra in clasa, cautandu-l. Il pusese de nenumarate ori in posturi nu tocmai placute. Ii interzisese (dar fara nici o sansa) sa-l mai caute la scoala.
- Chae Rin. Daca vreau sa te vad voi veni eu, ii spunea mereu. Nici o sansa insa. Era asa de insistenta incat de multe ori il plictisea. Nu era innebunit dupa fete. Avea altele pe cap. Ca si JunKi dorea sa fie actor, dar ii placea si fotbalul. Se simtea ca pestele in apa cand facea ceea ce isi dorea, fara sa fie contrans de ceva sau de cineva. Se bucura nespus ca a reusit sa se imprieteneasca cu JunKi. Nu stia de ce, dar era binedispus in preajma acestui baiat, care nu te lasa sa-l cunosti prea usor. Poate din aceasta cauza, dorea sa fie in preajma lui. Inca din prima zi cand l-a cunoscut, a simtit ceva ciudat pentru acest baiat. I-a placut chipul lui usor efeminat, i-a placut statura si alura lui. Ii placea aroganta lui si disperarea pe care o avea mereu cand voia sa faca totul bine. Ii placea ca se dedica cu trup si suflet pasiunii lui. Dorinta lui nu era doar un fason de a face actorie. Isi dorea cu ardoare acest lucru si ii dedica cat de mult timp putea. Punea pasiune in tot ceea ce facea. Asta il atrase si pe Shi Won. Incepusera sa mearga peste tot impreuna. Plasatorii din salile de teatru incepura sa ii recunoasca si le faceau mici facilitati. Amandoi erau multumiti. Urmareau plini de incantare jocul actorilor. Cand ieseau de la vreun spectacol stateau si comentau tot ceea ce vazusera. Prietenia celor doi se adancea pe zi ce trecea, starnind gelozii de tot felul. Chae Rin era cea mai suparata. Se vedea data la o parte si asta o nemultumea profund. Nu suporta sa fie ignorata. „Ce fel de prieten imi este Shi Won daca toata ziua umbla cu JunKi.”
- Shi Won, il striga Chae Rin cand baiatul ramasese singur dupa ce JunKi pleca acasa.
- Ce-i? Ii raspunse indiferent Shi Won, lasand-o sa il ia de brat. Acum ce mai e? Il plictisise in fiecare zi cu cate o prostie si deja ii ajunsese. Se saturase. Nu stia de ce o respinge asa, dar nu simtea nimic pentru ea. Ce mai este de data asta? Iar JunKi? Doamne, ce ti-a facut baiatul asta? De ce esti asa de inversunata impotriva lui?
- E... e nesuferit, asta e. A devenit mai prieten cu tine decat mine . Cu ce ti-am gresit Shi Won? Si incepu sa planga.
- Ei hai, gata. Opreste-te. Ce vrei, este prietenul meu. Suntem baieti. E normal sa ne simtim bine impreuna. Avem multe lucruri in comun si sincer sa fiu nu am acum timp si nici rabdare sa fiu cu vreo fata. Imi pare rau. Hai sa ne oprim aici. Spuse si incerca sa-si retraga bratul din stransoarea fetei.
- Spune-mi ca nu am auzit bine. Spune-mi ca nu este adevarat. Se agata cu si mai multa putere de el.
- Aishhh, te rog, nu am dispozitia necesara sa ma joc cu tine. E imposibil, ca in lumea asta sa nu fie cineva care sa o iubeasca pe Chae Rin asa cum merita. Nu este bine sa fi legata de o relatie care nici macar nu exista. Asa ca sa ne oprim aici. Spuse si isi smulse bratul si pleca fara sa intoarca capul inapoi.
- O sa-ti para rau. Ai sa vezi Shi Won. O sa regreti, spuse Chae Rin suparata. Se aseza pe o piatra si ramase ganditoare.
- Ce faci aici? O intreba JunKi. Daca il astepti pe Shi Won, sa stii ca a plecat de mult, spuse si dadu sa treaca mai departe. Fata nici macar nu ridica privirea din pamant. Continua sa stea nemiscata, cu fata impietrita si scaldata de lacrimi. Chae Rin, nu auzi? Incerca sa o faca sa spuna ceva JunKi. Baiatul dadu sa plece, dar un suspin din adancul sufletului ii ajunse la urechi, facandu-l atent. Se uita cu bagare de seama la Chae Rin si atunci vazu ca fata plangea in tacere. Se apleca si incerca sa o consoleze, batand-o usor pe umar. Hai mie poti sa imi spui. Sunt prietenul cel mai bun al lui Shi Won, deci trebuie sa fiu si prietenul tau, nu?
- Da, asa este, spuse fata intr-un tarziu. Dar Shi Won nu mai vrea sa fie prietenul meu. Tocmai m-a parasit, spuse si incepu din nou sa planga. JunKi se aseza langa ea si o lua de umeri incercand de zor sa o consoleze.
- Daca vrei am sa vorbesc eu cu Shi Won, sa vad ce s-a intamplat, da? Vrei sa fac asta pentru tine?
- Ce motive ai tu, sa imi faci mie favorul asta? Il intreba si incercand sa isi stearga lacrimile cu dosul palmei. Lasa-ma, pleaca. Totul este din cauza ta.
- Ce spui? Intreba mirat JunKi. De unde si pana unde sunt eu marul discordiei? Nu am facut nimic ca sa va despart. De ce imi pui in carca treburile voastre? Acum chiar m-ai suparat. Am sa plec si am sa te las singura in continuare. E bine asa? Se ridica si chiar se pregatea sa plece.
- Te rog...te rog nu pleca. Mai stai cu mine spuse Chae Rin cu voce pierduta.
- Hai nu mai fi si tu asa. O sa intalnesti pe altcineva care sa te merite. Oricum ai toata viata inainte. Nu mai plange. O sa aflu eu pentru tine ce s-a intamplat. Ok? Acum trebuie sa plec. Ma intalnesc cu cineva.
- Poti sa...nu, nu. Bine pleaca. Voi pleca si eu. Promite-mi ca ai sa vorbesti cu Shi Won. Sunt cativa ani de cand tin la el. Nu vreau sa il pierd. Am sa fac cum vrea el, numai sa nu ma respinga de tot. 

- Hei..unde iti este mandria, domnisoara? Hai? Poate asta este si motivul. O sa vorbesc cu el si apoi vom vedea ce-i de facut. Bine?Hai acum ridica-te si pleaca. Du-te acasa si nu mai fi suparata. Si inceteaza sa mai plangi. Maine o sa ai ochii umflati si cearcane. Ingrijeste-te. Fa-te frumoasa. Trebuie sa arati bine.
- Da, usor de spus, greu de facut, dar o sa incerc. Multumesc pentru ajutor.
- Inca nu te-am ajutat, asa ca nu ai de ce sa imi multumesti inca. O ajuta sa se ridice. Ii tinu ghiozdanul si apoi o trimise acasa fara prea multe vorbe. Se uita in urma fetei si chiar ii paru rau pentru ea. „Oare de ce Shi Won a rupt-o cu ea? Draguta este, se imbraca bine, e cateodata imatura, dar asta se rezolva. Chiar nu stiu.” Ofta si pleca in drumul lui. Isi adusese aminte ca a uitat o carte importanta in banca. Trebuia sa o predea la biblioteca maine dimineata. Asta il adusese inapoi. Lua telefonul si il suna pe Shi Won..
- Hei, prietene, esti ocupat? Intreba JunKi vesel.
- Pentru tine niciodata, rase si Shi Won. De ce m-ai sunat? S-a intamplat ceva?
- Nu cumva cartea pe cate am luat-o de la biblioteca este la tine? M-am intors la scoala crezand ca am lasat-o in banca.
- Stai sa ma uit. Dupa un timp reveni. Da este la mine. Vrei sa ti-o aduc sau treci tu sa o iei? Intreba Shi Won.
- Tot sunt pe strada, vin eu sa o iau. Trebuie sa o duc maine inainte de cursuri la biblioteca.
- Bine, atunci te astept. Pe drum incepu o ploaie torentiala, care il uda pana la piele pe JunKi. Ajuns acasa la Shi Won cu hainele ude siroaie, il ruga pe acesta sa ii dea ceva de schimb, macar o bluza sau un tricou pana cand hainele lui se usuca.
- Avem cam aceeasi masura, ia un tricou si o pereche de pantaloni. Baia este acolo, ii arata cu degetul o usa inchisa. JunKi se grabi sa se schimbe. Isi sterse parul ud , fata si restul corpului cu un prosop, iar hainele le baga in masina la uscat. Iesi din baie si il vazu pe Shi Won holbandu-se la el.
- Ce s-a intamplat? De ce ma privesti asa? Am ceva pe mine? Intreba curios JunKi. 
- Hmm, ...nu. Nimic, spuse balbaindu-se Shi Won. De fapt ramasese uimit, de cat de bine arata JunKi cu parul ud cazut peste ochi. Cu bratele inca ude iesite din manecile scurte ale tricoului. Cu tricoul mulat pe pieptul bine dezvoltat al 6.baiatului. Imaginea asta il soca pe Shi Won si nu stia ce trebuie sa faca. Isi pierduse sirul gandirii. Era impresionat de JunKi. Nu stia de ce. Doar il mai vazuse la dusuri la scoala. Ceva astazi era diferit, dar nu stia ce. 
- Cat se usuca hainele vrei sa ne uitam la un film?il intreba JunKi.
- Ok. Hai. 
- A. Da. Inainte sa vin incoace am vazut-o pe Chae Rin. Plangea. Ai idee de ce? il intreba siret JunKi.
- Aaa, cred ca stiu. I-am spus sa nu se mai prosteasca si sa inceteze a crede ca este prietena mea. I-am spus ca trebuie sa ne oprim aici. Dar cand am plecat, nu plangea deloc. Ce a apucat-o asa din senin?
- Cum poti sa fii asa de crud? Ea chiar tine la tine. De ce nu o lasi sa traiasca cu...
- Te rog, sa ma lasi pe mine sa rezolv asta, da? Te rog sa nu te bagi. Chiar mi-am dorit sa o rup cu ea. Nu am timp de romante desantate. Nu am timp pentu ea. Vreau ca si tine sa devin actor si consider ca asta imi ocupa tot timpul. Ce am facut atat de rau, ca i-am zis ca nu am timp sa ma joc cu ea. Am fost sincer si chiar mi-am dorit pentru ea sa gaseasca un baiat bun care sa o merite si sa tina la ea. A fost gresit din partea mea? Eu zic ca am fost onorabil si serios.
- Ei, nu mai fi si tu asa de dur. Erai mai bun cand am venit eu in clasa. Erai mai tolerant cu ea.
- Da ai dreptate, dar tu ai reusit sa ma schimbi. M-ai facut sa vad lucrurile mult mai serios. Acum nu imi place sa ma prostesc inutil. Chiar nu simt nimic pentru ea. Doar simpatie, dar nu dusa la extrem. E un copil bun. Chiar imi pare rau pentru ea, dar nu pot face nimic in privinta asta.
- Wow, m-ai lasat fara replica. Pur si simplu m-ai dat gata. Joci un rol acum? Sau ce.
- Scuze. Poate iti par neserios, dar...Nu joc nimic, sunt sincer. E prima data cand nu joc nici un rol.Mereu am o masca pe care o pun in fata tuturor si joc un rol anume. Dar acum.. acum nu. 
- Hmm, nu stiu ce sa zic. M-ai lasat fara cuvinte. Nu. Eu credeam ca te cunosc, dar abia acum imi dau seama cat de serios esti. Scuza-ma. Ma simt un pic intimidat de tine, de sinceritatea ta. Oricum i-am promis lui Chae Rin ca o sa pledez cauza ei in fata ta. Consider ca prea brusc ai rupt-o cu ea. Incearca sa fi mai conciliant si rabdator. Rupe relatia cu Chae Rin incet. Fa-o sa doreasca ea, asta. Daca reusesti asa ceva, imi scot caciula in fata ta si ma inclin.Ok?
- Ok. Asa sa fie. Pentru ca m-ai rugat tu o sa incerc. Nu, o sa reusesc. Ai sa vezi. Bine. Acum filmul? Intreba Shi Won.
- Daaa, raspunse vesel JunKi. Apoi comentam da?
- Normal. De asta il si pun raspunse Shi Won. Se asezara unul langa celalalt si urmarira filmul in tacere. Din cand in cand JunKi zambea, sau radea la diferite faze. Isi schimba mimica fetei in functie de ceea ce se intampla pe ecran. Shi Won il privea fascinat, cum trecea de la o stare la alta. Incepea sa-l aprecieze mult mai mult pe JunKi. Filmul se terminase de mult, hainele lui JunKi se uscasera, ploaia se oprise si baiatul pleca in graba neuitand sa-si ia cartea pentru biblioteca. Il saluta in fuga pe Shi Won si pleca grabit.Shi Won ramase in usa privind in urma lui. Dupa un timp se dezmeticii si intra in casa ganditor. „Am ajuns sa il idolatrizez pe baiatul asta pana la extrem. Ce o fi cu mine? Pe zi ce trece il plac mai mult. Zilele care urmara, le dadu la toti de furca. De ce? Profesorul de actorie, le dadu sa faca o incercare. O provocare. O piesa de Shakespeare. Sa joace intr-o piesa ca in timpurile de inceput ale teatrului englezesc, adica toate rolurile sa fie facute de barbati. Era o provocare de zile mari. Toti erau exaltati, nerabdatori. Toti voiau sa-si dea aportul in aceasta provocare, dar nu era chiar atat de usor de facut. Rolurile se trasera la sorti. Fara partinire. Cei care au prins roluri de barbati erau fericiti, cei care au prins roluri de femei erau, disperati. Cum vor reusi ei sa puna in practica rolurile de femei? Bineanteles ca un rol de femeie ii reveni si lui JunKi. Provocarea era foarte mare. Se duse si se uita la niste piese de teatru englezesc. Vazu un film cu aceeasi tema si apoi pleca ganditor spre casa. Va reusi? Va reusi cu orice pret. Repetitiile fara costume erau in toi. Toti se descucau destul de bine. Ultima repetitie era azi. Toata lumea isi luase costumul si acum erau toti la machiaj. JunKi ocupa singur o camera. Se ocupa singur de tot. Reusi intr-un timp relativ scurt sa termine sa se imbrace si sa se machieze. Toata lumea era pregatita. Intrarea lui JunKi in scena, lasa pe toti cu gurile cascate.
- Wow, ce aparitie. Chiar tu esti JunKi? Intreba extaziat Shi Won. Nu pot sa cred. Zi ceva. M-ai lasat masca.
- Ce zici? Cum arat? Intreba satisfacut de reactia tuturor.
- Daca nu as stii ca esti tu, as zice ca este o fata frumoasa. Doamne. Cum ai reusit asa ceva? Esti fermecator. Ai o piele asa de fina, ii spuse si ii mangaie fata, cu dosul palmei. Ii mangaie pletele perucii si se uita la JunKi, ca si cum ar fi fost prima oara cand il vedea. Repede baieti, sa ii facem o poza. Esti incredibil. Poza asta o sa faca inconjurul lumii sa stii, iti promit asta. Piesa a avut un succes rasunator. Se juca o saptamana intreaga. Mereu veneau alti si alti spectatori care doreau sa vada piesa. Toti plecau incantati de ceea ce vedeau si ii dadura multe puncte lui JunKi in special. Proful de actorie era de a dreptul incantat. Nici macar o clipa nu banuise ce succes va avea aceasta provocare. La cateva zile dupa ce piesa nu s-a mai jucat, proful de actorie il chema in cancelarie pe JunKi.
- Te rog sa vi pana la mine, ii spusese proful printr-o scrisorica adusa de elevul de serviciu. 
- D-le profesor, ce s-a intamplat, intra si intreba curios JunKi. In incapere mai erau doi barbati care se uitau la inregistrarea piesei lor, cu mult interes.
- Te-am chemat pentru ca d-nul regizor de fata, m-a rugat sa va fac cunostiinta.
- Buna ziua spuse si se inclina respectuos. Ma numesc Lee Jun Ki si sunt elev in liceul acesta.
- Buna ziua. Wow! Esti chiar mai frumos decat ma asteptam. Te rog sa te intorci, il ruga regizorul facandu-i semn sa se intoarca incet, incet. Da... alura este buna. Chiar este ceea ce cautam. As vrea sa-ti propun un rol intr-un film. Ce zici? Esti interesat?
- Cum? Ce? intreba. Serios?
- Sunt cat se poate de serios. Acesta este scenariul. Te rog sa-l citesti si apoi daca esti de acord vom semna. E in regula asa?
- Ooo! Da. Multumesc de aceasta sansa. Luand scenariul, facu o gramada de plecaciuni si iesi cu spatele din cabinet.
- Shi Won un lucru bun mi s-a intamplat. Iata. Ce zici? Il intreba JunKi.
- Ooo, bravo. Au inceput sa ti se deschida niste porti. Poti sa-mi multumesti zise razand Shi Won.
- Sa iti multumesc? De ce? Intreba si el binedispus.
- Pai poza... poza circula pe internet si are o gramada de comentarii bune la ea.
- Da m-ai facut cunoscut peste noapte. Iti multumesc Shi Won. Ii intinse mana si apoi il imbratisa. Asa era salutul lor.
- Ce ai de gand acum? Accepti acest mic rol? Ar trebui. Rolurile mici te pregatesc pentru cele mari. Experienta conteaza.
- Da, ai dreptate. Ma intorc sa le comunic decizia mea. As fi acceptat atunci pe loc, dar mai voiam o parere.
- Da, du-te si accepta si azi trebuie sa faci cinste, spuse serios Shi Won. Chemam si fetele? Or sa se bucure amandoua pentru tine.
- Ha, ha, ha, in special Chae Rin. Sa nu crezi ca ii sunt simpatic. Nici macar un pic. Atat, doar ca nu ma mai uraste. A vazut ca nu concurez la inima ta. 
- Cum? Ce ai spus?, intreba Shi Won rosind pana in varfurile urechilor. Ce vorba este asta?
- A, nu, nimic. Doar ca...a spus un lucru ciudat si anume, ca ne purtam ca doi indragostiti. E comica rau fata asta. Numai prostii ii umbla prin cap. Hai sa chemam si fetele, asa o sa i se stearga din cap prostiile astea. Min Young isi ceru scuze, dar avea altceva de facut, asa ca declina invitatia, in schimb Chae Rin se bucura nespus de mult. Va fi cu Shi Won. Da.....va fi si JunKi, dar pe el o sa-l ignor total. Am sa ma descurc. O sa fac in asa fel ca JunKi sa plece primul si eu sa raman un pic mai mult cu Shi Won. Afland ca Min Young nu vine, JunKi voi sa renunte si el , dar Shi Won insista atat de mult incat nu rezista. Chae Rin era atat de evidenta si transparenta incat il enerva pe Shi Won, care se ridica primul si pleca fara o vorba, lasandu-i pe JunKi si Chae Rin singuri. Nu mai suportase rautatile fetei si prefera sa plece ca sa evite plecarea lui JunKi si mai ales ca nu voia ca acesta sa se simta prost. Bineanteles ca ea nu si-a dat seama ca a gresit, asa ca se uita urat la JunKi, dand toata vina asupra lui.
- Din cauza ta a plecat Shi Won, il acuza fata pe JunKi.
- De ce crezi asta? O intreba baiatul.
- Pai....am vrut sa fiu numai cu el. Tu nu puteai sa nu vii? Intreba suparata fata.
- Intentia mea asta a fost, dar Shi Won a insistat sa vin, si din cauza asta sunt aici. Imi dau seama cand sunt a 5 roata la caruta. Stiu macar atat. Sa stii ca nu sunt prost.
- Si atunci?...De ce nu ai plecat tu?
- Pe mine nu ma mai supara micile tale rautati, i-o intoarse el. Dar totusi , nu inteleg de ce a plecat Shi Won, se intreba ganditor JunKi. Trebuie sa vorbesc cu el neaparat, stie doar ca nu ma interesezi.
- Yaa! Voi baieti vreti sa muriti? Ce o fi in mintea voastra? Cum ..nu va intereseaza nici o fata?
- Ei, nu am spus ca nici una. Tu nu ma interesezi. Tu nu esti tipul de fata care o agreez eu. Esti prea directa, prea transparenta si de multe ori esti rautacioasa. Esti o fire mult prea realista si practica. Eu... eu doresc o fata sa fie romantica, sa pastreze un pic de mister, o fata care are vise. Ori tu.... Tu nu mai visezi de mult. Totul la tine este rece, planificat pana la detaliu. Atunci unde este misterul?
- Yah, ce cuvinte dure poti sa imi spui. Tu sigur vrei sa mori. Ti-ai platit toate datoriile si acum ce vrei?
- Hai, ca te duc acasa. M-am plictisit. Maine am antrenament dimineata asa ca trebuie sa ma odihnesc spuse baiatul si se ridica de la masa.
- Pot pleca si singura. Nu este nevoie sa te sacrifici ii raspunse intepata Chae Rin.
- Ei atunci cum vrei. Am plecat.
- Hey! Chiar pleci? Unde iti sunt bunele maniere? Nu stii ca nu este bine sa lasi o fata singura? Unde te crezi? Du-ma pana in statia de autobuz macar ii spuse bosumflata Chae Rin.
- Hotaraste-te o data. Ce fata indecisa esti. Nu Sti nici tu ce vrei. Hai si ii intinse mana sa o ajute sa se ridice.
- Ce crezi ca faci acum? Ai impresia ca o sa te tin de mana, doar ca ai vorbit cu mine frumos? Nici o sansa. Tine-ti mainile acasa. Ma descurc si singura, spuse si se ridica brusc in picioare. Bineanteles ca se impiedica imediat. Incerca sa-si mentina echilibrul si cu ultimile puteri se agata de ce putu.
- Au, tipa JunKi. Ce faci? Te-ai gasit sa te ti de parul meu? Mana nu iti ajungea? Spuse nervos incercand sa scape de stransoarea fetei. Fata il tinea strans in continuare, nereusind sa se redreseze. Dar tu chiar esti culmea, tipa JunKi in continuare. Hei,...da-mi drumul. Nu intelegi limba coreeana?
- Stai, stai un pic. Off. Vino un pas spre mine te rog, asa am sa reusesc sa imi revin, vorbi precipitat Chae Rin. JunKi facu un pas in spate si durerea pe care o simtea se atenua treptat. Simti cum mana fetei slabeste stransoarea si in cele din urma ii dadu drumul.
- Aproape ca m-ai lasat fara par. Stii ce mult doare? Ii reprosa lui Chae Rin. Aproape ca mi-au dat lacrimile de durere. Esti puternica rau. Sigur esti fata? Intreba JunKi. A Shi Won, ai venit? Fata asta aproape ca m-a omorat. Shi Won hotarase sa se intoarca sa-si ajute prietenul, asta numai in cazul in care cei doi mai erau impreuna. Isi calcase pe suflet si se intoarse. Pana la urma JunKi nu avea nici o vina ca Chae Rin era cum era. Ca sa-si salvaze prietenul isi calcase principiile si se intoarse. Gasi scena, asa cum o stiti. Ochii inlacrimati ai lui JunKi il alarmara si fugi spre acesta, incercand sa-l ajute cu ce putea.
- Hey, Shi Won, striga Chae Rin. Eu sunt prietena ta. Pe mine trebuie sa ma ajuti, nu crezi? Vorbi tafnoasa Chae Rin. Ei nu ca asta e buna. Ce faci? Batu din picior Chae Rin.
- JunKi, te doare ceva?, intreba Shi Won ingrijorat de fata lui JunKi si ignorand-o total pe Chae Rin. Ajutandu-l pe JunKi, se intoarse spre Chae Rin si striga la ea.
- Chae Rin. Nu te credeam asa. Esti foarte rea. Cand te-ai schimbat asa? Nu te recunosc spuse Shi Won. Acum nu am timp, dar vom vorbi cat de curand si asta foarte serios. M-ai dezamagit profund.
- Ei hai, nu va certati din cauza mea. Hai sa o ducem pe Chae Rin in statia de autobuz. O lua de mana pe Chae Rin si o trase dupa el. Hai Shi Won. Vreau sa vorbim amandoi. Am ceva foarte serios de vorbit cu tine. Da? Ajunsi in statia de autobuz JunKi ii dadu drumul mainii lui Chae Rin si se aseza pe banca. Statu in tacere pana ce autobuzul veni si o urca pe fata in el. Apoi se intoarse catre Shi Won care in acest timp statuse in picioare sprijinit de peretele de sticla din statie. 
- Hai prietene, e timpul sa mergem si noi nu crezi? Il lua de umeri pe Shi Won si pornira amandoi unul langa celalalt.
- Mergem la mine? E aproape, spuse Shi Won incet.
- Da. Auzi? Te superi daca raman la tine in seara asta? Sunt prea obosit si voi ajunge foarte tarziu acasa. Ce zici? Esti de acord?
- A, da, da. Normal. Poti sa ramai. Chiar te rog. Dar trebuie sa dormi cu mine in camera, sper ca asta nu te deranjeaza prea mult nu?
- Nu, chiar deloc, spuse razand JunKi. Odata ajunsi acasa la Shi Won, se pusera pe vorbit si uitara curand de notiunea timpului. Noaptea se apropia incet si timpul de culcare veni. Pregati patul pentru amandoi si ii dadu lui JunKi o pijama.
- Ce ai?, il intreba JunKi. Ce ai fata asa de rosie si acum parca tremuri tot. Iti este rau cumva?
- A, nu, nu, se balbai Shi Won. Emotia pusese stapanire pe Shi Won.’Oare de ce se poarta asa? Doar e JunKi nu altcineva.’ Ofta si se baga in pat. JunKi adormi curand. Shi Won petrecu o noapte alba. Il privi pe JunKi cum doarme. Ma port ca un indragostit in preajma lui JunKi. Sunt dus cu capul. Are dreptate Chae Rin. O cred ca este suparata si pe buna dreptate. Dar....uita-te ce gura frumoasa are, ce buze. Uita-te ce fata ca de fata are. E prea frumos pentru un baiat. Daca ar fi fata si pentru ele ar fi mult prea frumos. A doua zi la antrenament JunKi cazu destul de rau si isi scranti piciorul drept. Cu toate ca avu parte de ingrijire medicala imediata, doctorul ii recomanda o saptamana de pauza. Shi Won il lua in carca si il duse acasa la bunica lui.
- Nu va speriati, nu este foarte grav. Are nevoie de odihna si apoi este ca nou, o linisti pe bunica lui JunKi. Am sa vin si maine. O sa-i aduc si temele, nu va faceti griji. JunKi sa te odihnesti si sa ai grija. Sti ce a zis medicul, sa nu fortezi piciorul o saptamana.
- Da, mersi pentru tot Shi Won. Esti un adevarat prieten. Ce m-as fi facut fara tine? Spuse prietenos JunKi. Ok, maine te astept. Sa ai grija pe drum. Pa. Iesind din casa lui JunKi, Shi Won se sprijinii de poarta casei si se ghemui fara vlaga. Inima ii batea cu putere, fata lui ii lua foc. „Ce copilareste ma port. Cred, cred ca il plac pe JunKi. Trebuie sa-i spun acest lucru, atunci nu as mai simti apasarea asta in piept. Cand l-am carat, am crezut ca o sa-mi iasa inima din piept, asa de tare imi batea. Doamne, si cand l-am vazut ranit, am crezut ca mor. E clar. Il plac. Off. Oare cum ma va privi de acum in colo? Ce am sa fac mai departe cu viata mea?” gandurile astea ii treceau prin cap cu o viteza uluitoare. Trecu saptamana repede si cei doi erau mai nedespartiti ca oricand. Grija excesiva a lui Shi Won, JunKi o punea pe seama ingrijorarii ca pierde un bun atacant la fotbal. Shi Won simtea ca ziua cand trebuia sa se confeseze se apropia din ce in ce mai mult. De la o vreme Shi Won cocheta cu muzica. Ii placea sa cante. Avea si o voce deosebita, grava, calda. JunKi era in stare sa-l asculte ore, zile intregi. Muzica il transforma pe Shi Won. Devenea alta persoana si asta ii placea mult lui JunKi. Il aprecia din ce in ce mai mult pe Shi Won. Dupa scena pe care o facuse Chae Rin, se pare ca aceasta s-a trezit la realitate si nu mai era asa de prezenta intre cei doi. Fata pastra distanta, dar ca o fata geloasa, urmarea fiecare gest, fiecare miscare, a celor doi, confirmandu-si inca o data ca era „ceva putred in Danemarca.” Cu toate astea nu mai venea asa de des in preajma lor si vedea cu parere de rau cum Shi Won se transforma incet, incet.
- Buna, prietena Chae Rin, spuse JunKi si o batu prieteneste pe umar. Ce faci? Nu ai mai venit sa ne vezi. Esti suparata? Sau ai pe altcineva? Spuse razand baiatul.
- O buna, ai venit? Il intreba serioasa fata. Voiam sa vorbesc cu tine. O sa-ti para o nebunie ceea ce iti spun acum, dar crede-ma ca este adevarat. Si a vazut o gramada de lume asta. 
- Ma sperii, zau asa. Ce s-a intamplat?-intreba baiatul cu zambetul sters incet, incet. Ai patit ceva?
- Shi Won. De el esta vorba.
- Ce-i cu el? S-a intamplat ceva cu el? Are nevoie de ajutorul meu, zi-mi repede ce este.
- Cred, a ba nu. Sunt sigura ca Shi Won te place, spuse fata cu ochii in pamant. 
- Ei, m-ai speriat. Normal ca ma place. Suntem prieteni buni, chiar foarte buni, as zice. 
- Nu, nu in sensul asta. Te place ca pe o fata! Ai inteles acum?
- Ei nu zau, ma faci sa rad. Ai venit pana aici sa-mi spui toate prostiile astea? Vino si tu cu ceva nou. Mereu si mereu, tampeniile astea. Tu chiar nu ai alta treaba de facut, de iti pierzi timpul cu maruntisuri din astea? –spuse enervat de fata asta care il pisa la cap cu prostii de doi lei.
- Poti sa fi si tu o data serios? Chiar nu vezi ca Shi Won te place cu adevarat incerca fara succes sa se faca ascultata.
- Am plecat. Alta data, sa nu mai deschizi subiectul asta in fata mea. Ai inteles? Nu vreau sa mai aud asa prostii. Te rog. Daca vrei sa ramanem prieteni, te rog sa incetezi si sa accepti ca Shi Won nu te vrea in viata lui. Cauta un baiat bun, care sa te iubesca si caruia sa ii pese de tine. Ai inteles? Acum plec. Pa, spuse si ii intoarse spatele lasand-o neconsolata pe Chae Rin....
- Shi Won, ai mai vorbit cu Chae Rin de curand? Fata asta a luat-o razna rau de tot. Ce crezi ca mi-a zis de data asta? A zis ca tu ma placi ca pe o fata. Nu-i asa ca este amuzanta rau? Cu toate ca m-am plictisit de prostiile pe care le spune mereu. Cauta si tu sa vorbesti cu ea. Spune-i ce vrei, numai sa inceteze cu prostiile astea. Ma fac sa ma simt inconfortabil.
- JunKi, chiar ti-a spus ea asa ceva?, il intreba speriat Shi Won. Oare ce a apucat-o din nou? Am crezut ca s-a potolit, dar...Asculta, si daca ar fi adevarat ce ti-a spus ea? Ce ai face?, il intreba plin de curiozitate Shi Won. 
- Sincer? Nu stiu. Nu m-am gandit niciodata la asa ceva. Am considerat-o o prostie si nu mi-am batut capul cu gandurile astea. Dar de ce imi pui intrebarea asta asa de o data? Ai cumva ceva sa imi spui Shi Won? Trebuie sa stiu ceva? Sa stii ca ma sperii. Nici nu vreau sa ma gandesc. Nu vreau sa stiu. Daca incepi si tu , sa stii ca plec, spuse si se ridica de pe banca pe care statea. Shi Won il apuca de mana si il trase inapoi pe banca silindu-l sa se aseze.
- Pleci dupa ce vorbim, spuse Shi Won serios. Parca niciodata nu il vazuse asa de grav si de serios pe Shi Won. Zambetul de pe buze ii pieri si se pregati ca pentru ceva foarte rau. Inima ii spunea ca ceva nu este cum trebuie si acum...acum se temea. Ii cauta privirea prietenului, dar acesta nu avea curajul sa-l priveasca in ochi. Vorbi, cu privirea aruncata in gol, ferind contactul vizual cu JunKi. La inceput nici macar nu auzi ce Shi Won spunea. Era prea preocupat sa-i caute privirea, sa vada adevarul din ochii lui. Dar incet, incet franturi din confesiunea acestuia ii ajunsera la urechi, lasandu-l mut de uimire.
- Si vreau sa te protejez...auzea ca prin ceata JunKi, imi ia foc....langa tine.
- Stai. Opreste-te...opreste-te o clipa il ruga JunKi pe Shi Won, dar acesta parca era in transa si continua sa vorbeasca fara sir, eliberandu-se de toata frustrarea si apasarea pe care le simtise pana atunci. JunKi isi acoperi urechile cu amandoua mainile, si ingana incet o melodie, incercand sa nu auda nimic din ceea ca Shi Won ii spunea.
- Off, ofta Shi Won, dupa un timp.
- Gata? Te-ai eliberat?, il intreba JunKi curios.
- Da, da. Ma simt mai usor si mult mai bine acum ca am scapat de apasarea asta. Nu mai puteam. Mai aveam putin si ma sufocam, ii raspunse usurat Shi Won.
- Acum vrei sa imi spui si mie ce a fost asta?, il intreba serios JunKi. Nu am inteles absolut nimic. Poti sa repeti?
- Hmm? Sa repet? Acum?, intreba Shi Won stanjenit.
- Da acum. M-ai facut curios si trebuie sa aflu. Dar nu stiu de ce, cred ca imi va parea rau de ce voi afla, raspunse trist JunKi.
- Nu, nu pot sa repet. Mai ales acum cand mi-ai spus vorbele astea. Nu, spuse cu parere de rau in glas si cu lacrimile gata sa ii cada pe obraz. Si cu toate astea...Trebuie, trebuie sa stii. Imi place de tine JunKi. Din prima clipa, cand te-am vazut am simtit ceva ciudat. Inima mea e prea slaba in preajma ta. Nu stiu. Chiar nu stiu de ce simt asa ceva pentru tine. Stiu doar ca imi este cu neputinta sa stau o zi fara sa stiu ceva despre tine. Simt nevoia sa te protejez sa te ajut. E ceva ciudat aici? Stiu ca prefer prezenta ta, decat a multor fete. Ma simt fericit cand sunt cu tine. Sa nu crezi ca doresc ceva pervers. Nu. Chiar nu m-am gandit niciodata in sensul asta. JunKi il privi stupefiat. Cand reusi sa-si revina il intreba:
- Nu vrei sa cunosti o fata? O super fata. Delicata, gingasa ca o floare de primavara. Iti promit ca ea te va putea ajuta

Din cauza ca am petrecut mult timp impreuna, esti confuz. E scuzabil. Dar totusi gandeste-te, ca suntem baieti. Nu poate fi nimic intre noi. Si sincer sa fiu nu imi plac deloc barbatii. Sunt in lume atat de multe fete , ca ar fi si pacat sa ne placem intre noi. Hai, te rog. Nu vreau sa se strice prietenia noastra. Pot sa ma fac ca nu am auzit nimic. O pot face. Vrei? Te consider cel mai bun prieten. Nimeni pana la tine nu a stat sa-mi asculte dorintele, visele. Tu m-ai inteles perfect. Nu vreau. Chiar nu vreau sa se termine asa. Intelegi? Si il zgaltai cu putere de umeri pe Shi Won. Trezeste-te. Promite-mi ca nu vei mai spune niciodata , ce tocmai ai spus acum. M-ar durea prea tare. Nu pot sa cred ca Chae Rin, superficiala Chae Rin a vazut mai bine ca mine totul. 

- JunKi. Te rog, sa te opresti acum. Nu mai suport. Vreau sa ma duc acasa si sa dorm. Imi doresc sa nu ma mai trezesc niciodata. Imi pare rau. Ma vei ierta?

- Sigur. Shi Won, hai sa mergem acasa. Maine va fi o noua zi. Vom uita tot si o vom lua de la capat. Da?

- Eu nu vreau sa uit nimic. Tocmai m-am eliberat, spuse Shi Won. Dar poate ca ai dreptate si maine va fi o alta zi.

- Normal. Maine va fi o alta zi. Hai. Pe maine spuse si pleca mai mult alergand. Voia sa puna cat mai mare distanta dintre ei. Nu ii era rusine, dar ...dar nici bine nu se simtea acum. A doua zi JunKi il evita special pe Shi Won. Voia sa nu mai petreaca atata timp doar cu el. Trebuia sa fie concentrat la ceea ce dorea sa faca. Sa devina actor. Shi Won ii intelegea perfect pozitia si spunandu-si ca inca nu si-a revenit din soc, il lasa pe JunKi singur cu gandurile lui. Zilele ce urmara nu schimbara cu nimic atitudinea celor doi. Shi Won inca avea rabdare, iar JunKi se concentra pentru rolul pe care il pregatea, pentru filmul la care era solicitat. Min Young era super incantata de sansa pe care JunKi o capatase, dar ii reamintea mereu ca a avut sprijinul prietenului sau Shi Won.

- Min Young, pot sa te rog ceva?, intreba JunKi intr-una din zile.

- Da zi. S-a intamplat ceva? Ai nevoie de ajutorul meu?

- Nu stiu cum sa-ti spun, dar vreau sa...te imprietenesti cu Shi Won, spuse cu greutate in glas JunKi.

- Adica cum? Nu are prietena? Pe Chae Rin? Se potrivesc amandoi, spuse fata.

- Ei nu este asa. Chae Rin e ca scaiul. El a vrut sa isi vada fiecare de viata lui, dar Chae Rin este incapatanata. Se agata cu disperare de Shi Won, dar asta nu il ajuta foarte mult. Tie pot sa-ti spun. E ceva ce ma macina de cateva zile. Sunt confuz. Shi Won e confuz. De aceea te rog. Ajuta-ma. Si ii povesti fetei tot ceea ce s-a intamplat cu cateva zile inainte, lasand-o si pe ea total deceptionata. Acum intelegi? Nu pot sa il lasa asa. Trebuie sa-l ajut. Cand te-a vazut prima data, mi-a vorbit despre tine in termeni elogiosi. Atunci am fost un pic speriat ca i-ar place de tine si ca ti-ar putea face un rau. Pe atunci nu-i cunosteam sufletul, inima. E un baiat bun. Ai vazut si tu. Ce zici? Ma ajuti?

- Ce pot sa spun? Am sa incerc. A doua zi dupa discutia aceasta, JunKi aparu la scoala tuns scurt. Toata lumea inlemni. Isi tunsese frumosul par..JunKi. Wow.

- JunKi, ce s-a intamplat?, toti colegii il asaltara si-l intrebau de zor ce s-a intamplat.

- Ati uitat baieti ca am un rol intr-un film? Acum trebuie sa-mi intru in rol nu?

- Shi Won, vino aici sa-l vezi pe prietenul tau, tuns, strigara baietii cand aceste isi facu aparitia in clasa.

- Wow!, exclama plin de incantare. Iti sta asa de bine. Nu am crezut ca daca te tunzi vei arata asa de cool. Nu-i asa baieti?

- Da, Shi Won ai perfecta dreptate spusera si restul baietilor.

- Cum? Nu par ciudat?, intreba curios JunKi. Eu ma simt ciudat. Min Young a spus ca acum arat ca un barbat adevarat. Ca s-a dus cu fata draguta de fetita. A Shi Won, apropo. Azi trebuie sa ne intalnim cu cineva spuse misterios JunKi. Si iata asta este pentru tine spuse si ii intinse un bilet. 

- E pentru mine? De la cine?, intreba Shi Won rosind usor.

- Da. Mi l-a dat o fata spuse cu glas tare si uitanadu-se triumfator peste capetele celorlalti baieti care se adunasera in jurul lor ca la un spectacol de circ. Hai baieti e timpul sa plecam. Trebuie sa-l lasam pe Shi Won singur rase JunKi si dadu sa plece si el.

- Stai, il opri Shi Won. Nu inteleg nimic. Ce inseamna asta si flutura biletul primit. 

- Ce nu intelegi? Ai devenit pentru cineva cel mai important din viata, ii raspunse zambind JunKi.

- Dar, am vrut sa-ti spun altceva. Din cauza mea te-am oprit de fapt. Sper ca nu din cauza mea te-ai tuns, nu? Si oricum ...sa stii ca iti sta super bine. 

- Iar incepi? Sa stii ca am sa ma supar cat de curand. Eu iti aduc bilete de la fete si tu imi spui ca sunt dragut. Hai, te rog, revino cu picioarele pe pamant. Unde crezi ca te vor duce prostiile astea? Tu crezi ca ceea ca zici tu ca simti te poate duce undeva? E o aberatie. Nu are nici un viitor. Eu personal nu am sa accept niciodata asa ceva. Intelege-ma si pe mine. Imi este destul de greu. In curand voi pierde un foarte bun prieten si asta ma doare foarte mult. Intelegi? Ori renunti la ceea ce crezi tu ca sunt sentimente si ramanem prieteni, ori nu renunti si atunci voi fi nevoit sa renunt eu la prietenia noastra. Ce crezi ca are pret mai mare? Trebuie sa faci o alegere si asta cat mai repede cu putinta. Si apropo, biletul este de la Min Young. Chiar te place si asta demult, dar nu a indraznit sa se apropie de tine, din cauza lui Chae Rin. Nu a vrut sa intervina intre voi doi. Acum ce zici?

- Wow, asta chiar ca m-a dat pe spate. Min Young? Ea?

- Da. Nu-i asa ca este tentant? , il intreba JunKi curios si urmarindu-i mimica fetei lui Shi Won. Aceasta parca se lumina si capatase un oare care interes. Sa fi pregatit. Mergem la intalnire. Ai sa vezi si alta fata a ei. Nu iti va parea rau. Se pare ca stratagema lui JunKi dadea roade. Primul pas era facut. I-a trezit curiozitatea si asta era un lucru bun. Intalnirea decurse cum nu se putea mai bine. S-au intalnit toti 3 si apoi JunKi sub un pretext pueril i-a parasit, lasandu-i singuri. Min Young l-a facut pe Shi Won sa uite tot ceea ce-l framanta si chiar l-a facut sa rada. Veselia celor 2 era molipsitoare, iar perechile care treceau pe langa cei doi ii priveau plini de incantare. Cei doi faceau o pereche frumoasa. Amandoi tineri, veseli, frumosi. O incantare pentru ochi. Intalnirea lor se prelungi spre satisfactia lui JunKi care rasufla usurat. Bucuria lui fu de scurta durata insa, caci Chae Rin isi facu aparitia.

- Credeai ca nu stiu ce pui la cale?, il intreba fata pe JunKi plina de suparare.
- A Chae Rin. Ce mai faci? Nu ne-am vazut demult, incerca fara succes sa-i abata gandurile fetei. Cum o mai duci?
- Nu fa pe interesantul cu mine ca nu-ti merge. Ai inteles?, tipa Chae Rin sufocata toata de nervi. Asta ai vrut de la bun inceput nu? Ai vrut sa-i combini pe cei doi nu?, tipa batand din picior.
- Ei nu, asta este prea de tot. Nici in visele cele mai negre nu mi-am dorit asta, dar...Ce sa fac? Se plac amandoi. Nu pot sa stau in calea fericirii lor nu?, intreba malitios JunKi.
- Ya!, tipa Chae Rin. Nu incerca sa scapi cu stratagema asta de doi bani. Nu merge, gandeste-te la altceva. Batand din gene nevinovat JunKi se pregati sa plece, dar... se trezi prins de incheietura mainii si zmucit pentru a se intoarce. Pirueta involuntara pe care o facu, ii deregla echilibrul facandu-l sa se incline in fata. Ahh, ce s-a intamplat? Avantul pe care l-a avut s-a oprit in clipa in care buzele lui le intalnira pe cele ale fetei. Buze fierbinti, muscate pana la sange de enervare, intalnira buzele usor umede ale lui JunKi, care mai pastrau o urma de suras pe ele. Amandoi au ramas cateva secunde nemiscati, apoi au sarit aproape in acelasi timp departandu-se unul de celalalt.
- Cee, ce faci?, intreba aproape fara glas JunKi.
- Eu? Tu esti cel care nu stie sa se stapaneasca. Nu stiam ca asta iti doresti, raspunse sarcastica Chae Rin.
- Sa nu intelegi gresit, incerca sa se disculpe JunKi. Nu am avut nici cea mai mica intentie sa fac asa ceva. Nu crezi ca as fi putut sa o fac mai de mult daca doream asta? Am avut ocazii nenumarate, dar nu ma interesezi.
- Adica sa inteleg, ca nu iti plac fetele?, intreba cu subanteles Chae Rin.
- Ce insinuezi? Iar prostii de minte bolnava? Ti-am spus sa-ti controlezi imaginatia. Cand scapa de sub control o ia razna. Inceteaza te rog cu prostiile care iti trec prin cap, spuse foarte serios si pleca in graba, lasand in urma lui fata care il privea cum pleaca.Nu pot sa cred ce s-a intamplat. Eu il plac pe Shi Won, il plac pe Shi Won...il plac pe....JunKi? Inima mea a luat-o razna cand l-am avut langa mine. Recunosc ca arata bine si ca orice fata ar fi interesata de el, dar nu eu. De ce sa fiu si eu? Ce se intampla cu mine?, se intreba luandu-si obrajii fierbinti in palmele reci. JunKi alerga pe strazi cuprins de o groaza totala. Oare ce fusese asta? Ce tocmai se intamplase? Ei...nu a fost nimic. Doar un accident. Un mic accident. Dar ce buze fierbinti avea Chae Rin, si aproape ca am simtit gustul sangelui. Erau asa de umflate, de cat de mult le muscase. Dar ce am, de ma gandesc acum la ea? E Chae Rin. Dar...Clipele cand buzele lor se atinsesera, acum il faceau sa se intrebe, ce mama naibi se intamplase acolo? Gandurile nu ii dadeau pace. Acum avea ceva de clarificat cu Chae Rin.Da, Chiar, isi spuse si se rasuci la 180 de grade si alerga inapoi spre locul unde tocmai o parasise pe Chae Rin. Fata tocmai se desmeticise putin si se pregatea sa plece spre casa, cand JunKi o apuca de mana si o trase spre el sarutand-o. Timp, spatiu, nu mai exista nimic in jurul lor. Sarutul! Atat. Doua inimi care bateau la unison. O profunda mirare ii cuprinse pe cei doi. Cand isi desprinsera buzele din sarut, amandoi se privira in ochi de parca atunci era prima data cand se vedeau. Se priveau lacom, de parca nu s-au vazut niciodata. JunKi incerca sa isi revina, dar uimirea care il cuprinsese il lasase fara reactii. Nu, nu putea sa fie Chae Rin. Nu intelegea cum de fata asta pe care el nu o privea mai de loc, sa aprinda in sufletul lui o vapaie de foc. Cand se sarutasera prima data, inima lui se oprise din batai. Ca sa se convinga ca a fost o gresala se hotarase sa se intoarca si sa o sarute din nou ca sa-si confirme ca nimic nu s-a intamplat, dar...Tocmai i se ridicase o perdea de pe ochi.
- Nuuu. Nu Chae Rin. Nu ea. Doamne fa sa nu fie adevarat. Se gandea la toate astea, dar o strangea cu putere la piept pe Chae Rin, lasand-o aproape fara suflare. Fata in nedumerirea ei se lasase luata in brate si chiar fara sa vrea raspunse si ea imbratisarii. Cel de al doilea sarut o lasase pur si simplu abandonata, pierduta, fara replica de raspuns. Vointa, gandurile se pierdura undeva, nu stia unde...Stia doar ca dorea ca timpul sa se opreasca in loc si clipele astea sa se prelungeasca la infinit. Uitase tot. Uitase ca il urase pe JunKi, uitase ca il placuse pe Shi Won. Uitase ca era geloasa. Atat se intreba: De ce JunKi. Din toata lumea asta de ce tocmai el. O intrigase de la prima lor intalnire, o facuse sa fie geloasa pe prietenia celor doi baieti, il urase apoi pe JunKi, si acum?...Acum ce sentiment avea pentru el? Ce definitie putea sa ii dea sentimentului pe care tocmai il simtea? Oare il placea pe JunKi? De ce? De cand? Totul in jur se invartea fara rost. Cei doi pastrau tacerea. Se asezara tacuti pe o banca. Nu indraznea nici unul sa vorbeasca. Nu indrazneau sa se priveasca din nou. JunKi isi freca de zor mainile intr-un tic nervos, iar fata isi luase obrajii fierbinti si rosii in palme, necutezand sa faca nici o miscare.
- Hmm, nu stiu ce sa zic, vorbi intr-un final JunKi, dregandu-si glasul. Chae Rin, cred...cred ca este o gresala. Nu poate fi adevarat,nu? Spune si tu. Eu, ...tu, niciodata. Niciodata nu te-am privit ca pe o fata. Te-am privit mereu ca pe prietena lui Shi Won. Chiar de la inceput. Te rog, te rog spune-mi ca nu este adevarat. Spune ceva! Fata continua sa ramana tacuta, fara sa dea nici o replica lui JunKi care o privea innebunit. Dupa un timp destul de mult vorbi.

- Nu cred ca este adevarat. A fost un accident. Da asta trebuie sa fi fost, vorbi fata cu o voce pe care nici ea nu si-o recunoscu. In gand isi spunea: Oare pe cine vreau sa pacalesc? Si cu voce tare vorbi din nou. Nu, sigur nu. Eu...tu, niciodata. Se ridica si pleca impleticindu-se, lasamdu-l pe JunKi muncit cu gandurile lui singur pe banca. Pleca si el abatut spre casa. Cu gandurile aiurea, mergea fara sa stie cand va ajunge, unde va ajunge. Intra in casa, isi saruta bunica si urca la etaj in camera lui de unde nu mai iesi decat a doua zi.
- Cred ca am visat urat, isi spuse JunKi cand se trezi de dimineata. Noapeta trecuse foarte greu. In mare parte, baiatul nu pusese geana pe geana. Se gandise la situatia imposibila in care era. Si asta tocmai acum, cand avea mare nevoie de cat mai multa liniste, sa lucreze pentru rol. Ciuguli cate putin din mancarea pusa pe masa de bunica lui si se grabi sa plece spre scoala. Bunica lui privi lung in urma nepotului sau si clatina din cap cu subanteles. Iar o zi grea pentru JunKi isi spuse zambind usor. Intra in casa si se apuca sa scrie o scrisoare catre fiul sau-tatal lui JunKi. Era raportul lunar pe care bunica se obligase sa-l scrie, atunci cand fusese de acord sa il primeasca pe nepot la ea si care il dadea tatalui baiatului. Asta fusese una dintre conditiile pe care pe care le pusese tatal lui JunKi, mamei sale.
- Mama, sa-mi spui daca baiatul intra in probleme, daca are nevoie de mine, stii tu. Nu trebuie sa-ti mai spun. Atat doar ca nu prea pot sa-ti trimit bani lunar, dar cand voi putea am sa-ti dau.
- Nu-i nevoie fiule.Am banii lasati de raposatul taica-tu. Oricum nu avem nevoie de prea mare de bani. Ne descurcam pe moment.
- Nu vreau sa afle JunKi ca noi vorbim. Poti tine secret mama?
- Da fiule. Stai linistit. Asta fusese conversatia lor in legatura cu JunKi. Pentru cineva neavizat ar fi zis ca tatal lui este rece, dar nu era adevarat. Nu putea sa-si arate adevaratele sentimente si de multe ori parea dur, rece, distant. Ajuns la scoala JunKi , cauta cu privirea si o vazu pe Chae Rin. Se pare ca si fata avusese o noapte alba ca si el. Cand a zarit-o s-a ascuns repede dupa un pom, punandu-si mana pe inima sa si o domoleasca. Off, ce tampenie, isi spunea in sinea lui. Cum am putut sa cad in asa capcana, nu stiu. Chiar nu stiu. Oare ce ma fac acum?
- Hey JunKi, de cine te feresti aici, striga Shi Won vesel si veni spre prietenul sau, uitandu-se peste umarul lui, incercand sa-si dea seama unde se uita baiatul.
- Ah, ce m-ai speriat zise JunKi si isi feri privirea de prietenul iscoditor. Ai ajuns?, il intreba dupa ce se mai linisti putin.
- Da acum 10 minute. Am condus-o pe Min Young la ea in clasa si acum iata-ma, spuse vesel. Dar tu ce ai? De ce ai fata asa de...
- Cum?...Se pipai si JunKi chiar speriat. Am ceva pe afata? Si azi am filmari. Off. Nu se poate.
- Ooo! Stai linistit. Nu ai nimic pe fata, doar ca ai mici cearcane. Ce s-a intamplat, de nu ai dormit?
- De, de unde stii? Se balbaii usor surprins JunKi.
- Sincer, ce ai? Ai inceput sa ma ingrijorezi si dadu sa-l ia de umeri pe prietenul sau. JunKi se retrase incet si incerca sa schimbe vorba.
Prietene, esti vesel. Sa inteleg ca...
- Da, sunt fericit. E un inger de fata, ai avut dreptate. Asta totusi nu inseamna ca te-am uitat pe tine, zise razand Shi Won.
- Nu mai glumi asa, te rog, spuse rugator JunKi.
- Bine, bine. A , apropo am zarit-o pe Chae Rin. Cand m-a vazut, s-a intors cu spatele si m-a ignorat total. I-ai spus cumva ceva? Trebuie sa am o discutie cu ea cat de curand, spuse serios Shi Won.
- Nu, nu i-am spus nimic, si las-o in pace acum. Daca vrea sa te ocoleasca e ok. Nu o mai intarata. Nu este mai bine asa? Las-o sa uite. Hai sa intram in clasa, ok?
- Ok. Daca zici tu ca este bine asa , e bine si din partea mea. Orele care urmara, trecura pe langa JunKi care nu putea sa se concentreze deloc. Totala lui absenta nu trecu neobservata si bineanteles ca toata lumea se intreba ce era cu el. Shi Won era destul de preocupat de sentimentele lui, asa ca nu prea avea rabdare sa asculte confesiunea nimanui acum. Din cand in cand il mai trezea pe JunKi din visare cu cate un ghiont in coaste. Shi Won radea tamp de glumele proaste pe care i le facea lui JunKi. Acesta nu era atent deloc, nu gusta acest gen de glume si chiar nu avea timp acum de ele. Era prea afectat de sentimentele care il covarsisera. In pauze nu iesea deloc si incerca sa evite cat de mult putea pe Chae Rin. Se pare ca si fata facea acelasi lucru. Reusira amandoi sa se evite. Dar totul are un sfarsit, iar ei trebuiau neaparat sa se lamureasca. Poate maine isi spuse JunKi si pleca ingandurat spre casa. Cu capul in pamant (nu se uita pe unde merge) ajunse la aceeasi banca pe care statuse ieri cu Chae Rin. OMG. Ce caut aici? Trebuie sa plec cat mai repede isi spuse speriat JunKi . Dadu sa plece si se lovi de Chae Rin care umbla si ea pierduta de colo, colo. Cand se vazura amandoi inlemnira. Se uitau unul la altul, muti amandoi. Doar ochii lor isi vorbeau.
- Buuna, se balbai JunKi. Ce faci pe aici? , intreba cu greutate JunKi.
- A, buna, nici eu nu stiu. M-am trezit deodata aici. Stii aici este zona in care ma intalneam cu Shi Won, minti fata rosindu-se pana in varful urechilor. Speram sa ma intalnesc cu el spuse nesigura fata.

- Cu el?, intreba JunKi. Ce, ce voiai sa ii spui?, intreba serios JunKi.
- Acum ca m-ai intrebat, chiar nu stiu ce ar trebui sa vorbesc cu el. Simt doar nevoia sa vorbesc cu el. Doar e prietenul meu nu?, intreba fata nesigura.
- Nu crezi ca ar trebui sa vorbim noi doi intai?, intreba JunKi serios.
- Cee? Ce trebuie sa vorbim? Avem ceva de vorbit noi doi? Nu. Totul este clar intre noi. Nu s-a intamplat nimic. Suntem 2 oameni care ne cunoastem si atat. Nimic mai mult. Nu vreau nimic altceva. Imi este bine si fara tine si Shi Won. Pana la urma l-am pierdut. Cu toate astea nu imi pare rau. E un baiat bun si chiar nu merita sa fie chinuit asa, cu toate ca il inteleg un pic. Doar un pic.
- Ce spui acolo? Trebuie sa vorbim. Chiar trebuie, sunt confuz. Ce a fost ziua de ieri?
- Eu am uitat tot. Din partea mea nu a fost nimic. Cu toate ca primul meu sarut trebuia sa fie cu persoana iubita, dar am pierdut si sansa asta. Off pentru asta te urasc. De ce trebuia sa fi tu primul care ma saruta? Un baiat care nu are nici in clin nici in maneca cu mine. E doar un cunoscut si atat.
- Ya! Baga-ti mintile in cap si nu mai vorbi prostii, da? Un cunoscut si atat? Vorbesti serios? Gandeste-te bine inainte sa raspunzi. Daca raspunzi gresit o sa regreti mai tarziu.
- Ok. O sa ma gandesc, spuse si se intoarse sa plece. Si chiar pleca, hotarata sa paraseasca cat mai repede acel loc. Cand o vazu ca pleaca, alerga dupa ea si o imbratisa.
- Nu pleca, te rog, nu pleca, o ruga disperat JunKi. Mai ramai cu mine putin. Nu stiu, chiar nu stiu ce se intampla. Cand ai plecat , ceva... ceva s-a rupt aici (si arata cu mana pieptul care i se ridica spasmodic). Intelegi? Nu stiu ce mi se intampla, as vrea sa nu accept asa ceva, dar nici nu te pot lasa sa pleci asa. Tu...Tu chiar nu ma placi deloc? Pentru tine sunt doar o cunostiinta oarecare? Eu... eu nu stiu ce sa spun, ce sa fac, ce sa simt, ce este adevarat sau nu. Sunt confuz. Niciodata nu m-as fi gandit la tine ca la o fata si mai ales sa te plac. Chiar nu. Pentru mine erai prietena insistenta, agasanta sacaitoare a lui Shi Won. Ma intrebam mereu ce a vazut el la tine. Recunosc ca ai o fata draguta ca de papusa de portelan, dar firea ta vulcanica si indaratnica iti acopera frumusetea. Recunosc ca te imbraci cu gust si ca mereu parca esti scoasa din cutie. Aranjata, dichisita,mirosind frumos, dar faptul ca nu aveai nici un pic de respect pentru tine ma facea sa nu vad toate celelalte calitati ale tale. Luata pe bucati, nu esti rea deloc. Chiar ma minunez cum nu am vazut pana acum, cum arati. Acum ca ma uit mai bine, nici luata in ansamblu nu esti rea deloc. Arati chiar mai bine decit ma asteptam.
- Ai terminat?, se intoarse furioasa catre JunKi. Nu stiu de ce am impresia ca razi de mine, spunand toate astea. De atata timp ne cunoastem, dar nu ai avut pentru mine pana acum nici o vorba buna si acum torni numai lapte si miere. Esti de crezut? Cine te-ar crede? Eu nu. Chiar nu. Recunosc ca mi-a placut figura ta de cand te-am vazut prima data, dar...dar nu m-am gandit niciodata la tine ca la un prieten si mai ales un prieten pe care sa il plac. Figura ta mereu a pastrat un aer misterios si poate asta este motivul pentru care m-am uitat la tine. Am incercat sa dezleg misterul, dar nu este nimic de descoperit si cu toate astea...esti plin de taine. Nu, sigur innebunesc. Da-mi drumul. Trebuie sa plec. Trebuie sa plec cat mai repede.
- Te las sa pleci cu o singura conditie. Sa te gandesti la mine, ai inteles?
- Auzi? Tu cumva joci un rol ceva? Daca razi de mine, esti mort sa stii, ai priceput?
- Am inteles spuse razand Junki.
- Un singur lucru iti cer si asta vorbesc foarte serios. Sa nu ne mai intalnim niciodata, da?
- Cee? Ce spui? Acum razi tu de mine, spuse JunKi cu ochii in lacrimi. Cum adica?
- Asa bine. Sa nu ne mai vedem niciodata. Sa fim doi straini. Asta iti cer. Promit sa evit sa ma intalnesc cu tine si am sa am grija sa nu se mai intample ca azi niciodata. Sa stergem cu buretele tot si sa nu mai ne intalnim niciodata. Chae Rin spuse toate astea si fugi fara sa priveasca in urma. Ii era teama ca nu ar mai fi putut sa plece niciodata, daca ar fi privit in urma ei. Da, nu te voi mai vedea niciodata, isi spuse singura in gand. Ajunsa acasa ii ceru tatalui ei parerea:
- Tata, nu sunt buna la arte, as vrea sa ma transfer la alta scoala. Se poate? Vreau sa invat cum se conduce o companie. Vreau sa fii mandru de mine tata. Acum stiu sigur ce vreau.
- In sfarsit, ti-a venit mintea la cap Chae Rin. Ma bucur. Pentru inceput stai cateva zile acasa pana ma ocup eu de tot si apoi mai vedem da?
- Da tata. Ti-am spus vreodata cat de mult te iubesc? Intreba fata cu lacrimile curgandu-i pe obraji.
- Ei, lasa... nu mai fi asa. Ma faci si pe mine sa plang.....Zilele trecura fara numar. JunKi se concentra pe rolul care il avea pentru film. Chiar daca avea o strangere de inima, de cate ori isi amintea de Chae Rin, totusi JunKi mergea mai departe. Isi inchise in inima sentimentele si pasi cu incredere spre viitor. Shi Won incerca de cateva ori sa-l descoasa pe JunKi, dar fara succes. Nici nu insista prea tare. Era fericit. Min Young reusise sa-l aduca pe calea cea buna si pentru asta ii multumea Cerului in fiecare zi. Nu il uitase pe JunKi, dar ii pastra in suflet o mare recunostiinta. JunKi ii fusese cu adevarat un bun prieten. Nu il abandonase la greu, ci ii aratase calea pe care sa paseasca. Vedea cu tristete ca surasul frumos al lui JunKi disparuse si in locul lui aparuse incrancenarea de a face totul bine. De cateva ori i se paruse ca lacrimi stralucira in ochii frumosi ai lui JunKi si inima i se stranse. Cu ce putea sa-l ajute el, Shi Won? Se simtea atat de neputincios in dorinta lui de a-l ajuta pe JunKi. Nu intelegea ce se intampla cu baiatul asta. De cateva ori incercase sa il faca sa spuna ce il supara, dar...fara succes. JunKi nu ii raspundea nimic, ci se intorcea la munca lui si mai inversunat. Filmul se terminase de mult. Anul scolar se terminase si el. Vacanta incepuse, dar JunKi nu se bucura deloc. Se simtea singur. Cu toate acestea o gramada de fete si baieti isi pierdeau timpul pe langa el. Oricum, se sfatuise cu bunica lui si decise sa se duca sa vada oceanul si eventual pe perioada verii sa lucreze part-time acolo. O data hotararea luata, se pregati intens pentru acest lucru. Voia sa uite. Chae Rin acea fata rea, disparuse fara o vorba. O cautase prin locurile in care stia ca ea isi facea veacul, fara nici o speranta. Aflase dupa multe zile ca se mutase la alta scoala. Nu mai putu sa dea de ea deloc. O cautase nauc pe strazi, sperand sa o poata intalni accidental. Dar... nu o gasi nicaieri. Atunci isi propusese sa o uite. Nu putea sa vorbeasca nici cu Shi Won despre ce il framanta. Era necajit ca trebuie sa tina ascuns totul. Nu apucase sa ii spuna nimic lui Shi Won, caci Chae Rin disparuse fara urma. A incercat sa-l descoasa pe Shi Won, crezand ca el stie mai multe, dar se lamuri curand, ca nici el nu stia absolut nimic. Fata asta se topise in ceata.

Ii pierduse urma. Ofta din adancul sufletului si se urca in tren pentru a ajunge la plaja. Ii placea marea, imensitatea ei, imbinarea ei cu cerul la orizont, valurile care se spargeau de stanci, sunetul valurilor, pentru el era ca o melodie. Se aseza pe nisip cu genunchii stransi,...statea si privea marea. O imensa mare, parca fara de sfarsit. Primise o gramada de oferte, care mai de care, datorita rolului pe care il interpretase cu succes. Asta era unul din motivele pentru care se afla aici. Se facea alt film si el facea figuratie in el. Era platit si avea si timp liber, chiar prea mult. Mai avea si cateva reclame, era destul de ocupat, dar tot ii ramanea destul timp. Asa ca isi cauta o slujba part-time. Datorita faptului ca arata bine si avea si o fata draguta a fost angajat imediat. Era o mica cafenea in oras, cu un vad bun. Trebuia sa ia comenzile sa serveasca la mese, sa faca curat. Nu iti trebuia decat un pic de indemanare. Acum pe malul marii statea si se gandea la cum va reactiona bunica lui cand va vedea plicul cu bani, pe care baiatul il lasase pentru a plati ea ipoteca casei. JunKi aflase fara sa vrea, intr-o zi situatia grea in care se zbatea bunica lui. Asa ca atunci cand a fost platit de cei care facusera filmul, primul lucru la care se gandise era acesta. Spera sa o ajute macar un pic, si sa o rasplateasca pentru tot ce a facut bunica lui pentru el. Ii lasase si un bilet in care ii explica totul si o ruga sa il ierte ca nu a stiut mai devreme, si mai ales ii spunea ca o iubeste si ca ii vrea tot binele din lume. Munca pe platoul de filmare, fotografiile pe care le facea pentru reclame, slujba lui part-time ii ocupau tot timpul. Asa ca atunci cand ajungea acasa, cadea frant de oboseala. Oricum se simtea un om implinit. Reusise sa isi indeplinesca visul si sa paseasca in lumea minunata a actorilor. Acum ca poarta ii era deschisa, nu mai avea decat sa inainteze, sa mearga tot inainte. Ii multumi in gandul lui lui Chae Rin, ca nu se agatase de el, si nu il oprise din zborul lui. Cu toate astea o umbra de tristete trecea pe chipul lui frumos si ii facea surasul sa-i inghete. Se gandea de multe ori cum ar fi fost daca...Chae Rin ramanea in viata lui. Nu si-o putea imagina pe fata asa cum se purtase in prezenta lui Shi Won. Cu el nu se purtase asa niciodata, din contra, fugise din calea lui. Nu il cautase nici macar o data si pentru asta JunKi suferea enorm. Se intreba ades, „Oare lui ce-i lipseste, de ce Chae Rin nu se purta la fel ca si cu Shin Won. Pentru asta il invidia pe prietenul sau, care nici macar nu avea habar ce este in sufletul sau. Incercase sa o uite pe Chae Rin, dar fata era mai prezenta ca oricand in mintea lui. I se parea ca o zareste in toate chipurile de fete pe care le vedea. Se pare ca isi facuse un loc al ei in inima si sufletul lui JunKi, asa ca nu se mai chinui sa o goneasca de acolo.Oricum era fara succes totul. Incercase mai demult dar nu reusise. Asa ca invata sa traiasca in continuare cu Chae Rin. Datotrita lui cafeneaua avu un succes nebun. Toata lumea venea sa-l vada pe acest frumos, respectuos baiat. Comportamentul lui te facea sa iti doresti sa revi. Cafeaua nu era cine stie ce, dar privelistea te facea sa uiti orice altceva. Era mereu respectuos, serviabil, stia sa se poarte si sa vorbeasca frumos. Din aceasta cauza primea bacsisuri destul de mari. Una cate una, slujbele lui se terminara, se apropia inceperea scolii si el trebuia sa plece. Era an terminal si se anunta foarte aglomerat. Dar nu ii era teama. Se bucura ca va termina scoala si ca va gasi oportunitati nenumarate. Se bucura ca se va intalnii din nou cu Shi Won, Min Young, colegii de clasa... Avea atatea amintiri la scoala... In visele lui o va reantalni si pe Chae Rin. Oare ce mai face? E sanatoasa? Hmm, scaiul de Chae Rin, niciodata nu a fost scai si cu el. Din contra. Acum statea si se gandea, si-ar fi dorit ca macar o data sa fi fost scai si cu el. Dar, nu...de el a fugit. S-a tinut de promisiune si nu s-au mai intalnit niciodata. Aflase de la Shi Won, o data. ca plecase la cursuri in State, si ca atunci cand se va intoarce, va fi alaturi de tatal ei la conducerea companiei. Va veni acasa cu un MC si ca isi va onora cu succes locul unde va sta. Se vorbea si de o casatorie de convenienta, dar nu era nimic sigur, doar vorbe. JunKi la aflarea acestei vesti, mai ca s-a sufocat de indignare. Ce Doamne, mai suntem in vremurile vechi, cand fetele erau pur si simplu vandute pentru ca parintii lor sa capete, pozitii, titluri sau sa scape de o gura in plus? Nu. Suntem in secolul 21. Asa ca am evoluat si noi. Poate ca totusi...cine poate stii? Poate se indragosteste si ea. Poate ca...Gandurile astea il macinau mereu. Acum ca trecuse atata timp se gandea la Chae Rin cu blandete, cu duiosie. Spera ca fata sa fie fericita acolo unde era.Cu toate astea inca nu era pregatit sa o lase sa iasa din inima lui. Revedea in mintea lui momentul in care i-a cerut lui Chae Rin sa nu plece. Atunci fusese revelatia sentimentelor lui fata de Chae Rin. Nu stia cand, cum s-a indragostit. Atat stia, ca o place pe Chae Rin si nimic mai mult. Nu-i trebuiau motive. Si cand ea a plecat, el a suferit mult mai mult de cat se astepta. Nu fusese cu Chae Rin nici macar la o intalnire, sau la un film sau sa manance o prajitura. Nimic. JunKi si-ar fi dorit sa faca toate astea impreuna cu Chae Rin. Sa mearga impreuna tinandu-se de mana, intr-o plimbare pe un drum presarat cu flori. Sa stea pe o banca tinandu-se in brate si facand planuri de viitor. Toate acestea ar fi dorit JunKi sa le faca impreuna cu fata pe care o iubea. Era constient ca nu va putea niciodata sa-si uite prima dragoste. Ea va fi in inima lui mereu.

- Ya!, ce bine arati JunKi, il laudau toti prietenii. Ti-a priit marea, plaja. Ai mai slabit, dar ce bine iti sta. Parul ti-a mai crescut, iti sta super. Prietenii lui roiau in jurul lui in prima zi de scoala. Ai auzit?, intrebara baietii pe JunKi.

- Ce? Ce?, intreba curios baiatul.

- Stii, Shi Won, e mare vedeta. A intrat intr-o trupa de baieti si canta cu ei. Au fost invitati si la unele canale TV sa cante si sa danseze. E bazat rau. Nu credeam ca o sa aibe atata succes. Wow. E un baiat nororcos. Talentat, frumos, destept, cu o prietena frumoasa si cu un succes nebun. Bravo lui. Chiar il invidiem pe baiatul asta spusera baietii in cor. Are chiar si un fan club, ce mai, e tare baiatul. Ca sa nu mai vorbim ca are spectacole din doua in doua saptamani.

- Ce ma bucur pentru el, spuse razand din toata inima JunKi. Chiar a facut ce si-a dorit. Sunt mandru de el. Dar nu vine la scoala?, intreba curios JunKi.

- Eish, ba da, dar mai tarziu. Acum are un spectacol la un teatru de revista. Va ajunge mai tarziu.

- A, uite-o pe Min Young. Buna ce faci? Cum este sa ai un prieten faimos?, intreba JunKi fata care tocmai intrase pe poarta scolii.

- Buna JunKi, buna baieti. Sunteti bine? Ei ce sa-ti spun? Are o motivatie. Are o preocupare si (se apropie de urechea lui JunKi) se pare ca te-a uitat Oppa.

- Eish. Ce prostii vorbesti, rase din toata inima JunKi. Nu este prietenul meu? Cum sa ma uite?

- Ba sa-mi fie cu iertare, este prietenul meu, spuse fata pusa pe cearta.

- Bine, bine, am inteles. Nu am zis ca este iubitul meu. Ce sari asa repede? Chiar. Voi doi sunteti iubiti? V-ati sarutat?, intreba cat putu de serios JunKi.

- Oppa!!! Nu mai fi asa indiscret, rosi fata pana si urechile ii capatasera culoarea rosie. Normal, sopti doar ca sa auda doar JunKi. Tu Oppa? Nimic?, nimic? Speram sa vii cu o prietena, dupa tine, sau iti plac baietii (spuse razand din tot sufletul). Sa stii ca pe Shi Won nu ti-l dau inapoi, asa ca sa faci bine sa-ti cauti altii daca nu altele.

- Ei nu fi nebuna. Cum sa imi placa baietii? Daca imi placeau baietii nu ti-l mai dadeam eu pe Shi Won. Nu crezi?, spuse si radeau amandoi cu pofta. 

- Pot sa stiu si eu, de ce rade prietena mea cu prietenul meu? Pot sa rad si eu cu voi?, intreba zambind Shi Won.

- Wow. Vedeta, dati-va la o parte ca a aparut vedeta. Pai daca eu nu sunt langa tine tu iti faci de cap? Ai o gramada de fani, am inteles. Foarte tare. A si apropo, ti-ai sarutat prietena, ai tinut-o de mana, spune-mi toate detaliile.

- Ei. Cum pot sa-ti spun asa ceva?, rase rusinos Shi Won, uitandu-se la Min Young cu placere. A fost cea mai mare bucurie a mea, ca am reusit sa fiu prietenul ei. Nu cred ca am cunoscut in lumea asta, un om mai intelegator si mai bun ca ea. Pur si simplu o ador, spuse toate astea si o stranse in brate.

- Si eu? Pe mine nu ma imbratisezi? Nu ti-a fost dor de mine deloc?Sa stii ca sunt gelos pe voi doi. Trebuie neaparat sa-mi gasesc si eu perechea, spuse JunKi si isi imbratisa prietenul. 

- Hei, mai multa decenta va rog. Sunt si eu pe aici, spuse razand Min Young si ii desparti usor. 

- Min Young, trebuie sa intelegi ca imi era dor. Nu ne-am vazut de ceva vreme. 

- Bine, dar sa stii ca va las doar azi, de maine e din nou al meu.

- Ok. Am inteles. De restul lumii ce mai sti?, intreba JunKi sperand sa afle vesti noi despre Chae Rin, fara sa intrebe el direct.

- Pai, toti cum ii stii. Nu stiu nimic mai mult. Vrei sa stii despre cineva anume? Despre cine?, intreba curios Shi Won. 

- A, nu. Ziceam si eu asa, raspunse dezamagit JunKi. Cu toate astea isi calca pe suflet si intreba foarte firesc, si....De Chae Rin mai sti ceva?

- Chae Rin? De ce ar trebui sa stiu ceva despre ea?, intreba Shi Won.

- Pai nu a fost prietena ta? Cand te-ai despartit de ea, ai reglat conturile cu ea? I-ai spus ceva?

- Nu . Pentru ca a disparut intr-o zi si nu mai stiu nimic de ea. Stiam ca e plecata din tara, dar se pare ca s-a intors. Nu stiu sigur. Ceva de genul. Oricum nu ma intereseaza. Nu vreau sa se tina iar ca scaiul de mine. Pur si simplu ma sufoca. Nu mai puteam respira cand era in preajma mea. Doar stii si tu. De ce ma mai intrebi acum? Eu am respirat usurat ca a plecat.

- Mda, ai dreptate, dar totusi erati prieteni de ceva vreme. Si am crezut ca...

- Ei nici chiar asa. Ea era cea care ma placea si voia cu orice pret sa fie cu mine.

- Nu este frumos sa vorbiti pe cineva pe la spate, care nu este prezent, nu credeti, se auzi foarte aproape de ei. Toti au intors capul si...Chae Rin statea la oarecare distanta de ei privindu-i. 

- A, a, se balbai Shi Won. Tu? Aici? Ce, ce mai faci? A trecut ceva vreme nu?
- Sa inteleg ca va era dor de mine nu?, spuse nevinovata Chae Rin. Buna, Min Young cum o mai duci? Shi Won, vad ca tine la tine mult. Ma bucur. Amandoi sunteti potriviti, asa ca nu va port pica. Poate ca pana la urma nici nu-l placeam asa de mult pe Shi Won. Am venit sa-mi dea un autograf. Am cateva prietene care sunt moarte dupa trupa lui. Ce zici se poate?, il intreba Chae Rin. JunKi in timpul acesta palise si sangele i se scursese din obraji. Privea pierdut fata asta care il ignora total. Si totusi se sarutasera!!! Chiar atat de putin conta asta pentru ea? De ce nu se uita deloc la el? De ce nu avea curajul sa vorbeasca si el? Amutise. Se sufoca. Ramasese fara aer. Incerca sa se miste, dar parca era batut in cuie. Ochii nu putea sa si-i ia de la Chae Rin, care special isi ferea privirea de a lui. Se lasa sa cada pe o banca din apropiere. 
- JunKi, nu mergi? Il intreba Shi Won dupa ce semna in caietul lui Chae Rin.
- Mergeti voi. Am un pic de treaba, spuse nesigur JunKi. Vin si eu imediat. Dupa ce ii pierdu din vedere pe cei doi, se grabi sa fuga dupa Chae Rin, care trecuse pe langa el fara macar sa-i arunce o privire. O ajunse din urma si o apuca de mana. Fata se intoarse catre el si...sarutul pe care JunKi il primi il lasa fara cuvinte. Chae Rin se apropie si-l privi intens pe JunKi. Lui ii luase foc inima si incerca sa o cuprinda in brate, dar fu respins cu brutalitate.
- Nu. Chiar nu trebuie sa faci nici macar o miscare. Am venit de fapt sa te vad. Voi parasi Coreea definitiv si am venit sa te mai vad o data. Mi-a fost dor de tine. Ciudat nu? Nu m-am gandit niciodata ca voi spune asa ceva altcuiva decat lui Shi Won. Pesemne ca am innebunit. 
- De ce vorbesti asa? De ce ma respingi? Daca ti-a fost dor de mine, de ce ma indepartezi acum?, o intreba surprins JunKi. Si mai ales de ce suna ca un ultimatum si de ce pleci definitiv din tara?
- Prea multe intrebari, ii raspunse Chae Rin. Dar am un singur raspuns. Ma casatoresc, spuse cu ochii in pamant Chae Rin. 
- Cum? Te casatoresti? Dar de ce? Nu esti prea tanara pentru a te marita?
- Nu conteaza nimic. Nici varsta, nici iubirea, nimic. Chiar daca ar fi fost Shi Won tot trebuia sa-l parasesc. Nu pot face altfel. Cu timpul va veni si dragostea, si voi incerca sa te uit. Prima dragoste adevarata!!! Nu am stiut sa o pretuiesc si asta a durut enorm. Am pus distanta intre noi cu gandul ca am facut o greseala. Dar greseala a fost cand am plecat. Mai bine profitam de fiecare clipa petrecuta cu tine, daca as fi stiut ce se va intampla.
- Dar ce este? Nu inteleg, intreba fara rost JunKi.
- Trebuie sa ma casatoresc cu un partener de afaceri al tatalui meu. Firma noastra va capata stabilitate in urma acestei casatorii. De fapt ma casatoresc cu baiatul unuia dintre asociatii tatalui meu. Macar este tanar nu?, se facu ca rade Chae Rin. 
- Si eu? Eu ce se presupune ca trebuie sa fac? Eu nu am uitat nimic. Te-am pastrat in inima mea tot timpul si ea a ars incet, incet. Cum poti acum sa-mi ceri sa te uit? Tu vei putea sa ma uiti?, intreba baiatul cu lacrimi in ochi.
- De asta sunt aici. Nu te-am uitat si probabil ca nu te voi uita niciodata, dar, dar nu am ce face. Sunt fara putere. Nu pot scapa din panza asta de paianjen. Cu cat ma zbat mai tare cu atat ma sufoc mai repede. Imi pare rau de un singur lucru. Ca te-am iubit si nu am stiut. Ca nu am profitat de timpul pretios pe care il aveam. Sunt o proasta ca am fugit. Acum este prea tarziu. Stiu ca nu trebuia sa vin niciodata sa te revad. Dar...crede-ma ca trebuia, trebuia sa-ti spun: Te iubesc. Acum stiu, dar este prea tarziu. Merg pe un drum fara intoarcere.
- Chae Rin, si eu te iubesc. Inima mea iti apartine. Chiar daca este prea tarziu, iti multumesc. Iti multumesc ca ma iubesti, chiar daca nu vom fi impreuna, tu vei ramane prima mea dragoste si te voi purta in sufletul meu mereu. Ma voi gandi la tine cu duiosie. Spuse toate acestea si o lua in brate, alinand-o. O imbratisare calda ca de la un prieten bun. Apoi ii saruta parul, fruntea, ochii, nasul, obrajii si in final isi lua tributul de pe buzele fetei. Dulceata pe care o simti atunci cand o saruta, era minunata. Ii aducea aminte de primul lor sarut. Dar acesta era mult mai bun caci era impartasit. Se strangeau in brate cu disperare, iar lacrimile le curgeau pe obraji. Soferul masinii lui Chae Rin se apropie si...
- E timpul domnisoara. Trebuie sa mergem. Ne asteapta tatal d-voastra. M-a sunat chiar acum. Va rog trebuie sa mergem.
- Da stiu, dar... incearca sa mai amane timpul de plecare.
- Va rog. I-am spus ca suntem pe drum si ca intarziem putin. Va rog sa ma intelegeti si pe mine. Am o familie de intretinut. 
- Am inteles, vom merge acum spuse si se desprinse din imbratisarea lui JunKi. Nu ne vom mai vedea niciodata. Acum de adevaratelea. Poate candva vei ajunge un actor cu faima mondiala si atunci vei veni tu sa ma vezi. Te voi astepta, spuse si cu ultimile puteri se desprinse si fugi la masina care demara in tromba.
- Adio iubita mea, spuse in urma ei JunKi. Cred ca acum este timpul sa te las sa pleci. Incearca sa fi fericita. Iti doresc tot binele din lume. Cu fata mai linistita pleca spre scoala unde orele incepusera demult. Era fericit, chiar daca Chae Rin plecase, macar avea certitudinea ca si ea l-a iubit. Atat ca blestema soarta. Dar chiar nu avea nici o putere. Va lupta, va invata sa aiba putere, si cand va avea, o va cauta pe Chae Rin....Zilele care urmara, fura printre cele mai fericite pentru JunKi. Multe griji si probleme se rezolvasera si el scapa de greutatea care ii apasa umerii. Acasa totul se rezolvase, bunica lui platise ipoteca si scapase de datorii si mereu il binecuvanta pe JunKi si ziua cand acesta aparuse in casa ei. Tatal lui ii dadu primele semne de incuviintare si resemnare pentru ceea ce facea. Mama si sora venisera in Seul sa-l viziteze. Totul era perfect. Chiar daca inima lui se strangea cateodata din cauza aducerilor aminte, era fericit si se simtea implinit. Inca inainte sa termine primul semestru ii veni o oferta noua pentru un film. De data asta avea un rol principal, deci trebuia sa munceasca foarte mult. Cu fetele statea bine. Din cauza infatisarii lui placute si a politelii excesive, acestea roiau in jurul lui, creand cateodata mici scene si dispute hilare. Dar JunKi nu avea nici una apropiata, le simpatiza pe toate la fel

Doar ele isi arogau un zambet, sau un suras mai mult si din aceasta cauza se certau mereu. Baiatul zambea si mereu reusea sa le impace, dar pastra mereu cate o urma de melancolie pe fata lui frumosa, o urma de lacrima in ochii lui minunati. Shi Won il invidia, dar il si iubea. Nu stia de unde i se trage tristetea pe care o vedea ades pe fata lui JunKi, dar atunci si el se intrista la gandul ca nu-l poate ajuta cu nimic. Intr-o buna zi...
- JunKi, am o rugaminte spuse Shi Won, oprindu-l.
- Da. Zi. Ce s-a intamplat?, intreba curios JunKi.
- Ai putea vreodata sa-mi spui ce este in sufletul tau? As vrea sa cred ca sunt prietenul tau si sa incerc sa te ajut cu ceva, macar ca te ascult. De multe ori, faptul ca te confesezi cuiva, conteaza mult de tot si mai ales iti usureaza sufletul. Ce zici? Incercam?
- Stiu ca esti prietenul meu. Mereu am considerat asta, dar am ceva in suflet si mi-e teama ca ai sa razi de mine. Sincer nu as suporta, mai ales de la tine , spuse JunKi temator.
- Iti jur ca nu voi rade si ca voi incerca sa te inteleg, cu toate ca nu pricep ce poate fi asa de grav, raspunse intrigat Shi Won.
- M-am...m-am indragostit, spuse balbait JunKi.
- Ooo! Foarte bine. Si care este baiul? Spune-mi care fata este si rezolvam. Nu te vrea sau ce?
- A, nu, nici vorba de asa ceva, si ea ma iubeste, dar iubirea noastra este imposibila. Nu vom putea fi niciodata impreuna, raspunse JunKi cu ochii in pamant.
- Cum? Nu am mai auzit asa ceva. Adica tu o iubesti, ea te iubeste, dar nu puteti fi impreuna. Cum este posibil asa ceva? Nu pricep, nici mort, raspunse enervat Shi Won. Si ma rog cine este fericita? Ai atatea fete care roiesc in jurul tau ca nu stiu zau care este.
- Am sa-ti spun, dar...
- Dar?, intreba curios Shi Won. Te indoiesti de mine sau ce?
- Ai grija. Mi-ai spus ca nu razi, il atentiona din nou JunKi impungandu-l cu degetul aratator in piept. Daca vad cea mai mica urma de zambet sa stii ca nu mai vorbesc cu tine in veci, ai inteles?, il intreba serios JunKi.
- Ok, am inteles. Ce mister ciudat poate fi asta nu stiu. Hai toarna tot. Descarca-te. Dezvaluie-mi numele fericitei. M-ai facut si mai curios.
- Chae Rin, spuse JunKi oftand. Nepricepand despre ce este vorba, Shi Won se uita curios in jur.
- Unde e Chae Rin? A venit din nou? Iar ma urmareste?
- Off. Chae Rin este fata, raspunse cu greutate JunKi.
- Cuum??? Chae Rin?? Nu pot sa cred. Voi doi nu va suferiti. Ea te uraste, te vorbeste de rau mereu, te ignora...cum ea?, intreba stupefiat Shi Won. Si tu? Tu care mereu razi de ea si o sicanezi si o faci sa se enerveze?, intreba in continuare Shi Won.
- Da, ofta din greu JunKi. Da ea. Nu ma intreba, nu stiu cum s-a intamplat, sau de ce s-a intamplat, dar cert este ca o iubesc. Mai nou si ea am aflat ca ma iubeste, dar...
- Dar??? Ce??? Puteti fi fericiti, atunci?, spuse disperat Shi Won de fata fara vlaga a lui JunKi.
- Pai aici e baiul. Chae Rin s-a casatorit....
- Cum?? S-a casatorit?? De ce? si cu tine cum ramane? Nu ti-a spus? Te-a lasat sa suferi singur?
- A, nu. A venit si mi-a spus. Casatorie de convenienta. Isi ajuta tatal cu compania, maritandu-se cu fiul unui asociat. Mi-a destainuit ca ma iubeste, dar trebuie sa isi faca datoria de fica. Am inteles-o perfect. Sincer, daca eram in locul ei si eu as fi procedat la fel. Avem o datorie fata de parintii care ne-au dat viata si candva ea trebuie platita. Asta este povestea mea. Din cauza asta sunt cateodata trist, dar sunt si fericit ca...ca ma iubeste si ea. Eu...eu nu as fi putut sa o ajut acum. Am prea putina putere, prea putini bani, sunt prea tanar. Asa ca...Dar va veni o zi, cand toate acestea vor fi ale mele, atunci o voi cauta. Toata confesiunea lui JunKi il lasase pe Shi Won fara cuvinte. Ii venea sa rada, dar si sa planga in acelasi timp. Se bucura, dar se si intrista pentru prietenul lui. S-a mirat nespus cand i-a spus ca este vorba de Chae Rin. In nici o clipa nu s-a gandit la ei doi asa. Nu i-a vazut apropiati niciodata si acum asa deodata? Ce imprevizibila este si viata asta.
- Off. Acum ca m-am eliberat ma simt mult mai bine. Iti multumesc prietene. Acum pot trece cum se spune la nivelul urmator, next level. Ma simt improspatat, ii spuse toate astea si il imbratisa. Acum trebuie sa plec. Am o multime de lucruri de facut. Pe maine, spuse si pleca in fuga dupa un autobuz care oprise in statie. In urma lui Shi Won gandi: Daca ai sti cate nopti am plans din cauza ta, ca te iubeam ca un nebun. Daca ai sti cat am suferit, ca nu mi-ai acceptat niciodata dragostea...Acum cand mi-ai facut aceasta destainuire, sufar din nou. As vrea sa fi fericit. Tu vei ramane prima mea iubire, iar inima mea te va pastra viu in ea. Sper ca macar acum ti-ai gasit linistea, de care ai mare nevoie. Capul sus prietene. Viata este frumoasa si merita traita cu intensitate. Ofta si el la randul lui si pleca. Se intalnea cu Min Young.

Aceasta fata mereu ii aducea aminte de JunKi. O iubea doar pe ea? Mereu si-a pus intrebarea asta. Dar oricum nu mai conta. Isi dorea sa fie in preajma fetei asa cum isi dorea sa fie prieten cu JunKi. Exista o conexiune pe care nu dorea deloc sa o rupa. Isi gasise adevarata fericire langa Min Young. Pleca surazand si simtindu-se fericit si implinit. Totul va fi bine.
Ofertele care incepusera sa curga pentru JunKi il aglomerasera foarte mult si chiar nu mai stia cum sa se descurce cu ele. Nu voia sa renunte la nici una, dar nu avea timp sa le organizeze. Din aceasta cauza ii ceru parerea tatalui sau, care se grabi sa vina si sa-si ajute odorul. Acum ca tatal lui venise si il ajuta, era mai mult decat multumit. Putea sa se concentreze pe rolurile la care era solicitat. Munca multa nu-i lasa nici o clipa libera. Iar gandurile nu o mai luau razna asa de des. Putinul timp era pentru odihna si pentru vizitarea unor prieteni dragi. Ultimul an se termina cu multe impliniri si satisfactii, o noua cale i se deschidea in fata ochilor lui. Dar anii in care a fost fericit nu ii va uita niciodata. Frumosii ani ai adolescentei. Cei mai frumosi. Isi va aduce aminte mereu. Primul rol, prima dragoste, primul sarut, primii prieteni adevarati, toate au inceput atunci. Chiar si inceputul maturizarii tot atunci a inceput. Poarta pe care a facut primii pasi usor sovaitori, ii era acum larga deschisa si pe jos erau presarate petale de flori in semn de multumire si recunostiinta a talentului sau. De acum drumul era trasat , nu mai avea decat sa mearga tot inainte pe el.

END