The phantom from my dreams

Kim Mi Soo se trezi din nou cu lacrimile pe obraji si se uita imprejur pentru a fi sigura ca visase. In ultima vreme se intampla ceva. Sincera sa fie nici ea nu putea sa-si dea seama ce anume. Avea de regula multe vise, dar asta incepea sa se repete mereu. La inceput nu baga de seama (sau doar se prefacea ca nu este asa). Apoi a considerat-o ca pe o amomalie, sa visezi mereu acelasi vis.
Prietenele ei si asa o credeau o ciudata. Noroc ca era draguta, amabila si buna cu toata lumea si pentru asta era acceptata in cercul lor. Dar bunatatea, mila, amabilitatea nu erau mereu primite bine. Erau destui care incercau sa o izoleze de restul lumii. De ce? Nu facuse nimanui nimic. Se zvonise ca vorbea cu spiritele. Ha, ce gluma buna. Parca oricine putea sa faca asa ceva. Fusese suficient sa spuna unei ‘prietene’, despre un vis al ei, ca vestea se raspandi foarte repede. E adevarat ca acel vis se implini, dar ce vina avea ea? S-a intamplat. Atunci isi jurase ca nu va mai spune niciodata nimanui despre visele ei. Of, ce greu, sa suporti singura povara asta. In rest era o fata normala. Cam singuratica,tacuta, dar dorea sa aibe multi prieteni in jurul ei, sa comunice cu ei, sa cante si sa danseze. Sa aiba si ea un prieten, sa fie iubita (visul fiecarei fete). Dar….toti o ocoleau si o aratau cu degetul ca pe o ciumata. Atunci umerii ii cadeau si se considera o invinsa de soarta. Nici bunicii ei nu ii putea spune prin ce trece. Ar fi ras de ea si ar fi batjocorit-o, iar mama…Mama i-ar fi dat o bataie buna si ar fi trimis-o sa invete mai mult.
- Niciodata nu este prea multa invatatura. O fata, o femeie ca sa fie superioara barbatilor ( sau macar recunoscuta ca o egala a lor), trebuie sa invete mult. Trebuie sa munceasca inzecit ca sa-i fie recunoscuta munca. Eu nu am avut norocul tau sa am parinti care sa ma indemne sa ma duc la scoala. Asa ca, nu stiu ce mai astepti. Lasa prostiile si pune mana si invata.
- Dar mama, sunt cea mai buna din scoala. Cum poti spune asa ceva? Stii doar cat de mult imi place sa invat. Nu trebuie sa fiu impinsa de la spate.
- Niciodata nu este prea mult. Acum pleaca. Nu te vreau in picioarele mele. Fi serioasa si vezi-ti de carte. Atat iti cer. Ai inteles? Poate si asta era un motiv pentru care o urau cei din jurul ei. Ziua nu isi gasea locul si astepta cu nerabdare caderea noptii pentru a se intalnii cu eroul ei din vis. Acesta de cand ii bantuia visele, ii furase inima si apropierea noptii mereu ii dadea emotii si o roseata ciudata se asternea pe fata ei. Se duse in camera ei si se opri in fata oglinzii examinandu-si atenta fata. ‘Off, bine ca mama nu a observat nimic”. Se studie timp indelungat si apoi se declara intr-un final multumita. ‘Oare va veni si in noaptea asta? Trebuie, prunii sunt déjà infloriti. E timpul ca el sa apara’. Vazuse la cinema cu asa zisele prietene si mai ales fara stirea mamei, un film care o facuse sa viseze neincetat. Rulase Iljimae, cu actorul Lee Jun Ki. Omo… cat de frumos era acest actor. Se indragostise fara scapare de el. Probabil ca asta era motivul pentru care visa mereu ca Iljimae venea si ii fura inima printr-un sarut. Rosii la gandul asta. Un ultim retus si lumina se stinse. Inchise ochii si isi dori sa vina si in noaptea asta la ea, sa o sarute. Era atat de intens sarutul, ca ii dadeau lacrimile si instantaneu se trezea. Nu stia exact pe cine iubea. Pe actorul LJK care i-a dat viata lui Iljimae, sau pe Iljimae pur si simplu. Gandurile se pierdura undeva, iar somnul venii si ii inchise pleoapele grele. Era atat de pura imaginea asta, ca oricine si-ar fi dorit sa o mangaie pe aceasta fata, chiar si in somn. De departe se auzea un tropot de cal….,o fluieratura scurta si apoi un galop intens. Asta era semnalul ca Iljimae este aproape. La inceput nu-l visa decat cu scene din film. Nu facea nici un gest iesit din comun. Apoi imaginatia ii zbura, iar eroul nostru incepu sa constientizeze ca ea, Kim Mi Soo este prezenta mereu in drumurile lui.

Se intalneau ‘intamplator’ peste tot. Apoi s-au atins, apoi s-au sarutat, apoi inima le-a zburat. Ce frumos. Acest vis KMS isi dorea sa nu se termine nicicand. Asa cu visele ei, zilele, noptile treceau mult mai usor, iar scoala se termina curand. Fusese primita la o facultate de renume din Seoul, iar acum se pregatea sa plece acolo. In sfarsit scapa de sacaielile si bataile de cap ale mamei si de batjocura bunicii care mereu a fost rece cu ea. Acum va fi libera sa viseze cat voia. Chiar daca scapase de cei de acasa si aici se gaseau destui care sa procedeze la fel. Chiar daca nu o cunosteau, colegii incepura incet, incet sa o izoleze. Ce sa faca daca ei ii placea sa invete? Ce sa faca daca nu reusea sa-si faca prieteni foarte usor? Asa ca izolarea continua si aici. Dar nu era necajita. Doar din cand in cand ofta si atat. De cand incepuse scoala, fantoma din vis se ferise sa se arate. Din cauza asta era trista si nelinistita. ‘Oare nu va mai veni niciodata?’ Trecura destule zile pana cand….
- Am crezut ca nu o sa mai vii, spuse si intinse mainile spre el.
- Mi-a fost teama ca ai uitat de mine si din cauza asta, m-am ferit sa vin. Dar…imi era dor, si am zis ca macar o data sa te mai vad spuse el cuprinzand-o in brate.
- Nici nu stii, cat de dor mi-a fost. Mi-ai lipsit. Iti multumesc ca ai venit. Se luara de mana si plecara spre prunul batran de la marginea curtii. Se asezara in ramurile groase ale acestuia si ascultara fascinati cantecul mierlei. Capul fata si-l puse pe umarul lui si inchise ochii intr-un moment plin de extaz. Nu isi dorea nimic mai mult. Simtea ca iubea fantoma asta, dar se si intrista. Fantoma era doar in visele ei. Va putea trai vreodata in realitate? In visele ei fantoma isi dadea masca jos si ea putea sa-i mangaie fata, sa-i vada clar stralucirea ochilor frumosi, linia frumoasa a nasului, sprancenele groase si pline de armonie. Era fascinata de el. Oh. Cred ca il iubesc isi spuse in gand si totodata ii stranse mana care se odihnea in poala. El se uita mirat spre ea, cu un mare semn de intrebare pe fata-i frumoasa.
- S-a intamplat ceva? O intreba.
- Nu nimic, doar ca ma simt atat de bine in prezenta ta. Sa nu ma parasesti niciodata , ai inteles?
- Sa sti ca doar visele tale le bantui. Chiar nu stiu motivul. Probabil ca imi plac ochii tai, spuse si depuse un sarut pe acestia. Pana acum chiar daca am bantuit pe altii, nu am vorbit niciodata. Cu tine este altfel. Daca nu vorbesc ma simt inutil. Cred,….cred ca imi placi.
- Ce bine. Ma bucur. Ma faci sa imi doresc mai mult. Sa nu imi mai spui niciodata asta pentru ca s-ar putea sa imi doresc mai mult si chiar nu vreau sa manii pe nimeni. E bine asa cum e. Doar sa nu ma parasesti. Atat imi doresc. In tot acest timp LJK se trezea dimineata lac de sudoare si foarte obosit. Nu isi gasea deloc o explicatie la aceasta. Isi facea dusuri fierbinti seara, doar, doar se va odihni ca lumea. Se scula ca dupa o bataie buna sau de parca ar fi alergat nu stiu cati kilometri. Dupa multe zile se hotara sa mearga la un medic. Insa acesta dupa o gramada de teste ii spuse ca este perfect sanatos si sa nu dispere. Ii ceru sa se odihneasca mai mult, dar…fara efect. Incerca apoi un psihoterapeut, care ii dadu un raspuns de il puse pe spate. Se pare ca noaptea, spiritul lui ii parasea corpul si calatorea, cine stie pe unde, iar dimineata revenea in corpul care ii reflecta epuizarea.
- Si ce se poate face in situatia asta? Intreba panicat de cele ce afla.
- Pe semne ca spiritual tau a gasit un alt spirit compatibil cu el si atunci isi petrec timpul impreuna.
- Sincer sa fiu parca ar fi din filmele SF, spuse zambind cu ciuda.
- Nu trebuie sa le iei in deradere. Spiritele au fost tot timpul alaturi de noi. Chiar daca nu le vedem, stim ca exista.
- Si cu mine cum ramane?intreba neputincios LJK.
- Cred ca ar trebui sa mai asteptam cava timp si apoi vom vedea.
- Ce sa mai asteptam? Ce putem face? Macar asta as vrea sa stiu, la ce sa ma astept, raspunse dea dreptul nervos. O sa raman toata viata asa? Si cariera mea? Si…Oare crezi doctore ca s-ar mai apropia cineva de mine? Ar vrea sa stea cineva cu mine in conditiile astea? Cine naiba mai crede in zilele noastre in fantome? Eu personal nu, sincer iti spun doctore. Mi se par niste misticisme. Si acum ce sa fac? Sa caut un saman , sa imi scrie un talisman? Ce?
- Off. Si pentru mine este greu ofta doctorul. Eu…eu nu te pot ajuta.

- Omo! Am trait sa o aud si pe asta zise si dadu cu pumnul in masa, spargand paharele care se aflau acolo si ranindu-se la mana. Dar nimic nu conta. Era atat de surprinzator totul ca simturile ii erau amortite.
- Un saman zici? Oare unde gasesc in zilele noastre un saman?
- Azi li se spun clarvazatori. Nu stiu daca mai au aceleasi puteri ca in vechime, dar merita incercat.
- Oare cum ar fi ca toate ziarele sa scrie ca actorul LJK s-a dus la ghicitoare? Iti dai seama ce bomba ar fi? O stire de nota 10. Imi vine sa rad, nu alta.
- Sincer sa fiu, mie nu imi vine a rade. Esti un caz la un million,dar nu esti singurul. Macar asta ar trebui sa te linisteasca.
- Ha, ha, ha. Halal liniste, rase fals LJK. Si acum ce fac? Caut samani pe net sau unde? Doctore, daca ai cea mai mica idée, spune-mi. Sunt deschis la orice propunere. Zilele treceau si starea lui nu se ameliora deloc. Acum avea multe flash-uri, parca isi aducea aminte de ceva. Se hotara sa se duca la munte la un templu, pur si simplu de curiozitate. Nu se stie niciodata ce poate sa-ti aduca ziua de maine. Adanc in inima padurii, pe o culme de munte gasi un templu, parca parasit de lume. Parea atat de vechi si din alte vremuri. Il intampina un calugar, care il pofti prin semne sa se apropie. LJK incerca sa spuna ceva, dar calugarul ii facu semn sa taca si sa-l urmeze. Impresionat de acest mistic calugar LJK se conforma si-l urma pe acesta in interiorul templului. In fata lui Budha, calugarul facu niste plecaciuni pline de evlavie si il indemna prin semen si pe LJK sa faca la fel. Linistea din jur si credinta nestramutata a calugarului in statuia sfanta, il facu si pe LJK sa-l respecte si se lasa in voia simturilor. Isi goli capul de orice gand ii trecea prin minte. Cand reusi, se simti liber si usor ca un fulg. Deodata se simti usurat si se lasa in voia simturilor, a vantului care adia usor, a ploii ce va sa vina, a fericirii ca este liber. Totul in jur il linistea, parca se nascuse pentru a doua oara. Calugarul il chema tot prin semne la masa unde isi imparti mancarea saracacioasa cu LJK. Acesta manca si multumii pentru masa pe care tocmai a savurat-o. Nu crezuse niciodata ca poate avea un gust atat de bun, acea mancare saracacioasa. Se duse intr-o chilie la fel de saracacioasa si adormi. Un somn profund vindecator. Se trezi inviorat. Trecusera multe zile de cand nu se mai simtise asa de bine. Incerca si azi sa vorbeasca cu calugarul, dar acelasi semn de a tacea il opri. Ritualul de cu zi se repeta si azi. LJK chiar nu avea nici un motiv de a se grabi. In adancul sufletului era constient ca trebuie sa reziste, daca vrea sa afle un raspuns. Un pic de relaxare nu avea ce sa-i strice. Dupa a 14-zecea zi de stat la templu, calugarul in sfarsit ii vorbi.
- Exista un spirit care il cheama pe al tau. Acesta este puternic si are o mare dorinta de a-l avea pe al tau langa el.
- Ce spuneti acum? Cum adica?intreba LJK surprins ca a vorbit calugarul pe care il credea a fi mut.
- Spun ca trebuie sa gasesti persoana care iti cauta spiritual si il cheama la ea. Atat pot sa-ti spun. E foarte aproape de tine, e o fata si se pare ca are puteri clarvazatoare. Simt doar ca te cheama mereu sa fi langa ea. Oare tu nu ai vazut niciodata ceva din viitor?
- Adica? Daca am si eu puterea de a vedea? Asta ma intrebi acum?
- Da. Asta. Ai sau nu ai? Daca ma uit mai bine, eu zic ca da. Dar inca nu ai realizat lucrul acesta.
- Bine, bine si eu ce fac acum? Ce ar trebui sa fac ca sa pot sa-mi recapat linistea?
- Tu? Tu trebuie sa vezi si tu. Sa vezi cu cine ai de a face. Trebuie sa cauti acea fata si sa ai o discutie cu ea. Vezi ce vrea de la tine si negociaza. Te anunt de pe acum ca se va lasa foarte greu convinsa.
- Doamne, unde pot gasi eu o fata in Seoul? E atat de greu. Seoulul e plin de fete. De unde o sa stiu care este?
- O sa simti. O vei veda cu ochii mintii si trebuie sa o recunosti. Oricum ea te va cauta in curand. Am blocat accesul ei deocamdata. Am incercat sa o ademenesc cumva. Tu trebuie doar sa ii duci la indeplinire toate dorintele.
- Chiar crezi ca ma va cauta? Spuse neincrezator LJK.
- Da sunt sigur. Dar ai grija. Blocarea este doar pentru putina vreme. Ai mare grija sa nu o alungi. Tu joci un rol mare acum.Si mai ales incearca sa-ti aduci aminte cum arata ca sa poti sa o recunosti apoi. ‘Oare niste sedinte de hipnoza ma vor ajuta? Am sa incerc si asta. Doamne unde duce disperarea. Sunt in stare de orice’.
- Multumesc pentru ajutor si sfaturi. Asa voi face. Nu as fi crezut niciodata ca voi ajunge aici, asa. Intorcandu-se in lumea civilizata LJK cauta un doctor specialist in hipnoza si facu cateva sedinte la el. Acesta ii confirma ceea ce calugarul ii spusese, despre parasirea corpului si calatoria lui. Mai mult de atat, ii indicase si persoana. Trebuia sa fie foarte diplomat acum ca sa nu o sperie. Trebuia sa se gandeasca la un plan de bataie. Aranja ca el LJK sa predea la universitate cateva ore la un curs despre actorie si cinematografie. Aranja ca acea fata sa aibe in orarul ei acele ore si se pregati intens pentru asta. Acorda mai multa atentie tinutei lui si infatisarii si incerca sa aibe un aer cat mai degajat, cu toate ca tot sangele din corp ii fierbea de revolta pe care o simtea. Incerca sa-si ascunda framantarile. Ii era teama sa nu fie descoperit. Incerca chiar din prima zi, de fapt din primele ore sa identifice fata, dar se pare ca acest lucru, era mai greu de infaptuit decat a crezut el.

Incerca sa fie detasat si sa uite pe moment pentru ce a venit. Se dedica asadar predarii orelor si reusi chiar sa faca treaba buna. Si el personal era incantat de el. Zambi la gandul acesta si toata fata i se lumina si se destinse. Descoperi persoana care il interesa abia dupa cateva zile. Statea la orele lui ascunsa dupa un vraf de carti si asculta fascinata, vocea lui. Auzindu-l asa cadea in visare si se imagina cu el in curtea cu prunii infloriti.In visul ei, de cand el isi scosese masca, nu crezuse ca poate exista cineva atat de frumos ca acesta. Dar? Dar originalul era de o mie de ori mai reusit. Se surprindea adesea ca ii urmarea fiecare gest, fiecare miscare. Ii mangaia cu privirea, fata luminoasa si zambetul superb care ar fi bagat in boala pe oricine. Era indragostita. Stia asta de mult. Astepta noaptea cu nerabdare, ca el sa o stranga in brate si sa o sarute, dar… De cand aparuse LJK la universitate, nu mai reusea deloc sa-l viseze pe Iljimae. Ce se intamplase? Era nelinistita. In compensatie se ducea la toate cursurile pe care LJK le tinea. Cum sa se apropie de acesta? Toate fetele erau innebunite dupa el si il vanau pur si simplu. Kim Mi Soo pastra distanta, dar ce mult ar fi vrut sa fie si ea asemenea acestor fluturi de noapte care roiau in jurul luminii, chiar cu frica ca se vor arde. Voia sa fie si ea in preajma lui, dar i se parea atat de inabordabil. Invidia fetele pe care LJK le tinea de umeri si cu care radea degajat. Omo, dar ce i se pare? LJK chiar s-a uitat spre ea? A avut vaga impresie ca i-a cautat privirea. Se uita in dreapta si in stanga sa vada daca mai era cineva langa ea. Nu. Era singura. Of, Doamne. Sa se fi uitat la mine? Se intreba si inima i-o lua razna. Si asa cand era la cursurile lui inima ii batea cu putere si nu putea deloc sa si-o controleze.
- Kim Mi Soo, se auzi strigata, tu chiar ma auzi de acolo de sus?intreba LJK facand pe autoritarul. Poti sa-mi spui despre ce vorbim aici?
- A,aaa se balbai fata incapabila de a scoate un cuvant.
- Exact cum banuiam. De azi inainte te rog sa stai in prima banca. Vreau sa fi cat mai aproape de mine, ca sa ma auzi. In curand veti da si un test si atunci vei dori sa stii ce naiba am vorbit la cursuri. Isi continua cursul imperturbabil, dupa ce fata se muta in prima banca, inghesuindu-se cu o multime de fete.
- Dragele mele, vorbi LJK cu un glas mieros si aborda un zambet de zile mari, va rog ca pe o favoare sa-i faceti loc si acestei fete. Mi
se parea ca ascunsa dupa vraful acela de carti, trage un pui de somn. Vreau sa o vad, ca sa fiu sigur ca nu doarme. Se poate?spuse si se apleca periculos de mult peste prima banca. In acel moment parfumul lui LJK ii umplu narile lui KMS si fata aproape ca lesina. Se albi la fata si incepu sa tremure vizibil.
- Omo…Chiar atat de fioros par de te-ai speriat in felul asta?spuse speriat LJK.
- O. Nu…Sunt un pic mai emotiva, dar…o sa-mi revin curand. Pot iesi pentru o secunda afara?
- Da, da. Te rog. Vrei sa vina cineva cu tine?intreba grijuliu LJk.
- Nu, nu. Multumesc. Dar in gand isi spuse: Da vino tu. Si in sfarsit iesi din sala si se aseza pe prima banca si incerca sa isi revina la normal. Nu dupa mult timp…
- O gura de cafea te va linisti ii spuse LJk si ii intinse un pahar cu cafea aburinda. Sper ca nu te-am speriat prea tare nu?
- O, multumesc zise si primi cafeaua cu mana tremuranda. Chiar de asta aveam nevoie, dar nu aveam puterea sa ma misc, spuse cu ochii in pamant KMS. Si, nu m-ai speriat. Sunt doar obosita. De cateva nopti nu prea dorm, spuse jenata fata. Oare de ce ii spun lui lucrul asta? Sunt capie. Parca l-ar interesa de viata mea, asa i-am spus. Off. Kim Mi Soo revino-ti. Cursul este chiar interesant, de aceea vin si la alte ore pe care le ti. Doamne, de ce ii spun toate astea?
- Da, am observat. Intai am fost intrigat. M-am gandit ca este ceva in neregula cu stilul meu de predare. Asa ca am repetat de cateva ori in fata oglinzii si mi s-a parut perfect. Apoi am crezut ca nu ai inteles nimic si din cauza asta incerci sa acoperi lipsurile la alte ore ale mele. Dar… dupa cum vad, totusi iti iei notite. Apoi…
- Nu este nevoie sa mai continui. Da stiu, stiu ca am fost deplasata, dar asa am simtit. Am vrut pur si simplu sa stau cat mai mult in prejma ta. Ma simt…. esti un fan al meu. Dar cu toate astea, nu inteleg de ce….,de ce stateai atat fata, incercand sa o priveasca drept in ochi. Dar genele dese si negre ale
gand sa o seduca putin, ca sa se poata apropia mai usor de ea. Dar…socoteala nu LJK pleca de langa ea. I se parea un vis faptul ca LJK a vorbit cu ea, ca ii film, iar acum astepta continuarea. Statu mult asa pana isi reveni. Oricum azi oamenii lui LJK. Camera de camin i se paru mica in comparatie cu inima ei. studenti care participau la orele lui, el…el a remarcat-o si mai ales a aflat oferise, pastra paharul ca pe ceva sfant. Orice biroul ei. Si asa colega ei de camera o considera o ciudata, acum ii dadea mai
stralucirea ochilor, LJK ramase placut surprins de finetea trasaturilor fetei.

Chiar daca nu reusise sa o vada pe deplin LJK era multumit, ca macar nu era vreo urata. Ii fusese frica de asa ceva. Cu toate astea fata avea trasaturi fine si o gura frumoasa, mica si carnoasa. Isi promise ca se va intalni cu fata asta. Trebuia sa o faca sa mearga la templu cu el. Asa ii spusese calugarul. Oare ce putea sa-i faca? Doar nu avea de gand sa o omoare sau altceva. “Ei in zilele noastre nu se mai face asa ceva”, gandea el plin de speranta. Noptile pentru KMS nu mai erau asa de pline. Chiar daca il chema, Iljimae nu mai venea la ea ‘si doar ti-am spus sa nu ma parasesti’, plangea
fata. Lacrimile de pe fata fetei nu se uscau usor. Se temea de ziua cand acesta o sa termine cursul. Chiar nu stia ce va fi atunci. La fiecare ora de curs LJK gasea un pahar cu cafea si ii multumea din priviri fetei. Reusise sa-i vada si ochii si ramasese fara suflare. ‘Ce ochi fascinanti, veseli si totusi tristi’.
E interesanta fata asta pana la urma, isi zise zambind. Cursul se apropia de final si el inca nu facuse mari progrese. E adevarat ca era acum profesor si ea studenta, dar…Ar fi vrut mai multa actiune totusi.
- Cursul meu se apropie de sfarsit ii spuse intr-o zi LJK fetei, pe cand se plimbau unul langa celalalt.
- Da…da stiu, raspunse trista KMS.
- Nu stiu daca ai observat dar…se opri si puse mana pe umarul fetei. Ea ridica ochii tristi cu o urma de lacrimi in ei, iar el….el se pierdu in adancimea lor. Nu mai putu continua. Isi drese glasul si se gandi ‘Ce este in neregula cu mine?’
- Da? Ce anume?intreba fata, dupa ce se scutura de senzatia ciudata pe care o avusese cand s-au privit ochi in ochi.
- Hmm, trebuie… trebuie sa ne mai vedem. Imi face bine prezenta ta. E uimitor sa ai un fan atat de ascultator ca tine. Sper ca prietenul tau sa nu se supere, da?,intreba firesc LJK. Se cam speria la idea ca KMS ar avea un prieten. Ar fi un obstacol greu de trecut “De ce oare? Fata asta este destul de interesanta si draguta, de ce nu ar avea un prieten? Si de ce ma preocupa pe mine treaba asta?”
- Eu…eu nu am prieten. M-am gandit intotdeauna ca nu a sosit vremea inca.
- Ce spui?intreba surprins dar si bucuros LJK. Cum adica nu ai prieten? La varsta ta?
- Ce daca? Eu asa am considerat. Am avut pretendenti, dar m-au considerat pana la urma toti, o ciudata. Ma vorbeau de rau si spuneau ca vorbesc cu mortii. Asa ca mereu am pastrat distanta. Sa nu imi spui si tu ca sunt o ciudata, spuse serioasa si il impunse cu degetul aratator in piept.
- Omo! De ce ai crede asta?intreba razand LJK. Eu…eu nu te cunosc asa de bine, nu crezi? Nici macar nu am fost impreuna foarte mult timp, doar in timpul orelor de curs. Crezi ca a fost suficient pentru a te cunoaste?
- Da, asa e. Ai dreptate. Nici macar nu ne cunoastem prea bine. Scuze. Vazandu-te aproape in fiecare zi, am uitat pentru o clipa ca de fapt….
- Ei hai lasa. Nu mai fi si tu asa. Cand termin cursul, vreau sa merg la o intalnire cu tine. Ce zici? Crezi ca este posibil?intreba LJK cu cel mai senin aer din lume.
- Tu? Tu cu mine? Intalnire? Omo, am auzit bine oare? Ce am facut sa merit acest lucru?intreba fericita KMS.
- Ce ti se pare atat de anormal? Doi tineri nu se pot duce la o intalnire daca vor? Eu…eu chiar asta vreau. Te gasesc destul de interesanta. Am mereu ceva de discutat cu tine. Imi place prezenta ta. Cu mici exceptii esti ok.
- Cu mici exceptii? Ce vrea sa insemne asta? Ce anume nu-ti place?
- Hmm, spuse si isi puse ganditor mana la barba. Sa vedem… Ce ar fi? Nu prea esti in pas cu moda. Chiar nu ai posibilitati sau nu te intereseaza moda?
- Caracterul unui om il vezi doar prin ce haine poarta? Nu te credeam atat de ingust la minte spuse suparata KMS.
- Hei, hei ce vrea sa insemne asta? M-ai facut cumva scurt la minte? Tu…
- Ne mai vedem spuse fata si o tuli cat putu de repede.
- Ei hai ca mi-a placut, zise si rase sarcastic. M-a facut sa ma simt chiar un nimic. E puternica fata asta. Dar trebuie….In zilele ce urmara, cu greu au reusit sa fie singuri, impreuna. Mereu LJK avea un alai de fani care il urmareau peste tot. KMS statea mai rezervata, dar asta nu insemna ca nu era si ea prezenta peste tot.Cand reusea sa scape de gloata numeroasa a fanilor,LJK alerga si o prindea de mana ghidand-o unde voia. Iar ea il urma orbeste peste tot. Se bucura cand mana lui o strangea pe a ei (poate incostient), se simtea bine cand el fugea alaturi de ea,cautand un loc mai linistit pentru a putea sta de vorba in pace. Era cat se poate aproape, ca atunci cand visa. Daca ar fi inchis ochii ar fi zis ca este un vis.
- Azi este ultima ora de curs. Sper ca v-a placut cursul meu, nu-i asa?, intreba zambind pe toti studentii prezenti in sala. ‘Dar ce se intampla? KMS nu este aici. Oare unde o fi? Ce o fi cu fata asta? Tocmai azi? Azi si-a gasit sa lipseasca?” Isi termina cursul si isi strangea lucrurile, cand auzi doua fete vorbind despre KMS.
- Ce bine, tocmai azi KMS nu a aparut. 
- O fi ajuns-o, blestemele noastre, nu crezi?, intreba razand una din ele. Oare cine se credea? Il voia doar pentru ea? Ha. Asta da gluma buna de parca LJK s-ar fi uitat la ea. E adevarat. KMS nu venise la scoala. Ceva in sufletul ei, spunea ca este ciudat. Dintre zecile de studenti, de ce i-ar acorda numai ei o atentie speciala? Cine era ea la urma urmei? Isi impacheta cateva lucruri si pleca acasa la ai ei,in speranta ca aici se va linisti putin.
- Gata? Ai dat bir cu fugitii, o intampina bunica ei, acida. Ai venit pentru bani? Ai venit ca ai fugit de la scoala? Ce?
- Bunica nu poti avea incredere in mine niciodata? Ce te face sa crezi ca am venit pentru ceva anume? Doar am venit. Atat. Am sa stau cateva zile sa ma odihnesc. Ce nu am voie? Sigur esti bunica mea?
- Lasa ca vine maica-ta, imediat. Atunci sa vezi ciufuleala. Precis ai facut ceva rau si acum ai venit sa te ascunzi. 
- Vezi cumva vreun film? Ce tot inventezi? Esti sigur bunica mea? intreba KMS dea dreptul suparata. Aveam nevoie de liniste inaintea unor examene, e bine acum? Nu am voie sa vin acasa cand vreau? Ei nu. Ca asta e ciudat rau.
- Omo, ce suparata suntem. Gata am inteles. Omo nici de gluma nu mai stii, pleca bolborosind bunica ei. 
- Pot stii si eu ce cauti acasa in prag de examene? Cine ti-a spus ca poti veni? O intampina si mama ei cu cele mai reci cuvinte posibile.
- Am nevoie de cateva zile sa ma odihnesc. Ce nici asta nu am voie?, intreba cu lacrimi in ochi KMS.
- Odihna? Cand vei muri te vei odihni destul, acum trebuie sa te zbati sa reusesti in viata. Nu ti-am spus? Trebuie sa muncesti de 100 de ori mai mutl decat oricare alt barbat ca sa fii recunoscuta. 
- Bine, bine. Lasa-ma sa stau 2 zile la tine. Atat. Nu vreau mai mult. Daca ma presezi asa crezi ca voi invata mai mult? Gata, lasa-ma striga fata cu fata scaldata in lacrimi. 
- Of, cine se crede? Ofta si mama ei invinsa si pleca la treburile ei. Trecura 2 zile in care statu inchisa in camera si nu dori nimic sa manance. Apoi pleca asa cum venise. Inima nu i se usurase deloc. Stia…stia ca nu il va mai vedea de acum in colo. Ofta si intra in camera de la camin. Camera o intampina sumbra si neprietenoasa. Isi arunca geanta pe pat si se lungi si ea acolo. Colega ei probabil ca era la biblioteca, isi spuse si adormi imediat. Pentru LJK fusesera 2 zile pline de intrebari fara raspuns. A incercat sa dea de KMS, dar toate incercarile ramasera fara rezultat. ‘Oare unde a disparut asa fara un cuvant fata asta? Cu cat trece vremea cu atat o cred mai misterioasa. Si-a dat seama de ceva? Trebuia sa fiu mai atent?’ Noptile ii erau si ele bantuite de vise ciudate, iar cand se trezea avea impresia de déjà vu. Parca se repetau mereu, parca visul era acelasi. Nu stia cum sa explice asta. ‘Acum ca nu mai sunt bantuit de fata asta, tot nu pot dormi? Ce-i cu mine? Oare unde o fi? O sa o mai vad vreodata?’ Apoi fu anuntat ca fata a reaparut la scoala in aceasta dimineata.
- O ce bine. Trebuie sa ii facem o vizita sau o sperii pur si simplu? Isi spuse Ljk preocupat. Hai sa o mai lasam o zi, doua sa vedem ce are de gand. Fata asta m-a facut sa ma gandesc mult la ea. KMS visa, il chema la ea pe Iljimae. Il zarea departe, dar nu se apropia deloc. Ii facea semne disperate ca nu poate veni catre ea. Intindea mainile catre el chemandu-l dar bratele ii ramaneau goale. El se zbatea sa ajunga, sa raspunda chemarii fierbinti, dar nu ajungea niciodata. Parca erau separati de un zid invizibil si o forta ii tinea despartiti. KMS il chema si il chema, in vis, iar in timpul somnului gemea, suspina, si se framanta incercand sa ajunga la el. Dimineata veni si cei doi se trezira lac de sudoare, obositi, extenuati. Inimile le bateau cu putere si nelinistea din suflet era simtita de amandoi. ‘Oare de ce nu a reusit sa ajunga la mine? L-am chemat ca de fiecare data. Ceva parca nu ii dadea voie sa ajunga la mine’, gandea ea, cu mana pe piept in dreptul inimii.’ Ce a mai fost si asta? Iar am facut calatorie in toiul noptii? Se intreba agitat LJK incercand sa-si dea la o parte parul ud de pe fata.
- Kim Mi Soo, unde mergi asa grabita, o opri din drumul ei LJK.
- O, buna ziua. Am pregatire pentru un examen raspunse fata cu ochii plecati.
- Omo, ce formal imi vorbesti acum. De ce? O intreba LJK. Ti-am gresit cu ceva acum? Ce Doamne iarta-ma s-a intamplat? Ne-am tinut si de mana si acum vorbesti asa?
- Scuza-ma dar eram preocupata de….. 
- De examen? Sau….. 
- A, a? A da de examen raspunse prinsa cu mata in sac, balbaindu-se.
- Ok. Sa stii ca nu accept scuzele, daca nu te intalnesti macar o data cu mine, ii raspunse serios LJK.
- Cine? Eu? Dar de ce? intreba fata mirata.
- Cum de ce ? Iti trebuie un motiv sa te intalnesti cu mine?, o intreba cautandu-i privirea. Pur si simplu. Fara un motiv anume. Vreau sa stau in preajma ta cat mai mult timp. Se poate?
- Dar de ce eu? Dintre zecile de fete care roiesc in preajma ta, de ce eu? Nu sunt nici super frumoasa, nici nu stiu sa ma imbrac. Am multe lipsuri. Nu vreau sa-ti fie mila de mine, spuse cu lacrimi in ochi KMS. 
- Nu stiu sa-ti explic. Asa am simtit. Am simtit ca suntem suflete pereche, ca putem sa ne spunem orice si oricand fara teama de ridicol. Chiar imi doresc asta de la tine. Vreau sa fim prieteni. Ce nu se poate? Cine spune asta?
- Bine dar eu….eu, se balbai emotionata din nou fata.
- Tu ce? Nu vrei? Intreba curios LJK. Spune-mi un motiv pentru care nu vrei. Ai vreunul?
- Nu, dar….eu continua sa se balbaie fata.
- Hai, gata. Ramane stabilit da? O intreba si ii ridica capul de barbie in sus.
- Da, da spuse fata cu emotie vadita si isi ridica privirea catre LJK. In momentul in care privirea fetei se oglindi in ochii lui, se intampla ceva, parca, a fost zguduit de un electro-soc. Se scutura usor si incerca sa vorbeasca ceva dar nu iesi decat o bolboroseala fara rost. Jenat isi drese glasul, o saluta
repede si fugi cat il tineau picioarele.

Se opri ametit pe o banca si incerca fara sanse sa-si potoleasca inima care batea nebuneste. Respira adanc si treptat, treptat se linisti. Apoi…incepura intrebarile. ‘De ce? Pentru ce? Din ce cauza?’ Toate se invalmaseau in capul lui si el nu le gasea raspuns niciunde. ‘Ei trebuie sa fiu obosit’ isi spuse si incerca sa se convinga singur de acest lucru. ‘ Parca as fi un adolescent la liceu care vede ca il intereseaza prima data o fata. Eu…nu am crezut vreodata ca mi se poate intampla asa ceva. Mereu m-am simtit mai presus de sentimentele astea ieftine (dupa parerea mea) si acum cad in capcana lor? Nu se poate. Chiar ma intereseaza fata asta? Nu este doar ca am nevoie de ea? Da, da asta trebuie sa fie. Cateva zile statu ascuns si incerca sa-si puna ordine in ganduri. Accepta cu greu ca era interesat de KMS si nu numai. Se parea ca ii place de ea. ‘Oare cum pot sa-i spun asta fara sa o sperii?’ Aparu
din nou in fata ei fara sa se anunte, bulversandu-i din nou existenta.
- Ti-am spus ca sunt examene acum si nu am timp sa ma joc cu tine, spuse fata putin suparata (pentru ca a fost luata prin surprindere din nou si chiar nu era pregatita) cand il zari.
- Omo! Ce suparata suntem azi. Dupa cate stiu eu nu am numarul tau de telefon ca sa pot sa ma anunt din timp, raspunse si el mai putin vesel ca de obicei. Ii venea greu sa vina si sa-si puna sentimentele asa pe tava. Si se parea ca aceasta fata nu era asa de usor de abordat, cel putin cu
problemele lui. Te rog sa-mi dai numarul tau de telefon, ca alta data sa te pot suna, ok?
- E un pic cam suparator (facu pe inabordabila KMS), dar fie. Asta asa ca sa nu mai vii cand vrei tu pe aici. Ii dadu numarul de telefon ,apoi ii intoarse spatele si dadu sa plece.
- Hei ce crezi ca faci in clipa asta?intreba debusolat LJK.
- Ma duc la niste cursuri. De ce?intreba nevinovata fata.
- Eu pentru cine crezi ca am venit aici? Sunt o persoana destul de ocupata si cu toate astea…mi-am facut timp sa vin. Ar trebui sa te simti onorata zau asa.
- Ce spui? Onorata? Sincera sa fiu nu stiu de ce m-ai ales pe mine ca sa te joci. Iti par chiar atat de usor de cucerit? Crezi ca voi ramane stana de piatra pentru ca tu ai ales sa te joci cu mine? Si vrei sa-ti multumesc pentru asta? Imi pare rau, sincer imi pare rau pentru tine. Te credeam….altfel si cu voce joasa numai pentru ea continua: in visele mele erai altfel, erai sincer interesat de mine. Ofta si se pregati din nou de plecare.
Lui LJK nu-i scapa nici un cuvant din spusele fetei si inca o data isi confirma ca trebuie sa fie cu ea cu orice pret.
- Hai sa facem pace. Cred ca am inceput-o cu stangul. Nu vrei sa o luam de la capat?
- Hmm, iar te joci?intreba fata punandu-si o mana in sold
- Nu,…chiar sunt sincer acum. Ceva s-a intamplat cu mine. De cand am terminat cursul de predat, imaginea ta nu-mi da pace. Din cauza asta as vrea sa stiu de ce. Apoi am inceput sa ma gandesc la tine si mi-am dorit sa ma intalnesc cu tine. Ce am facut atat de rau? Nu m-am gandit nici o clipa la tine ca la o joaca. Eu….eu sunt serios in relatiile personale.
- Da, vad. De asta esti inca singur, spuse ursuza fata.
- Nu am avut pe nimeni langa mine la care sa ma gandesc serios. Si oricum. Cine a fost langa mine nu a vrut ceva serios din partea mea si din aceasta cauza nu au fost implicate sentimente.
- Imi cer scuze. Chiar nu am stiut.
- Normal, de unde sa stii? Doar nu umblam pe strada si strigam in gura mare despre asta. Hai ca, chiar m-ai suparat.
- Imi pare sincer rau. Dar…am crezut ca iti place sa te joci si ca m-ai ales pe mine ca pe o tinta pentru jocurile tale. Iarta-ma ca te-am judecat gresit.
- Din cauza ca ti-am vorbit asa de degajat. Asta cred ca te-a facut sa crezi ca glumesc, ca sunt neserios.
-Mda, asa este. Dar…….Oricum nu am sperat niciodata ca te vei uita spre mine. Sunt o fata ca oricare alta, nu am nimic iesit din comun, asa ca nu vad de ce eu!
- Da asa este. Nu ai nimic iesit din comun, dar…..nu stii ca firea omului este foarte ciudata?
- Da si asta este adevarat, dar……….
- Nici un dar. Pot spera ca de acum in colo sa nu ma mai privesti cu suspiciune si sa-mi accepti prezenta in preajma ta?
- Eu…..eu, o……..da, se balbai KMS rosindu-se toata la fata si cautand un punct de sprijin pentru ca picioarele nu mai voiau sa o asculte. Se agata fara sa-si dea seama de bratul lui si continua sa tremure ca o frunza batuta de vant. Se linisti cu greu si abia atunci vazu ca il tine de brat pe LJK. Acesta era foarte linistit si incerca sa o linisteasca si pe ea, batand-o usor peste mana.
- Ti-ai revenit?o intreba el protector. 

- Da…..da, multumesc. Acum chiar plec sa stii.
- Ok. Ne vedem mai tarziu. Te voi suna. Sa ma astepti, da?
- Ok. Am inteles. Doamne fa sa fie real. Fa sa nu fie vis, isi spunea indepartandu-se cu pasi sovaitori.
- Pe mai tarziu, striga el si pleca incantat de turnura pe care o luase toata povestea. Nu ajunse prea departe ca telefonul ii suna. “ Hmm, un numar necunoscut. Nu raspund “isi zise ea si pleca din nou. “ Aish, ce enervant,” isi spuse pentru ca telefonul continua sa sune si o scotea din minti. Prima data vru sa scoata bateria, dar apoi curiozitatea invinse.
- Alo! raspunse fata.
- Off, credeam ca nu mai raspunzi. Ce ti-a luat asa de mult?intreba LJK
- O! Ooo. Tu erai? Nu cunosteam numarul si nu am vrut sa raspund. De ce m-ai sunat? Ai uitat sa imi spui ceva?
- O, nu, am vrut sa verific daca numarul este corect sau nu. Am crezut ca mi-ai dat unul fals ca sa scapi de mine, rase el. Hai ca acum, chiar te las sa iti vezi de ale tale. Noteaza-ti numarul meu de telefon si alta data sa raspunzi mai repede. Ai inteles?
- Ok. Acum pot pleca? Nu de alta, dar daca mai intarzii mult, am toate sansele sa gasesc usile inchise. Sper ca nu vrei sa pic vreun examen din cauza ta nu?
- A nu, du-te repede, nu mai zabovi. Cat de curand o sa primesti vesti de la mine. Dupa ce inchise telefonul KMS, se aseza pe o banca in apropiere. Ii tremurau atat de tare picioarele incat simti nevoia sa se odihneasca. Incerca de cateva ori sa se ciupeasca, ca sa-si dea seama ce este real si ce nu. “ Oare toate astea sunt reale, sau sunt inchipuirea mea bolnava. Chiar nu stiu ce sa cred”. Cursul il pierdu cu brio si tot pe banca o gasira si colegii care ieseau de la curs. Noroc ca materia la care nu fusese era una dintre cele mai dragi ei si la care invata fara fortare, doar pentru ca ii placea. Acum astepta cu nerabdare telefonul sa sune si pentru asta il tinea in mana, strans la piept. Cand acesta suna in sfarsit, KMS tresari si il scapa din mana. Il culese de pe jos si incerca sa vorbeasca la el, dar ….eroare de conectare. Se pare ca telefonul fusese sensibil si se defecta cand cazu pe jos. KMS intra intr-o adevarata stare de panica. “ Ce va spune acum? Ca am facut-o intentionat, ca nu vreau sa vorbesc cu el. Off, ce ma fac?” Se albise toata la fata si era gata, gata sa lesine de atatea griji cate si-a facut. Duse telefonul la reparat si apoi ajunse in camera de la camin. Colega ei de camera
tocmai sosise si vorbea intr-una, dar KMS nu auzea nimic. Era prea preocupata de ale ei. O bataie in usa o trezi din visare. Nu avu timp sa se dezmeticeasca prea bine caci, colega ei deschisese usa si …..usa se deschise larg de perete, iar LJK statea chiar acolo privind un pic furios, tot ce-l inconjura.
- Pot sa stiu si eu unde esti?striga LJK cautand-o cu privirea peste tot. Colega ei ramasese cu gura cascata a mirare si era incapabila sa faca vreo miscare. Nu isi putea reveni. Actorul, faimosul actor
LJK statea in fata ei cu mainile in sold si vorbea ceva, dar nu intelegea ce anume. Se scutura printr-un fior si incerca sa vorbeasca, totusi pastrand contactul cu peretele care ii devenise punct de sprijin.
- Ceee, onoare. Domnul LJK la noi in fata usii? Spuse si incerca sa faca cativa pasi spre el.
- Te rog, spuse el oprind-o cu palma. Acum in clipa asta nu am dispozitia necesara sa ma intalnesc cu nici un fan. Te rog. Azi sunt un barbat si atat. Sper sa ma intelegi, spuse si isi lua cea mai simpaitca figura pe care reusi sa o faca, avand in vedere ca era plin de nervi. Azi am venit sa o vad pe KMS. O dadu protector la o parte din calea lui si continua sa o caute pe KMS. O gasi intr-o parte a camerei, incercand sa se ascunda, dar cu sanse minime.
- Pot sti si eu ce naiba faci?intreba LJK cu furia un pic mai potolita. De ce nu raspunzi la telefon? Ce ti-am spus eu mai devreme? Hmm?
- A, oo. S-a intamplat ceva si nu am putut sa raspund la telefon spuse cu glas stins KMS.
- Omo! Ce putea sa se intample? Trebuia doar sa apesi pe buton si sa vorbesti, atat. Zicand toate acestea scoase telefonul si suna. Dar…Oh! Ce se intampla? Unde este telefonul tau? Il ai inchis? Unde este?
- E..e la reparat. L-am scapat pe jos cand am vrut sa raspund si….
- Ah, inteleg. Ok. Asta inseamna ca nu m-ai evitat intentionat. Pfui, mi-a venit inima la loc. Aveam orgoliul ranit si venisem sa iti cer socoteala, dar acum este ok. M-am linistit. Hai sa mergem, spuse si o
lua de mana sa o scoata afara din camera.
- Omo! Ce faci? Incerca sa-si traga mana din mana lui.
- Parca ti-am zis ca vreau sa mergem la o intalnire nu? spuse malitios LJK. Sau poate ca trebuie sa ii cer voie colegei tale?spuse si se intoarse catre colega ei de camera, cu fata cea mai dulce si simpatica pe care si-o putu lua. Pot spera sa ma duc la o intalnire cu KMS?intreba el fata care era incapabila sa-si revina.
- Daa, da desigur spuse aceasta si se dadu din fata lor, lasandu-i sa treaca si sa iasa din camera.
- Ce crezi ca faci acum?spuse un pic nervoasa KMS si isi smulse mana din stransoarea mainii lui.

- Ce? Nu crezi ca macar atat esti datoare sa faci pentru mine? Eu un Hallyu, am venit personal sa te scot la plimbare si doar atat de putin primesc? Nu crezi ca esti un pic cam dura cu mine?
- Dura? Mi-ai stricat toata imaginea de tocilara in fata colegei mele si pentru asta vrei sa-ti multumesc? A cham, chiar…Acum o sa am o bataie de cap in plus. De ce a trebuit sa apari aici asa?
- Adica, cum de ce? Ti-am spus doar, raspunse botos LJK. Cred ca tu de fapt imi datorezi scuze, nu crezi? Te porti cu mine de parca as fi oricare baiat. Nu este un pic cam mult?intreba LJK.
- Adineauri parca ai spus ca esti un barbat ca toti ceilalti si acum te comporti ca o vedeta plina de aroganta. Off, ce sa mai cred? Ai o multitudine de personalitati. Iti place asa de mult sa joci rolurile astea?
- Hai gata, sa nu ne mai certam. Nu pentru asta am venit aici. As vrea sa mergem impreuna intr-o calatorie, se poate? Ce zici?
- O, o ce? Calatorie cu toate examenele pe cap? Nu cred ca vorbesti serios.
- Oooo! Nu chiar in clipa asta. Dupa sesiunea de examene. Si tie ti-ar prinde bine un pic de relaxare. Ce zici? Ai vrea?
- Aa, asta s-ar putea. Dar oricum mai vorbim despre asta. Trebuie sa ma faci sa doresc sa merg. Ai inteles?
- Ok. Am inteles. Acum hai ca avem treaba si o lua de mana din nou. Colindara o gramada de magazine, in care probara pe rand haine de toate felurile. Cumparara si cate ceva asa ca se binedispusera reciproc. Raceala, ba nu distanta dintre cei doi se micsora vizibil. Amandoi se bucurau de acest lucru. Apoi au fost la un restaurant si au mancat ceva delicios, iar seara s-a terminat cu o plimbare pe raul Han cu vaporasul. Ce putea fi mai romantic decat atat? Luna se oglindea in apa linistita a raului si oglindirea ei era tulburata doar de motorul vaporasului, facand-o sa tremure usor. Sprijinita de o bara a bacului KMS visa cu ochii deschisi. Era pierduta in ganduri, iar LJK o privea fascinat. Se apropie incet de ea si ii cuprinse umerii intr-o imbratisare calda. Isi lasa capul pe umarul ei si isi dori ca aceasta clipa sa nu se sfarseasca prea curand. O stranse in brate instinctiv ca si cum nu ar fi vrut sa o piarda si apoi incerca sa o sarute, dar….fata se feri (nu ca nu si-ar fi dorit asta, ci considera ca este inca o joaca a lui ceea ce facea). Atunci o saruta pe frunte si o mangaie usor pe par, zambind. Chiar si el credea ca a mers prea departe si prea repede. O conduse in liniste la camin si isi lua la revedere de la ea urandu-i noapte buna si sa viseze frumos. Pleca si el spre casa cu un mare semn de intrebare . ‘Oare chiar am dorit sa o sarut? Ce a fost in capul meu? Sincer acum, nu ma mai inteleg nici eu.’ KMS avu acelasi vis in care il chema la ea pe Iljimae, dar acesta nu putea sa se apropie deloc. Il vedea, ii auzea strigatele deznadajduite. Il vedea tot mai departe. Degeaba intindea mainile spre el, caci nu putea sa-l atinga. Se trezi plangand si speriind-o pe colega ei cu suspinele si plansul ei. Calmul se asternu pentru cateva zile pe chipul lui KMS. Isi dadu toate examenele si le lua cu brio. Bineanteles ca nimic nu era nou. Era ceva obisnuinta aici. De cand se stia, a luat nota cea mai mare la orice examen sau lucrare. Colega ei din tocilara nu o scotea. Ce stia ea? Ce stia ea cum a trait toti anii cat a fost la scoala? Dar nu o condamna pentru asta. Cu toate ca vizita lui LJK la ele in camera ii zgaltaise serios titlul de tocilara, colega ei uita repede de acesta si ii pusese din nou aceasta eticheta. Mai bine. Nu trebuia sa o asculte cum se lamenta continuu si cum ii spunea ca este o prefacuta. Acum nu se gandea decat la excursia planificata cu LJK. Cu toate ca examenele se terminasera de o saptamana, nu primi nici o veste de la el. Nici nu o cauta si nici nu ii dadu telefon. Era un pic speriata de acest lucru. De cateva ori incerca sa il sune ea, dar renunta imediat ce-i forma numarul de telefon. Isi spunea ca totul a fost o gluma pentru el, ca doar s-a jucat cu ea, ca nu a fost nimic adevarat si acum se felicita ca nu se lasase sarutata. Ar fi suferit mai mult. Inchise ochii si lasa adierea vantului sa-i mangaie fata. Fosnetul frunzelor i se parea o melodie duioasa. Se pierdu in visare si nici nu simti cand cineva se aseza alaturi de ea pe banca. Tacerea fu o secunda sparta, ca apoi sa revina la normal. Oftand din adancul sufletului KMS se hotara sa plece. Deschise incet ochii si se ridica incet de pe banca. Nu apuca sa se ridice de tot , ca se simti trasa inapoi si silita sa se aseze din nou. Se intoarse in acea directie si fata i se insenina. Era LJK. Era langa ea. Venise, venise in sfarsit. Nici nu putea face pe suparata, atat de fericita era de prezenta lui.

- Ai venit…..ai venit. Atat reusi sa spuna si se arunca in bratele lui.
- Dupa cum vad, eram asteptat. Asta ma bucura, spuse si o stranse la randul lui in brate. Ce ai mai facut? Ai luat examenele? S-au terminat? Ti-a fost dor de mine?intreba incet LJK.
- Ce bine ca ai venit. Da. Am terminat examenele si da mi-a fost dor, spuse si ea rosind si plecand ochii in jos.
- Inseamna ca….vom face excursia mult visata?intreba plin de speranta LJK.
- Da. Am crezut ca te-ai razgandit. Imi era teama.
- Ok. Mergem. E o calatorie destul de lunga, dar chiar vreau sa te duc acolo. Acolo m-am regasit si m-am linistit. Acolo am fost doar eu. Nu am jucat nici un rol. Mi-am gasit pacea interioara.
- Suna bine. Cand plecam? Am timp sa ma pregatesc?intreba fata.
- Maine. De asta am venit sa te anunt ca maine vom pleca si nu ai nevoie de nimic. Am pregatit tot eu. Ti-am facut déjà bagajele. Trebuie doar sa ne urcam in tren si sa pornim.
- Mergem cu trenul? Ce bine. Imi place la nebunie sa merg sa merg cu trenul. De mic copil am tanjit sa pot merge cu trenul. O sa fie foarte frumos, spuse si batu din palme fericita.
- Vin sa te iau maine dimineata, spuse LJK si ii mai stranse o data mana inainte de a pleca. Sa ma astepti, ai inteles?
- O, da. Da. As vrea ca dimineata sa vina foarte repede, spuse cu entuziasm fata. Reusi cu greu sa adoarma, si avu un somn agitat cu multe flash-back-uri din zi. LJK veni de dimineata devreme si o lua pe KMS. Ziua se anunta frumoasa si calma, excelenta pentru drumetie. Calatoria cu trenul fu de vis. Se uita pe geam cum toate din calea lor alergau in sens invers, privea locurile pe care le uitau in urma. Adora lumina calma a soarelui oglindit in geamurile trenului. Deschise un geam si acum statea ca vantul care intra prin el sa-i mangaie fata si sa-i ravaseasca parul. Toate astea ii dadeau un sentiment de libertate. Se simtea bine. Din cand in cand il privea pe LJK care adormise cu capul lasat in piept. Ar fi vrut sa il stranga la piept, sa-l mangaie, sa-l dezmierde. Sentimentul care ii umplu inima era cald si se simtea tare bine. Dupa multe ore au ajuns pe taramul acela indepartat unde LJK fusese singur. Ca si atunci templul parea parasit. Nu se zarea nimeni prin imprejurimi. O tacere profunda trona in locul acela. Parca de nicaieri aparu calugarul care fara o vorba ii conduse in templu, dar de data asta ii conduse la chili fara a-i baga in templu propriu zis. Le aduse ceva de mancare si ii lasa singuri. Dupa ce mancara au plecat prin imprejurimi sa se plimbe. KMS era dea dreptul fermecata de natura salbatica din jurul templului. Chiar si de templul acesta uitat parca de lume. Parca erau scene desprinse dintr-un film. Nici nu observa ca LJK nu era in preajma ei. Acesta era impreuna cu calugarul care vorbea incet sa-l auda doar el. Ceremonia la care trebuiau sa ia parte amandoi era in toi. Toate pregatirile fusesera facute. KMS nici nu banuia ce o asteapta. Era atat de linistita. LJK ii aduse si ei haine de ceremonie, ca si ale lui si o ruga sa vina la templu pentru a asista la slujba. Ea se imbraca repede si ajunse la templu tocmai cand batea ceasul pentru rugaciune. Nu mai fusese niciodata la un templu si tot ceea ce vedea era nou pentru ea. Nici macar nu putea sa se mire de ce se intampla acolo, pentru ca nu era constienta ce trebuia sa fie. Astepta linistita cu mainile in poala si asculta susurul vocii calugarului. Acesta ii provoca asa o tristete de mare, ca fara sa vrea lacrimile incepura sa-i curga pe obraji. LJK era si el patruns de acea rugaciune si o privea pe furis pe KMS rugandu-se sa nu ii faca nimic rau. Deodata un strigat cutremura tot templul iar KMS cazu jos la pamant fara suflare.
- KMS trezeste-te, ce-i cu tine?intreba ingrijorat LJK. Se intoarse catre calugarul care statea si el aplecat asupra fetei. Ce s-a intamplat? Spune-mi, striga ingrijorat LJK.
- S-a intamplat ceea ce trebuia sa se intample. Exorcismul functioneaza perfect. Inca nu este gata. E abia inceputul, spuse calugarul si se intoarse sa plece.
- Cum? Cu asa suferinta vrei sa ma scapi pe mine de probleme? Nu cred ca voi rezista sa o vad suferind asa sau mai rau.
- Si atunci ce vrei sa faci? Sa renunti?intreba calugarul.

Nu i se va intampla nimic rau, numai ca pana la final va mai avea dureri. Dupa cum am vazut este foarte atasata de spiritul tau.
- Ok. Hai sa mai incercam un pic, daca mi se pare ceva ciudat, renunt imediat.
- Stii doar ca nu putem face rau nimanui. Atat ca metodele dor si sunt chinuitoare.
- Of. O lua in brate si o duse in chilia ei, invelind-o si tamponandu-i fata transpirata si plina de lacrimi. O tristete il cuprinse si lacrima si el langa ea. Ar fi vrut sa o ia in clipa aceea si sa fuga cu ea oriunde. Dar gongul templului il readuse cu picioarele pe pamant. Ii reaminti ca totul trebuia sa mearga inainte. O pazi toata noaptea. KMS nu isi reveni decat dimineata. Cand deschise ochii il zari pe LJK care dormea cu capul pe una din mainile ei. Il privi, de parca era prima data si il mangaie usor pe par. Acesta la atingerea fetei se trezi si....
- Iti este mai bine acum?o intreba.
- De ce nu mi-ar fi bine? Si ce cauti tu aici?
- Chiar nu iti amintesti nimic?ii lua mainile si depuse un sarut pe ele.
- Hai te rog. Fi serios. Ce naiba ai? Ma faci sa ma simt prost. Te rog sa te potolesti si sa ma lasi un pic singura, ma simt epuizata. LJK pleca impleticindu-se. In adancul sufletului isi dorea ca fata sa nu isi aduca aminte de nimic. Trecura cateva zile pana cand totul se termina. LJK parea bolnav si se simtea mult mai rau decat fata. Era tras la fata. Suferise de fiecare data cand fata se simtise rau. Acum dupa zilele astea groaznice, decise sa se odihneasca cateva zile, dar nu putu sa-si tina gura si ii povesti lui KMS ceea ce facuse si pentru ce.
- Ce ai facut?il intreba furioasa KMS. Sa nu ne mai intalnim niciodata. Te rog sa ma lasi sa plec.
- Plecam impreuna, spuse suparat LJk.
- Nu! Nu vreau sa mai stau nici o clipa alaturi de tine. Vreau sa plec acum, tipa si incepu sa planga si totodata sa traga de haine si sa le bage gramada in bagaj. Imi pare rau ca te-am intalnit. Nu ar fi trebuit niciodata sa ne intalnim. Sa nu imi mai apari in cale niciodata, ai inteles?striga si isi smulse bagajul, lasand in urma ei locul acela mistic, uitat de vremi si lume. Dupa ce fata pleca, linistea se lasa peste templu. LJK privi imprejur si inca nu intelegea ca acea fata plecase. Plecase, dar nu singura. Ii smulsese inima din piept si acum avea un gol imens care il durea. Isi strangea pieptul cu mana, acolo unde ar fi trebuit sa-i fie inima.’ Oare de ce ma doare asa de rau?’ se intreba singur. KMS nu se opri din plans nici cand trenul ajunse la Seoul. Fusese tradata, fusese mintita si asta durea atat de mult. Pierduse iubirea din vis, dar se pare ca si iubirea pe care o simtise pentru LJK pierise o data cu aflarea adevarului. ‚De ce a trebuit sa ma minta? Chiar daca el credea ca are dreptul asta? De ce? M-a ranit. Mi-a ranit inima si acum sangereaza. Trebuie sa fac ceva. E sigur ca nu ma va lasa imediat in pace, cu toate ca si-a atins telul. Oare ce ar trebui sa fac?’ Isi arunca bagajul in camera si pleca spre decanat. Pentru inceput o sa ceara o alta camera si apoi va vedea ea. Cererea i se aproba imediat. Se muta la un alt camin, care era departe de campusul universitatii. Acum ca trecuse in an superior, avea voie sa-si aleaga ce dorea sa studieze. Isi alese materii grele, la care prezenta era foarte slaba. Putini frecventau cursurile acelea, dar ea asta dorea. Nu voia sa fie gasita in caz ca va fi cautata. Trecura cateva zile in care nu se intampla nimic. Nici LJK nu misca un deget, iar fata parca intrase in ritmul normal. KMS era ocupata cu studiul. Era toata ziua cufundata in carti la biblioteca, in oras nu iesea deloc, se ducea doar la cursuri, biblioteca si acasa. Nu isi schimbase numarul de telefon pentru ca ar fi parut ciudat parintilor ei. Tot ceea ce primise de la LJK stransese intr-o cutie pe care o lasa la colega ei cu rugamintea ca atunci cand va apare LJK pe acolo sa i-o inmaneze. Ii sterse numarul de telefon si rupse orice legatura cu el. Traia acum ca si cum ar fi fost moarta. Nu vedea pe nimeni in jurul ei, iar orice tentativa de a fi contactata de cei din jurul ei, ramanea fara rezultat. Chiar daca se dedicase studiului nu putea sa isi reprime dorul pe care il simtea pentru LJK. Chiar daca renuntase la viata ei, nu putea sa stea fara sa aibe stiri despre el. Stia orice miscare pe care acesta o facea. ‚Da se pare ca iti merge bine. Esti bine si fara mine. Oricum nu regret ca te-am cunoscut.” Noaptea nu o mai astepta cu aceeasi nerabdare. Acum visele ei erau goale, fara el. Chiar nu stia cum de mai poate respira, cand totul din jurul ei nu mai avea nici un sens. „Trebuie sa imi gasesc un punct de sprijin. Trebuie sa merg mai departe. Trebuie....” Ce goale si fara sens sunt cuvintele astea.

- Hei iti suna telefonul, nu auzi KMS, o striga una din colegele de apartament.
- Oh. Multumesc. Cred ca am adormit, spuse fata ca pe o scuza. LJK suna. „Oare de ce? De ce ma suna dupa atata timp?” Se uita cateva clipe la telefon si apoi ii scoase bateria si il lasa sa-i cada din mana. Un simplu apel si o facu sa retraiasca timpul petrecut cu LJK. Lacrimile incepura sa-i cada si nevoia de a respira aer deveni acuta. Voia sa gaseasca un loc unde sa poata plange fara sa dea explicatii. Isi arunca o bluza pe spate si iesi in fuga pe strada. Pasii o dusera pe malul raului Han, unde se lasa prada durerii ce o simtea. Aici putea sa strige, sa tipe, sa planga, sa geama, fara teama de a fi intrerupta de cineva. Ghemuita pe malul raului putea fi luata usor, drept un animal ranit sau ceva de genul. Suspinele ei se auzeau departe in linistea de la malui raului. Intr-un sfarsit se calma si isi sterse lacrimile de pe obraji, se ridica incet si pleca spre casa. Nu avea nici un prieten caruia sa-i spuna ceea ce simte. Trebuia mereu sa-si reprime dorinta de a spune cuiva ceva. Ofta si cu umerii lasati, pleca. Ajunsa acasa isi puse bateria la telefon si...acesta incepu sa sune din nou. Acelasi apel. „Oare nu vede ca nu vreau sa vorbesc cu el? De ce se incapataneaza?”isi spunea fata, respingand apelurile lui. „ De ce se incapataneaza sa nu raspunda? De ce nu ma lasa sa explic?” Trimise un mesaj catre KMS: „Sa ne intalnim! Lasa-ma sa iti explic! Da-mi ocazia sa ma justific.” Il trimise cu speranta ca ii va raspunde. Dar....nu primi nici un raspuns. Nici nu raspunse la mesajele sau apelurile lui. Tacere deplina. Si asa continua si in zilele care urmara. Simtind ca frustrarea de a nu se putea justifica, il sufoca, incerca sa dea de KMS la universitate. Degeaba. Fata isi schimbase atat profilul, cat si cursurile la care asista. Era pierduta pentru el. Nu o putea gasi. In camera de camin, nu o gasi decat pe colega ei care ii inmana cutia pregatita. „Oooo! Chiar este cineva fata asta. Chiar si tenisii pe care i-am luat mi returneaza. Ce o fi in capul ei? Oare nu-si da seama ca eu sunt un Hallyu star si ca ii fac un bine ca ma uit dupa ea? O fi chiar atat de suparata? Dar parca a intrat in pamant. Nu o pot gasi niciunde. KMS unde esti?” Odata cu cautarile de la universitate si de la camin, nu inceta sa o sune si sa-i trimita mesaje. „Poate intr-o zi se va satura si va raspunde”isi spunea inca optimist.
- Nu inteleg de ce te porti asa?il intreba unul dintre prietenii lui mai apropiati. De ce esti atat de determinat sa iei legatura cu fata asta care pur si simplu te ignora. Cred ca nici nu ii pasa de tine.
- Ha? Ce vrei sa spui cu asta? Imi sta prost parul, am bube pe mine, ce? De ce ma ignora asa? Nu pot suferi lucrul asta. Si stiu sigur ca si ea tine la mine, asa cum si eu tin la ea. Nu cred ca i s-au racit sentimentele asa de brusc. E imposibil. Trebuie sa dau de ea. O sa o caut si in gaura de sarpe. Trebuie macar sa vorbim. Chiar daca nu ma vrea in viata ei,eu....eu tot trebuie sa-i vorbesc, sa-i spun tot.
- Daca se ascunde asa de bine, crezi ca doreste sa aibe vreo explicatie de la tine? Ma indoiesc.
- Tu, esti cumva prietenul meu sau al ei? Hmm! Ma intreb, spuse si isi freca barba a gandire.
- Ei hai, nu fi si tu asa. Doar iti spuneam parerea mea. Daca as fi fost in pielea ei, cred ca as fi actionat si mai rau. Mai bine las-o asa si cauta-ti de drum. E sfatul cel mai bun pe care pot sa ti-l dau acum.
- E sfatul cel mai bun? Te auzi ce spui acum? Nu. Chiar nu te pot intelege. Si chiar....nu mai exista speranta pentru mine? Am pierdut-o pentru totdeauna? Acum mai nou, nu pot dormi din cauza ei. Ma gandesc cum sa procedez cu ea si nici nu stiu cand trece noaptea. Sunt mai obosit acum decat eram atunci cand imi chema spiritul la ea. Mai bine ramaneam asa. Era mai bine si pentru mine, dar mai ales pentru ea. I-am distrus sperantele si poate prima iubire. Nuuu. Chiar nu sunt fericit cu ceea ce am facut. Rascoli campusul in cautarea fetei, nu ramasese nici o camera necercetata spre fericirea celor care locuiau in ele. Intrase in pamant KMS.
- KMS, unde esti? Ai plecat cu tot cu inima mea. Nu ma vezi cat sufar? Unde esti? se intreba singur. KMS aflase despre cautarile lui in campus si se duse la rector cu rugamintea sa ii pastreze secretul.
- Vreau doar sa invat. Nu vreau sa-mi irosesc viata umbland dupa fantome. (Ce ciudat ca asta ii venise in cap). Nu vreau sa stie nimeni despre mine nimic, indiferent cine sau ce rang are. Va rog. Rectorul i-a promis ca nimeni nu va sti nimic. Ea nu are nimic altceva de facut decat sa invete. Poate primea si o bursa in State. Cine poate stii? De un singur lucru era sigur. Aceasta fata invata pe rupte si avea o sansa sa se realizeze, asa ca a promis ca o va ajuta. Viata merge inainte, nu o poti opri. KMS traia in continuare ca si cum ar fi moarta, nu socializa cu nimeni, nu avea prietene, nimic.

Era o singuratica cu toate ca multi baieti erau atrasi de aerul ei misterios si roiau in jurul ei, provocand gelozii imense printre colegele ei si nu numai. Dar KMS nu era interesata de niciunul. Singura placere pe care o avea si pe care nu o reprimase, din contra, o cultivase, era cititul. Cititul la biblioteca ii dadea o bucurie imensa. Citea orice fel de carte. Nu avea importanta pentru ea ce gen era cartea. Adora sa citeasca, parca era cuprinsa de o foame nestavilita. Cand citea era fericita. Visa cu ochii deschisi. Linistea din jurul ei era balsam pentru inima ei ranita. Cu timpul durerea se mai atenua. Acum avea o amintire vaga si nu simtea nevoia de a fi suparata de ceva sau de cineva. Asta nu inseamna ca il iertase pe LJK, cu toate ca acum parca il intelegea un pic pentru ceea ce ii facuse ei. Acum mai mult ca oricand se surprindea gandindu-se la LJK si inima ei batea mai repede si mai ales cu putere. Telefonul ii suna mai rar, iar mesajele incet, incet disparura. „Da asa trebuie sa fie. Lucrurile reintra in normal. Trebuie sa mergem mai departe cu orice pret.” „Daca nu-mi raspunde nici azi, o sa renunt (de cate ori oare nu si-a spus acest lucru?), daca nu-mi raspunde, ce trebuie oare sa fac?” Proiectele noi pe care LJK le avea incepura sa-i umple ziua. Noptile erau doar pentru KMS. Incet, incet datorita programului incarcat, ziua muncea iar noaptea....noaptea adormea fara a se mai putea gandi la KMS. Totusi....era greu sa fi in alerta tot timpul. Viata i se scurgea printre degete. Simtea tot mai acut nevoia sa fie cu KMS, dar timpul era atat de scurt, niciodata nu-i ajungea la cat de multe lucruri trebuia sa faca intr-o zi. Gandurile despre KMS isi faceau cu greu loc printre multele activitati. Asa ca nu mai avea timp suficient de a se juca cu telefonul toata ziua. Isi spuse ca nu e un copil, ci un barbat in toata regula. Dar de ce cand se gandea la KMS stomacul i se strangea si inima lui batea intr-un ritm ametitor. I se parea ca ii aude glasul si se intorcea mereu spre acel loc de unde venea. Rasul fetei ii rasuna adesea in urechi. „Cred ca o sa innebunesc” isi spunea mereu. „Cred ca o sa innebunesc isi spunea si KMS cand gandurile ei erau pline de LJK. Vacanta dupa primul an sosi si odata cu ea KMS pleca acasa. Ii era dor de oraselul de la malul marii. Abia astepta sa ajunga pe plaja si sa alerge desculta pe nisipul udat de valurile inspumate. Isi propusese sa se plimbe mai intai pe malul marii si apoi tarziu in noapte sa se duca acasa. Intampina marea cu un strigat si alerga fericita pana cand picioarele ei intalnira valurile repezi si inspumate. Se balaci multa vreme si apoi se aseza pe nisipul incalzit de razele soarelui. Statu mult timp pe nisip meditand la tot ceea ce i se intamplase. Intrebari ii reveneau in minte dar raspunsul nu-l gasi la malul marii. Privi oamenii din jur si ii invidie. Fiecare era preocupat de ceva, fiecare avea un rost al lui. Invidie copilasii veseli care se jucau in nisip, invidie tinerii care bateau mingea pe plaja. Ar fi vrut sa fie libera si sa nu aibe greutati. Ar fi vrut sa poata zburda si ea pe plaja, fara griji, ca toti ceilalti. Acum era timpul sa se duca acasa. Reantalnirea cu ai ei nu-i facea nici o placere. Nu era nimeni care sa o iubeasca, asa simtea ea. Nici mama, nici bunica nu erau niste persoane care ar fi iubit-o. Mama o fire rece, ce nu a stiut niciodata sa-si arate sentimentele, iar bunica ce sa mai zic? O fire batjocoritoare care lua pe toata lumea in ras. Numai tatal ei fusese o fiinta de sa o pui la rana. Bland, calm, voios, tot timpul gasea o vorba buna pentru cei din jurul lui. KMS stia ca semana cu el in multe privinte.
- Buna seara mama, am venit striga fata din usa.
- Oh, ai venit? Bine. Du-te sa te schimbi si vino sa mananci ceva. De maine voi fi foarte ocupata. Vor veni multi turisti la noi in oras si o sa trebuiasca sa le gasim gazde, sa gatim pentru ei. Sa fim la dispozitia lor 24 din 24. Asa am primit ordin de la primar. Se pare ca vor veni si cateva vedete din lumea filmului. O sa fim foarte ocupati. O sa trebuiasca sa te descurci singura.
- Nici o problema. Dar ce eveniment este asta de vine atata lume?
- O prezentare de moda si promovarea unor filme, asa cel putin am inteles. Oricum. Nu e nevoie sa sti. Sa nu te prind ca dai tarcoale. Ai inteles?
- Omo! Sunt in vacanta mama. Nu trebuie sa invat pentru vre un examen.
- A, da, asa e. Dar oricum sa te ti departe de lucrurile astea.
- Bine mama. Inteleg. A doua zi, mare vanzoleala mare, in orasul lor. Toti locuitorii alergau care incotro, agitandu-se peste masura. KMS nici macar curioasa nu era. Dupa ce manca pleca spre malul marii. Plaja era plina de turisti, dar KMS gasi un loc mai retras si se aseza sa priveasca marea in liniste. Cu atatia turisti in jur, era imposibil ca totul sa fie ok. Multi isi luara bautura pe plaja si ceea ce urma, va dati singuri seama. Un grup de tineri petrecareti (care se simteau puternici, datorita aburilor alcoolului consumat), se indreptau spre KMS. Fata isi zise ca daca nu-i va lua in seama, totul va fi bine.
- Hei domnisoara (baigui unul dintre ei care parea mai treaz), vrei sa vi sa bei cu noi ceva? Domnisoara….nu auzi?incerca din nou sa vorbeasca cu fata care facea pe surda. Deja cel care vorbise ajunsese in dreptul ei si o apuca de umar. Fata se smuci si il imbranci. Acesta isi pierdu echilibrul si cazu. Ceilalti sarira la bataie si fata se vazu inconjurata de acestia. Noroc ca au aparut niste localnici si atentia le-a fost abatuta de acestia. Bineanteles ca in incaierarea lor, o lovira si pe KMS pe care o bufni sangele pe nas si i se umfla o buza, asa ca vrand, nevrand ajunse cu acestia la sectia de politie. Degeaba explica fata ca nu are nici o treaba cu acestia. Veni bunica ei si o scoase, dupa ce KMS ii promisese ca va face tot ce vrea ea, dar sa nu afle mama ei. Abia ce a iesit din sectia de politie ca aparu si LJk dupa grupul de petrecareti. Acestia faceau parte din stafful lui si se cam intrecusera cu bautura. Cand a dat sa intre in sectia de politie, in usa se opri si contempla spatele unei fete insotite de o batranica. “Off, iar o vad pe KMS peste tot.” Ofta si intra in sectie. Dupa ce lasa o gramada de bani si declaratii LJK dadu sa plece, dar avu o strafulgerare.
- Domnule politist, pot pune o intrebare? Cum s-a petrecut toata tarasenia asta? Politistul ii citi raportul cu toti cei care fusesera implicati in incident. LJK nici nu clipi la auzul numelor citite. Il ruga pe politist sa ii dea datele de contact ale persoanei vatamate cu mentiunea ca ar vrea sa o despagubeasca, spuse acestea ca pe un motiv. Iesi din sectie si se rezema de primul stalp iesit in cale. “Daca asta nu este destin, atunci ma intreb ce ar putea fi” isi spuse ametit LJK. “Acum este tarziu, dar maine….sper sa am rabdare pana maine.” Activitatile planificate ale zilei il oprira pe LJK sa actioneze asa cum dorea.

Trebuia sa-si infraneze dorintele. si sa faca treaba buna, ca doar de asta venisera aici. Ajunse spre amiaza la casa din adresa pe care o luase de la politist.
- Buna ziua, striga din pragul casei. E cineva acasa? Bunica lui KMS iesi curioasa sa vada cine este.
- Cine sunteti?il intreba cand dadu cu ochii de acel strain. Cautati pe cineva?Sau pur si simplu v-ati ratacit?
- A multumesc de intrebare. Sunt in legatura cu incidental de ieri. Am venit sa vad daca domnisoara este bine.
- Domnisoara? Aaa! Nepoata mea. Da este bine. I-a curs sange pe nas si a avut o buza sparta dar acum este bine.
- Eu sunt din partea celor care, au atacat-o fara motiv. Am venit in primul rand sa-mi cer scuze in numele lor si sa intreb daca pot face ceva pentru dumneavoastra, ca sa ma revansez. As putea sa o cunosc si eu pe nepoata?
- Da cum sa nu. Poftiti. Imi pare rau, dar nepoata mea este la biblioteca acum. Stiti ii place foarte mult sa citeasca. Ar fi in stare sa nu manance, dar de citit nu se poate lasa. Dar poate doriti o cafea ceva pana apare? Sincera sa fiu nu stiu cat dureaza. Odata ce este adancita in lectura uita de scurgerea timpului. Doar portarul o poate da afara. Spuse toate acestea si rase. LJK mai rabda ceva vreme in fata tirului neintrerupt de intrebari si apoi se scuza si pleca cu rugamintea de a putea reveni si in alta zi. Pleca lasand-o singura pe bunica guraliva. „Ce diferenta intre nepoata si bunica”isi spuse. Cu toate ca iesi din casa, nu se departa prea mult. In umbra unor pomi se puse pe asteptat. Dupa mult timp, cand isi pierduse orice speranta, LJK o zari pe KMS care se indrepta spre casa cu pasi mici, sovaielnici. Ii iesi in cale si ii vorbi.
- Daca asta nu este destin, atunci nu stiu ce sa mai zic, spuse si se propti in fata fetei.
- Ce, ce cauti aici si cum de ai ajuns aici, se balbai fata care ramasese fara suflare cand il zarise in fata ei. Picioarele nu o mai tinura si cazu in mijlocul drumului fara putere. LJK o prinse din zbor si profita de aceasta ocazie pentru a o strange la pieptul lui.
- Mi-ai lipsit, ii spuse tandru si o mangaie usor pe par. Imbatata de prezenta lui era incapabila de a face vreun gest sau sa spuna ceva. Il privea cu lacomie, parca dorind sa se sature cu imaginea lui care ii lipsise teribil de mult. Ii mangaie fata, ii indeparta parul de pe frunte, ii sterse o lacrima care se pregatea sa o ia la vale. Il stranse de mana si ii asculta bataile inimii, pe care le auzea in imbratisarea lui. Dupa ce isi reancarca bateriile, usor il indeparta si incerca sa plece fara sa spuna un cuvant.
- Unde pleci?striga aproape LJK. Cum poti sa pleci si sa ma lasi aici, asa?spuse si o apuca din nou de mana.
- Nu inteleg ce mai vrei de la mine. Ai luat tot ce ti-ai dorit, spuse obosita fata si incerca sa-si traga mana din stransoare.
- Ce cruda esti! Tie nu ti-a fost dor de mine? Nu ti-am lipsit de loc? Intreba furios LJK strangand-o si mai tare de mana.
- Te rog sa ma lasi, ma doare spuse fata cu lacrimi in ochi.
- Da, vreau sa te doara. Vreau sa te trezesti la realitate, spuse cu duritate LJK.
- Dar sunt treaza. Nu visez. De asta te-am intrebat ce cauti aici, cu ce scop ai venit. Ce mai vrei de la mine? Am crezut ca ma iubesti si de asta stai in preajma mea, dar.....
- Nu mai vorbi asa. Daca nu te iubeam mai eram acum aici, dupa atata timp? Am incercat din rasputeri sa te uit, am fugit, dar de fiecare data m-ai adus inapoi. Asa ca m-am decis sa-mi accept soarta. Se pare ca soarta a decis ca noi doi sa fim impreuna. Nu crezi?
- O simpla intamplare, tu numesti asta soarta, destin? Te inseli. Nu poate fi soarta. Avem drumuri diferite in viata asta. Ar trebui ca fiecare din noi sa mergem pe drumul nostru. Stupefiat LJK slabi stransoarea mainii lui KMS, iar aceasta si-o trase si pleca spre casa, fara sa se mai uite in urma. „Da este mai bine asa. Trebuie sa mergi pe drumul tau, eu pe al meu. Drumurile noastre nu se vor intersecta niciodata. Ramai cu bine dragostea mea”, gandi si intra in casa cu lacrimile curgandu-i pe obraji. Intra si se ferii de ochii iscoditori ai bunicii si se refugie in camera ei unde se inchise pentru mai multa siguranta. „Daca ea crede ca am abandonat lupta cand nici macar nu am inceput-o se inseala amarnic. Stai sa vezi ce va urma KMS, stai sa vezi.” Pleca hotarat de ceea ce isi pusese in cap.
- Mi Soo-ah, vino sa mancam. Trebuie sa pregatesti ceva de mancare. Mi-e foame, se auzi strigata de bunica ei, care isi cucerise dreptul de a da comenzi o saptamana si de a face tot ceea ce ii cerea ea.
- Bine, am inteles. Asteapta numai putin te rog, spuse si cobora in fuga scarile. Mama a plecat deja?intreba din mers KMS.
- Da. A spus ca trebuie sa stea la hotel pana pleaca toata lumea si ca nu va veni acasa cateva zile.
- A, ce bine spuse incet fata.
- Vezi ca avem un chirias. L-a adus mama ta aseara. E in camera de oaspeti. Mi-a spus ca trebuie sa ii dai si lui sa manance, spuse cu voiosie bunica ei.
- Lui? Dar ce este un barbat?intreba curioasa KMS.
- Da, asa se pare. Nici eu nu l-am vazut aseara. A venit tarziu de tot, iar eu dormeam. Dar mai zabovesti mult cu mancarea aia?intreba tafnoasa ea.
- Acum, acum. Se apuca si pregati masa. Apoi puse felurile de mancare pe o tava si batu incet cu sfiala la usa camerei de oaspeti. Din nauntru se auzi miscare iar fata nu mai astepta sa fie invitata sa intre si deschise usa. In incapere tanarul (dupa culoarea parului, banuia ca este tanar), dormea cu spatele spre usa. Cand KMS intra, el isi trase patura mai bine peste el.
- Am adus mancarea, spuse si o lasa aproape de usa. Un gest din partea barbatului, o determina sa iasa cat mai repede.
- O, multumesc spuse o voce inabusita de somnul care nu voia sa plece.
- Cu placere. Daca mai doriti ceva, va rog sa-mi spuneti, mie sau bunicii mele.
- Bine, asa am sa fac si se inveli mai bine cu patura. Cand KMS iesi, LJK sari de sub patura si se apuca sa manance infometat. Mancarea pe care o manca era chiar buna si a mancat-o pe toata. Dupa ce spala vasele in care mancase ea si bunica ei, se duse la usa camerei de oaspeti si batu discret. Neprimind nici un raspuns, insista si apoi intra. Tava era goala, dar tanarul era tot in pat. Se retrase si spala si farfuriile lui.
- Bunica, eu am sa plec. Ma intorc pentu masa de pranz, spuse isi lua geanta si iesi in fuga din casa, ca sa nu se trezeasca bunica ei cu cine stie ce cereri nastrusnice. De ce a trebuit sa ajunga la politie si bunica ei sa vina sa o scoata de acolo, nu stia nici ea. LJK se imbraca si se furisa afara din camera pentru a nu-l vedea bunica. Nu dorea sa raspunda la un alt tir de intrebari. Nu avea chef. Pleca repede si incerca sa o prinda pe KMS din urma. Dar fata fusese iute de picior si disparuse rapid. LJK isi vazu de treaba si apoi spre seara se inapoie la casa lui KMS

Suna la usa si bunica ii raspunse imediat.
- Buna seara spuse politicos. Imi pare rau ca azi dimineata nu v-am salutat, dar eram foarte grabit. Intarziasem deja. Imi pare rau, spuse si facu o plecaciune in fata ei.
- Cum adica? Dumneata ai dormit la noi azi-noapte? Oh, imi cer scuze ca nu v-am salutat, dar surpriza a fost prea mare. Imi pare rau si mie si urma aceeasi plecaciune si din partea ei.
- Ei nu, ca asta este inadmisibil. Ce cauti aici? Si mai ales la ora asta?intreba fata nervoasa, cand il zari.
- Buna seara. Asa se vorbeste pe aici cu chiriasul tau? Nu am stiut.
- Ce? Cum? Chirias? Hai ca ma faci sa rad. Mai bine te-ai retrage, suntem foarte obosite, asa ca te rog sa pleci.
- Bine, am inteles, spuse si intra in camera de oaspeti si inchise usa dupa el.
- Omo! Ce crezi ca faci acum? Il intreba deschizand usa cu putere.
- Cand se intra intr-o camera care nu iti apartine se bate la usa. Nu sti nici lucrurile astea elementare de politete?
- Ha! Politete cu cine? Te rog sa nu te mai prostesti si vreau sa parasesti cat mai repede casa asta.
- Ce sa fac? Imi pare rau, dar deja am platit pentru camera asta, pentru o saptamana, in avans si fara sa ma tocmesc. Nu stiu de ce, dar se pare ca mama ta chiar avea nevoie de banii aia.
- Si totusi nu crezi ca ai depasit masura? Spuse scortoasa KMS.
- Cu ce? Cu faptul ca am intrat in camera mea (doar am platit pentru ea, nu?) si vreau sa ma culc?
- Nu te mai prosti, il trase usor de maneca si vorbi in surdina, ca bunica ei (care statea cu urechea lipita de usa), sa nu auda nimic. De ce te porti copilareste? Ti-am spus ca totul s-a terminat, ca avem fiecare un alt drum pe care trebuie sa mergem. Nu mai trebuie sa ne intalnim niciodata, ai inteles?
- Ce sa fac? Nu am intentia sa ma port copilareste. Am intentia sa dorm cu sau fara tine in camera. Acum ma scuzi spuse si incepu sa isi scoata incet, incet hainele de pe el. „Oare va rezista pana la sfarsit?” se intreba singur LJK.
- Pfui, bine. Vad ca vrei sa te joci in continuare. Bine fie. Dar te avertizez ca razboiul a inceput. Sa nu te plangi mai tarziu, ai inteles?
- Aha, mda ii raspunse si el preocupat de maneca tricoului pe care il scotea cu nonsalanta. Bunica ei, aproape cazu cand KMS deschise usa furioasa.
- Ce, ce s-a intamplat?incerca sa para demna bunica ei, dupa ce isi aranja hainele botite de cazatura.
- A nu nimic, incerca un zambet KMS.
- Sa stii ca iti sta mai bine cand zambesti se auzi din camera glasul lui.
- Cum, de unde a stiut? Se intreba mirata fata.
- Mai este ceva de mancare? Mama ta mi-a spus ca banii pe care i-am dat includ si mancarea.
- O sa o rog pe Mi Soo-ah pentru asta ii raspunse bunica ei indatoritoare. Ai auzit? Pune mana si fa ceva repede de mancare. Omul asta a platit o gramada de bani ca sa stea si sa manance la noi. Grabeste-te, ai uitat? Trebuie sa faci tot ce iti spun, caci altfel te spun maica-ti cum ai ajuns la sectia de politie.
- Bine, bine, am inteles, bombani incet KMS. Se va termina curand saptamana asta de chin. Ai vreo preferinta?striga in dreptul usii cu glas tare.
- Orice, poate fi orice, numai grabeste-te, caci mor de foame.
- Off. Cine m-a pedepsit asa? Mai bine ramaneam in Seoul, isi spuse ca pentru ea.
- Si mie imi pare bine ca am ajuns aici, ii spuse la ureche LJK care se strecurase incet din camera si venise sa o asiste pe KMS la bucatarie. Nici nu sti cat ma bucur ca te-am gasit. Mi-a fost dor de tine ii spuse si isi puse mana peste mana fetii, in care tinea cutitul. Am simtit ca mor de dorul tau, continua sa ii sopteasca la ureche. Hmm, uite asa se tine cutitul, isi drese glasul si vorbi cu voce tare cand bunica fetei se apropie de cei doi, curioasa ca ii vedea aproape imbratisati.
- A nu trebuie sa-i arati nimic, KMS a mea se pricepe foarte bine la gatit. Mie personal nu imi place sa gatesc. Dar nu vreti mai bine o ceasca de ceai pana se face mancarea? Inspaimantat ca iar va fi tirul unor intrebari refuza si nu parasi bucataria. Se inarma cu rabdare si ostentativ lua un ziar si incepu sa il razfoiasca. Bunica lui KMS se mai invarti fara rost pe acolo si apoi se scuza si pleca in camera ei pentru a se culca. Pleca nu inainte de a o anunta pe KMS ca este cu ochii pe ea. Pleca vorbind singura si se retrase in camera ei. Atat a asteptat LJK. Sari de pe scaun si ii imbratisa spatele fetei strangand-o.
Degeaba se zbatea sa scape fata, el o tinea strans si se parea ca nu avea chef sa-i dea drumul prea curand.
- Stai linistita, nu te mai zbate. Cu cat imi opui rezistenta, cu atat mai mult nu iti voi da drumul. Chiar nu putem sa stam de vorba ca doi oameni normali?

- Asta inseamna sa stam de vorba?intreba fata furioasa si se intorse catre el. Fata ei era periculos de aproape de fata lui. I se taie respiratia si picioarele se muiara din nou. Bratele lui o sustinura din nou si el se apleca si o saruta pe buze, incet ca o mangaiere. Ochii fetei se ridicara incet catre ochii lui, iar in ei, el vazu o rugaminte muta, arzatoare: „Saruta-ma”. Se apleca din nou si o saruta patimas, iar bratele o strangeau puternic la pieptul lui. Cateva minute bune sarutul continua, inca, inca. Cand se desprinsera din imbratisare fata se sprijini de latura mesei, pentru a nu cadea si apoi se prelinse pe scaunul cel mai apropiat, iar LJK cuprins de o dulce ameteala se aseza si el alaturi pe alt scaun. Isi lua capul in maini si lacrimile incepura sa-i curga pe obraji. KMS se uita uimita la acest barbat care se scutura de suspine plangand. Jenata se ridica din nou si amesteca in mancare.
- De ce? vorbira amandoi in acelasi timp.
- Nu, spune tu, o indemna LJk pe KMS, stergandu-si lacrimile cu dosul palmei.
- Aa, acum chiar am uitat se scuza fata si voi sa fuga din bucatarie, insa mana lui o opri.
- Te-am cautat, spuse LJK cu voce trista. Te-am dorit langa mine, dar tu....tu ai fugit. Ai taiat toate legaturile dintre noi. Chiar nu ai vrut sa ma mai vezi? Iti sunt indiferent? KMS, mi-a fost dor de tine. Au ramas multe lucruri nespuse intre noi. Te rog. Nu poti reveni la sentimente mai bune fata de mine? Stiu ca am gresit, dar nici tu nu m-ai lasat sa-ti explic.
- Ssst, ii spuse si ii puse un deget pe buzele umede de lacrimi. Nu mai spune nimic. Taci. Intre noi nu poate fi nimic. Ce a fost s-a dus. Nu vreau sa mai vorbim nimic. Nu mai avem ce sa ne spunem. E ultima data cand vorbim. Nu vreau nici o explicatie. Am inteles, te-am iertat, am uitat iar pentru mine esti un necunoscut. Nu pot sa spun ca nu te-am dorit, nu pot sa spun ca nu mi-a fost dor de tine. Ar fi o minciuna, asta. Dar....nu ne-am sincronizat. Am fost pe lungimi de unda diferite. Te rog sa pleci. Imi provoci atata durere spuse KMS cu lacrimile curgand siroaie.
- Nu pot. Nu pot renunta. Nu vreau. Tu crezi ca este usor si pentru mine? Crezi ca este o joaca pentru mine?Bine la inceput a fost, dar....te rog sa ma crezi ...Te iubesc. Nu am mai spus asta nimanui. Cand nu esti langa mine un foc launtric ma mistuie, ma arde. Ce crezi ca ar trebui sa fac atunci? Cum as putea sa renunt la a te avea? Vrei sa raman pe viata marcat? Tu chiar.... am crezut ca....poate m-am inselat, dar.... te voi face sa ma iubesti, nu voi renunta niciodata spuse astea si batu cu pumnul in masa. Vasele de pe masa zornaira, iar bunica din camera ei scoase capul pe usa sa vada ce se intampla.
- Mi Soo-ah? Ce s-a intamplat?striga curioasa bunica.
- A, nu, nimic bunico, raspunse KMS stergandu-si lacrimile repede cu un servet. M-am impiedicat. Am pregatit mancarea, vrei si tu?o intreba de forma si mai ales sa ii alunge suspiciunile.
- Nu vezi cat este ceasul? La ora asta lumea doarme, nu mananca spuse tare si apoi bombanind doar pentru ea se retrase si stinse lumina.
- Te rog sa mananci si sa pleci. Atat poti face pentru mine. Ai inteles? Puse mancarea pe masa si se retrase la ea in camera. Se sprijini de usa inchisa si continua sa planga in tacere. Adormi acolo cu lacrimile pe obraz si nici nu stiu cand trecu noaptea si se facu dimineata. Se scula in graba si fugi la bucatarie. Pe masa mancarea neatinsa, fugi la LJK in camera batu si intra rapid. Totul era neatins, parca nu ar fi fost nimeni nici inainte. Nici macar un semn cum ca el ar fi fost acolo. O auzi pe bunica ei trezindu-se si se duse in intampinarea ei.
- Ai facut mancare aseara? O intreba bunica ei. De ce? Azi nu puteai sa faci? Aveai asa de multa treaba?
- Cum adica? Nu trebuia sa fac mancare pentru chiriasul nostru? Nu a spus ca ii este foame? Si de ce nu a mancat, daca tot am facut-o?isi spuse incet ca pentru ea.
- Chirias? Ce tot baigui acolo? Ce, a zis mama ta ceva? Mie nu mi-a zis nimic.
- Haide bunica, nu te mai juca cu mine. Iar sunt tinta batjocurii tale? Esti binedispusa si nu ai de cine sa te iei?
- KMS, ai luat-o razna. Cred ca baietii aia, te-au lovit si la cap. Trezeste-te, nu mai visa atat spuse furioasa bunica ei.
- A, da. Cred ca de spuse intrigata KMS. Doamne am luat-o razna? Ce o fi cu mine? Dar cum? Simt si acum sarutul de pe buzele lui sarate. Simt si acum imbratisarea si caldura mainii lui. Nu se poate sa fi visat. Nu, sigur nu. Bunica asta vrea sa joace tare nu? Ei lasa ca vad acum. Alo! Mama. Ce faci? Esti bine? Nu vrei sa vin sa te ajut?
- Nu, chiar nu. E in regula totul acasa? Bunica-ta este bine? Sa ai grija de ea. Eu voi lipsi cateva zile. Hai ca inchid sunt ocupata.
- Ma....ma, a inchis si eu nu am aflat nimic. Oare ce o fi vis si ce realitate? Nu avu timp sa se intrebe ca cineva suna la usa. In usa un comisionar care ii inmana un pachet. In pachetul care ii era adresat gasi toate lucrurile pe care LJk i le cumparase in timpul cat fusesera impreuna. I le inapoiase. De ce? „Doar i-am spus ca nu mai avem nimic de a face unul cu celalalt”. Bunica ei o striga:
- KMS. Azi o sa avem o vizita, asa ca te rog sa pregatesti ceva gustari spuse pe un ton poruncitor. „Doamne ce-i mai place sa faca asta”, isi zise KMS.
- Ok, am inteles raspunse resemnata fata. Dupa amiaza sosi si oaspetele invitat de bunica ei. Cand deschise usa si vazu cine era, inmarmurii. LJK cu flori si evident un cadou. De ce evident? Nu stiu. Asa am simtit sa spun. Ii inmana un buchet ei si ii puse in brate cadoul si intra pe langa ea, caci fata nu il poftise sa intre, ci ramasese blocata in usa deschisa.

- Buna ziua spuse si ii dadu buchetul al doilea bunicii. Am venit, spuse si se aseza pe un scaun din apropiere.
_ Mi Soo-ah, ce ai ramas acolo stana de piatra? Intra sa iti fac cunostiinta cu....
- Buna ziua spuse si ea automat cand intra in camera, iar LJK se ridica respectuos in picioare salutand-o printr-o inclinare.
- El aste dl LJK, care a venit sa se intereseze ieri de incidentul de pe plaja. Si-a oferit ajutorul daca ai nevoie de ceva si chiar vrea sa plateasca despagubiri pentru comportamentul acelor baieti. Ea este nepoata mea spuse si se rasuci catre ea, prezentand-o pe KMS. O cheama KMS si e studenta la o faimoasa facultate din Seoul. LJK ii intinse mana si...
- Imi pare bine de cunostiinta, spuse strangandu-i mana pe care fata i-o intinsese din reflex. Ii retinu un pic mai mult mana, dar asta trecu neobservat de bunica ei.
- A scuzati-o, ca este mereu cu capul vraiste. Nu face nimic altceva decat sa viseze cu ochii deschisi, asta din cauza cartilor pe care le citeste toata ziua.
- Multumesc bunico pentru complimente. Daca nu mai aveti nevoie de mine, eu m-as retrage spuse incercand sa scape.
- Unde crezi ca pleci KMS? Ce crezi ca a venit sa vada o batrana sau pe tine?
- Aa, nu stiu. Am crezut ca a venit la tine.
- Hai nu mai fi caraghioasa si stai cuminte aici. Va las singuri sa vorbiti spuse si inainte ca KMS sa protesteze disparu. Cand bunica ei disparu, fata se repezi la LJK si il trase de guler cu amandoua mainile, zgaltaindu-l.
- Ce crezi ca faci?il intreba furibunda. Ce este in capul tau? Hmm? Cu un suras in coltul gurii LJK vorbi.
- Te-am avertizat de ieri ca nu voi renunta, mai ales ca nici macar nu incepusem lupta. Apropo! Ai dormit bine azi noapte? M-am gandit tot timpul la tine. Trebuie sa fi fost inconfortabil nu?
- Ce vrei sa spui cu asta?intreba rosind brusc si uitandu-se cu suspiciune la el.
- A nu, nimic nou. Acum trebuie sa fi vazut si tu cum ma simteam eu, cand tu visai. Acum am vist eu. A fost bine? Sincer sa fiu chiar m-am gandit profund la asta, si mi-as fi dorit sa viu sa stau la voi ca un chirias normal. Asa as fi stat mai aproape de tine, mai mult timp. Am fi petrecut mult timp impreuna si poate ca atunci....
- O nu, ce spui acum suna a razbunare. Chiar a fost vis? Era atat de real isi spuse fata.
- Chiar daca a fost vis, tot mi-am dorit sa te sarut si sa te tin in brate. In visul meu totul era atat de real. Inca simt sarutul pe buze (spunand asta isi duse mana la buze si le mangaie usor) iar caldura corpului tau inca imi provoaca frisoane de placere.
- Nu se poate. Nu poate fi vis. Nu cred.
- Acum ca rolurile s-au schimbat, normal ca nu poti crede.
- Si acum ce ai de gand?il intreba un pic mai linistita.
- Nu stiu. Spune tu. Pot sa vorbesc cu mama ta si sa devin chirias real sau....
- Sau?intreba repede caci voia sa excluda din start ideea de a avea chirias si de a trai langa el sub acelasi acoperis.
- Sau cedezi singura si ne reluam relatia, mai bine zis sa incepem de la inceput.
- Ambele variante nu-mi convin. Ce sa fac? Gandeste-te mai bine. Daca insisti voi disparea si de aici. Ma voi ascunde in gaura de sarpe daca este nevoie. Doamne de ce ma chinuiesti?
- Dar tu nu intelegi?striga disperat LJK. Am venit pentru ca imi era dor. Un dor nebun. Nu pot sa nu ma gandesc la tine Sunt nefericit cand nu te vad. Viata pentru mine nu are nici un rost fara tine. M-am gandit cum ar fi sa fim din nou impreuna si sincer sa fiu mi-a placut. Chiar nu poti sa vezi inima mea cum e? Chiar este atat de greu sa vezi ca te iubesc? Sincer te iubesc. Stiu ca te-am ranit, dar in timp orice rana se vindeca. Vrei mai mult timp? Ok. Dar nu ma goni de langa tine. Lasa-mi macar speranta ca intr-o zi vei dori sa fi langa mine. Pot spera la asa ceva?o intreba si o apuca de mana si i-o stranse.
- Off. Lasa-ma. Da-mi drumul. Atingerea ta ma face confuza, iar eu acum imi doresc sa gandesc limpede. Incerca sa-si traga mana, dar nu facu altceva decat il trase mai aproape de ea pe LJk. El o cuprinse in brate si incerca disperat sa o sarute. KMS se ferea cu dibacie, dar un zgomot suspect o facu sa fie atenta in alta parte, iar LJK profita de ocazie si o saruta pasional. Sarutul neasteptat fu primit , chiar daca la inceput s-a opus....,apoi ceda. Prea isi dorea si ea acest sarut. Atunci LJK o trase langa el imbratisand-o si sarutand-o neancetat. Minute bune au ramas inlantuiti. Apoi incet se indepartara pentru ca ei doi sa se priveasca ochi in ochi.

- Chiar nu vezi ca sunt sincer? KMS. Te iubesc ii spoti si o stranse din nou la piept. Spune-mi acum ce vrei sa fac?o intreba. Voi face tot ce vrei, numai sa nu ma gonesti de langa tine. Voi sta si voi astepta ca tu sa poti ierta. Dar vreau, vreau sa fac parte din viata ta. Ramai langa mine KMS. Te rog.
- Te cred ca acum esti sincer. Dar inca, inca nu am incredere. Este vis din nou sau realitate? Acum mai mult ca oricand imi doresc ca totul sa fie real, dar nu am increderea necesara. Stii, mi-am facut planuri pe o perioada de cativa ani. Scuze, dar nu esti inclus in ele. Te-am eliminat cand....
- Da imi inchipui, dar nu te condamn pt asta. Planurile pot fi revizuite si schimbate, doar sa vrei.
- Tu, nu stii ce isi doreste mama mea pentru mine. Tu nu stii cum am trait eu pana acum si ce ma motiveaza atat sa invat. Mama a spus ca trebuie sa muncesc de 100 de ori mai mult decat un barbat ca sa pot sta pe aceeasi linie cu el sau chiar mai sus de el. Asta este doctrina in care am crescut. Tu crezi ca este asa de usor sa renunt la tot, pentru a fi cu tine?
- Nu stiu. Nu renunta. Nu renunta la nimic. Sunt dispus sa astept pana termini facultatea. Sunt dispus, daca imi promiti ca te vei intoarce la mine. Ce parere ai? E bine asa?intreba cu speranta in glas.
- Si crezi ca va merge?intreba cu indoiala in glas. E imposibil ca tu sa nu iti gasesti pe altcineva, e imposibil sa stai singur. Esti adorat de multa lume si mai ales iubit.
- Si tu crezi ca eu pot iubi o lume intreaga? Eu te-am ales pe tine. Eu pe tine vreau sa te iubesc. Atat. Cand pleci la Seoul? Mai stai mult aici acasa?
- Peste cateva zile. Mai am ceva de rezolvat in Seoul, asa ca trebuie sa ma intorc, chiar daca vacanta este abia la inceput. Dar de ce ma intrebi?
- Pentru ca vreau sa te vad acolo. Vreau sa fiu cu tine, e chiar atat de greu de inteles? De ce te miri asa?
- Deja iti faci planuri. Nimic de zis. Dar cumva sunt si eu de acord? De mine ai uitat deja? Sau parerea mea nu conteaza?
- Iarta-ma, iar iau decizii de unul singur. Trebuie sa ma dezobisnuiesc nu-i asa? Mereu cred ca iau cele mai bune decizii si din cauza asta nici nu ma mai gandesc la cei din jurul meu. Am sa ma schimb si voi lua in seama si ceea ce iti doresti tu. E bine asa?intreba zambind LJK. Pe KMS o bufni rasul de figura pe care o facu LJK. Era haios foc, poate de asta il si iubea atat.
- Bine vom vedea, spuse incercand sa-si ascunda o urma de zambet sub o mina serioasa.
- Cand ajungi in Seoul, te rog sa-mi raspunzi la telefon. Nu, mai bine sa imi raspunzi la toate telefoanele pe care ti le dau. Asa nu o sa ma mai ingrijorez ca ma vei ocoli.
- Bine, bine. Vom lua legatura. Acum ar fi timpul sa pleci. Nu crezi ?il intreba si se uita la ceas cu subanteles.
- Oare cand s-a facut asa de tarziu? Ma conduci cativa pasi?o intreba timid cu frica unui refuz.
- Bine hai. Bunica, musafirul nostru pleaca striga din usa KMS.
- Sa aveti o seara buna spuse si el si iesi tragand-o dupa el si pe KMS. La primul colt de strada, o lipi de zidul unei curti si o saruta plin de caldura si mai ales de dorinta. O stranse in brate si nu mai voia sa-i dea drumul.
- Ooo! Esti nebun? Ce faci? Daca ne vede cineva? Iti dai seama ce barfa ar fi?intreba fata, care incerca de zor sa se elibereze din stransoare.
- Da, sunt nebun. M-ai innebunit. Hai sa ne intalnim maine undeva, sa fim numai noi doi. Vrei?
- Off. Nu voi scapa altfel de tine nu? Bine. Sa ne intalnim pe malul marii la stanci. E un loc mai retras. Nu prea vine lume pe acolo. Cand poti veni, doar vino. Eu o sa fiu toata ziua acolo. Te voi astepta.
- Doamne, ce frumos a sunat: Te voi astepta. Nu credeam ca o sa apuc ziua cand mi se va spune ceva atat de frumos.

- Off. Iar incepi. Hai e timpul sa pleci spuse si il impinse usor in directia unde se afla locuinta lui temporara. Pe maine. Sa nu ma faci sa te astept degeaba. Ai inteles? Hai pleaca acum. Du-te. Nu te mai intoarce, doar pleaca. LJK incerca de cateva ori sa plece, dar dupa cativa pasi, se intorcea sa o mai sarute o data, sa o mai stranga o data in brate, sa-i mai spuna ca o iubeste. Gasea o mie de motive pentru a se intoarce la ea din nou. KMS daca vazu ca nu poate scapa sub nici o forma, se hotara sa plece ea prima. Asa ca atunci cand LJK facu cativa pasi sa plece, ea o rupse la fuga si intra in casa imediat, lasandu-l in strada pe LJK. Se retrase repede in camera ei, ca sa ascunda urmele vizibile lasate pe buzele ei, acum rosii ca focul. Era fericita. Se simtea iubita si aproape ca cedase in fata dovezilor pe care le-a primit de la el. Asa. „Maine am intalnire. Oare cu ce sa ma imbrac?” Rascoli sifonierul aruncand in dreapta si in stanga haine de tot felul. Pana la urma gasi o rochita, pe atat de simpla, dar pe atat de frumoasa. Ii scotea in evidenta tenul usor colorat de soarele generos al verii si de vantul cald care aducea in aer un miros sarat de la malul marii. Dimineata pleca in fuga dupa ce ii facuse micul dejun bunicii. Pe plaja, lume multa. O zi insorita si calda le dadu intalnire multora pe plaja. Pana si la locul ei retras sa mai gasea cate un turist ratacit. Dupa ce acestia plecara, rasufla usurata si se puse pe asteptat. Nu se plictisea. Mereu capul ei era plin de ganduri si nu se simtea singura niciodata. Privea pescarusii care roiau deasupra marii. Asculta strigatele lor si admira zborul lor planat. Ar fi vrut sa fie o pasare sa poate zbura, sa simta vantul in pene, sa planeze pe cerul senin si sa vada pamantul de acolo de sus. Nu erau ganduri noi. Le avea de mic copil. Intotdeauna a iubit marea si tot ce tinea de ea, nisip, pasari, zbor. Pierduta in gandurile ei, nici macar nu si-a dat seama cand a trecut ziua. Din senin, incepu sa ploua, dar nici macar picaturile mari de ploaie nu reusira sa o trezeasca din gandurile ei. Chiar daca ploaia o uda pana la piele, nu renunta la asteptarea ei. Intr-un tarziu aparu si LJK.
- Prostuto, de ce ai stat in ploaie? Nu puteai sa te adapostesti undeva si apoi sa ma suni? Iti este asa de greu sa ma suni? Spune-mi. Dar fata nu putu scoate nici un cuvant, ci gazu moale pe nisipul ud. Ingrijorat LJK o lua in brate (dulce povara) si o duse de urgenta la spital. Aici i se dadu primul ajutor si ramase langa ea pana cand fata isi reveni in simtiri. O mica raceala, combinata cu stres si oboseala o rapusese. Medicii erau optimisti, asa ca el se insenina dupa ce vorbi cu ei. Cat timp a fost inconstienta LJK realiza ca pierderea fetei pentru el ar insemna un dezastru. Pana acum nu isi daduse seama ce reprezenta KMS pentru el. Abia acum isi dadu seama si se sperie. Nu simtise pentru nimeni asa ceva, iar dependenta pe care i-o crea KMS il dezarma si il facu tot odata sa se teama. Se temea pentru ca a realizat cat de subtire era firul de ata de care atarna o viata. Acum avea impresia ca daca va pleca de langa fata asta va ramane fara ea, asa ca avea nevoie disperata de ea. Oare cum voi rezista eu fara sa o vad, toti anii astia de care are nevoie ea? Chiar trebuie sa ii dau? Simt nevoia sa o inchid intr-o colivie si sa o tin doar pentru mine. Dar, dar probabil ca va muri repede din cauza lipsei de libertate. Daca o iubesc nu trebuie sa fiu egoist. Trebuie sa o las libera sa poata respira si ea. Asta e adevarata dragoste. Sacrificiul pentru cel iubit. Ii tinea mana fetei si din cand in cand i-o strangea. Fata se trezise de ceva timp si acum statea si-l privea pe acest barbat pe care il iubea nebuneste. Era in stare de orice sacrificiu pentru el. Sau mai bine zis, nici un sacrificiu nu i se parea prea mare pentru barbatul iubit. Se uita la el si-l vedea coplesit de ganduri. „Oare la ce s-o gandi atat de profund?”se intreba fata. Dupa cateva ore fu externata. LJK era responsabil pentru ea. Plati internarea si lua reteta. O mica problema avea, se foia si nu stia cum sa-i spuna lui KMS.
- As fi vrut sa stau langa tine in noaptea asta, murmura el, dupa ce isi lua inima in dinti si reusi sa-i spuna ceea ce il framanta. 

- Da si eu, raspunse KMS tot la fel de incet. Dar....dar nu stiu ce va spune bunica mea despre asta. Stii, noi am petrecut multe nopti impreuna. Am fost foarte fericita. Nu stiu daca realitatea este la fel de dulce ca si visul.
- Hai atunci sa plecam. Mergem in Seoul si sunam de acolo, cum ca s-a ivit ceva pe neasteptate si a trebuit sa pleci fortat. Ce zici?
- Nu stiu ce sa zic. Nu am mintit niciodata, si ma simt straniu acum.
- Hai te rog. Fa-o pentru mine. Te vreau langa mine. Vreau sa am grija de tine azi. Vreau sa te rasfat. Se poate?
- Si crezi ca minciuna asta nu este cusuta cu ata alba? Voi fi eu in stare sa o tin ascunsa? Voi incerca sa vorbesc cu mama. In timp ce fata vorbea cu mama ei, LJK era inconjurat de o multume de fani care il recunoscusera aici in spital. Nu avu ce face si trebui sa le raspunda corespunzator acestora. Doar ei erau cei care il sustineau si ii dadeau puterea de a merge mai departe. KMS terminase de mult discutia cu mama ei, iar acum statea si privea multimea celor care il inconjurau pe LJK. Mama ei cedase foarte usor, de parca ar fi vrut sa scape de ea mai repede. Simtea ca mama ei a cautat un motiv ca sa nu stea in preajma ei. Nu stia de ce, dar simtea ca o intimida. Mereu a fost rece cu ea. Niciodata nu i-a aratat ca o iubeste. Intr-o zi chiar a intrebat-o.
- Mama, eu chiar sunt fica ta? Nu cumva sunt adoptata sau asa ceva? De ce te porti asa cu mine? Nu am gresit cu nimic, dar niciodata nu am simtit ca ma iubesti. De ce? Nu pot stii adevarul?
- Ce prostii spui acum? Ce vrea sa insemne intrebarile astea? Copiii trebuie sa-i mangai numai in somn, caci altfel ti se suie in cap. Hai du-te si fa ce sti tu mai bine, ii raspunse si o goni repede din preajma ei. Alta data a intrebat-o despre tatal ei. Nu stia decat ca murise intr-un accident impreuna cu sora mamei. Dar nici asta nu reusi sa afle de la mama ei. Cand a crescut mai mare, unele barfe i-au ajuns la urechi si atunci a vazut-o pe mama ei cu alti ochi. Barfele spuneau ca ar fi fata surori ei si ca ea a ramas pe capul mamei ei, dupa accident. Dar ea nu le dadea crezare. Era un scenariu desprins parca dintr-un film, asa vedea ea lucrurile. KMS a iubit-o ea pe mama ei. Nu au doborat-o barfele. Altadata a auzit-o pe bunica ei, cand vorbea despre tatal ei si sora mamei si apoi a facut o mica legatura. Tatal ei si sora mamei au avut o aventura impreuna si au avut-o pe ea. Si atunci, ce sa-i ceara acestei femei, care a crescut-o? Dragoste? Ha. Cine in situatia ei ar fi crescut copilul sotului facut cu alta femeie? fie femeia aceea sora ei. Credea ca durerea era mult mai mare si ura si faptul ca fusese inselata de doua ori. Off. Ce situatie dificila. Oricine ar fi fost in suferinta profunda. Isi dadea seama, ca de cate ori se uita la ea, mama ei isi aducea aminte de tradarea celor doi si vedea cum ii creste in piept ura si dorinta de a se razbuna si neputinta de a face ceva. Nu avea pe cine se razbuna, dar nici nu putea sa-si arate iubirea fata de cineva care ii producea atata durere, doar la vederea ei.
- Off. Ai vorbit cu mama ta? Rasuna intrebarea chiar langa ea, facand-o sa tresara.
- Ah. M-ai speriat si isi puse repede mana pe piept in dreptul inimii, care ii batea nebuneste.
- Oh. Ce repede te-ai speriat spuse si o stranse la piept. Si ce tare iti bate inima.
- A. Da. Am vorbit cu mama si a zis ca nu este nici o problema, sa ma duc unde am treaba.
- O ce mama de treaba ai. Are mare incredere in tine nu-i asa?
- Da. Niciodata nu i-am dat motive sa se indoiasca de mine, asa ca....
- Bine. Am inteles. Nu mai este nevoie sa treci pe acasa. Plecam chiar acum.
- Dar.....
- Nici un dar. Tu esti in stare sa te razgandesti sau sa te faci pierduta pe drum, spuse si o lua strans de mana.
- Nici o grja. Am fost tentata putin, dar.....am renuntat. Poate ca sunt un pic egoista, dar ce sa fac? Nu pot renunta acum. Inca nu. Vreau sa ma bucur si eu putin. Vreau sa am parte de clipa mea de fericire, apoi pot sa si mor, ca nu-mi va pasa.
- Ce spui tu acolo? Cum adica sa mori? Cum adica nu-ti va pasa? Cum poti fi atat de egoista? Si eu?...Pe mine cui ma lasi? Hmm? Sa nu te mai aud, ca spui prostiile astea. Hai, sa mergem acum, spuse si o urca in masina si plecara spre Seoul. Drumul era minunat. Un apus de soare fermecator, strigatele pescarusilor se estompau incet, iar soarele se scufunda in mare incet, incet raspandind o lumina rosiatica pe tot cerul. Apoi l-au lasat in urma masinii si marea la fel. O nostalgie ciudata o cuprinse si o lacrima se prelinse pe obrazul ei. Incet isi sterse lacrima si ofta. Apoi isi indrepta umerii si privi numai inainte cu hotarare intiparita pe fata. „Va fi bine, va fi bine” isi repeta mereu in minte KMS. Simti cum este luata de mana si privi spre LJK care zambea usor in coltul gurii. O privi cu incredere si cu fata luminata de o anume fericire. „Vreau sa-l fac fericit, vreau sa fiu si eu fericita. Sa simt, sa gust fericirea din pocalul de clestar.”

- La ce te gandesti asa de profund?o intreba LJK. Ti-e teama de mine? Iti jur ca ma voi purta frumos cu tine. Nu am sa ma joc cu tine niciodata. Voi fi sincer in tot ceea ce voi face. Te iubesc. Spuse cu asa o sinceritate, incat cu greu nu l-ai fi crezut. Ce vrei sa facem, atunci cand ajungem? Vrei ceva anume? Vrei sa iesim la un film, la o cafea ceva? Spune-mi.
- Se pare ca si altcineva are emotii, nu numai eu, spuse zambind KMS. Nu, nu vreau nimic altceva decat....
- Decat?intreba curios LJK.
- Sa fim impreuna, indiferent unde. Vreau sa fiu cu tine indiferent unde, doar sa fiu cu tine, spuse si ii stranse mana la randul ei. LJK trase de volan si opri masina. Isi desfacu centura (fata se uita curioasa la el si un pic ingrijorata), se apleca asupra ei si depuse un sarut cald pe buzele insetate ale lui KMS. Aceasta (prinsa cu centura era incapabila de a face vreo miscare), primi acest sarut ca un insetat picatura de apa. Inchise ochii si savura clipa. LJK se departa usor si o privi. Vazu buzele fetei cand se intredeschisera (dupa ce el simtise fiorul atunci cand o sarutase) si se apropie din nou pentru inca o sarutare. Bratele fetei ii cuprinsera gatul, iar capul ei se dadu usor pe spate in asteptarea unui alt sarut. Sarutul nu intarzie prea mult, iar fata se mira de geamatul pe care il scoase fara voie, atunci cand buzele lui le intalnira pe ale ei. LJK fu placut surprins, de placerea pe care i-o provoca fetei si incerca sa se apropie mai mult, dar mana micuta, care i se puse in piept il opri si se uita la ea cu curiozitate.
- De ....de ce?reusi sa intrebe fiind imbatat de apropierea fetei.
- Nu crezi ca te grabesti?reusi si ea sa ingaime, dupa ce respira de cateva ori ca sa-si revina.
- Dar....dar am crezut ca si tu vrei, incerca sa se scuze LJK. Iarta-ma, daca am fost cam indraznet.
- Da este adevarat. Si eu voiam, dar...nu asa. Nu aici, nu acum.
- Cam multi de nu. Nu crezi?
- Da asa este.
- Bine. De fapt ai perfecta dreptate. Nu stiu nici eu ce a fost in capul meu. Dar ti-am spus. Cand sunt in preajma ta, reactionez ciudat. Nu am control asupra a ceea ce fac si gandesc. Toata vina iti apartine, domnisoara KMS, spuse si depuse inca un sarut pe buzele moi ale acesteia.
- Bine, bine. Imi asum toata responsabilitatea. Acum nu crezi ca ar trebui sa plecam? Deja s-a innoptat destul de bine.
- Da ai dreptate, ofta LJK si porni motorul masinii. Indrepta volanul si ajunsera dupa catva timp in Seoul. Asta seara vei dormi la mine in apartament, spuse cu aerul cel mai serios din lume. In aceasta noapte voi avea grija de tine, esti un pacient in convalescenta nu?spuse zambind.
- Da. Am inteles dle doctor, raspunse si ea si o pufni rasul. In timp ce fata facea dus, LJK ii pregati patul. Apoi pregati ceva de mancare, asa usor (ce gasise si el prin frigider). Iesi din baie inbujorata din mai multe motive. Unul era:” ea la LJK acasa. Cine ar fi crezut?” Mancara si apoi LJK o conduse in dormitor unde o ajuta sa se intinda si o inveli bine, grijuliu. Ii mangaie fata si ii indeparta suvitele rebele de par, ii urmarii linia frumoasa a buzelor pe care le mangaie cu degetul mare al mainii stangi. La atingerea acestora si el si ea se infiorara. KMS inchise ochii intr-o muta asteptare, iar LJK depuse un sarut pe buzele fierbinti si rosii. A fost suficient ca buzele lor sa se intalneasca ca luara foc pur si simplu. Urma un lung sir de sarutari si imbratisari. Patima era tot mai arzatoare, dar LJK se opri la timp. Chiar nu voia sa profite de fata asta. Voia ca totul sa vina de la sine si simtise ca inca nu era momentul. Nu voia sa fie o stavila in calea ei. Voia ca fata sa-si indeplineasca visele pentru care muncise o viata intreaga. Nu voia sa ii taie aripile, din contra. Voia sa-i dea avant, sa o sustina. KMS nu intelese de ce LJK se retrasese tocmai acum. Il dorea. Nu crezuse ca poate dori pe cineva atat de mult. Un pic suparata se retrase si se ascunse sub patura incercand sa adoarma. Greu. Nu prea reusea sa-si potoleasca inima care batea nebuneste. Se linisti incet, incet si adormi epuizata. Fusese o zi plina. Avea nevoie de odihna. Nu acelasi lucru se intampla cu LJK. Poate din cauza ca KMS dormea in patul lui, iar imaginatia era in floare. Nu stia nici el. Numara pasii pe care ii facea in jurul camerei. Gandurile ii zburau care incotro. Era agitat, nervos, emotionat. Toate le simtea. Prin usa intredeschisa o zari pe KMS care adormise. Era atat de calma, era atat de pura. Se opri in loc si pret de cateva minute statu si o admira fara suflare. Era frumoasa. Ar fi vrut sa se duca la ea si sa o tina in brate, de frica sa nu vina altcineva sa i-o fure. Ar fi stat toata noaptea cu ea in brate. Dupa mult timp hotara sa se culce si el. Trecand prin dreptul usii unde fata dormea, o auzi pe aceasta strigand. Striga pe cineva. „Iljimae?” Ce? Oare aud bine? Se duse langa ea sa auda mai bine, dar fu surprins cand fata se trezi si ca intr-o transa il lua de gat si-l saruta.
- In sfarsit ai reusit sa vii. Am crezut ca m-ai parasit, chiar daca te rugasem sa nu o faci. De ce taci? De ce nu spui nimic? Nu ti-a fost dor? Mie da. Mi-ai lipsit, spuse toate acestea si incepu sa planga cu suspine.
- Hai nu mai plange, intra si LJK in joc. Sunt aici acum. Te iubesc. Mi-a fost dor de tine. Mi-ai lipsit.
- O, da. Si eu...si eu te iubesc. Sa ramai langa mine, da?
- Da. Dormi. O sa stau langa tine spuse si o tinu in brate pana fata cazu intr-un somn adanc si se relaxa. Se ridica usor si voi sa plece, dar mana fetii se crispa cand incerca sa o lasa libera. Se agata cu disperare de el si se vazu nevoit sa se asezel anga ea peste cearceaf, „macar pana adoarme”, isi spuse, dar ziua fusese si pentru el destul de obositoare si adormi cu dulcea povara in brate strangand-o usor. Dimineata ii gasi imbratisati, cufundati intr-un somn adanc. Telefoanele fura cele care le strica somnul. Cand se trezira, se uitara mirati unul la altul si apoi izbucnira in ras. Ce linistitor era acel ras, dimineata. Se binedispusera amandoi si plecara sa ia masa in oras. Se tineau de mana ca doi indragostiti. Se bucurau de fiecare clipa petrecuta impreuna. Vacanta se termina si KMS incepu din nou scoala. Intr-o zi decanul facultatii o chema la el in cabinet.

- KMS, asa cum ma asteptam, ti
s-a oferit o bursa in State, la o facultate cu renume mondial. Vor ca acest
ultim an sa il termini la ei. Iti ofera toate conditiile posibile. Nu poti sa-i
refuzi. Ce spui de asta?intreba decanul plin de mandrie.


- Oh. Multumesc spuse si facu o
serie de plecaciuni. Chiar sunt interesati de mine nu?


- Da. Chiar da. Ce raspuns le vei
da?


- Pot sa ma gandesc un pic?
Oricum asta mi-am dorit si eu. M-a luat prin surprindere si sunt un pic
ametita.


- Nu pot crede ce aud, dar fie.
Pana maine trebuie sa facem confirmarea plecarii. Ai inteles?


- Da! Voi veni maine cu
raspunsul, spuse si iesi cat putu de repede, din cabinet. Asta isi dorise si ea
pana acum. Era visul ei, dar cu timpul dorinta i se schimba incet, incet. Nu. Nu
trebuia sa renunte, nu acum. Ar fi suparat multa lume. Dar ea? Ea nu era
importanta? Dorintele ei nu contau? Nu se poate. Trebuie sa vorbesc cu LJK. 


- A, ce bine. Intra. Am niste
musafiri. Sper sa ma ierti un pic, da? O sa fiu liber in curand. Discutia pe
care LJK si invitatii lui o aveau se termina in scurt timp si el ii conduse la
usa. Rasufla usurat, ca a scapat si se duse sa o caute pe KMS. O gasi pe
terasa casei. Se gandea la ceva atat de profund incat nu il auzi cand se
apropie. Ii cuprinse spatele in imbratisare si o stranse la pieptul lui.


- Ce faci aici singura si atat de
ganditoare? Un banut pentru gandurile tale, spuse zambind LJK.


- Of, ai terminat? Am...am ceva
de vorbit cu tine, spuse pe cel mai serios ton din lume.


- Omo! Ma sperii. Ce s-a
intamplat?


- Tii, minte ca atunci cand am
venit amandoi la Seoul de acasa, aveam un vis si niste planuri pe care familia
mea, chiar si eu le facusem pentru urmatorii ani. Atunci ai fost de acord.
Atunci erau doar planuri, dar iata ca acum este realitate.


- Ce vrei sa spui mai exact?


- Adica, am primit bursa pentru
State, asta spun si va trebui sa plec. Vei fi in regula cu asta?


- Ah. Chiar a venit? In adancul
sufletului speram ca ea sa nu mai vina niciodata. Am promis ca voi face tot
ceea ce vrei. Atata timp cat nu ma scoti din viata ta este ok. Stiu sigur ca va
fi greu, da voi fi motivat de speranta reantalnirii. Numai cand ma gandesc acum
si deja mi se face dor de tine. Sti doar ca sunt nebun dupa tine, nu?


- Bine am inteles. Dar oare ar
trebui sa plec? E bine sa plec acum?


- Ce vrei sa spui cu asta? Vrei
sa renunti? Nu vreau sa fiu motivul renuntarii tale.Nu vreau sa spui candva, ca
te-am impiedicat sa faci ceea ce iti doresti. Nu as suporta asta. Nu sunt atat
de egoist. Te iubesc prea mult, iar dragostea inseamna sacrificiu. E adevarat
ca doresc sa fi langa mine, dar nici nu iti pot cere sa renunti la tot pentru
mine.


- Sa inteleg ca vrei sa plec?


- Ce pot face altceva? Sunt
sincer sa stii. Si cat vei fi plecata? O luna, sase luni? Cat?


- Pai un an la inceput. 


- Cee? Un an? Si ce vrea sa
insemne asta cu ”la inceput”? E posibil sa fie mai mult? Nu vad de ce. Pentru
ce trebuie mai mult timp?


- Ooo! Stai ca nu stiu sigur.
Principalul era sa stiu opinia ta. Deci voi pleca.


- Cu o conditie.


- Care?


- Sa locuiesti cu mine pana
pleci. Vreau sa am cat mai multe amintiri cu tine, ca sa pot trece mai usor
peste despartire. 


- Nu stiu ce sa zic. Ce vor zice
cei din jurul tau? Din partea mea nu este nici o problema. La mine nu are
importanta, dar pentru tine are. Iti stric imaginea. Ai multe de pierdut din
cauza mea.


- De ce? Ce eu nu pot trai ca
restul lumii? Nu am voie sa ma indragostesc, sa traiesc cu cineva? Sa am o
viata personala? Raman dedicat carierei pe care am ales-o, dar asta nu inseamna
ca trebiue sa sacrific tot pentru ea.


- Sper sa fie asa. Maine vorbesc
cu decanul, si apoi iti spun ce am decis, ok?


- A, nu. Nu asa. Intai imi
indeplinesti conditia, adica te muti la mine si apoi vorbesti cu decanul.


- Bine, am inteles. Ma duc sa-mi
aduc cate ceva de la camin.


- A nu. Nu pleci nicaieri.
Spune-mi. Ai decis sa ramai cu mine pana la plecarea ta?


- Da. Asa am decis.


- Atunci nu pleci nicaieri. Vom
merge la cumparaturi, zise si in 5 minute era imbracat si o tara pe KMS prin
toate magazinele, cumparandu-i toate cele necesare. Era cuprins de o stare
plina de emotie. Era fericit, ca fata asta va sta la el, langa el, dar inima i
se umplea de tristete. Va fi singur fara ea un an.


- Mama. Am primit bursa pentru
State. Voi pleca cat de curand. Nu stiu daca voi avea timp sa trec pe acasa.
Voi incerca. Daca nu se poate, asta e. 


- Stai linistita. Ma bucur pentru
realizarea ta. Nu este nevoie sa vi acasa. O sa vorbim la telefon. Vezi-ti de
ale tale si nu lua in seama niste babe. Sa ai grija de tine si...


- Da stiu. Si eu. Mai vorbim
mama.


- Da bine. Sa dai ce ai mai bun.
Ai inteles?


- Daaa.


Timpul cat au fost impreuna trecu
ca o clipa. KMS isi facuse multe amintiri pe care sa le ia cu ea. Pe zi ce
trecea LJK se intrista din ce in ce mai mult. Figura lui, de obicei senina si
luminoasa, se posomora si se intuneca cu cat venea vremea ca KMS sa plece. Se
intrista, dar incerca eroic sa nu ii arate fetei asa ceva. Momentele tandre
dintre cei doi erau duse la extrem, dar nici unul nu voia sa faca pasul
decisiv. KMS nu voia ca el sa fie responsabil pentru ea. Intr-un an se pot
schimba multe in viata unui om. Voia sa il lase liber. Sa poata respira. Nu
voia sa-i inchida spiritul intr-o colivie, fie ea chiar de aur. Cu ce ar fi
incalzit spiritul inchis sa stie din ce este facuta colivia? Libertatea era
fara pret, si mai ales pentru LJK. Iar el nu voia sa o oblige la nimic pe fata
asta care s-a predat neconditionat in bratele lui. Chiar nu voia sa fie un
profitor. Cine stie? Poate ca intr-un an il va uita si atunci nu ar fi vrut ca
ea sa aibe regrete.


- E timpul ii sopti in tampla lui KMS, cand o strangea in
brate.


- Stiu. Dar… as vrea ca timpul sa se opreasca in loc. As vrea
sa nu mai vina niciodata timpul sa plec. 


- Si eu simt acelasi lucru, dar… trebuie. Sa mergem. Se
desfacura din imbratisare si LJK o lua de mana. 


- Nu, spuse fata retragandu-si mana. Nu imi plac
despartirile. Asa ca te rog sa ne despartim aici. 


- De ce? Vreau sa merg cu tine, spuse LJK si incerca sa-i
apuce din nou mana.


- Te rog. Nu vreau sa plang, sau cel putin, nu vreau sa ma
vezi plangand. Il saruta pe obraz si incerca sa plece, dar mana lui fu mult mai
rapida, o prinse si o stranse tare la pieptul lui.


- Sa nu ma uiti. Ai inteles?spuse
cu lacrimi lucind in ochii lui intunecati.


- Ai grija tu de asta. Sper cand
ma voi intoarce sa mai gasesc un loc cat de mic in inima ta. Se desprinse din
imbratisare si pleca fara sa intoarca capul nici macar o singura data. LJK se
uita dupa ea,pana ce taxiul disparu din fata ochilor lui. In masina KMS dadu
drumul lacrimilor si suspinelor. Pana la aeroport se potoli si reusi sa urce la
bordul avionului fara nici o problema. Lasa in urma totul si nu se mai gandi la
nimic. Pe parcursul anului nu suna si nu scrise nici o scrisoare nimanui. Isi
vazu de studiile ei, pe care le termina cu brio. I se oferi un post la
facultate si posibilitatea de a mai face ceva specializari. Nu ceru nimanui
parerea si ramase in continuare in State sa-si urmeze calea. In timpul acesta
LJK filma pentru un serial, avu o gramada de intalniri cu fanii lui. O gramada
de concerte in alte tari. Desi era ocupat aproape tot timpul, gandurile ii
zburau din cand in cand la KMS. „Oare ce face? De ce nu ma suna? De ce nu vine
acasa? De ce nu scrie?” Cand se implini anul astepta cu nerabdare ca fata sa se
intoarca, dar... trecu o zi, trecura doua, o saptamana, doua, o luna....si nici
o veste. Nimic. Parca nici macar nu a existat vreodata. Nici acasa nu trimisese
nici o veste. Atunci isi lua inima in dinti si se duse la decanul facultatii,
de unde afla noutatile despre ea. Ii ceru datele de contact ale fetei si pleca
ingandurat. „Oare de ce am facut asta?Oare am de gand sa ma duc dupa ea?”
Primul lucru cand o vazu fu:


- Mi-a fost dor de tine. Oare mai
am loc in inima ta? Raspunde-mi. Fata cand il zari scapa teancul de carti pe
care le ducea in brate si ramase inlemnita in loc, fara putinta de a scoate un
cuvant. LJK se apleca si aduna cartile de pe jos si se uita intrebator la KMS.
Aceasta se arunca in bratele lui, facandu-l si pe el sa scape cartile pentru a
primi o comoara in locul lor. Fara sa spuna nimic, il strangea in brate
fericita. Dupa o vreme se indeparta si apoi dupa ce il privi intens in ochi il
saruta. Intai timid, apoi din ce in ce mai indraznet si pasional. LJK o
strangea in brate bucurandu-se de sarutarile pe care fata i le dadea fara
incetare.


- Esti vis sau realitate? ii
spuse KMS cand reusi sa se linisteasca un pic. 


- Ti se pare ca sunt vis? Mie mi
se pare ca esti un vis tu si tot ceea ce se intampla acum este ireal spuse si
incepu sa o atinga sa vada ca nu viseaza. 


- Dar eu...eu mai am loc in inima
ta?intreba fata incet, cu teama unui raspuns afirmativ.


- Stiu si eu?raspunse LJK. Tu ce
crezi? De ce oare sunt aici? Ce as cauta eu aici?


- Oh. Mi-a fost un dor nebun de
tine. Te-am visat mereu. Ai fost in gandurile mele mereu. Inima mea a ramas cu
tine in Corea. Acum simt din nou ca traiesc. 


- Iubito! Te doresc. Iubito! Te
iubesc!


- Si eu. Vrei sa fi al meu pentru
totdeauna?


- Sunt deja.











END
_________________