Visul unei iubiri

Sunt prinsa in lacasul fricii
Si iara plang nestapanit
O clipa imi tes iar intrigi
Si iar imi spun ca te-am iubit.
De ce e atat de tematoare iara
Inima mea este de neanteles,
Doresc sa-i alin din nou durerea
Si iubirea ce o simte mai ales.
Neantelese sunt lacrimile mele
Si chiar durerea ce o simt in piept.
De ce ma tangui printre stele,
Si mai ales cu luna martor drept.
As vrea sa trec in nefiinta
Asa m-as intalni cu tine,
Si nu as mai avea regrete, nici constiinta,
Si te-as iubi fara de stiinta
Pierduta-n bratele ce ma-nconjoara
O calda imbratisare, de la un fost iubit,
Pe care niciodata nu l-am dat uitarii,
Pe care toata viata eu l-am tot iubit.
Traiesc in asta lume, avand mii de regrete
O melodie calda incerc sa-mi amintesc,
O amintire pastrez in suflet calda,
Si tot imi spun mereu ca te iubesc.
Am iubit, iubesc si voi iubi,
O! Sentimentul asta nu moare niciodata,
Imi umple inima din piept
Si voi iubi intreaga viata toata.

Te astept

Imi amintesc in zilele de vara
Cand ne-ntalneam din intamplare
Si eu in bratele tale iara
Ma ghemuiam si ma topeam incet
De ce a trebuit sa pleci asa devreme?
De ce nu ai ramas un pic mai mult
Eu iara sufar si inima mea geme
Si-mi amintesc cu drag de un sarut.
Chiar daca ai plecat din viata
Eu tot alaturi o sa-ti stau pe veci
Si lacrimile toate o sa le sterg pe fata
Si te voi strange cu bratele-mi reci.
O clipa am auzit iar cantul
Pe care cu chitara tu-il cantai,
Si inima mea a zburat ca vantul
In cel trecut pe care il visai.
Incerc sa traiesc iara fara de tine
Dar este cumplit de greu,
Emotii multe si gandul care vine,
Ma complesesc si iar mi-e greu mereu.
As vrea sa vina iara primavara
Asa astept mereu ca poate-nvii
Sunt sincera si chiar si vara,
Eu le iubesc si astept mereu sa vi.
Si noaptea se coboara iar incet
Si lumea toata se duce sa se culce,
Iar eu suspin ca un ascet,
Si sper la o viata cat mai dulce,
Si iar te-astept.

O clipa

O clipa am inchis iar ochii
Si am visat ca ai murit din nou
O lacrima ce mi-a scaldat iar ochii
Un cald suspin ca un ecou.
Nu vreau sa mori in asta lume
Vreau vesnic langa mine tu sa stai
Ferice noi sa fim alaturi
Sa  ne iubim si singuri iar sa fim
Totul in jur sa piara iute
Doar noi sa rezistam si sa iubim
Sa procreem apoi o alta lume
Mult mai ok, decat a fost aceasta
Sa o cream sa fie mult mai buna
Si sa ne bucuram asa pe fata
Un vis utopic este asta oare?
Tu esti pierdut din lumea asta mare
Si doar aminte imi aduc de tine
Incet, te pierd in amintirea veche
Oare ce fata aveai tu oare?
Si te-am uitat, asa cum aratai
O vaga amintire a unor sentimente
Atat a mai ramas in inima si stai
Si lacrima pierduta printre pietre.
A mai ramas si piatra rece
Ce peste mormant s-a pus
Cine stie cati ani vor trece
Si voi urma si eu acolo sus.

Iar toamna?

Si coborat-a iara toamna peste noi
Cu frunze vestede cazute in carare,
Cu pomii cei cu umeri goi
Cu visele lor surde, foarte rare.
O clipa am gandit ca poate
E doar iluzie din nou pierduta
Si incercam sa dau din coate
Sa regastig acea reduta.
Si gandurile mele inchise
In inchisoarea fara de lacas
Curand ele vor fi iar ninse
Si frigul le va fi salaj.
Si ploua peste gandurile mele
Si vantul rece sufla iar incet,
In inchisoarea gandurilor mele
Tu esti din nou un mare-absent.
Pe lespedea cea rece
Frunze uscate ce tresar,
Surasu-ti palid pe obraz iti trece
Si lacrima mea calda din nou presar.
Daca-as putea as prinde toamna toata
Intr-o inchisoare fara de pacat,
Si-as redescrie o alta soarta
Iar ploaia, frigul ne va fi lasat.
Si iar venit-a toamna peste noi
Lasand in urma-i pomi multi aproape goi,
Covor de frunze moarte se asterne-n cale
Sunand ca niste vechi tambale
Cand calci pe ele, trist fara de fata,
Ce oare mai avem in asta viata?

De ce!!!!

De ce mereu scriu versuri asa triste
De ce simt sufletul ca plange de fiecare data
Eu vreau sa scriu o poezie
Dar inima din piept nu vrea sa stie
Alt sentiment decat despre iubire.
Cand scriu o poezie, mereu imi plang de mila
Prima iubire imi sare iar din piept
Aducandu-mi aminte, de primii ei fiori
De prima ei durere de dragoste desarta.
De ce mereu imi plang de mila?
De ce  lacrimi imi curg ades
De ce incerc sa las sa zboare iara
Aceste sentimente far-de inteles.
Sunt clipe cand durerea
Este stapana vietii
Si lacrimile ies mereu neantrebate
As vrea sa umplu fantana vietii
Si ele sa sece fara sens
O clipa sa uit nemurirea
Si sa traiesc intens
Ultimile clipe nemarginirea
Si visele-mi uitate mai ales.
Si am ajuns din nou la capatul fatidic
O umbra de iubire, un iubit din umbra
Voi incerca-voi ceva foarte idilic
O dragoste cu iz usor de ambra
O ceasca de ceai uitata
O dragoste pierduta intr-o toamna

Mi-e dor

In asta seara iar mi-e dor de tine
Ma uit cu intristare la frunze care cad,
Ma simt neputinciosa si lacrimile uda
Un obraz vesnic umed de lacrimile curse.
Imi cer iertare tie
Ca te-am facut sa uiti
O lacrima pustie
In ochii tai tacuti.
O clipa de visare
Un cant ce sufletul iar canta,
O clipa de uitare
Si inima-mi inunda.
Mi-e dor de tine iar in asta seara
Caldura verii a pierit de mult
O noapte intunecoasa este iara,
Si toamna iara a venit tumult
Imi cer iertare, dar mi-e dor din nou
O clipa vreau la pieptul meu sa strang
Un vis ce-mi umple inima
Cu amintirea-i veche
Simt iara mii de sentimente
Ce bat far-de incetare la poarta sufletului meu
O avalansa mare, chiar razbunatoare
Un firicel mai tine usa-nchisa.
Sa le deschid azi oare? Sa le fac ferice?
In asta seara iar mi-e dor de tine
Caldura verii a apus de mult
Mi-e dor si asta imi este suferinta
Nici cand nu voi mai repeta dorinta
Mi-e dor de tine in asta seara....iara

Din nou

Cerneala nu s-a uscat inca
Si lacrimi imi curg fara-ncetare
O durere crunta,adanca
In inima imi e destul de tare.
O....sunt o neanteleasa in asta lume,
O pierde-vara far-de inteles
O inima ce spune niste glume,
O lacrima pierduta mai ales.
Hei,iubite, da piatra intr-o parte
Si iesi din recele mormant,
O clipa care ne desparte
Si un puternic juramant.
Te-am iubit,te iubesc si te voi iubi mereu
Nu ma gandesc de loc la consecinte.
Vreau sa fi vesnic doar al meu,
In mintea mea sunt doar niste dorinte.
Dar pentru mine tu esti plecat pe veci,
Iar inima mea plange cu lacrimile reci.
Mi-as fi dorit iubirea
O ultima caldura pentru un suflet mort
Dar asta a fost menirea
In pieptu-mi iubirea sa iti port.
Si trece-voi curand in nefiinta
Si asta este iar adevarat,
Ar fi si ultima dorinta
Sa merg in bratele tale neaparat.
Sa-mi culc obrazul palid
Pe pieptu-ti lat,si sa aud din nou.
Sa aud cum bate, o inima.

O inima de iubit barbat

Taste of chocolate

Privi in zare cu ochii plini de lacrimi. Isi scoase inelul de pe deget si il puse in palma. Se uita lung si cu parere de rau la el. Il arunca apoi in mare si....
- Adio, dragostea mea. Te voi iubi si dincolo de moarte. Sper ca intr-o viata viitoare, tu sa fi a mea si eu al tau. Lacrimi multe ii curgeau pe obraz si avea pe fata intiparita o durere nespusa.....
- Taiati, spuse regizorul. Excelenta scena. Gomao JunKi. Am reusit si acum sa facem treaba buna. Gata in sfarsit. Am reusit sa terminam si serialul asta. Ati facut toti treaba buna. Va multumesc pentru contributia voastra. Iti multumesc in special tie JunKi, am reusit sa filmam fara prea multe „NG”uri. Mai avem ceva de lucru in sala de montaj si apoi gata, ii dam drumul pe piata. Haideti cu totii sa mancam. Fac cinste.
- Ooo, e o zi mare, daca zgarcitul de regizor ne invita la masa, rasera toti cei prezenti.
- Ce? Zgarcit? Eu? Cine a spus asta? Vreti sa ramaneti flamanzi? Acum imi retrag invitatia, sa stiti. Inca nu isi revenise din sperietura. „Ce o fi fost in capul meu de i-am invitat pe toti la masa? Acum ce fac? Cum ma descurc?”....
- Haideti sa mancam niste carne, spusera toti in cor si continuau sa rada de figura disperata a regizorului. JunKi intra in joc si il salva ca de fiecare data pe regizorul scartar.
- Da, haideti spuse el si ii lua pe cei mai apropiati de el de umeri si ii trase spre iesire. Regizorul se facuse mic pe scaun si spera sa se faca nevazut cat mai repede.
- Regizore sa nu te pirzi pe drum, ii spulbera JunKi sperantele, strigand la el.
- Nici o grija. Ne vedem acolo. Mai am ceva de strans aici, spuse morocanos.
- Ok. O sa te asteptam. Nu intarzia prea mult. Se intoarse catre regizor si ii facu semn ca va plati el. Regizorul ofta. „Sunt salvat. Baiatul asta este de zahar. Ce m-as fi facut fara el, sincer sa fiu nu stiu. Eu si gura asta mare a mea”.....
- Ce ziceti? Sa luam si niste soju? E o ocazie buna nu credeti? Intreba regizorul cand ajunse.
- Ei stii doar ca nu pot sa beau, se eschiva JunKi.
- Hai lasa. Fi si tu o data de acord cu majoritatea. Vreau sa ma imbat azi, sunt fericit ca am terminat totul cu bine. Hei adjumma niste soju aici la masa te rog. Hai ia si tu ca nu cade cerul.
- Chiar sunt sincer cand spun ca nu beau.
- De ce strici cheful celorlalti? Chiar nu stiu. Noroc. Cahhh!!! Ce bun este. S-a dus peste tot. Haideti inca unul. Acum daca nu bei ma supar, spuse. Ii intinse paharul si il urmari pana ce JunKi il goli. Se scutura si incerca sa se ridice de la masa, dar paharul i se umplu rapid de cei de langa el si astfel se vazu obligat sa-l bea si pe acesta, apoi....apoi nu s-a mai impotrivit. Isi turna singur in pahar, si-l golea rapid, parca luandu-se la intrecere cu cineva. In curand bautura ii muie genunghii, iar capul ii ameti. Rasul fara rost ca de om beat era tot mai des auzit de cei din jurul lui. Nu trecu mult timp si JunKi incepu sa planga. Plangea cu sughituri. Isi luase capul in maini si si-l clatina incet, iar lacrimile continuau sa-i curga pe obraji.
- Doar v-am zis ca nu pot sa beau! Acum aveti asta, spuse si incepu sa rada prosteste.
- Gata. Hai este timpul sa mergi la culcare, spuse regizorul si il ajuta sa se ridice. Se clatinara si cazura la loc pe scaune. Hai sa ne ajute cineva. Cu chiu cu vai au ajuns la JunKi acasa.
- De ce....de ce a trebuit sa beau, ca sa-mi aduc aminte? De ce? Se caina de zor JunKi.
- Ce-i? Iar ai probleme?
-Jun Hee, unde esti? Cu ce am gresit de m-ai parasit asa?
- Iar Jun Hee? Intelege ca fata asta nu te-a iubit. Daca te iubea nu s-ar fi sinucis. A fost o fiinta egoista, care nu a iubit pe nimeni, nici macar pe ea. Trebuie sa uiti. Nu merita. JunKi traieste-ti viata.
- Da, dar eu....eu am iubit-o. Chiar am iubit-o. Am ascuns aceste amintiri in strafundurile fiintei mele. Doamne cu ce am gresit? Ma doare. Jun Hee, unde esti? Plangea fara intrerupere JunKi.
Regizorul il lua si il baga asa imbracat in baie si lasa apa sa curga pe el pentru a-l trezi la realitate cat mai repede. Dusul rece isi facu repede treaba si il readuse la viata pe JunKi. 
- Off. Ti-am spus ca nu pot sa beau. Sa nu ma mai obligi niciodata sa beau. Ai vazut si tu ce pot sa fac. Ai inteles?
- Gata. Iarta-ma. Nu am crezut ca poti sa faci asa de rau. O sa am grija alta data. Dar, ca tot suntem la
subiectul asta. Ce naiba s-a intamplat? Ce Doamne iarta-ma s-a intamplat cu voi?
- Crezi ca m-as simti atat de mizerabil, daca as stii? Eu nu ma stiu vinovat cu nimic. Nu i-am gresit cu nimic. Doar am iubit-o. Din cauza asta; eu...eu cred ca nu voi mai iubi niciodata. Am suferit atat de mult cand am vazut-o moarta in casa. La toate ma asteptam, dar la asta in nici un caz. Spunand astea incepu sa planga din nou. 
- Dar a trecut destula vreme de atunci. Si mai ales ca a fost prima ta dragoste, nu-i asa? Asta doare cel mai tare.
- Te rog. Te rog sa nu mai spui nimic. Imi ajunge pe ziua de azi. Te rog sa ma lasi singur. Da?
- Crezi ca te descurci? Esti sigur ca vrei sa te las singur? Sa nu ma dezamagesti! Ai inteles? Daca ai nevoie de ceva, doar sa imi spui. Ma suni si vin imediat. Ai nevoie de iubirea unei femei isi spuse ca pentru el regizorul. Gata am plecat. Sincer imi pare rau ca te-am facut sa bei. Sper ca acum esti mai linistit, da?
- Da. Poti pleca linistit.
- Bine. Maine stai acasa. Nu voi avea nevoie de tine. Odihneste-te.
- Ok. Ne vedem mai tarziu spuse si inchise repede usa dupa el.
Acum odata ce buboiul explodase, simtea nevoia sa bea ceva. Va bea, dar singur fara nimeni langa el. Se schimba si pleca la magazinsa cumpere niste bere. Bau pana dimineata. Oricum nu mai erau prea multe ore pana a se face dimineata. O geana de lumina il anunta ca zorii diminetii sunt aproape. Ofta. Cu toata berea bauta nu reusi nici macar sa se ameteasca. Se retrase in dormitor unde se arunca pe pat si adormi instantaneu. Jun Hee! Se cunosteau din scoala. JunKi se indragostise de prima data cand a vazut-o. Era frumoasa, ochii rotunzi si mari, nas micut, iar gura....gura iti venea sa o mananci. Mereu aveai impresia ca vrea sa spuna ceva. Buze pline si carnoase formau o gura micuta, barbia si-o tinea mereu ridicata si ii dadea un aer de siguranta de sine. Dupa figura ei, nu puteai sa iti dai seama ce era in sufletul ei zbuciumat. Ii placea sa fie inconjurata de baieti. Ii juca cum voia ea. Baietii care roiau in jurul ei, la un semn al fetei, ar fi murit pentru ea. Dar ea nu avea ochi decat pentru baiatul sfios cu parul cazut pe frunte si care o privea printre suvitele rebele de par. Acesta era tot timpul retras si nu se amesteca niciodata cu restul baietilor. O privea de la departare si nu indraznea sa se apropie de aceasta fata atat de populara. Ea era opusul lui. Nevoia ei de atentie era atroce. Nu putea sa stea fara sa fie in centrul atentiei. Suferea de sindronul printesei. Suferea ca JunKi statea retras si nu era la picioarele ei. Apoi....apoi nu se stie, cine a cucerit, pe cine. Nu mai tinea minte cine a facut primul pas. Cert este ca intr-o zi, cei doi erau impreuna si de atunci asa au ramas. In anul acela JunKi o ceruse de nevasta. Jun Hee, intai a ras, apoi l-a privit cu uimire. Apoi s-au mutat impreuna fara ca fata sa-i raspunda la cererea lui. JunKi a luat-o ca pe un „Da”, mai ales ca s-au mutat impreuna si au inceput sa traiasca ca o familie. Din cand in cand Jun Hee, disparea. Intai cateva ore, apoi zile si apoi saptamani intregi, fara sa-i dea nici o explicatie lui. Cand revenea acasa, mereu era trasa la fata si trista. Doamne ce demoni o devorau pe interior? JunKi a incercat sa afle unde disparea, dar fara sorti de izbanda. De cate ori o intreba, fata radea enigmatica si pleca, lasandu-l confuz. Cu timpul nici asta nu mai facea. Ajunsese sa-l ignore total. Doar ii intorcea spatele si atat. Pe parcursul anilor, popularitatea lui JunKi crescu, iar Jun Hee se vedea cazuta intr-un con de umbra, in uitare. Acum totul se invartea in jurul lui. Ea...ea nu mai exista. Apoi cand a gasit-o in casa fara suflare, nimeni, parca nimeni nu mai stia nimic de ea. Nu ii lasase nici o scrisoare, nici un bilet in care sa ii spuna de ce, de ce a plecat asa. Din cauza asta, l-a facut pe JunKi sa se invinovateasca in fiecare zi si sa-si spuna mereu ca a gresit fata de Jun Hee. Apoi din surse indepartate a aflat de dependenta ei de droguri. Cu toate astea nu putea sa-i uite parfumul, respiratia, atingerea. Cand perdea controlul ca acum, mereu le simtea in preajma lui, innebunindu-l. Atunci...atunci suferea cumplit. Nu a crezut niciodata ca va ramane atat de dependent de prezenta ei. Lipsa fetei ii provoca o durere cumplita. Un foc il mistuia pe interior.
Neputinta lui de a o revedea ii producea dureri cumplite. Nu, nu a iubit-o, a divinizat-o. A tinut-o pe un piedestal de sticla, la loc de cinste. Oare din cauza asta a... S-a sufocat cu dragostea lui? Era prea mult pentru ea? Atunci...atunci eu am omorat-o? Iubirea mea a fost otrava pentru ea? Adormi intr-un final. Un somn agitat, cu multe vise. Chiar daca aflase din alte surse ca Jun Hee ar fi dependenta de droguri, nu a crezut asta niciodata. Ea... ea nu se purta ca cineva care se droga. Era finuta, draguta, iubitoare. Era cea mai dulce fiinta pe care o cunostea. Totusi, actul acesta fara sens nu si-l putea explica, mai ales ca nu a avut nici o explicatie din partea ei. Era asa de frustrat. Noaptea instinctiv ii cauta prezenta langa el si cand nu o gasea se trezea oftand. Cu timpul, incepuse sa se obisnuiasca sa fie singur. Nu mai cauta prezenta ei. Isi spunea ca a plecat intr-o calatorie din care nu va reveni curand. Invatase incet, incet sa nu o mai astepte, si muncea din greu incercand sa uite. Dar din cand in cand amintirile rabufneau si ieseau la suprafata ranindu-l si indurerandu-l peste masura. Atunci....atunci era cumplit. O durere de nesuportat punea stapanire pe el si-l mistuia. Era incapabil sa se apere. Ce ciudat. Iubirea, un sentiment ciudat. Cand te ridica pe culmi de fericire, cand te arunca in abisurile cele mai negre ale disperarii. Cand iubesti, de ce doare? In loc sa fi fericit ca iubesti, te umpli de lacrimi si dureri sufletesti. Ar fi trebuit ca acest sentiment sa te faca sa te simti bine, dar de cele mai multe ori, te face sa suferi cumplit. Asa sa fie iubirea? Clar trebuie sa imi gasesc pe cineva. Asa nu mai merge. Nu imi place singuratatea, dar nici nu sunt in stare sa iubesc din nou pe cineva. Nu ma pot dedica nimanui acum. Am cariera mea de care trebuie sa am mare grija. Acum nu imi mai apartin. Imi place sa vad ca sunt iubit de o multime de oameni. Imi da un sentiment tare placut. Chiar daca mintea mea a uitat-o,pe Jun Hee, inima mea inca nu. Inca bate cu putere cand imi aduc aminte de ea. Fiecare fibra a corpului meu isi aminteste de Jun Hee. De rasul ei, de lacrimile ei, de imbratisarile ei, de iubirea si de durerea ei. Azi sa duc la sfarsit toate aducerile aminte, si maine sa o iau de la capat si sa uit. Hai iesiti la iveala toate. Daramati-ma. Folositi-ma sa iesiti din umbra. Doar azi. Maine usa inimi mele va fi inchisa din nou pentru multa vreme. Dragostea are gustul ciocolatei.
Dulce acrisor- dragoste unilaterala. A fost prima data cand m-a fermecat o fata. O priveam de la departare. Era mereu inconjurata de prieteni sau pur si simplu de oameni care roiau in jurul ei. Din cand in cand privirile ni se intalneau si atunci eu ma uitam rusinat in alta parte, incercand sa evit contactul cu ochii ei. Cu toate astea simteam ca ochii ei imi vorbesc si eram atras din ce in ce mai mult de ei. Cu toate astea, imi era teama. Doream apropierea ei, doream prezenta si atingerea ei. Noaptea o visam ades. In visul meu, o luam de mana si ne plimbam linistiti pe sub ciresii infloriti. Din cand in cand cate o petala i se lipea de obraz si atunci...atunci eu o culegeam cu un sarut. Daca ar fi stiut ea cate petale de flori pastram in inima mea...Si cu toate astea nu indrazneam niciodata sa ma apropii. Gandul ca o puteam vedea pentru mine era suficient. Dar a venit o zi cand...cand nu a mai fost de ajuns. Am vrut sa-i aud vocea mai aproape. Pentru mine era ca o muzica. Imi alina sufletul care era in suferinta. Era balsamul pe care il aplici pe o rana care doare. Atunci...atunci am facut un prim pas spre ea. Apoi inca unul. Apoi nu m-am mai oprit. Nu am putut. Nu am vrut. M-am apropiat din ce in ce mai mult. Distanta dintre noi se scurta mereu. Contactul cu ochii nostri ramanea mai mult timp. Ochii mei ii cautau pe ai ei. Nu ii mai evitam. Ii doream. Ii doream sa se uite numai spre mine. Speram ca ochii mei sa ii vorbeasca si sa-i spuna cat de mult o iubeam. Da. Asta era. O iubeam cu toata fiinta mea si eram mereu frustrat ca nu puteam sa-i spun. Imi lipsea curajul.
Dulce-dragoste impartasita. Apoi...apoi a fost ceva de vis. Ea s-a apropiat incet de mine si mi-a dat mana. I-am prins-o usor si apoi am fugit. Am fugit fara sa ii dau drumul. Eram fericit. Cand ne-am oprit, ea si-a sprijinit capul de pieptul meu si mi s-a abandonat pentru totdeauna. Ne iubeam. Intr-o zi am cerut-o de nevasta. Ea s-a uitat la mine ,o clipa, serioasa si apoi a ras. Apoi s-a mutat la mine fara a-mi raspunde la intrebare. Intrebarea a ramas fara raspuns. Niciodata nu mi-a raspuns. Apoi mi-am dorit mai mult. Am vrut sa fie mandra de mine si un vis pe care l-am avut in copilarie, a devenit incet, incet realitate. M-am facut actor din dorinta de a castiga bani, ca ei sa nu ii lipseasca nimic din tot ce si-a dorit in viata. In fiecare zi ii priveam chipul senin si ii mangaiam fata atunci cand era cuprinsa de somn. O iubeam. Cand deschidea ochii, in ei citeam:”Te iubesc”. Erau clipele cele mai dragi mie. Atunci o luam in brate si o strangeam ca un nebun. Si ea...ea radea fericita raspunzand iubirii mele. Dar de ce gustul dulce in timp se pierde? Incet, incet, devenea un gust amarui. Ochii ei nu mai erau plini de fericire, erau acoperiti de umbre. Niste demoni puneau stapanire pe fiinta ei. Devenea palida, lipsita de viata. Rasul ei nu se mai auzea asa de des, apoi...apoi nu s-a mai auzit deloc. Poate din cauza programului meu incarcat, am indepartat-o? Eu sunt de vina ca iubirea ei a pierit? Nu mi-a spus niciodata, ca nu ma mai iubeste, in schimb o vedeam in fiecare zi cum se topeste putin cate putin. Iubirea ei murise. Devenise o straina. Incepuse sa ma evite, iar intr-o zi a plecat din camera noastra si nu s-a mai intors.
Neagra si amara-despartire definitiva, dar totusi la final ramane un gust dulceag. Amintirile. S-a mutat intr-o camera noua si s-a ascuns acolo. Poate ca am gresit ca am lasat-o sa faca ce voia. Erau zile cand nu o vedeam deloc, nici nu stiam daca este acasa sau nu. S-a izolat. Si-a facut un alt grup de prieteni cu care petrecea ore in sir. Se ferea de mine. Se ascundea ca un animal ranit si isi lingea ranile. Oare eu am indepartat-o? Iubirea mea pentru ea ramasese la fel. In schimb ea...ea s-a schimbat. Umbrele demonilor au cuprins-o si apoi m-a parasit definitiv fara sa spuna o vorba. Acum stau si ma gandesc adesea, ca eu...eu am omorat-o, incet, incet, putin cate putin, pana cand nu a mai rezistat. Macar daca mi-ar fi scris ceva sa stiu...sa fiu sigur ca nu sunt eu cel care a impins-o la asa ceva, ar fi mult mai usor de indurat. Cand ma gandesc acum la iubirea noastra, simt un ciudat gust amar ca al ciocolatei. De ce fac comparatia asta? Nu stiu. Poate pentru ca ea...ea adora sa manance ciocolata. Cand era fericita manca ciocolata, cand era trista si plangea manca ciocolata.Viata ei a fost una plina de ciocolata. Doar gustul ei diferea de la o stare la alta. A fost prima mea dragoste. Cu toate astea nu am uitat-o. Mi-a dat primul sarut, a fost prima femeie din viata mea. Mereu am sa-mi aduc aminte de gustul ciocolatei ca fiind gustul primei mele iubiri. M-am indragostit de fata cu ciocolata. Cand am vazut-o prima oara, manca un baton de ciocolata. Ochii ii straluceau de placere si pe fata ei avea un suras minunat. Savura acel baton de ciocolata, iar expresia fetei ei era de neuitat. Mult timp dupa ce am vazut-o prima data, imaginea ei nu voia sa-mi iasa din minte. Asa am ajuns sa o urmaresc. Amintirile dor, dar ar durea si mai mult daca ele nu ar exista. Acum ele sunt hrana mea zilnica. Aducerile aminte sunt tot ceea ce mi-au ramas. Lacrimile imi curg fara incetare spaland obrajii obositi de munca si stres, dar ele imi usureaza inima care geme de dorul ei. De ce a fost atat de cruda? De ce m-a parasit? Oare nu a fost iubirea mea destul de puternica pentru a o tine langa mine? Nu stiu daca in viata asta voi mai iubi vreodata. Pentru mine a fost destul. Am cunoscut extazul, dar si disperarea, fericirea, dar si durerea. Cand am vazut-o prima oara, inima mea a incetat sa mai bata, totul in jurul meu a ramas nemiscat. Timpul...timpul si-a luat o mica pauza si a stat pe loc sa se odihneasca. O clipa am uitat sa respir, am simtit o durere cumplita in interiorul meu de parca as fi fost lovit de un traznet sau ceva de genul. Apoi zilele au devenit pline de ea. Oriunde intorceam capul, dadeam de ea si ma bucuram ca traim si respiram acelasi aer, sub acelasi cer. Acelasi soare ne maingaia fetele, acelasi vant se juca in parul nostru rasfirandu-l, aceeasi ploaie ne uda. Eram atat de fericit.Aceste amintiri mi-au ramas. De ce? Nu stiu. Probabil ca au fost pentru mine ceva ca un soc. Imi amintesc aceeasi senzatie, acelasi fior, pe care le-am simtit atunci cand am vazut-o. Oare a fost prima si ultima mea iubire? In anii ce au urmat ii invatasem fiecare particica a corpului. Ii stiam fiecare scobitura, fiecare denivelare. Puteam cu ochii inchisi sa o pictez, asta daca as fi avut talentul asta. Dar mainile mele ar fi recunoscut-o, oriunde ar fi fost. Atingerea ei imi ardea pielea de dorinta. Rasuflarea ei imi oprea inima in loc si ma facea sa mor incet, incet. Imi doream sa respir numai langa ea. Imi doream sa o contopesc cu mine, sa fie prezenta cu mine mereu. Atat de mult am iubit-o. Oare viata mea s-a terminat, acum ca ea nu mai este langa mine? Voi mai putea simti ceva vreodata pentru cineva? Voi mai spune cuiva „Te iubesc”? In alta viata imi doresc sa o intalnesc si sa o iubesc din nou. Voi sti sa pretuiesc timpul petrecut cu ea. O voi iubi mai mult. Acum sper ca s-a terminat. Amintirile si-au facut inca o data de cap. Acum e timpul sa revin la realitate. Viata mea inca nu s-a terminat. Inseamna ca am o misiune de indeplinit.
- Azi arati tare obosit si palid. Chiar asa de rau ti-a facut bautura aseara?
- Nici nu ai idee. Hai sa nu mai repetam asta niciodata. Ok?
- Bine, bine cum spui tu. Sunt cateva scene care trebuie sa le montam. Ti-am spus ca nu aveam nevoie de tine azi.
- Trebuia sa ies. Ma sufocam in casa. Plus de asta m-am decis. Vand casa. Am prea multe amintiri acolo. Amintiri care dor. O sa iau alta. Chiar vreau sa ma odihnesc. Vreau sa ajung acasa si sa nu-mi fie teama de....
- Hai ca am inteles. Ok. Cum crezi. Nu pot sa te ajut cu nimic. Oricum e decizia ta. Fa ce te indeamna inima sa faci. Baieti, haideti in sala de montaj. Daca unii au timp de pierdut, altii trebuie sa-si castige mancarea pe ziua de azi.
- Of. Zici ca s-a sculat cu fata la cearsaf. In loc sa fiu eu cel care este obosit, se pare ca este altcineva. Un ziarist se apropie timid de JunKi si il aborda fara speranta. Era stiut ca JunKi este scump la vorba si mai ales ca nu facuse nici o programare inainte.
- Ma scuzati, vorbi Choi Ha Na. Se poate sa va pun o intrebare?
- Ha? Cine esti? Si ce doresti? Ai vreo programare ceva? Esti in agenda mea azi?
- Sunt Choi Ha Na, ziarista la rubrica mondena a ziarului Seoul Times. Nu am facut programare. M-am nimerit sa fiu pe aici cu alta treaba si v-am vazut. Doresc sa va pun o intrebare se poate? 
- Nu am auzit de tine pana acum. Daca nu esti in agenda mea, nu avem ce sa discutam. Suna si fa-ti o programare.Si apoi mai vedem. Se intoarse sa plece, cand se simti luat de brat si oprit din drum.
- Te rog. Chiar nu poti sta doua minute sa-mi raspunzi la o intrebare? Iti cer atat de mult?
- Wow. Cat tupeu. Se pare ca te incapatanezi sa nu pricepi. Vrei sa fiu mai clar? Nu vreau sa vorbesc cu tine. E bine asa? Acum ai inteles?
- Nu inteleg de ce vorbiti informal cu mine. Cred ca eu am pastrat respect nu-i asa? Intreba fata rosie de furie pentru ca a fost respinsa inainte sa poata spune ceva.
- Ce nerusinata poti fi. Te rog sa ma lasi in pace. Da? E ok asa? Nu am nici chef, nici timp pentru dumneavoastra. Te rog sa pleci. Ba nu. Voi pleca eu. Facu cativa pasi si...
- Pfui, ce fite de fite. Yaa, nu credeam ca este asa cu nasul pe sus. O gramada de lume mi-a spus ca este sociabil, binecrescut, dar cum vad eu, nimeni nu-l cunoaste suficient. Hei ai uitat sa iti pui masca de baiat bun, ii striga si iesi trantind usa studioului.
- Cham! Ce maniere de om salbatic. Yaa...cine ziceai ca esti? Oh. M-a scos din rabdari. M-a enervat asa de tare ca am uitat si cum o cheama si unde lucreaza. Isi mai facu de lucru ceva timp prin studio si apoi pleca suparat spre casa, sau oriunde. Colinda ceva vreme pana se decise in ce directie sa o ia. Se opri in statia de autobuz si se aseza pe banca, hotarat sa ia prima masina care venea. In timpul in care astepta, aparu si fata care acum era incarcata cu niste aparate si o gramada de hartii pe care abia le ducea. Aceasta vorbea singura si se lamenta de faptul ca avea atata aparatura si hartoage de carat si...
- Cha Min No, esti mort. Ai fugit si mi-ai lasat aparatele pe cap. O sa vezi maine ce ai sa patesti. Puteai macar sa chemi un taxi. Gata nu mai tolerez indisciplina. Maine te dau pe mana sefilor. De data asta nu mai scapi. O sa-ti iasa flacari pe fund la cate o sa primesti. Oh. Dumnezeule ce grele si incomode sunt. Daca as putea sa opresc un taxi. Dar cum? JunKi se uita la ea si il apuca rasul. Choi Ha Na se uita curioasa la cel ce radea si cand il recunoscu, lua foc.
- Nu imi cred ochilor. Asa zisul baiat bun. Ce faci? Ma urmaresti? Il intreba pusa pe cearta.
- Te urmaresc? Ha. Nu vezi ca eu sunt aici inaintea ta? Poate este invers, nu crezi?
- Ce spui? Invers? Hai ca esti comic rau. Asa arata, ca mine cineva care face pe urmaritorul?
- Hmm, cam ai dreptate. Nu prea arati ca unul. Vrei sa iti dau o mana de ajutor?
- De ajuns. Nu. Vrei sa cred ca chiar esti, baiat bun? No way. Crezi ca pot sa-mi schimb impresia asa de usor? La mine, prima impresie conteaza, asa ca... da-te mai incolo si fa-te ca nu ma cunosti. Ok?
- Bine, bine. Hai fi calma, nu tipa, se uita lumea si ma faci sa fiu stanjenit.
- Pai asa si trebuie. Da-mi pace. Nu te cunosc, nu ma cunosti.
- Sincer sa fiu chiar nu te cunosc. Doamne cum raspunde fata asta asa pe loc. Dar chiar nu ai pic de
rusine.
- Oh, spuse fata oripilata si rosie toata. Nu pot sa cred ca in cateva minute, m-ai facut obraznica si fara
rusine. Tu chiar esti JunKi? Auzisem multe lucruri bune. Asta a fost si motivul pentru care am avut curajul sa te abordez.
- Mi se pare sau chiar acum ai vorbit informal cu mine?
- Da asa e. Am o datorie de platit si m-am gandit ca este timpul platii. Ai ceva impotriva? Spuse furioasa
Ha Na. Razand ii raspunse... 
- Nu. Daca stau si ma uit mai bine, esti chiar simpatica.
- Ce? spuse fata scapand carti si foi volante pe jos de stupefanctia care o cuprinse. Isi aranja aparatura mai bine pe umeri si apoi se apleca oftand sa stranga lucrurile rasfirate.
- Vrei o mana de ajutor? 
- Alta? Nu mersi. Voi reusi singura. Mai bine vezi ca ti-a venit autobuzul.
- Sigur te descurci?intreba intorcand capul catre ea.
- Du-te, du-te. O sa fiu bine. 
Reusi sa opreasca un taxi si sa isi care bagajul cu greu la editura. 
- Cha Min No, tuna fata cand il zari pe acesta stand de vorba cu o fata. Vei da socoteala pentru ceea ce ai facut azi. Se descotorosi de bagaj si se duse in viteza spre acesta. Acesta facu o mutra nevinovata si o intreba cu nerusinare.
- Sunbenim. Am crezut ca ati plecat. Nu v-am mai gasit, la studio si am banuit ca ati plecat inainte. 
- Oooo. Ce nerusinat. Cum plecam cu toate astea dupa mine de una singura? Daca nu as fi semnat la plecare din editura pentru ele, nu le-as fi carat de nebuna singura. Sa sti ca de data asta ai mers prea departe. Nu mai vreau sa lucrez cu tine.
- Sunbee! De ce esti asa de suparata? Doar stii cat de mult imi place sa lucrez cu tine... Hai nu mai fi
suparata. Iti promit ca azi a fost ultima data cand te-am suparat. Am sa fiu mai atent, data viitoare.
- Data viitoare? Crezi ca va mai fi o alta data? Hai ca esti comic zau. Si oricum tu mi-ai facut vant pe usa aia de la studio. Am sa te omor chiar acum. Am reusit sa ma fac suficient de ras din cauza ta. Asa ca trebuie sa te pregatesti. Opreste-te pe loc striga dupa el cand acesta fugi fara sa se uite inapoi. Nu auzi? Asteapta, ca pun eu mana pe tine si apoi vei vedea ce patesti. Azi esti carne de tun. Ori tu ori eu.
- Sunbee nu mai fac. Sincer. Te rog. Hai iarta-ma striga din dosul usii pe care o tinea cu amandoua mainile ca fata sa nu poata ajunge la el.
-Ce-i galagia asta? Dra Choi? Iar?
- Domnule director, a fugit din nou si m-a facut sa-mi pierd mintile carand aparatura si toate hartiile de una singura. Va rog sa imi dati alt coleg. Min No rade de mine si...
- Sti ca nu este singurul cu care nu te-ai putut adapta. Oare cine crezi ca este de vina?
- Ce vreti sa spuneti? Ca am eu ceva? E ceva in neregula cu mine? Oare asa sa fie? Se intreba si se uita
ostentativ in oglinda care trona pe biroul ei. Mie nu mi se pare nimic iesit din comun, spuse cercetandu-si fata in amanunt.
- Ei vezi? De asta nu pot sa ma supar pe tine. Mereu esti pusa pe glume si faci haz de orice.
- Dle director, azi am fost atat de aproape sa ii iau un interviu lui JunKi, spuse si arata o distanta intre
degetul mare si aratator.
- Iar inventezi? De unde si pana unde? Ce treaba ai tu cu JunKi? Hai nu mai glumi si vreau reportajul la care lucrai ieri. Ai inteles? Urgent. Il vreau ieri. E urgent de tot. Presedintele e interesat si el de material asa ca...grabeste-te. Si lasa-l in pace pa Min No. Macar pana termini ce ai de terminat. A invatat ceva azi. Hai iarta-l, spuse directorul si ii facu semn discret acestuia sa o ia la sanatoasa cat mai repede, atat timp cat fata nu era atenta. Cand Min No iesi, fata ridica privirea si era cat pe aici sa-l zareasca, daca directorul nu i-ar fi abatut privirea, dandu-i un baton de ciocolata.
- Mersi. Chiar aveam nevoie de asta. E singurul lucru care ma poate salva in lumea asta. Bine, voi sta pentru tine sa termin reportajul. Esti asa de dragut directore ca nu te pot refuza. O sa ti-l pun pe birou cat de curand. Spune-i pramatiei de Min No sa nu imi iasa in cale pana maine. Sa incerce sa ma evite.
- Ok. Hai la treaba. Contez pe tine. Sa faci treaba buna.
- Da, spuse si se ridica sa isi ia o cafea de la automatul de pe hol. Dupa ce isi lua combinatia dorita de cafea, se pregati intens pentru a termina reportajul care nu mai avea nevoie decat de o ultima revizie. Tarziu in noapte, cu o durere de spate, alungata printr-un complicat exercitiu de relaxare, pleca spre casa. Abia acum derula intamplarile din seara asta. „O chiar am fost nerusinata. Nu il displac, dar nici nu sunt moarta dupa el. Il gasesc interesant. Iar povestea lui este miscatoare. Oare de ce m-am agatat asa de el? Off. Nu ma recunosc. Parintii m-au invatat sa am respect fata de cei din jur. Ce o fi cu mine? Stresul. Asta trebuie sa fie.” Ajuns acasa JunKi , in fata unui pahar cu o tarie se uita ganditor la culoarea lichidului din pahar. Se gandea: „ De ce am fost asa un nesimtit? Nu-mi sta in fire. Nu puteam sa ii raspund frumos? Doar toata lumea ma cunoaste ca un tip binecrescut si respectuos. Ce o fi fost cu mine? Am fost suparat ca nu a cazut pe spate ca vorbea cu mine? Oh! Am complexul Printului. Asa ceva nu mi s-a mai intamplat. Dar fitele pe care le facea m-au umplut de nervi. Am avut si eu o zi proasta. Dar de ce a trebuit sa fie in fata unui ziarist? Daca scrie prostii despre mine? Eishh. Cine o va crede? Cuvantul ei contra cuvantului meu. Martori nu sunt, asa ca nu are nimic palpabil. Dar de ce ma preocupa asa ceva? Ciudat.”Trecura cateva zile fara incidente. Totul revenise la normal. Un nou reportaj ii acapara mintea si timpul lui Choi Ha Na. Era ocupata pana peste cap. Aproape ca uitase de incident, cand....
- Choi Ha Na, striga directorul agitat cand intra in biroul ei. Doamne, ce naiba ai facut de data asta?
-Hmm? Exclama fata ridicand o privire curioasa dintre carti.
- Am spus, ce naiba ai facut din nou? Am primit o instiintare, ca trebuie sa te duci la presedinte.
- OMG. De ce? Vrea sa ma felicite pentru reportajul de data trecuta? Chiar atat de mult i-a placut?intreba fata, studiindu-se atent in oglinda.
- Nu stiu. Dar nu-mi miroase deloc a bine. Ceva imi spune ca nu e roz deloc.
- Hai directore, nu mai fi asa de panicos. Trebuie sa fie de bine. Nu am facut nimic gresit. Sau am facut?intreba incet doar pentru ea. Hai fruntea sus. O sa vad cand ajung acolo,spuse si se ridica de la birou netezindu-si suficient de mult tinuta. O ultima privire in oglinda ii spuse ca este ok si pleca cu fruntea sus, fara sa se mai uite inapoi la directorul prabusit pe scaun, care ramasese aproape fara suflare.
- O sa ma omoare cu zile fata asta. Dar cu toate astea sunt tare mandru de ea. E o buna profesionista. Ii place sa faca lucrurile bine pana in cel mai mic detaliu. Cere prea mult celor cu care lucreaza, dar se supara foarte usor cand nu este luata in seama. Si strengarul ala de Min No, iar a disparut. Cred ca nu am nimerit nici de data asta partenerul ideal pentru Ha Na, spuse si ofta din tot sufletul. Choi Ha Na ajunse la biroul presedintelui dupa un tur de forta facut in mijloacele de transport. Cu parul zburlit si cu hainele sifonate, rosie la fata si plina de transpiratie, intra in anticamera presedintelui. Secretara acestuia se ridica din reflex, dar cu o privire de gheata cand o zari. Ii spuse. 
- Dra Choi Ha Na, este imposibil sa intri in halul asta la dl presedinte, mai ales ca nu este singur.
- Da stiu, imi pare rau, dar azi autobuzul a fost arhiplin.Da stiu sunt fara speranta, dar ce sa fac? Asta sunt eu, spuse cu mandrie fata incercand sa-si puna ordine in parul rasculat si sa-si linisteasca putin roseata din obraji. Interfonul suna si fara alte pregatiri fu introdusa (impinsa de la spate) de secretara.
- Dle presedinte, Choi Ha Na este prezenta. Mai aveti nevoie de altceva?spuse secretara cu un usor zambet in coltul gurii. Inocenta lui Choi Ha Na o facea mereu sa zambeasca. In adancul sufletului o simpatiza, dar asta nu ii dadea dreptul sa se poarte atat de rebel. Ii dezaproba purtarea, dar ii admira tineretea si tenacitatea cu care muncea.
- Aaa. Ai ajuns?o intreba si o privi amuzat, din cap pana in picioare. Nici azi nu te dezminti. Ma miram sa arati altfel decat de obicei.
- Buna ziua dle presedinte. Scuzati-ma, dar ce vreti sa spuneti cu asta?intreba inocenta fata.
- A nu, nimic. Ia un loc, spuse amuzat peste masura si incercand fara succes sa-si ascunda zambetul care incet, incet se transforma in ras. Am o treaba delicata pentru tine. Ce zici? Esti interesata?
- Omo! Sa nu imi spuneti ca aveti un subiect traznet pentru mine, spuse fata vadit interesata si frecandu-si mainile cu satisfactie. Toate subiectele pe care presedintele i le incredintase erau de senzatie, fascinante. Asa ca mereu era interesata de ele. Nu stiu, spuse, sa auzim intai despre ce este vorba. Curiozitatea prost ascunsa a fetei, il facu pe presedinte sa rada in hohote sacadate. Fata ridica ochii inocenta si-l privi cu dezaprobare pe acesta, care se inecase de atata ras si incerca fara succes sa-si revina.
- Lasa-ma putin, spuse printre suspine. Cu greu isi reveni presedintele. Hmm, isi drese glasul, sa trecem la oile noastre. Ii intinse o foaie de hartie care avea doar un nume scris pe ea. Choi Ha Na o lua si o intoarse pe toate partile, curioasa.
- Ce vrea sa insemna asta? Intreba nedumerita fata. Ce trebuie sa fac cu asta? Intreba fluturand hartia nervoasa. Ma dezamagesti dle presedinte. Ma asteptam la ceva senzational si ce primesc in schimb? Doar asta? Off, inseamna ca v-ati pierdut increderea in mine. Oare mi-am pierdut talentul?spuse dezamagita si se aseza pe primul fotoliu care i se puse in cale.
- Hei Choi Ha Na, spuse presedintele, eu iti dau ceva bun si tu nu esti multumita? Ce ma fac cu tine? Oare sa vorbesc cu altcineva? Ar trebui?
- Ce mi-ati dat? Un nume pe o foaie de hartie.
- Da, dar ce nume, spuse mandru presedintele.
- Hmm, facu fata si se uita plina de neancredere la foaia care continea doar un nume. Lee Jun Ki, Lee Jun Ki. Pe moment nu imi spune nimic numele asta. Ce este atat de impresionant la el? Spuse fata cu indiferenta.
- Cum? Pentru asta meriti sa te destitui din functie. Si mai spui ca esti ziarista. Cum poti sa spui asa ceva, cu atata indiferenta. E Lee Jun Ki actorul.
- Cuumm? Lee Jun Ki actorul repeta si ea uimita, chiar el? Si....si eu ce trebuie sa fac?
- Acum ca am stat si m-am gandit, mi-am dat seama ca te-am ales gresit. Poti sa pleci. Lasa foaia pe birou si intoarce-te la ceea ce faceai inainte sa vii aici. Esti libera spuse presedintele suparat si o dadu pe usa afara. In spatele usii inchise Choi Ha Na se batu cu pumnii in cap a deznadejde.
- E clar. Sunt tampita rau. M-am prostit. Nu mai judec bine. Proasto, proasto. Batu incet la usa. Dle? Va rog pot intra?
- Nu ai plecat?intreba presedintele deschizand usa.
- Nu, nu. As vrea sa vorbesc cu dumneavoastra, se poate?spuse si se inclina asteptand ca acesta sa o pofteasca in cabinet.
- Ce sa fac? Am foarte putin timp liber. Trebuie sa vina un nou ziarist, care doreste sa faca reportajul asta.
- Dle, va rog. Putem vorbi? Nu o sa va rapesc mult timp. Am doar ceva de spus. Va rog.
- Ok. Hai intra. Dar am o rugaminte. Nu ma tine mult, trebuie sa ma decid asupra unui alt ziarist.
- Bine, sa intram spuse si il forta pe acesta sa intre inapoi. Cand au fost inauntru, fata cu o fata resemnata, spuse. O sa-l fac. Am sa fac reportajul eu. E bine asa?intreba plina de speranta fata. 
- Eu stiu? Ma gandeam ca ai altceva mai bun de facut si ca nu ai avea timp, spuse malitios presedintele.
- Am, dar asta nu ma va impiedica sa fac si ceea ce doriti dle.
- Pai daca esti ocupata, o sa-l dau altcuiva.
- Nu, va rog nu. Si asa am facut o greseala pe care acum ar trebui sa o indrept cumva. Nu stiu cum, dar o sa ma gandesc pe parcurs. Am reportajul? Spuneti da, va rog.
- Bine. Pentru ca ma rogi ti-l voi da. Dar este o mica problema. JunKi pleaca in vacanta pentru o luna de zile. Ce zici? Te descurci?
- Ma descurc, se grabi sa raspunda fata, de teama unei retractari.
- Ok. Atunci du-te la secretara mea si i-ati biletul de avion si banii pentru calatorie.
- Ceee? Avion, calatorie? Pentru ce toate astea?intreba uimita.
- Pai pleci cu JunKi in vacanta. Chiar acum ai acceptat. Acum scuza-ma dar am treaba. Am o conferinta la telefon. Pa si mai vorbim ii spuse toate astea si ii inchise usa in nas, dupa ce o dusese usor, usor afara din cabinet. Din spatele usii se auzi un ras sanatos.
- Choi Ha Na, ti-am facut-o isi spuse cu voie buna presedintele. Alta data sa asculti si sa nu mai comentezi nimic. Ha, ha, ha. Chiar ma bucur cum a decurs aceasta discutie.
- Bun si acum ce fac? Iar m-am aruncat cu capul inainte. Mereu fac asa. Nu era nici o problema daca ii dadea acest subiect altcuiva. Dar de ce ma simt ca si cum as fi pacalita? Ceva nu a mers bine. Cum de a avut totusi biletul de avion pe numele meu? Stia ca nu am sa refuz? Sau stia ca am sa cedez dupa putina batalie? Oare? Asa sa fie? Presedintele stie mereu cum sa ma faca sa nu refuz nimic. Mereu iese invingator. Nici macar o data nu m-a lasat sa castig si eu ceva puncte. Oare mama stie? Ma trimite la ea in Japonia? Sa-l fi rugat ea sa ma trimita? De ce tocmai acum, dupa atata vreme? Doar a plecat de buna voie. Si-a parasit prima dragoste si a fugit in bratele altui barbat. Ce fel de femeie o mai fi si mama asta a mea? A parasit pe toata lumea si a fugit dupa,doar ea stie ce. O fii fericita? Nu sunt invidioasa pe ea. Sper sa gaseasca ce cauta de atata timp. Sper sa fie fericita.
Daca voi pleca in Japonia, dar de ce spun daca? Am biletul in mana. Scrie numele meu pe el. Deci voi pleca sigur. Cu siguranta ca o voi vizita. Sper sa vrea si ea asta. Pacat ca mama si-a last prima iubire aici si a plecat dupa iluzii pierdute. Presedintele chiar e un scump. A iubit-o mult pe mama. Nu s-a recasatorit niciodata. Il simt ca se bucura nespus de mult, cand ma vede. Pacat ca nu mai este parte din familia mea. Oftand pleca cu capul plecat spre casa. Lua autobuzul care la ora asta inaintata nu mai era plin. Se aseza pe un scaun in spate si lasa gandurile sa iasa la suprafata. Pierduta in visare se uita fara sa vada nimic pe strada. „ Sa fie asta o coincidenta? Cum s-a intamplat asa ceva? Dar cum voi reusi sa fac interviul? M-am facut de rusine data trecuta. Acum cum am sa dau cu ochii de el? Poate ca nu ma tine minte. Am o figura comuna. Da asa este. Cum sa tina minte figura mea? Nici macar nu s-a uitat la mine prea bine. Da, sigur mi-a uitat existenta. Da sa incercam. Trebuie sa iau din nou legatura cu secretara pentru noi detalii.” Ajunsa acasa isi facu un dus si se elibera de stres pe banda de alergat. Apoi bau un ceai fierbinte si se baga in pat unde adormi foarte repede. Ziua se anunta frumoasa. Un cer senin si o mireasma placuta plutea in aer. JunKi se intinse, se freca la ochi, isi zburli parul care ii cadea neglijent pe frunte, si facu cateva exercitii de inviorare. Bau o cana cu apa si intra in sala de fitness de unde nu iesi decat dupa o ora. Facu dus si apoi invioarat si improspatat se imbraca cand...Telefonul suna insistent.
- De ce ma suni? Sti doar ca am tabieturile mele. Ne vedem mai tarziu.
- Stai nu inchide. Am o favoare sa-ti cer.
- Spune repede. Sunt ocupat.
- Ce este cu tine? De ce esti asa ca un arici? Ce este in neregula cu tine?
- Spune doar ce vrei. Sti ca ma deranjeaza cand ma intrerup din rutina.
- A iar ai dormit prost? Bine, bine spuse repede directorul. Un bun prieten m-a rugat sa iti ia un interviu. Nu i-am promis nimic, dar chiar ii sunt indatorat pana la gat. As vrea sa il lasi sa iti ia un interviu pentru ziarul lui.
- Urasc cand imi faci asta. Dar sa zicem ca as accepta. Pentru ce ziar este?
- Pentru Seoul Times. Ce zici?
- Seoul Times? De ce imi suna cunoscut?isi vorbi singur. Lasa-ma sa ma gandesc. Ai inteles? Inchid.
- Daca nu a zis „nu” de la inceput inseamna ca exista o sansa cat de mica sa vrea sa faca interviul isi spuse directorul frecandu-si mainile cu satisfactie. M-as revansa fata de presedinte. Mereu a scris frumos despre mine si m-a ajutat mereu cu recenziile la filmele mele. Macar atat sa pot face si eu. Da...si acum la treaba. Haideti baieti, partea asta trebuie sa o montam azi, spuse si pleca in treaba lui. „De ce imi suna cunoscut numele de Seoul Times? Aaa, acolo zicea fata aia ciudata, ca lucreaza. Culmea, de ce imi aduc aminte de ea? Din cauza ca am fost nepoliticos cu ea? Cred ca. Asta e.” Pleca si isi vazu de ale lui, uitand complet de favoarea care i se ceruse.
- Ai venit? Intreba directorul cand il zari. Te-ai gandit? Ma ajuti cu ce te-am rugat? Te rog sa nu ma refuzi. Omul asta chiar m-a ajutat si niciodata nu mi-a cerut nimic in schimb. Insistand pe langa JunKi, acesta ceda dupa ce se impotrivise catva timp. Doar spera sa se termine repede totul. Acum ca ai acceptat nu mai ai voie sa te intorci, ai inteles?
- Da am inteles. O voi face, e bine? Esti multumit?
- Ok. Atunci sa iti spun si restul, da?
- Restul? Mai este ceva? Directore sa nu ma faci sa regret. Atat iti spun.
- Imi pare rau, dar asta e. Nu poti, nu ai voie sa nu iti ti cuvantul. Peste ceva timp, pleci in vacanta nu? Intreba mieros directorul.
- Da. Mi-am propus sa ma relaxez o luna de zile la casa mea de vacanta din Japonia. M-am simtit bine mereu in aceasta tara. De ce ma intrebi? Si ce are asta de a face cu tine?
- Stii..,cum sa iti spun?incepu prevazator directorul.
- Hai treci peste si spune ce ai de spus. Repede.
- Reporterul care iti va lua interviul, te va insoti. Va sta cu tine pe toata perioada vacantei, asa ca sa te porti frumos cu ea, adica cu el, spuse repede directorul si apoi se departa suficient de mult pentru a fi la adapost de orice izbucnire de furie a lui JunKi. 
- Hei de ce fugi? Ai facut ceva rau sa inteleg. Lasa ca te prind eu si atunci nu mai garantez nimic. Deci pe perioada vacantei sa inteleg ca am o coada, da? Cu cat va sta mai retras, cu atat mai bine. Ok. Asta e. Am intrat in hora, trebuie sa joc nu? Oricum mai am de stat aici vreo doua saptamani. Apoi vine distractia. Trebuie sa contactez persoana care se ocupa de casa, sa stie ca vin si nu singur.
- Deja am facut pregatirile, ti-am luat si bilet de avion.
- Off. Sti cat de urat imi este sa zbor cu avionul? Prefer vaporul, masina. Nu imi place sa pierd contactul cu pamantul, spuse incet ca pentru el.
- Hai ca nici nu o sa stii cand ajungi.
- Da pentru tine este usor de spus, bombani ca pentru el.
Doua saptamani pentru Choi Ha Na au trecut pline de incertitudini si nesiguranta. „Oare ar fi bine sa ma tund? Sa ma vopsesc? Sa port ochelari? Trebuie sa fac ceva ca JunKi sa nu ma recunoasca, macar din prima privire. Nu stiu cum sa-l abordez. Sunt atat de nesigura pe mine...Ce naiba am? Doar nu fac asta de ieri de azi. Sunt o Pro. Da! Ok. Ceva trebuie facut. Sa imi cumpar haine noi? Sa imi schimb stilul? Oare am avut vreodata un stil? Da stilul sleampat si neglijent egal Choi Ha Na. Asta asa este. Hmm imi trebuie un plan de bataie pe termen lung. Oare el stie ca reporterul va sta cu el o luna de zile? Cum se va simti cu mine alaturi de el? Habar nu am”. Pentru Junki cele doua saptamani trecura greu. Atunci cand astepti vacanta numeri cate zile mai sunt pana atunci. Esti intr-o continua emotie si nerabdare. 
- Hei, directore nu crezi ca este cazul sa cunosc persoana care imi va lua interviul?intreba intr-una din zile JunKi.
- Ei stai linistit. O sa va gasiti acolo. Acum este plecat cu un alt interviu si nu este posibil sa luam legatura. Am aranjat sa poata ajunge cu bine in Japonia. Va fi asteptat de cineva si condus la vila. E ok asa? 
- Hmm, ocupat mai este reporterul asta, isi spuse in barba JunKi. Bine fac asa cum vrei tu. Nu stiu de ce ma simt folosit, dar asta e. O sa merg pana la capat.
- Nu iti fa nici o problema. Totul va fi ok. O sa imi multumesti intr-o zi spuse ca pentru el directorul.
Chiar daca zborul cu avionul era neplacut, JunKi reusi sa supravietuiasca dupa doua ore de zbor. Cobora incantat ca acum avea pamantul sub picioare si reusi chiar sa zambeasca fanilor care l-au intampinat la aeroport. Dupa multe plecaciuni si multumiri, se urca in masina care il astepta sa il duca la vila. Atipi pe drum si se refacu psihic si fizic. Acum putea respira in sfarsit. O luna de vacanta. De mult nu mai avusese timp de odihna. Acum chiar si-l dorea. Ajuns acasa isi abandona bagajele in hol si intra in bucatarie unde bau un pahar cu apa. In acea clipa...
- Adjumma!striga fata care isi stergea energic parul ud. Adjumma, ai venit? Sigur am auzit usa de la intrare, vorbi singura si se intoarse ca sa intre in bucatarie. Se lovi cu capul de ceva tare. Au. Doare zise si se uita sa vada de ce anume se lovise. Scapa prosopul din maini si isi acoperi gura cu ele, atunci cand il zari pe JunKi, care statea in drumul ei si avea pe fata o intrebare nerostita.
- Pot sa stiu si eu cine esti si ce cauti in casa mea, imbracata asa de sumar?intreba negasindu-si cuvintele din cauza socului pe care l-a avut.
- Imi cer scuze. Sunt Choi Ha Na, reporterul de la ziarul Seoul Times. Imi pare bine sa va cunosc, spuse repede si ii intinse mana in chip de salut. Oh imi cer scuze pentru felul in care sunt imbracata, dar mi s-a spus ca sositi abia maine. Adjumma care era aici, s-a dus sa cumpere ceva de mancare. Se pare ca nu este nimic in frigider. Spuse toate astea intr-un ritm ametitor, iar JunKi inca nu reusi sa-si revina.
- Imi pare bine, reusi sa ingaime si JunKi. Te rog sa pui ceva pe tine, spuse si se intoarse sugestiv cu spatele la fata.
- De ce? Ce este in neregula cu mine? Am un prosop de baie infasurat in jurul meu si este mult mai lung decat cel pe care il folosesc acasa. Aaa, am parul ud si din cauza asta te simti inconfortabil, nu-i asa?
- Sper ca este o gluma da? Sper ca nu esti proasta nu-i asa? Imbraca-te. Am niste reguli care trebuiesc respectate. Daca le accepti bine, daca nu, esti libera sa pleci. Imi cer scuze, dar mi s-a spus ca este un el nu o ea. Nu ma asteptam sa fie o fata. Asta m-a socat un pic, dar imi revin.
- Mda, simtul umorului egal zero. Oare de ce am crezut ca macar vei zambi, nu stiu. Revin, spuse fata deloc jenata de situatia in care se afla.
- Dle, ati venit? Am gresit eu oare data?se intreba menajera. Mi s-a spus clar ca veti sosi maine. I-am spus si tinerei acelasi lucru.
- Lasa adjumma. Nu te supara Am venit eu mai repede. Lasa ca nu m-am suparat. Fii linistita.
- Dar...dle. Cine este tanara asta? E prietena ta? Intreba cu interes menajera.
- Hmm. E... un reporter de la un ziar din Coreea. I-ai pregatit o camera nu? Va sta o luna cu noi. Sper sa nu te superi, nu?
- E ceva vreme de cand nu ati mai adus acasa o femeie. Daca stau bine si ma gandesc, de cand....
- Da asa este. Dar ea nu este femeie in ochii mei, ci doar un reporter care va scrie un interviu. Atat. Nimic mai mult. Ajuta-ma sa imi duc bagajele in camera mea, spuse stanjenit si apuca o valiza si o urca pe scari. In spatele lui aparu si Choi Ha Na, care il privea plina de interes. Menajera ii facu semn sa ia si ea o valiza si sa urce pe scari dupa JunKi, ceea ce fata si facu. Lua voiniceste valiza cea mai mare si o urca pe scari. Ajunsa in capatul scarilor constata ca era fara suflare, din cauza efortului si se aseza pe o treapta sa-si traga sufletul. Menajera trecu pe langa ea si ii zambi incurajator. Fata ii raspunse si ea cu un suras cam nesigur si tremurat din cauza oboselii.
- Adjumma, nu trebuia sa...spuse si se impiedica de fata care se ghemuise pe scari din cauza unor rampe
musculare. Ce crezi ca faci acum? Striga indignat la ea. Tu, tu ce cauti aici? Trebuie sa vorbim spuse si o lua de mana si o tara pana la canapeaua din living, fortand-o sa se aseze.
- Ce am facut?intreba fata frecandu-si mana. De ce ai facut asta? Ma doare. Crezi ca sunt de plastic sau ce? spuse fata cu lacrimi in ochi. 
- Scuze, dar...se uita descurajat la ea. Un pic mai calm se aseza alaturi de ea si... Scuza-ma ca am fost cam dur. De regula nu sunt asa. Nu stiu de ce in preajma ta ma port asa. De prima data cand te-am vazut, am simtit nevoia sa fiu grosolan cu tine. Scuze. Am sa ma gandesc inainte sa mai fac vreo miscare sau sa zic ceva. E ok asa?
- Bine. Te inteleg. Am sa incerc sa iti ascult dorintele, de acum incolo. De regula nu dau socoteala nimanui pentru ceea ce fac. Traiesc dupa propriile mele principii. Poate ca iti par cam nerusinata, dar asta sunt. In privinta asta nu este nimic de facut. Nu ma pot schimba. Acum sa ascultam regulile casei. Sper sa fie rezonabile.
- Da ai dreptate cu faptul ca esti cam nerusinata, dar nici eu nu ti-am facut o impresie prea buna vad. Sper sa poti sa ma cunosti atat timp cat vei sta aici. Nu trebuie sa imi stai in cale. Nu vreau sa ma lovesc de tine la fiecare pas. Vom manca impreuna, vom locui impreuna, dar fiecare este liber sa faca ceea ce doreste.
- Pai daca nu ma lasi sa te cunosc, cum pot scrie eu ceva despre tine?intreba fata serioasa.
- A da, am uitat. Atunci hai sa facem asa. O ora sau doua pe zi poti sa ma intrebi sau sa stai pur si simplu in preajma mea. Iti fac un mare favor. De regula nu suport pe cineva langa mine prea mult timp si mai ales o femeie.
- Acum ma vezi ca pe o femeie?intreba fata sincer interesata. Ai fi primul. De regula oamenii din jurul meu nu ma vad ca pe o femeie, ci ca pe un reporter. 
- Zgomotos. Te rog sa vorbesti cat mai putin in preajma mea. Ai inteles? Si sa nu te atingi de lucrurile mele. Daca ai nevoie de ceva o intrebi pe adjumma. Se ridica sa plece, dar fata il prinse de maneca si il retinu.
- Scuze. Tot ce este in jur sunt lucrurile tale. De care sa nu ma ating? 
- Off. Nu ai voie in spatiul meu, spuse si arata scarile si etajul de la capatul lor. Acolo. Acolo este locul
meu. Nu te vreau niciodata acolo. Ai inteles? Camera ta este aici jos, nu? Ai baie aici asa ca nu ai nevoie de nimic de acolo de sus. Nu prea imi plac oamenii care isi baga nasul in lucrurile mele.
- Ok. Am inteles. O sa tin minte, spuse Choi Ha Na suparata. Se ridica si se duse glont la frigider de unde
scoase un baton de ciocolata pe care il desfacu urgent si musca o bucata mare care ii umplu gura pana la refuz. Un suspin de satisfactie se auzi si apoi se aseza pe un scaun si continua sa savureze ciocolata. JunKi se uita intepenit de uimire la fata asta micuta care avea figura transfigurata de placerea cu care
manca ciocolata.Parca mai vazuse expresia asta undeva. Era incapabil sa faca vreo miscare, pana cand fata nu termina batonul nu putu sa se miste din loc. 
- Pot sa stiu si eu de ce ai ramas acolo asa? Am facut ceva gresit si te-am socat atat de tare?
- Nu, nnu, se balbai JunKi. 
- Sa stii ca ciocolata am adus-o cu mine din Coreea. Am pus-o la rece. Nu imi place ca ea sa se topeasca decat la mine in gura. Ha, ha. Nu-i asa ca sunt comica?
- Mda, sa zicem, admise cu greu JunKi, alungand umbrele trecutului care incercau sa puna stapanire pe el.
- Vrei si tu un baton? Am destule. Sunt sigura ca voi gasi si aici, dar mie imi place doar un fel de
ciocolata si pana gasesc, m-am gandit ca nu este rau sa am provizii, spuse si razand mai lua o imbucatura la fel de mare ca si prima si o mesteca cu placere. 
- Nu.Nu prea sunt mort dupa ciocolata, minti JunKi si intoarse privirea, sa evite ca fata sa-si dea seama
ca a zis o minciuna. Nu...nu esti obosita?intreba incercand sa-i abata atentia fetei.
- Ba da, dar imi place sa stau aici cu tine. OMG, de ce am spus asta? Nu sunt in toate mintile cred. Scuze nu am vrut sa sune asa. Am vrut sa spun ca ma simt confortabil cu tine. Off, nici asta nu trebuia sa o spun, spuse incet si rosi intens. Isi lua obrajii in maini si scapa ciocolata pe masa si fugi in camera ei.
- Ce o fi cu ea? De ce a fugit asa? Ce? Ii place de mine, sau ceva de genul? O ce mizerie, spuse si lua restul de ciocolata cu doua degete si o arunca in cosul de gunoi. Apoi instinctiv isi linse degetele. Un gust dulce cu aroma de alune de padure i se raspandi in gura, facandu-l sa saliveze abundent. Oare de cand nu mai gustase ciocolata? De atunci cand....Da cred ca de atunci. Gustul ciocolatei ii persista in gura facandu-l sa-si aminteasca ceea ce a ascuns adanc in inima lui. Bau o cana cu apa, incercand astfel sa scape de acel gust al amintirilor. Pleca ganditor si isi facu dus, apoi se intinse pe pat si adormi rapid. „Primele zile impreuna...scria Choi Ha Na in jurnalul ei unde isi lua toate notitele. Nimic deosebit. Nu am reusit sa-l cunosc deloc. Nu vorbeste si cand sunt prezenta in jurul lui nu stie cum sa se faca disparut cat mai repede. Am incercat fara sansa sa scot ceva de la el, dar petru mine deocamdata este o enigma”. „Ma intriga fata asta. In prejma ei sunt nesigur si ca sa nu fac nimic gresit incerc sa o evit cat mai mult posibil. Asta nu o sa mearga pana la final. La urma urmei trebuie sa scrie ceva despre mine nu? Incerc din rasputeri sa ma obisnuiesc cu cineva in prejma, dar sunt ani de cand... decand sunt singur".

- Adjumma, ia spune-mi de cand il cunosti pe dl JunKi? O intreba plina de curiozitate Choi Ha Na. As vrea sa cunosc ce parere ai despre el.
- O da!! E cel mai bun stapan pe care l-am vazut vreo data. Este amabil si bun cu mine. Nu este mofturos si de cele mai multe ori incearca sa...
- Hei adjumma, sti cat te iubesc, nu? Striga JunKi coborand scarile, din spatiul lui. Azi esti libera, ma voi
descurca singur cu mancarea spuse si se aseza in living rasfoind o carte, plin de interes.
- Vezi?, despre asta iti spuneam, ii sopti fetei la ureche si se grabi sa-si dea sortul jos si sa plece, lasand-o pe Choi Ha Na fara cuvinte. Hmm, daca i-a dat drumul inseamna ca vom manca in oras? Buun. Sper ca asta sa ne apropie putin.
- Buna, spuse Choi Ha Na iesind la randul ei din bucatarie. Daca ai lasat-o sa plece, asta inseamna ca...
- Hei nu te gandi prea departe. Saraca, este in varsta. Ma simt prost cand trebuie sa stea in picioarele mele. Doar i-am dat o zi libera. Atat.
- Ok. Am inteles, dar, nu este nimic in frigider. Noi cum o sa ne descurcam azi?intreba fata aparent
ingrijorata.
- Pai, tu esti femeie nu? Doar apuca-te sa pregatesti ceva. Nu sunt mofturos, spuse zambind JunKi.
- Omo, omo. Eu? Eu sa gatesc? Intreba stupefiata fata. Eu nu gatesc niciodata isi spuse doar pentru ea. O sa incerc. Ce poate fi asa de greu? Intra in bucatarie si se aseza pe primul scaun care i-a iesit in cale. „Ce ma fac? Sunt pierduta in bucatarie. Nu ma pricep deloc, pe cine vreau sa pacalesc?" Isi spunea fata descurajata.
- Ce faci? Nu te apuci? O intreba JunKi abia abtinandu-se sa nu izbucneasca in ras.
- Pai, pai nu este nimic din ce sa fac ceva de mancare. Trebuie... trebuie cumparate legume si ingrediente, spuse un pic mai sigura pe ea.
- Ok, atunci hai sa mergem la cumparaturi, spuse JunKi amuzat peste poate.
- Ce poate fi aici de ras nu stiu isi spuse fata. Stai asteapta-ma si pe mine, striga si fugi in urma lui.
Supermarketul era aproape, asa ca au mers pe jos. Mireasma florilor de cires era prezenta peste tot. Din cand in cand petalele florilor faceau un zbor complicat in aer, atunci cand vantul adia printre crengi. Faptul ca mergeau impreuna ii crea fetei un sentiment ciudat. O caldura ii invada tot corpul si simtea o usoara betie. Zambea fara sa-si dea seama si era bucuroasa de tot ceea ce vedea si auzea. Se surprinse cu un sentiment ca de fericire. Se opri in loc si se intreba: „oare ce o fi cu mine? Ce inseamna bataile astea de inima? Chiar atat de miscata sunt de frumusetea acestor ciresi? Sau....si se uita la spatele lui JunKi intrebator. Se uita uimita la statura dezinvolta a lui JunKi, la naturaletea cu care acesta mergea si se purta. Ii admira tinuta degajata si mersul usor leganat. Era intr-un extaz total.
- Hei nu ai de gand sa mergi ? o trezi la realitate JunKi.
- Oh. Ba da baigui fata jenata. Vin acum spuse si se grabi spre acesta.
- E simpatica, asa cum alearga spre mine, isi spuse JunKi zambind. Cu parul fluturand in vant, cu hainele
zburand care incotro. E haioasa. Mereu cand o vad ma face sa zambesc si mereu imi doresc sa o necajesc. Hmm, ce o fi cu mine? De ce gandesc asa?
- Hai ce ai ramas stana de piatra, hai sa mergem ii spuse Choi Ha Na luandu-l de mana si tarandu-l la
propriu dupa ea. Atingerea mainii il facu sa se trezeasca la realitate, alerga si el cativa pasi in virtutea inertiei si apoi se opri si isi retrase mana din mana fetei.
- Ce crezi ca faci acum?
- Ce, ce am facut? intreba inocenta fata.
- Asta, spuse JunKi si ii arata mana pe care fata i-o luase cu cateva clipe inainte.
- Asta ce? intreba fata. Aa, ca te-am luat de maina? M-am lasat purtata de val. Scuze. Te-ai suparat? Intreba ea.
- Sa nu mai faci niciodata asa ceva. Noi doi nu avem genul ala de relatie, ai inteles? Spuse fierband de nervi JunKi. Cum am facut? Am lasat garda jos si ai profitat de ocazie sa mi te bagi pe sub piele. Nu vom fi niciodata atat de apropiati, ai inteles? Niciodata. Hai sa terminam cumparaturile, deja ma doare stomacul de foame.
- Bine, bine. Stiu. Am gresit. Dar cand ma simt bine nu...

- Zgomotos. Vorbesti prea mult. Putina liniste te rog, spuse luandu-si iar fata imobila si rece. Intrara in supermarket si facura cumparaturile in liniste, pana cand...JunKi se trezi cu gura plina. Choi Ha Na se uita la el zambind si mesteca de zor esantioane preparate din produsele puse la vanzare.

Se proptise langa un stand si infuleca de zor. Vazandu-l asa de teapan, fata ii baga fortat si lui in gura o
bucata de carnacior delicios. Uitandu-se cu mirare la ea, JunKi mesteca bucata primita si o inghiti. O alta bucata ateriza pe nepregatite si fu la fel de surprins. Apoi ceda. Se servi chiar el si apoi o servi si pe fata care se uita la el incantata. Se saturara bine de tot si apoi terminara si cumparaturile. „Se descurca foarte bine in japoneza. Ma intreb, oare cand a invatat-o? Se misca atat de dezinvolt, parca toata viata a facut acest lucru.” Plasele cu cumparaturi le cara JunKi necedand in fata rugamintilor fetei.
- Te rog sa imi dai si mie din ele. Chiar daca statura mea este mica, sunt puternica. Am carat o gramada de aparatura, ai uitat? Aducandu-si aminte de aceasta faza JunKi rase din toata inima, scapand plasele pe jos.
- Omo, asa este. Uitasem. Stiu din experienta ca fetele trebuie protejate, dar pe tine chiar nu am de ce.
Pentru mine esti doar un REPORTER, spuse si ii abandona sacosele.
- Ei, nici chiar asa. Imi parea rau pentru tine ca le cari pe toate, dar asta nu inseamna ca sunt o adjumma, ceva. Eu nu duc decat, asta si asta spuse si alese doua sacose iar pe celelalte le lasa in drum si pleca fara sa se uite inapoi.
- Eish, esti chiar ciudata, nu am ce sa spun. Lua restul bagajelor si grabi pasul ca sa o ajunga din urma pe femeia asta ciudata.
- Bun. Acum ca am ajuns sa punem totul la loc si spor la treaba spuse JunKi, dand sa iasa din bucatarie, cand calea ii fu barata de fata care isi desfacuse mainile nepermitandu-i sa treaca.
- Nuu. Scuza-ma, dar....
- Dar ce? intreba curios JunKi.
- Stii, bucataria nu este chiar punctul meu forte. Nu ma pricep deloc, spuse oftand si lasandu-si umerii in jos a deznadejde.
- Chiar as fi fost surprins sa sti sa faci ceva, spuse razand JunKi. Da-te la o parte. Azi ma sacrific eu.
- Chiar? Stii sa gatesti? Wow!!! Esti o raritate spuse incantata fata.
- Da. Nu ca vreau sa ma laud, dar daca nu m-as fi facut actor, sigur nu muream de foame. As fi ajuns un bucatar renumit.
- Wow. Esti uimitor. Sincer. Am mai vazut barbati gatind, dar tu esti chiar carismatic rau. Era sincer
extaziata de acest print. „ Ha ? Ce-i cu mine? De ce ma minunez asa de mult? Ce nu am mai vazut barbati bucatari? Da dar nu si actori isi raspunse ea.” Urmarea fiecare miscare pe care o facea JunKi.
Ii admira muschii proeminenti prin tricoul mulat. Cand curata sau taia ceva, acestia executau un ciudat dans care iti luau ochii. Choi Ha Na ramasese cu gura cascata cand ii vazu dexteritatea si usurinta cu care JunKi se misca prin bucatarie. „Hmm, daca inchid ochii, pot sa-mi inchipui ca gateste pentru mine.
Ce minunat.” Ca teleghidata se opri langa frigider si isi lua un baton de ciocolata. Oftand de placere si cu ochii pe JunKi manca din el cu ochii stralucind. In clipa cand JunKi isi ridica ochii catre ea si ii vazu acest
licar in priviri, scapa cutitul si se taie la un deget.
- Au, tipa el nervos. Ti-am spus sa pleci de aici, ca ma incurci. Pleaca.
- Oh. Te-ai taiat striga si ea la randul ei. Se repezi si ii lua degetul ranit si il baga in gura pentru a-i opri
sangerarea.
- Ce crezi ca faci? Striga JunKi incercand sa isi smulga mana, dar fata il tinea puternic si nu il lasa decat
atunci cand nu mai simti gustul sangelui in gura.
- Gata. Acum sa punem un plasture. Cum ai putut sa te tai? Erai atat de sigur pe tine spuse bandajand
degetul cu un plasture. JunKi se sprijinise de blatul din bucatarie si isi puse mana pe piept in dreptul inimi, incercand de zor sa ii opreasca zbuciumul.
- Te rog sa pleci acum din bucatarie, asta daca mai vrei sa mananci azi spuse JunKi dupa ce isi mai reveni
putin.
- Bine, bine. Cu toate ca am facut si eu ceva bun nu-i asa? Ii raspunse si il privi de jos cu ochii plini de
satisfactie.
- Da, da, acum pleaca. Si multumesc spuse incet si ii arata degetul bandajat.
- Cu placere. Gata plec. Spor ii ura peste umar si pleca in living unde se apuca sa-si faca cateva notite si un plan pentru zilele care urmau. Din cand in cand ridica ochii si il urmarea cu privirea prin usa ramasa deschisa la bucatarie. „Pana si in bucatarie este elegant. Isi poarta sortul cu placere pot sa spun. Wow! E uimitor.”Dupa ceva timp fu chemata la masa si manca cu pofta tot ce i s-a pus in fata.

- Wow. Multumesc pentru masa. De mult nu am mai mancat un asa deliciu. Chiar m-am bucurat de ea, spuse si dadu sa plece asa cum a venit.
- O clipa, o opri JunKi cu mainile in sold. Nu crezi ca este timpul sa platesti pentru ea?
- Adica? Acum trebuie sa platesc? De ce nu mi-ai spus? Nu mai mancam si gata. Eu am banii cam numarati si sincera sa fiu nu ma asteptam sa imi ceri sa platesc pentru mancare.
- Eishh, ce vorbesti? Atat de patetic iti par? Tu, spuse si o impunse cu degetul bandajat , tu trebuie sa
speli vasele. Ai inteles?
-Da, asa mai merge spuse si se intoarse catre chiuveta unde trona un maldar imens de vase. OMG. Le-ai folosit pe toate astea? Intreba fata uimita de cat de multe erau de spalat.
- Dupa cum vezi, spuse mandru de el JunKi. Isi scoase sortul si iesi din bucatarie spunand: Nu am masina de spalat vase. Sorry.
- Of. Am inteles. Orice placere se plateste in lumea asta. Oftand isi sufleca manecile si se apuca voiniceste sa spele vasele acelea interminabile. Dupa aproape o ora, termina toate vasele si le aseza
la locul lor. Se prabusi in living pe canapea si ramase inerta cateva minute bune, apoi....
- Daca se va mai intampla asa ceva vreodata, prefer sa beau doar apa si sa nu mananc nimic.
- Speri deja sa se mai intample? Ooo! Chiar esti cineva.
- Nu, nu asta am vrut sa spun. Nu voi mai spala vase ever. Am spalat azi cat si pentru urmatoarea viata. Gata. Mi-a ajuns.
- Ya! Nu credeam ca spalatul vaselor este un lucru atat de greu.
- Da tu vorbesti? Tu doar le-ai murdarit. Asta este mult mai usor.
- Daca tu crezi ca prepararea mancarii este un lucru usor, esti invitata mea data viitoare.
- Nu multumesc. Nu cred ca imi va mai fi foame o luna de zile. Nici nu voi manca, dar nici vase nu mai spal. Gata am zis.
- Vei raspandi stirea ca te-am lasat sa mori de foame si ca te-am exploatat, nu-i asa?intreba JunKi.
- Nu, promit ca nu voi face asta, cu toate ca ar fi o stire bomba.
- Exact ce iti spuneam. Reporterul din tine nu va renunta asa de usor la stirea asta. Se sicanara catva
timp si apoi se retrasera fiecare in spatiul lui.
- Maine o sa incepem interviul striga Choi Ha Na din capatul scarilor. Te rog sa te pregatesti.
- Sa ma pregatesc? Nu pot. Maine am ceva de facut. Nu voi fi acasa toata ziua ii raspunse de sus JunKi.
- Atunci voi pleca si eu. Am si eu ceva de rezolvat. Ceva personal.
- Te vei descurca singura?intreba un pic ingrijorat JunKi. Sti doar ca raspund pentru tine da? Iti voi scrie
adresa in japoneza in caz ca te ratacesti, arati cartonasul si vei fi adusa acasa.
- Nu este nevoie, ma descurc spuse fata sigura pe ea. O sa ma intorc, stai fara grija.
- Si totusi...Chiar nu vrei nici un ajutor din partea mea?
- Sincera sa fiu nu. Ma vei pune apoi sa platesc si chiar nu mai am forta necesara pentru asa ceva indiferent ce ar fi.
- Ti-am spus ca asa vei face. Ma vei taxa de fiecare data spuse un pic deranjat JunKi.
- Bine, gata. Noapte buna. Sa visezi frumos ii ura Choi Ha Na.
- Mersi si tu. 

Trecu si miezul noptii iar Choi Ha Na nu reusi sa adoarma. Se simtea ca si cum tot sangele din vene i se scursese undeva in afara corpului. Avea emotii. „ Daca mama nu vrea sa ma vada? Daca ma goneste fara o vorba, fara sa o vad macar? Nu, Nu se poate. Mama ma iubeste, nu ar fi in stare sa ma goneasca. Dar oare nu m-a parasit tot ea? Chiar nu stiu la ce sa ma astept. Ar trebui totusi sa dorm putin. Nu de alta, dar voi avea nevoie de toata puterea pentru intalnirea de maine”. Adormi, un somn zbuciumat ca si sufletul ei. Chinuit de vise ciudate si fantasmagorice. Dimineata se trezi plina de transpiratie si obosita moarta. „Chiar nu am nici un chef sa plec azi. Poate ca ar fi mai bine sa stau acasa? Nu stiu. Voi decide mai incolo”. Dupa dusul de dimineata iesi din barlog si constata ca era singura in toata casa. „Oare acum nu ar fi cazul sa fac o mica investigatie? Ce ar fi sa invadam spatiul cuiva? Oare ar trebui? Pot? Nu este nimeni impotriva? Deci sa mergem.” Nu stiu la ce se astepta Choi Ha Na sa gaseasca sus in acel spatiu, dar faptul ca avea restrictie o stimula sa calce regula. „ Nu am nimic aici de gasit. Un spatiu de locuit ca oricare altul, fara secrete, fara taine. Ce m-am asteptat sa gasesc aici?”se intreba plimbandu-si mana pe hainele agatate ordonat in dressing room. Ordinea hainelor si tuturor obiectelor era iesita din comun. Oare cum isi gaseste ceea ce isi doreste, in ordinea asta? Noroc ca locuiesc singura si nimeni nu imi muta lucrurile din loc. La prima vedere traiesc intr-un haos total, dar stiu oricand si cu ochii inchisi sa gasesc ceea ce caut. Hmm, nimic de vazut. Tocmai se pregatea sa coboare scarile, cand ochii i se oprira pe un album foto deschis.

Se apropie si din poza o privea o fata ireal de frumoasa. Cocheta, studiata in cele mai mici detalii, frumos imbracata. Parca ar fi fost o papusa. Din atitudinea ei studiata, fata din fotografie stia ca este frumoasa si exploata la maxim aceasta. Ii placea sa pozeze. Parca facea dragoste cu aparatul de fotografiat. Privirea usor lasciva iti spunea acest lucru. Parca fermecata de privirea intunecata a celei din
poza, rasfoi albumul, privind rand pe rand fiecare poza si admirandu-le. Era captivata de privirea stranie a celei ce poza. Parca ii patrunsese in suflet privirea aceea, grea si plina de intelesuri. Nu simti cand JunKi urca spre camerele sale. Acesta statea si o privea pe Choi Ha Na si...”Cat de plina de viata pare fata asta, fata de... Nu, nici numele nu pot sa i-l pronunt. M-am saturat de suferinta. Vreau sa traiesc. Sunt viu, pentru numele lui Dumnezeu. Vreau sa respir.”
- Pot sa stiu si eu ce...ce cauti aici?o intreba si se apropie de Choi Ha Na si ii lua albumul din maini. Ce ai?
De ce nu raspunzi?o intreba ingrijorat.
- A fost reala, fiinta aceea?intreba si arata cu degetul spre albumul care acum statea inchis pe masa.
- Mda. A fost. De multe ori ma intreb si eu acelasi lucru. Oare a fost vreodata cu adevarat a mea? Mi-a
apartinut vreodata? A fost femeia mea, femeia cu care as fi vrut sa impart totul, dar ea...ea nu a vrut sa imparta nimic cu nimeni. A vrut totul si frumusete, si faima si bogatie si dragoste si ura.
- Cum poti spune asa ceva? Cine poate in lumea asta sa le aibe pe toate?
- Ea....ea a putut. E adevarat ca pentru putin timp, dar chiar le-a avut. Hai...Vino spuse si o lua de umeri pe Choi Ha Na si coborara in tacere scarile. Vrei sa bem ceva? Simt nevoia de ceva alcool.
- Eu...ok ce se poate intampla? Spuse fata resemnata. Hai sa bem si sa ne facem praf. Te anunt ca la betie nu stiu ce fac, asa ca iti asumi intreaga responsabilitate pentru mine, ai inteles? Numai cu promisiunea asta beau.
- Ok. Hai ca ma faci sa rad. Cine in lumea asta procedeaza asa ca tine? Ori bei, ori nu .Alta optiune nu este.
- Atunci sa bem. Se pare ca azi este o zi potrivita pentru a bea. O luara incet. Fiecare avea un motiv pentru a pastra tacerea. Apoi limbile se dezlegara usor. Prima ceda Choi Ha Na. Incepu sa rada si sa dea din maini. Lua paharul si il indrepta spre JunKi indemnandu-l din priviri sa i-l umple. JunKi se conforma cu un zambet usor amuzat.
- Dar stiu ca iti place, spuse satisfacut JunKi, dupa ce fata dadu paharul pe gat.
- Cahhhh. Il intoarse deasupra capului ca sa se vada ca este gol. Nu credeam ca o sa-mi placa atat de mult. Lua sticla si il intreba pe JunKi daca doreste.
- La naiba. Fa-i plinul. Noroc ca suntem acasa si nu conteaza daca ne facem praf, rase cu un ras tamp JunKi semn ca deja se ametise. Auzi? Stii ca esti frumoasa?
- Asta o spui acum, dar maine nu o sa-ti mai aduci aminte. Mi-as dori sa imi spui asta cand esti treaz.
- Ok. Am sa iti spun. O sa vezi ca asa voi face. Usor sticla se termina, iar cei doi adormira care cum apuca. Daca la inceput au stat fata in fata, acum situatia era un pic diferita. JunKi venise langa fata pe canapea si isi sprijinise capul de umarul fetei. Capul lui Choi Ha Na se sprijini la randul ei de cel al lui JunKi. Dupa un timp dorinta de a se face comozi se facu simtita si se intinsera care cum putu. Choi Ha Na
pe canapea iar JunKi jos si doar cu capul sprijinit de canapea. Dimineata ii gasi aproape imbratisati. Choi Ha Na in somnul ei zbuciumat alunecase de pe canapea, peste JunKi care dormea pe jos. Prima se trezi fata. Clipi des din pleoape si se uita mirata in jur. Nu recunostea camera unde se trezea in fiecare zi. Se uita in imprejur si cand il zari pe JunKi isi puse o mana la gura pentru a opri tipatul care voia sa iasa. Se misca incet incercand din rasputeri sa faca cat mai putin zgomot pentru a nu-l trezi pe JunKi, dorind sa se faca nevazuta cat mai repede.
- Hei unde crezi ca pleci asa?o intreba JunKi cu ochii inchisi.
- A, te-ai trezit?intreba fata jenata. Sper ca nu am facut nimic rau, nu-i asa?intreba plina de speranta.
- Cred ca nu. Nu pot sa imi amintesc. Cu un oftat de usurare fata se ridica si isi aranja hainele.
- Atunci, eu plec, spuse si o tuli in viteza spre baie. Ridicandu-se cu greu de jos, JunKi se dezmorti intai
si apoi pleca spre camera lui. O senzatie de voma il facu sa-si schimbe repede destinatia si intra in mare viteza in baia lui Choi Ha Na unde aceasta intrase la dus. Isi elibera stomacul si apoi linistit se pregatea sa iasa din baie, dar tocmai atunci Choi Ha Na iesea de la dus infasurata intr-un prosop. Imaginea era de deju vu.
- Doamne ce m-ai speriat spuse fata dupa primul soc. Jenata ca iar o gasea dezbracata, incerca fara succes sa se acopere. Dar ia stai. Ce cauti tu in baia mea? In spatiul meu spuse si isi puse mainile in sold.
- Scuze, pentru asta dar am avut o urgenta si nu mai ajungeam la mine spuse degajat JunKi spalandu-si fata si improspatand-o. Acum suntem chit, spuse zambind JunKi si parasi baia plin de multumire.
- Cum? Ce ai spus? Cum adica suntem chit? Dupa cate stiu eu, nu te-am vazut dezbracat nu-i asa?
- Nici nu o sa ai onoarea asta spuse razand JunKi de dincolo de usa. Urca razand scarile. „De mult nu am mai fost asa de binedispus, isi spuse zambind. Pana la urma este un beneficiu ca a venit aici. Ma simt bine cu ea, chiar daca toata ziua se plange de cate ceva”.
Isi facu dus si se pregati sa iasa din nou. La usa de la intrare striga:
- Daca nu vrei sa ramai nemancata ar fi bine sa te grabesti. Azi mancam in oras.

- Serios?isi scoase capul afara pe usa fata. Sigur nu ma pui sa fac ceva ciudat?Trebuie sa platesc? Vreau sa stiu totul inainte sa accept ceva de la tine.
- Hai nu mai fi nazuroasa. Promit ca nu trebuie sa platesti nimic.
- Atunci sunt gata si sari gata imbracata de dincolo de usa. Luara masina si se oprira in centrul orasului Tokio. Se oprira la o cafenea si comandara ceva de mancare si bineanteles cafea si apa.
- Eu nu prea ma impac cu cafeaua, spuse JunKi, dar voi face un rabat.
- Omo! Sincera sa fiu nici eu nu sunt fan. Doar cand sunt foarte obosita si am nevoie sa-mi improspatez mintea. Chiar si atunci, fac tot felul de combinatii. Niciodata neagra. Niciodata simpla. Prefer ciocolata calda spuse sincera fata. „Oare de ce nu ma mira?”isi spuse JunKi zambind. Observa ca zambea foarte mult de la o vreme. Se simtea confortabil langa fata asta ciudata. Se bucura de micul dejun si savura cafeaua. Choi Ha Na se uita in toate partile, parca incerca sa memoreze tot ceea ce vedea si auzea. Era incantata.
- Esti ocupat azi? Se auzi intreband fata.
- De ce? Ce ai in plan?o intreba plin de curiozitate.
- As vrea sa ne plimbam prin oras. Se poate? Daca nu poti, am sa inteleg, spuse cu indoiala fata. Sunt multe locuri pe care as dori sa le vad si sincera sa fiu, singura nu are nici un haz.
- Da, stiu cum este. Hai sa mergem, spuse jovial JunKi.
- Chiar? Sigur? O ce bine. O sa vad Tokio spuse incantata si topaia de colo colo fara astampar.
- Vrei sa te opresti? Deja am ametit uitandu-ma la tine. Stai locului o clipa. In zadar o ruga JunKi, fata era asa de fericita si nu putea sa stea in loc. Trebuia sa se miste. Ce diferenta intre...dar mai bine nu ma mai gandesc. Trebuie sa traiesc clipa si atat. Sunt foarte bucuros. O sa avem o zi minunata. Suntem liberi si traim liberi. JunKi era incantat. Se simtea fericit. O fericire care nu il facea sa sufere. Traia clipa si trecutul era departe. Nu se mai gandea la el. „Cred ca acum pot sa respir, pot sa ma bucur de tot ceea ce ma inconjoara. Ma bucur de fiecare zi pe care o traiesc. Sunt liber. In sfarsit sunt liber. Am inceput din nou sa traiesc.” O zi incantatoare au petrecut cei doi. Cand au ajuns acasa, adjuma pregatise mancare si o lasase pe masa in living acoperita.
- Ma duc sa fac un dus zise Choi Ha Na un pic trista. Ma intorc repede spuse si disparu. „Ce o fi cu ea? Deodata si-a pierdut stralucirea. Toata ziua a stralucit. Asta este cuvantul. A fost bucuroasa. Nu-mi spune ca am gresit eu ceva? Oare cu ce? Acum ca ma gandesc si eu ma simt un pic jenat ca suntem singuri aici la ora asta. Ce ganduri ciudate imi trec prin cap acum?” spuse si se scutura de ele. La masa Choi Ha Na abia se atinse de mancare, rascolea prin mancare si o muta dintr-o parte in alta. 
- Ce se intampla cu tine? Nu iti este foame? O intreba JunKi mancand de zor. 
- Cred, cred ca sunt foarte obosita si nu pot manca nimic. Scuze.
- Ok. Ce sa zic? Mie imi este o foame de lup. Daca nu mananci o sa ma sacrific eu, ce zici? Spuse razand JunKi.
- Cum vrei spuse Choi Ha Na si se ridica de la masa. 
- Stii doar ca nu este politicos ca sa lasi pe cineva singur la masa, cand mananca, zise si o prinse de mana pe Choi Ha Na si o reaseza la masa. Stai macar cu mine daca nu vrei sa mananci. Fata se reaseza si pali in acelasi timp. „Ce o fi cu mine? De ceva vreme ma simt ciudat. Toata ziua am fost vesela si deodata tristetea m-a cuprins. Oare ce sa fie? Nu ma simt asa de confortabil cu JunKi, si nu inteleg de ce. Nu mi-a gresit cu nimic, din contra. S-a purtat minunat cu mine. A fost tot timpul pe aceeasi lungime de unda cu mine. Chiar nu stiu. Sunt cea mai ciudata fata din lume.” Isi drese glasul si luand o atitudine rezervata spuse:
- Nu crezi ca acum ar fi cazul sa imi spui cate ceva despre tine? Doar am venit pentru un interviu nu?
- Da, de fapt ai si tu dreptate. Pentru o clipa am uitat cine esti spuse incet JunKi ducand deja dorul intimitatii dintre ei. 
- Te rog sa te simti bine. Parca nu mai esti tu, acum cand ti-ai luat figura asta serioasa.
- Hmm, isi drese glasul jenat. Nu iti aduci nimic de scris sau de inregistrat? Asa se face la interviu, spuse JunKi preocupat. O sudoare rece puse stapanire pe el si mii de contractii simtea in stomac, parca era la auditii cand a dat proba prima oara, pentru a fi actor. „ Ce naiba este cu mine? Am emotii. Parca acum ar fi prima oara cand mi se ia un interviu.”

- Nu este nevoie. Am memorie auditiva. Si nu stiu de ce, te simt crispat. Daca mai iau si pozitia unui reporter sunt sigura ca nu o sa scot nimic de la tine. Te rog sa te relaxezi. Sunt tot eu , fata cu care te-ai plimbat asta seara si ai fost toata ziua. Hai respira adanc. Considera-ma ca o prietena caruia ii spui ce te doare. Fara sa vrea JunKi respecta intocmai indicatiile fetei si reusi sa se relaxeze, apoi rase singur de situatia creata.
- Se pare ca am emotii.
- Da se mai intampla. Povesteste-mi despre copilaria ta. M-as simti bine daca te-as cunoaste de cand ai fost mic. Ceva imi spune ca ai fost un copil timid si timorat. Spune-mi ceva despre parintii tai, despre visul tau din copilarie, ce prieteni buni ai avut si daca si acum mai pastrezi legatura cu ei. Vreau sa stiu cum a fost, atunci cand te-ai indragostit prima oara, ce ai simtit, cum te-ai facut remarcat, cum te-a ales si....
- Oooo! Ce multe intrebari. Cred ca ar fi trebuit sa am eu un creion si o hartie sa-mi notez rase JunKi in fata avalansei de intrebari si deodata atmosfera dintre cei doi se destinse. Nici macar nu isi dadu seama cand incepu sa vorbeasca despre el. Venea totul atat de natural. Nu era o povestire, ci mai ales o discutie intre doi prieteni. Un sentiment cald il invaluia, facandu-l sa vorbeasca neancetat. Ii povestea fetei amanunte din viata lui demult uitate, dar fetei nu putea sa-i ascunda nimic. Discutia dintre cei doi se prelungi si pe nesimtite seara cobora peste intreg orasul. Stomacul lui Choi Ha Na protesta zgomotos. JunKi isi ridica privirea spre fata si incepu sa rada.
- Cred ca cineva ne spune ca ar fi timpul sa ne oprim, nu crezi? O intreba razand JunKi.
- Nu, nu te opri, spuse fata rosindu-se toata la fata. E atat de interesant. De mult nu am mai fost captivata de cineva. Esti un povestitor innascut, spuse si incerca sa-i evite privirea. Facandu-se ca nu observa roseata fetei, JunKi se ridica si isi intinse oasele printr-un complicat exercitiu si apoi pleca in camera lui fara sa spuna nici un cuvant. Se imbraca sportiv si....
- Ma duc sa fac un pic de miscare. Pana revin sper sa te fi hotarat sa mergem sa mancam ceva in oras.
- Ok. Du-te linistit. O sa vedem cand vei reveni spuse si fata si isi facea de lucru cu niste bile pe care le gasise pe masa.
- Vezi ca te poti rani cu alea spuse si iesi zambind afara, unde un aer placut il intampina. Se puse pe alergat incercand sa isi goleasca mintea de orice. Dupa ce alerga mai bine de jumatate de ora, se opri obosit si se arunca la propiu pe o banca unde se odihni pret de cateva minute. Apoi se intoarse acasa...
- Ha Na? Striga JunKi cum intra in casa. Choi Ha Na, repeta strigarea, ingrijorandu-se. Isi roti privirea in cautarea fetei. Ciocani la usa ei si neprimind nici un raspuns intra. „Poate ca este in baie” isi spuse si intra dupa ce batu de cateva ori. „ Nimeni. Ce ciudat". Parca nici nu ar fi fost cineva inainte acolo. Apoi, la o mai atenta privire observa ca disparusera lucrurile personale ale fetei, intra apoi in dormitor si constata acelasi lucru. Cauta cu privirile, un bilet, o notita in care sa i se explice unde este, dar nu gasi nimic. O amintire urata isi facea loc din cel mai intunecos colt al sufletului sau. O sudoare rece ii acoperi fruntea si se albi la fata. Mainile incepura sa tremure si tot corpul i se muie. Lesina in mijlocul livingului. Asa il gasi adjumma a doua zi. Era cuprins de febra si tremura tot, spunea cuvinte neantelese si era agitat. Cu greu reusi sa-l aduca pe canapea unde il acoperi cu un pled si chema doctorul de urgenta. Starea lui se agrava pana la venirea doctorului si incepu sa aiureze si sa strige. „Jun Hee, Jun Hee!” Lacrimi ii curgeau neancetat pe obraz. Dupa ce doctorul ii facu o injectie si ii puse o perfuzie, JunKi se linisti si cazu intr-un somn adanc, vindecator. Dormi o buna bucata de vreme si apoi se trezi mult mai linistit.
- Choi Ha Na?intreba pe adjumma cand aceasta ii aduse un terci usor de mancat.
- M-a sunat aseara si mi-a spus ca trebuie sa plece urgent. Nu mi-a spus motivul. Eu am crezut ca veti pleca impreuna, dar....Mi-a spus ca are niste lucruri personale de terminat si m-a rugat sa-ti spun eu. Se parea ca este tare grabita. O fi avut ea motivele ei. Sper doar sa isi rezolve cu bine toate problemele.
- A, da? Intreba JunKi mai linistit. „Oare ce probleme putea sa aibe ea aici unde nu cunoaste pe nimeni?se intreba. Sau...stai, la un moment dat a spus ca are niste probleme personale de rezolvat. Poate ca totusi cunoaste pe cineva. Da sigur asta este. Bine macar ca ii este bine”, gandind toate acestea, ofta si se ridica din pat reusind sa manance mancarea pregatita de adjumma special pentru el si slabiciunea lui. Se intrema in urmatoarele ore si incepu sa ia contact cu toti pe care ii cunostea si puteau sa ii dea vesti despre Choi Ha Na. Nu afla mare lucru. Nimeni nu stia decat ca este plecata in Japonia sa ia un interviu, atat. „Nu inteleg de ce ma preocupa atat de mult fata asta. Ok, am inteles. A trebuit sa plece. Probabil ca avea destul material pentru interviu. Ok. Sunt singur, acum ma pot relaxa. Dar de ce ma simt atat de gol si pentru prima oara nu imi place singuratatea. Oh. Trebuie sa ma intalnesc cu prietenii. De cand am venit aici, m-am ocupat numai de...Choi Ha Na. Fata asta mi-a umplut tot timpul si nu am avut nevoie de nimeni altcineva. Ce ciudat. Oare unde o fi? Ii este bine? Oricum multe zile din vacanta mea nu mai sunt. Sper sa ma reantalnesc cu ea, isi spuse. Trebuie...trebuie sa continui povestea.” Choi Ha Na lua o hotarare rapida. Isi facu repede bagajele si telefona lui adjumma si ii spuse ca pleaca si iesi in fuga spre taxiul care tocmai sosise. „Nu ...nu trebuie sa ma uit in urma”, nu...si cu toate astea nu rezista fara sa se uite macar o data.

 Lacrimile incepura sa curga si fata si le sterse cu dosul palmei, plina de ciuda. Ii dadu adresa mamei sale soferului si dupa putin timp o imbratisa pe aceasta, plina de caldura. Mama ei o imbratisa la randul ei si amandoua plangeau fericite, dandu-si seama cat de mult isi lipsisera una alteia. 
- Okasa (mama), mi-a fost asa de dor de tine, spunea si o strangea la piept fara incetare.
- Ai venit sa stai ceva timp la mine? Sper, pentru ca avem atatea de vorbit.
- Da mama, daca nu te incurc, as vrea sa stau un timp cu tine.
- Ce bine. Am camera pregatita de mult timp pentru tine. Speram sa vina o zi cand vei vrea sa ramai cu mine, spuse entuziasmata mama ei. Fata ofta si se gandi: „De ce ma simt ca si cum m-as ascunde undeva?” Dupa cateva zile isi trimise reportajul la redactie si unde anunta ca temporar va fi indisponibila (nu stia pentru cat timp), si ca roaga pe toata lumea sa nu o contacteze cu nici un motiv. Dorea sa rupa legaturile cu lumea in care se invartise pana acum. Dorea sa invete de la mama ei sa fie mai feminina si sa-si cultive pe cat posibil acest lucru. „Poate ca a venit timpul sa ma marit isi size fata oftand. Poate ca aici imi voi gasi si eu fericirea” zise si suspina adanc. In Coreea articolul fetei fu publicat pe prima pagina a cotidianului si facu o adevarata senzatie in lumea de specialitate, dar si peste tot unde JunKi era iubit. Daca pana acum era doar iubit, acum era divinizat de toata lumea. Articolul facu furori, amanunte din viata actorului, povestite cu mult haz, dar si decenta erau scoase la iveala si impartasite tuturor. O alta fata mai umana se dezvalui lumii intregi. Telefoanele sunau neancetat la redactie. Toata lumea dorea sa stie cand va mai apare urmatorul articol.
- Ti-am spus ca nu vreau sa fiu contactata de nimeni, il dojeni la telefon pe colegul ei.
- Choi Ha Na, noona, nici macar nu banuiesti ce furtuna ai iscat aici, cu articolul pe care l-ai trimis. 
- De ce? Nu a fost bun? Nu l-a publicat? Asta este. Nu a fost sa fie. 
- Ce vorbesti? E publicat si acum cititorii asteapta inca unul nou. Telefoanele suna neancetat. Toti din redactie nu reusesc sa faca fata la cate apeluri sunt. Toata lumea te doreste inapoi cat mai repede si mai ales sa continui cu articolul.
- Imi pare rau. Dar cred ca nu sunt facuta sa fiu ziarist. Pentru asta am si renuntat.
- Ce spui? Striga Cha Min No. Acum cand in sfarsit toata lumea este la picioarele tale tu renunti? Sunbenim, spune-mi ca glumesti.
- Nu glumesc, spuse oftand Choi HaNa si gandul ii fugi la privirea aceea electrizanta care a infiorat-o pana in maduva oaselor.
- Tu nu stii ce se intampla aici, cred. Este o adevarata revolutie. Toti te vor pe tine sa continui articolul. Trebuie sa te intorci, ai ianteles?
- Sa nu ma mai suni. De fapt nu o sa-ti mai raspund niciodata.
- Sunbenim, spune-mi unde esti? Vin sa te iau pe sus , sa te incui in redactie.
- Hai termina cu glumele astea care nu te prind de loc. Nu incerca sa pacalesti pe nimeni. Noona asta o sa-si vada singura de viata ei. Nimeni nu trebuie sa ii dirijeze viata. Gata, inchid. Telefonul amuti si Cha Min No ramase consternat. „Oare am vorbit cu Ha Na? Ce diferita este fata de Choi Ha Na pe care o cunosc eu. O fi sora ei geamana? Cum poate sa renunte cand mereu si-a dorit asta. A muncit din greu pentru a fi recunoscuta si acum cand asta s-a intamplat, ea a renuntat pur si simplu? OMG. Nu pot sa cred. Seful o sa turbeze sigur cand va auzi.”
- Cum? Ce ai spus? Presedintele intreaba de Choi Ha Na, telefoanele suna si toata lumea intreaba de ea si Choi Ha Na ce face? Cum poti sa spui una ca asta? Ti-am spus doar ca soarta ta tine si este decisa de Choi Ha Na. Nu ma intereseaza cum. Adu-o pe sus daca trebuie. Trebuie sa vina inapoi.
- Imi pare rau directore. Am facut tot ce mi-a stat in putinta. Nu vrea sa vina inapoi. Cred ca s-a intamplat ceva acolo. Nu am vazut-o niciodata sa abandoneze ca acum. Nici macar nu am recunoscut-o la telefon. Parca nu era ea.
- Ceva s-a intamplat. A fost cel mai bun articol din viata ei. Se vede ca si-a pus sufletul pe tava pentru el. A scris cu inima si asta a facut ca publicul pur si simplu sa o iubeasca, sa o adore.
- Bine, bine si eu ce pot face acum? Sa ma duc in Japonia si sa rascolesc fiecare casa in cautarea ei? Chiar nu ma vad facand asta.
- Mda si tu ai dreptate. O sa vorbesc cu presedintele sa vad ce este de facut. In aceeasi dupa amiaza directorul se vazu cu presedintele care avea un oaspete neobisnuit. Directorul fu introdus in living unde in afara presedintelui mai era si LJK.
- OMG. Imi cer scuze. Am venit neanuntat. Deranjez?
- Nu. Daca nu veneai, trimiteam dupa tine, ai facut bine ca ai venit. Va cunoasteti sper nu?
- Da raspunse JunKi si ii intinse mana in chip de salut directorului, ce ati mai facut? Ma bucur sa va revad. Cred ca ati venit din acelasi motiv ca si mine. Choi Ha Na.
- Poftim? Spuse surprins directorul. Choi Ha Na? Ce naiba a mai facut acum?

Scuze de limbaj, dar de cand a scris articolul, numai numele ei il aud. Am inceput sa o visez si noaptea in somn. E o adevarata trouble-maker, fata asta.
- Hai nu mai fi asa de suparat, incerca presedintele sa aplaneze spiritele. Culmea este ca nu putem lua contact cu ea deloc. Ce naiba o fi in capul ei? S-a intamplat ceva in Japonia?il intreba pe JunKi.
- Hmm, nu stiu ce raspuns sa dau, se balbai acesta. Nu cred. Eu personal nu i-am facut nimic, din contra, chiar daca la inceput am fost mai rece cu ea, pe parcurs m-am muiat si am redevenit eu. Am fost amabil si dragut cu ea. Poate ca asta a speriat-o si a fugit?
- Mda, ar fi un raspuns asta. Cred ca asta a fost unul dintre motive. Dar trebuia sa se intample mult mai multe ca sa o faca sa se sperie asa si sa fuga..
- Bun dle presedinte si acum ce facem? Intrebara la unison JunKi si directorul.
- Cred ca am o mica idee, spuse ganditor acesta. Sper sa am dreptete. Dupa cate o cunosc eu...
- Poftim? Intreba directorul. Cum adica? O cunoasteti?
- Lasa-ma acum. Nu am timp sa explic nimic. Trebuie...trebuie sa ma gandesc repeta intr-una si se retrase lasand cei doi osapeti singuri si plini de uimire.
- Ceva, ceva se intampla aici spuse suspicios directorul. Cred ca presedintele stie mult mai multe decat spune. Apropo de ce o cauti pe Choi Ha Na?
- Da! Aveam ceva de vorbit cu ea. Trebuia sa ii spun ceva, se surprinse si JunKi mintind.
- Ce sa spun? Ceva nu miroase a bine. Ceva dubios este aici, nu imi dau seama, dar...
- O!...S-a facut tarziu. Imi cer scuze spuse repede JunKi si se facu nevazut cat mai repede posibil. 
- Of. Am scapat spuse el dupa ce se facu nevazut. Am scapat ca prin urechile acului. Stai! De ce trebuie sa gandesc asa? Ce am facut rau ca sa fug in felul asta? Oricum acum este prea tarziu sa ma duc inapoi. Oare ce o gandi directorul asta acum? „Ce ciudati sunt astia doi,isi zise directorul cand parasi resedinta presedintelui, oricum ma va contacta cat de curand, asta stiu sigur. Sper ca atunci cand o va face sa imi dea un raspuns cat mai bun.” „Acum cred ca stiu de ce a voit un interviu cu mine, pentru Choi Ha Na. Care o fi legatura dintre cei doi? Presedintele parea ca o cunoaste pe Choi Ha Na mai mult decat a spus. Ceva imi spune ca voi avea vesti cat de curand. Nu inteleg totusi de ce ma intereseaza atat de mult fata asta. Sa fie faptul ca am asociat disparitia ei cu sinuciderea lui Jun Hee? De ce oare am facut legatura asta, intre ele, chiar nu stiu. Choi Ha Na este total diferita. O figura cat se poate de stearsa (oare?) pe langa figura studiata a lui Jun Hee.
- Buna. Eu sunt spuse presedintele. Ha Na este la tine?
- Da. Mi-a spus ca in sfarsit vrea sa locuiasca cu mine. Iti dai seama, ce fericita am fost? 
- Da, cred. Totusi...sunt cateva lucruri neterminate aici. Ai putea sa o trimiti sa le rezolve?intreba presedintele. M-ai scoate dintr-un mare bucluc. Sti doar ca nu te-am rugat niciodata nimic. E prima si ultima oara. Te rog sa ma ajuti.
- Am sa ii spun, dar sincera sa fiu, nu am vazut-o niciodata atat de hotarata de ceva. A renuntat la tot pentru a fi langa mine. M-am gandit sa ii caut un sot. Deja am inceput cautarile. Si culmea este ca vrea si ea acelasi lucru.
- De ce nu o lasi sa-si caute singura alesul? Tu cum ai facut o viata intreaga? Ti-a impus cineva ceva? Nu. Ai facut numai ce ai vrut tu. 
- Si tu ai dreptate, dar eu...eu stiam ce vreau. Ea doar mi-a cerut sa o ajut.
- Te rog sa ma ajuti pe mine intai si nu stiu de ce, dar se pare ca fericirea ei are legatura cu ajutorul pe care ti-l cer. S-a speriat de ceva si a fugit rupand toate legaturile. Asta este tipic tie.
- Hei, ai grija ce vorbesti. Nu o sa te ajut daca spui prostii. 
- Bine, bine retrag tot ce am spus. Ei ce zici? Ma ajuti?
- Incerc, dar decizia ii apartine. O sa-i spun sa vorbeasca cu tine. Este bine asa? O sa incerc sa o conving.
- Multumesc. Iti raman dator daca asta se intampla. 
- Ai promis. Sa nu uiti asta.
- Stii doar ca imi tin promisiunile. Din punctul asta de vedere stii ca sunt de incredere. Promisiunile pentru mine sunt legi pe care le respect in totalitate..
- Gata, am inteles. Te sun si iti voi spune ce decizie a luat. Ok ?
- Da. Multumesc. Ofta si inchise telefonul. Multa vreme se gandi care ar fi urmatorul pas pe care va trebui sa il faca. Lua telefonul din nou si...
- Eu sunt presedintele ziarului Seoul Times. Pot vorbi cu dl Lee Jun Ki?
- O clipa dle, acum intra pe usa. Dle sunteti cautat la telefon, e un domn.
- Alo? JunKi la telefon.
- Am dat de Choi Ha Na spuse presedintele fara alta introducere. 
- Cum? Ce spuneti? Unde este? Este ok? Intrebarile curgeau intr-un ritm ametitor.
- Stai incet. Nu pot raspunde asa de repede la atatea intrebari deodata. Este in Japonia, la mama ei. Dar mai bine te rog sa revi la mine acasa sa vorbim. Esti in regula cu asta?
- Da ajung imediat spuse si arunca telefonul fix pe masa si fugi inapoi de unde plecase nu de mult timp.
- Nu puteam sa-ti cer sa ramai pentru ca nu eram sigur daca o voi gasi sau nu ii spuse cand JunKi aparu din nou la el acasa.
- Inteleg. Va multumesc ca m-ati chemat.
- Trebuie sa te intreb ceva.

- Spune-ti!
- Ce inseamna Choi Ha Na pentru tine?
- Oh...Ce intrebare...Nu stiu sa raspund la asta. Cred ca raspunsul il voi afla doar daca o vad din nou. Stiu doar ca trebuie...trebuie neaparat sa o revad si asta cat mai curand.
- Sa spunem ca deocamdata ma multumeste raspunsul asta. Da este in Japonia la mama ei. Mama ei mi-a lasat-o in grija pe Choi Ha Na dupa ce a fugit dupa dragostea ei in Japonia. Am fost casatorit cu ea, dar nu a durat prea mult pentru ca s-a indragostit din nou si a fugit. Ha Na este fica din prima casatorie si au fost destul de multe. Mama ei a avut mereu nevoie de a fi iubita. Si a fugit pentru iubire, lasand in urma ei pe oricine nu putea sa tina pasul cu ea. Sa nu crezi ca nu si-a iubit progenitura. Nu. Dar dragostea ei personala a fost mai puternica decat dragostea filiala. Dar sa revin. Oricum eu ramasesem singur, asa ca am adoptat-o pe Ha Na ca pe copilul meu. Nici daca era sange din sangele meu nu cred ca o iubeam asa cum o iubesc eu. Am vorbit cu mama ei, cu care pastrez legatura de cand a plecat in Japonia si mi-a confirmat ca Ha Na este acolo la ea. Nu prea am inteles de ce vrea sa ramana acolo, dar am presupus ca motivul esti tu, de asta ti-am cerut sa vi si sa vorbim. Astept acum un raspuns din partea lui Choi Ha Na. Am rugat-o pe mama ei sa incerce sa o trimita inapoi, macar pentru a termina ce a inceput, asa ca...
- Doamne, ce am putut sa aflu in numai cateva minute. Ce viata fara iubire a avut si fata asta. Nu e de mirare ca a fugit cand i s-a acordat o picatura de atentie.
- Da, poate ca ai dreptate spuse si presedintele ganditor. Telefonul suna prelung. Cu emotie lua receptorul si asculta ceea ce i se spunea de la capatul celalalt. Ok. Am inteles, reusi sa spuna si el dupa cateva minute. Puse telefonul la locul lui si consternat, ceda. Nu vrea... nu vrea sa se intoarca spuse incet presedintele.
- Cum? Ai vorbit cu ea si asta a fost raspunsul? Intreba mirat JunKi.
- Nu, nu a vrut sa vorbeasca cu mine. Nici macar nu i-am auzit glasul. Doamne, nu credeam ca poate sa-mi fie atat de dor de ea. Poate ca nu ma gandisem niciodata ca s-ar putea sa plece de langa mine.
- Inteleg spuse si JunKi.
- Si mama ei a spus ca ii cauta sot acolo.
- Poftim? Ce ai spus? Cum adica ii cauta sot? Dupa tot ce mi-ai spus ca mama ei a cautat iubirea, ea se lasa vanduta? Unde este fericirea ei atunci? Cum se vede ea traind langa cineva fara sa iubeasca? Spune-mi unde o pot gasi? Da-mi adresa ei. Trebuie ...trebuie sa o aduc inapoi. Avem nevoie de ea nu?
- Da, te rog sa o aduci inapoi. Contez pe tine. Fa tot posibilul si adu-o inapoi.
- Chiar acum plec. Am sa dau cateva telefoane si apoi plec.
- Iti multumesc spuse presedintele cu lacrimi in ochi.
- Nu imi multumi inca. Sper sa pot reusi. Ajunse tarziu in noapte in Japonia. Casa lui era cufundata toata in intuneric. Aprinse toate luminile si se facu comod. Atipi pe canapea, asa imbracat. Se trezi cu un singur gand: „Trebuie sa o gasesc”. Ii lua adresa si pleca in cautarea unei fete prostute. „Ce naiba o fi in capul ei? De ce a fugit asa si s-a ascuns? De cine a fugit? Eu...eu nu i-am facut nimic”. Ajuns in fata casei cu pricina, ezita ceva vreme sa bata la usa. Statea pur si simplu in fata ei si se gandea: „Oare ce pot sa–i spun? De ce sa ii spun ca sunt aici?” Batu la usa pana la urma si...
- Buna ziua,zise cand usa se deschise. Am venit...doresc sa vorbesc cu Choi Ha Na spuse balbaindu-se.
- Si sa ii spun ca cine o cauta?
- JunKi. Lee Jun Ki. Va rog este urgent. Va rog. De dincolo de usa Choi Ha Na facea semne disperate: „Nu vreau sa vorbesc cu nimeni, nu sunt pentru nimeni”.
- A, imi cer scuze se balbai la randul ei mama fetei. Nu vrea sa vada pe nimeni, indiferent cine o cauta, spuse toate acestea si inchise usa cu putere. Sa nu imi mai ceri niciodata sa fac asa ceva. Asta chiar ma enerveaza. Ar trebui sa-ti rezolvi singura problemele. Ai inteles? Fata palida, dadu din cap ca a inteles si se aseza jos langa usa si incepu sa planga.
- De ce plangi acum? Am facut ce mi-ai spus. Acum iti pare rau nu-i asa? Era mai bine sa il vezi, sau crezi ca nu ai fi rezistat in fata ochilor care aruncau flacari nu-i asa? O, ce privire patrunzatoare avea. M-au trecut o mie de fiori. A si daca nu ma insel este un actor coreean nu? Il ador. Imi pare rau ca nu m-ai lasat sa il bag in casa. Acum de ce mai plangi? Daca vrei du-te dupa el. Nu cred ca a ajuns prea departe.
- Nu, nu trebuie sa il vad. Mi-e frica. Mi-e frica de mine. Nu stiu cum as reactiona daca l-as vedea. Mi-e asa un dor... oare de ce am spus asta? Nu. Nu sunt pentru nimeni acasa, okasa. Am inceput o viata noua. Alaturi de tine. Nu vreau sa-mi aduc aminte de nimic din-nainte. Ce se aude cu intalnirea pentru posibila casatorie? Vreau..vreau cat mai curand sa ma marit.
- O, ce te grabesti asa? Ai rabdare. Doar nu o sa te arunci in bratele primului venit nu?
- Si de ce nu? Daca mi-l recomanzi inseamna ca este ok. A vezi ca iti suna telefonul okasa. Ma duc in camera mea, am ceva de facut.
- Ok, ii raspunse mama ei luand telefonul sa raspunda la el. Alo? Dupa ce asculta, inchise telefonul si ramase pe ganduri. Apoi batu la usa fetei. Asta seara ai o intalnire. Atat te rog sa ai rabdare si sa te porti civilizat, fara scene in public, ai inteles? E localul meu si toti ma cunosc acolo. Te rog sa te porti bine, da?
- Da okasa. Spune-mi doar ora si te rog sa ma ajuti sa-mi aleg tinuta pentru seara asta. Sti doar ca nu prea ma pricep. Momentan trebuie sa ma ajuti. Invat repede.

- Da ai dreptate. Uitasem ca nu te pricepi nici un pic. Doamne cu cine oi fi semanand asa de neglijenta cu tine insati? Cu mine in mod sigur nu...
- Hai okasa nu mai fi asa de rea. Nu vreau sa te fac de ras si din cauza asta iti cer ajutorul. Aranjata, dichisita pana in cel mai mic detaliu aparu dupa ora fixata. Nici pre mult intarziata, dar nici prea putin, pentru a nu parea disperata. „Hmm se pare ca deja sunt asteptata isi spuse urmand chelnerul care o conducea. Ajuns la masa rezervata se oferi sa o ajute sa se aseze, tragandu-i scaunul pe care se va aseza.
- Multumesc, spuse si isi ridica ochii catre acesta.
- Sper sa va simtiti bine la noi. Voi veni imediat sa va iau comanda, domnule spuse si se inclina in directia oaspetelui de la masa.
- Nu este nici o graba spuse si se uita la Choi Ha Na care se albise la fata si incepuse sa tremure vizibil, in momentul in care ii auzise vocea. Ridica privirea si ramase cu gura cascata de uimire. Dadu sa se ridice si sa fuga, dar...
- Vrei sa te faci de ras? Ok, pentru mine nu conteaza. Poate nici pentru tine, dar pentru mama ta?
- O da, este adevarat, si se reaseza pe scaun, rosie la fata de data asta. Nu trebuia sa recurgi la asemenea tertipuri. Nu sunt demne de tine.
- De cand te-am cunoscut fac tot felul de lucruri pe care de obicei nu le-as face. Nu ma inteleg nici eu. Dar altfel te-ai fi intalnit cu mine? A trebuit sa o implor pe mama ta si sa cersesc aprobarea ei. Chiar ca pentru mine este prea mult deja. De ce am ajuns eu sa fac lucrurile astea?
- Se poate?intreba Choi Ha Na un chelner care trecu pe langa masa lor.
- Da spuneti se opri serviabil acesta. Doriti ceva?
- Da va rog, sa-mi aduceti o ciocolata calda si un baton cu stafide si alune de padure. A si daca se poate cat mai repede posibil.
- Da, asteptati va rog un minut spuse si se facu nevazut.
- De ce? Intreba curios JunKi.
- Inca nu ma cunosti? Ti-am spus ca simt nevoia sa mananc ciocolata cand sunt strsata.
- Sa inteleg ca te-am stresat acum? Ya, esti asa de necuviincioasa.
- Scuze, nu am vrut sa sune asa, dar simt nevoia sa o mananc pentru a-mi recapata fortele. Chelnerul aparu si ii aduse comanda fetei. Fara sa ceara incuviintarea cuiva fata se apuca sa desfaca batonul de ciocolata si musca cu nesat o imbucatura enorma. Pe loc mimica fetei i se schimba, se linisti. Ofta si ochii incepura sa-i straluceasca intens. JunKi privea fascinat metamorfoza fetei si nu putea sa sa faca nici o miscare.
- Tu...tu vrei cu orice pret sa ma innebunesti ii scapa lui JunKi, vorbele din gura. 
-Poftim? Intreba fata cu gura plina pana la refuz de ciocolata.
- Spune ce vrei sa mananci schimba vorba JunKi.
- Hmm, nu imi este foame. Pot pleca acum? Am facut figura buna, nu am suparat pe nimeni, asa ca pot pleca?
- Ce vrei sa spui? Nici macar nu am reusit sa vorbesc cu tine, ceea ce voiam spuse panicat JunKi. Daca nu iti este foame prea bine, hai sa bem ceva.
- Sa bem? Nu sti ce experienta am avut cand am baut amandoi? Chiar nu stiu ce se poate intampla. As inclina sa spun nu.
- Am inteles, dar trebuie sa vorbim. Vino la mine acasa, sa vorbim in liniste. Daca vrei sa bei ceva, bei daca nu, nu. E ok asa?
- Eu singura in casa unui barbat? se maimutarii Choi Ha Na. Nu se cade ca o fata sa intre singura in casa unui barbat nu crezi?
- De cand esti tu fata si de cand ma vezi tu pe mine ca pe un barbat? intreba plin de curiozitate JunKi. Nu crezi ca intreci masura? Vrei sa revi la fiinta pe care eu si restul lumii o cunoaste? Vreau sa vorbesc ceva foarte serios, nu numai pentru mine. Sunt si mesagerul altcuiva.
- Aaa. Ok. Sper ca nu dureaza mult. Hai sa mergem. Se ridica de la masa ajutata de JunKi care sarise de pe scaun si o ajuta pe ea cu scaunul ei.
- Multumesc, se inclina Choi Ha Na catre JunKi care ramase consternat de mirosul placut pe care fata il raspandea in jurul ei. Fara sa vrea, ii admira tinuta si felul in care isi purta hainele. Era alta fata, era alta persoana. Se fastaci in prezenta si apropierea ei si deveni neandemanatic. O conduse la masina si o ajuta sa urce si apoi urca si el langa ea. Soferul ii conduse la resedinta lui JunKi, care era cufundata in intuneric.

- Nu este nimeni acasa? Intreba fata, cu toate ca stia raspunsul.
- De ce? Ti-e frica de mine? intreba zambind JunKi.
- Am vreun motiv sa imi fie? intreba si fata la randul ei.
- Hai sa nu ne mai prostim si sa intram, nu crezi ca ar fi cazul?
- Ok. Cum spui tu raspunse resemnata fata si pasi in interiorul casei.
- Fa-te comoda, revin imediat spuse JunKi si disparu pentru cateva secunde,ca apoi sa se intoarca spre ea si... Sper ca nu vei fugi din nou nu? Macar pana cand terminam de vorbit. Da? Pot avea incredere?
- Da, stai linistit. Sunt aici.
- Daca vrei poti gasi in frigider ciocolata care iti place spuse JunKi cu tricoul tras peste cap in dorinta de a-l schimba cu altceva mai comod.
- Bine spuse si fata si deschise frigiderul. O multime de batoane de ciocolata tronau pe etajerele din frigider. Ciocolata si sticle cu apa. M-ai chemat sa bem ceva, dar in frigider nu este nimic altceva decat apa. Asta vrei sa bem?
- Si ce ai vrea sa bei? o intreba de dupa usa frigiderului JunKi.
- Of, m-ai speriat raspunse fata si isi tinu mana pe piept incercand sa domoleasca bataile puternice pe care inima ei le avea. Niste bere ar fi tocmai buna raspunse. 
- Ok. E o lada frigorifica la intrare. Cate vrei sa bei?
- Pai intai sa incepem cu doua, nu crezi ca este ok?
- Doua sa fie atunci. Se rasuci pe calcaie si aduse patru sticle de bere, rece ca gheata. Paharele sunt in bucatarie agatate. Vrei sa le aduci tu?
- Imediat sari si Choi Ha Na sa aduca paharele pentru bere. JunKi turna berea in ele si acestea se aburira imediat. Baura amandoi cu sete si apoi se destinsera incet, incet.
- De mult nu am mai purtat rochie, ma simt cam ciudat in ea. Parca as fi dezbracata. Ce bine de tine ca te-ai schimbat. Te simti comod in hainele cu care esti obisnuit spuse cu parere de rau Choi Ha Na.
- Vrei sa iti dau ceva sa te schimbi si tu?intreba fara nici o intentie JunKi, dorea doar sa fie amabil.
- Nu ar fi rau, spuse si fata, uitandu-se imprejur sa vada ce ar putea sa isi puna pe ea. 
- Stai putin spuse si se ridica JunKi. Peste putin timp, veni cu o pereche de pantaloni de trening, un tricou si o bluza de trening. Ia-le si schimba-te. Nu am apucat sa le imbrac niciodata spuse ca pe o scuza.
- Chiar daca le-ai fi purtat, nu era nici o problema, tot le-as fi luat. Rochia asta imi provoaca mancarimi spuse si tragea de rochie, rotind-o in toate partile, starnind amuzamentul lui JunKi. Ma simt deja prost, asa ca nu este cazul sa mai razi si tu de mine, spuse suparata Choi Ha Na.
- Hai schimba-te mai repede, trebuie sa vorbim inainte sa ne ametim. Cel putin eu.
- Sunt gata, of ce bine este spuse si se aseza pe covor langa JunKi. Acum sunt aici, spune-mi repede ce ai de spus.
- Vreau sa te rog sa te reantorci in Coreea. O multime de oameni cer reantoarcerea te. Directorul si presedintele redactiei. Telefoanele suna neancetat iar oamenii doresc ca tu sa continui articolul pe care l-ai inceput. Si eu vreau sa vi inapoi. Vreau sa-mi dovedesc mie personal cateva lucruri si pentru asta am nevoie de tine.
- Hmm. Suna cam patetic. Nu pot sa cred ca sunt atat de dorita. Directorul si presedintele da, pe ei ii inteleg dar tu? Ce nevoie ai de mine? Ti-am rasturnat viata cu susul in jos si acum spui ca ai nevoie de mine? Iti doresc toate cele bune, sincer, dar asta nu ma poate face sa ma intorc. Pentru mine acasa inseamna unde este mama mea. I-am promis ca ma mut cu ea, vreau sa ma marit, vreau ss fiu o femeie si eu. Imi doresc sa fiu si eu iubita, sa iubesc la randul meu.
- Si crezi ca daca te duci la intalniri aranjate o sa curga numai lapte si miere? Crezi ca o sa fi iubita si o sa iubesti si tu la randul tau? La aceste intalniri se aranjeaza mai mult nuntile care sunt niste mini afaceri. De fapt toata aceasta mascarada este o afacere extinsa. Nu iti vei gasi dragostea niciodata asa. Aceste casatorii de convenienta nu aduc nimic bun in viata sentimentala. Cand vei intalni apoi iubirea vei fi prinsa intr-o capcana din care nu vei reusi sa iesi niciodata.

- Ce sti tu? Mama mi-a promis ca va fi bine, ca imi voi gasi fericirea.
- Mama ta s-a casatorit cumva asa? Nu a fugit mereu in intampinarea dragostei? Nu a cautat mereu implinirea sufleteasca? Chiar nu o inteleg de ce tine mortis sa te marite asa.
- Pentru ca eu am rugat-o. Pana la varsta asta nu am avut nici macar un prieten. Nu m-a tinut nimeni de mana, nu am fost la intalnire si nici macar nu m-am sarutat sau imbratisat cu vreun baiat. De asta. Iti par destul de patetica? Eu asa ma vad. Doamne, nu pot sa cred ca ti-am spus toate astea, spuse Choi Ha Na si termina si a doua bere. Mai faci plinul o data? Abia mi s-a deschis apetitul.
- Stai, ia-o incet. Nu te ameti inca. Nu ne-am spus inca tot ce aveam sa ne spunem ii raspunse JunKi aducand alte beri.
- Toata discutia asta m-a facut sa-mi doresc sa beau ceva mai tare. Noroc ca mi-am adus niste sticle de soju cu mine spuse JunKi, dand pe gat doua pahare, unul dupa celalalt.
- Ai sa te imbeti tu inainte spuse Choi Ha Na usor ametita.
- Ha Na spune-mi de ce? De ce ai fugit? De ce nu ai lasat in urma ta nici un bilet, nici o notita ceva? Asa capcaun iti par? Intreba JunKi ametit de impactul berilor cu soju.
- Nu stiu. Dar am simtit nevoia sa fug si sa ma ascund. Numai puteam sa dau ochii cu tine. Nu mai puteam sa te privesc in ochii. Habar nu aveam ce era cu mine, dar am cedat primului impuls, acela de a fugi din calea ta si de a ma ascunde cat mai repede.
- De ce? Am gresit cu ceva? Ti-am gresit cu ceva? Cred ca m-am purtat destul de bine cu tine. Inca era fericit cum nu mai fusesem de mult timp. Uitasem de mult sa rad si sa zambesc, iar tu ai reusit sa-mi aduci aminte. M-ai ridicat pe culmile fericirii si apoi cand ai fugit, am cazut. La cat de sus eram, asa de rau am picat fara putinta de a ma ridica. Am nevoie de tine. Vreau sa ma faci din nou om. Vreau sa traiesc, vreau sa simt ca traiesc. Cer atat de mult? Choi Ha Na dormi? OMG. Cum poti sa dormi acum cand imi pun sufletul pe tava pentru tine? Cand iti spun ca am nevoie de tine, ca te iubesc. Ei na chiar am spus-o, nu pot sa cred. Se batu cu palmele peste cap. Deja bautura isi facea efectul si totul in jurul lui se invartea, iar ameteala il cuprinse urgent. Ce folos ca isi facuse curaj sa poata sa-i spuna ce are pe suflet. Choi Ha Na adormise cu capul proptit in piept si nu auzi nimic din monologul pe care JunKi il interpretase cu atata naturalete. JunKi se intinse catre Choi Ha Na si o zgaltai usor incercand fara speranta sa o trezeasca. De bine ce am adus-o sa ii spun ce am de spus, am adormit-o. Doamne ce plictisitor pot sa fiu. Se opinti din greu cand o ridica pe Choi Ha Na in brate si o puse incet in patul pe care fata il ocupase cand statuse la el. Ii lua hainele si le duse la el in camera. „Asa nu va pleca fara sa stiu” isi spuse si zambi satisfacut, apoi se culca si el. Cand se trezi, soarele era sus pe cer amintind miezul zilei. Choi Ha Na inca dormea. JunKi o privea din cadrul usii si suspina usor. „Oare va vrea sa mearga inapoi? Acolo nu o sa fie nimeni care sa o primeasca cu bratele deschise.”
- Hei Choi Ha Na, striga la fata JunKi. Hei trezeste-te. Doamne cum poate dormi atat de mult? Hai trezeste-te. E demult pranzul.
- Oh. Ce bine am dormit spuse fata si se intinse gemand. OMG. Ce o sa spuna mama ca nu am venit acasa? O sa-mi traga o sapuneala...
- Nu-ti fa griji. Am sunat-o eu aseara si i-am spus ca esti la mine. Nu parea ingrijorata deloc. Ba din contra. A respirat usurata, ca nu erai de una singura. Mi-a zis sa am mare grija de tine.
- Multumesc iti raman datoare.
- Daca imi esti datoare, hai sa ne intoarcem amandoi acasa in Coreea.
- Ei nici chiar asa. Nu iti sunt chiar atat de datoare.
- Vrei sa punem pariu?intreba serios JunKi. Si ma rog frumos cum poti dormi cand cineva vorbeste cu tine? Hmm? Chiar asa de neinteresant sunt? Te ia somnul numai cand imi auzi vocea? Pentru asta meritai o mama de bataie. 
- Ok. Am inteles. Si totusi nu mi-ai spus nimic interesant aseara nu? Intreba nevinovata Choi HaNa.
- Ce sa iti spun? Oricum am vorbit la pereti. Macar ei erau acolo si ma ascultau. Ti-am spus ca trebuie sa te intorci cu mine in Coreea. Asta am spus. Presedintele te cheama si eu...eu am nevoie de tine, spuse soptit JunKi.
- A presedintele, raspunse fata zambind nostalgic. Este cel mai bun om din lume pe care l-am cunoscut vreodata. Pentru el cred ca merita sa fac un efort. Nu crezi?
- Doar pentru el? Dar slujba ta? Articolele tale? Astea nu sunt motive?
- A, ba da. Ai dreptate. Nici nu ai idee cat mi-au lipsit. Dar...
- Nici un dar. Azi te intorci cu mine acasa. Ai inteles?
- Dar, in Coreea nu mai am nici macar unde sa ma intorc. Am vandut tot ce era de vandut, am aruncat tot ceea ce era de aruncat. Nu mai am nimic acolo.
- Ce ne facem atunci? Cred ca iti voi gasi eu un loc unde sa stai, asta pana te pui pe picioare. Ce zici?
- Pana ma pun pe picioare? Pai...
- Ce nu vrei?
- Nu am spus asta, dar....trebuie sa locuiesc cu mama, trebuie sa fac ce am promis.
- Si ma rog ce ai promis? Ca te casatoresti? Ha. Tu crezi ca este atat de usor? Hai iintai sa le luam pe rand. Hai sa ne intoarcem intai si apoi vom vedea.
- Dar, mama...mama ce o sa zica? Nu se va supara de loc?
- Nu e grija ta. Am sa vorbesc eu cu ea. 
- Atunci nu imi ramane decat sa ma conformez nu? Trebuie sa trec pe la mama sa imi iau bagajul. 
- Merg cu tine, nu te pot lasa singura, nu am incredere in tine. 
- Ok. Dar nu pot sa ma duc imbracata asa nu? Spuse si arata cu mana spre treningul pe care il purta. Trebuie sa ma schimb nu? Intreba cu parere de rau Ha Na. Ma simt atat de bine in hainele astea isi spuse ca pentru ea.
- Uite rochia aici, spuse JunKi si ii aduse hainele din camera lui. Te pot ajuta cu ceva?
- Daca nu vrei sa porti tu rochia mea, nu ai cu ce sa ma ajuti spuse Ha Na zambind.
- Ce? Glumesti, nu? Intreba impacientat JunKi.
- Normal, ca glumesc.
- Hai atunci. Grabeste-te. Deja am facut rezervare la avion in seara asta. Cu cat plecam mai repede, ca atat mai bine.
- Da cu cat plecam mai repede cu atat rezolv ce am de facut si ma pot intoarce mai repede.
- Chiar, ai de gand sa te intorci aici? Indiferent de ce se intampla in Coreea? Intreba JunKi cand fata intra imbracata cu rochia si aranjata asa cum o invatase mama ei. Pe moment JunKi ramase fara aer, esti frumoasa. Ti-am promis ca iti voi spune asta si nu la betie.
- M-ai lasat fara cuvinte. Chiar crezi asta? Sau doar mi-ai spus-o ca sa fie spusa?
- Chiar cred. Nu am mai spus-o de mult. Ciudat, dar te privesc cu alti ochi de la o vreme, iar cand nu te-am putut vedea am fost nefericit.
- Cum poti sa spui toate astea cu asa usurinta? Ti se pare o joaca asta?
- Nu. Sunt serios. Ti-am spus ca ma simt bine cu tine. M-am simtit om, am ras si am glumit.
- Hai sa terminam cu glumele. Trebuie sa plecam nu-i asa? Intreba Choi Ha Na si se indrepta spre usa. JunKi o urma indeaproape. Fata se rasuci fara veste si JunKi se trezi ca o prinse in brate. O privi in ochi, cu o intensitate profunda. Ochii fetei erau calzi si plini de mistere. Choi Ha Na respira adanc si inchise ochii. JunKi se apropie incet si depuse un sarut pe buzele fierbinti ale fetei. Ea gemu incet la atingerea buzelor lui si se infiora. JunKi o privi si o saruta din nou. Bratele fetei ii cuprinsera gatul, tinandu-l aproape de ea. JunKi o stranse la pieptul lui si o saruta din nou. Buzele li se contopira intr-un sarut prelung. Fiori ii strabateau trupurile. JunKi era cuprins de o caldura launtrica si se simtea bine. Imbratisarea celor doi dura parca la nesfarsit. Sarutul deveni mai pasional. Tot mai prelung. Cand in sfarsit se desfacura din imbratisare, JunKi o lua de mana si o privi cu incredere in ochi.
- Acum poti sa spui ca ai avut parte de prima imbratisare, de primul sarut. Te tin de mana. Sa nu crezi ca iti voi da drumul atat de usor. Imi asum responsabilitatea pentru ceea ce am facut. Vreau...vreau sa fac parte din viata ta. Ce spui?
- Cred...cred ca visez spuse ametita de betia simturilor. Acum pot sa iti spun de ce am fugit. Am fugit de mine, de ceea ce incepusem sa simt. Imi era teama sa nu par ridicola. Tu aveai la picioare o lume intreaga care te iubea. Eu...eu te doream numai pentru mine. Nu am vrut sa fiu egoista si pentru asta am fugit si m-am ascuns.
JunKi ii mangaie tandru parul si fata apoi depuse un sarut pe frunte si o stranse din nou la piept. 
- Prostuto, nu ai vazut ca iti doream prezenta? Cum ai putut sa fugi? Sti cat de disperat am fost? Sti cu cata disperare te-am cautat? Pentru mine esti esentiala. Nu concep sa-mi duc viata mai departe fara tine. Sinceritatea si inima ta calda au dezghetat inima mea impietrita de durere si dezamagiri. Iti multumesc. Langa tine ciocolata va avea gustul cel mai dulce. Te iubesc
END