Kiss me, Kiss me, again and again

Soneria desteptatorului suna indelung. Jungi se trezi intr-un final.Ofta si se ridica alene din pat, dupa ce inainte, opri ceasul sa mai sune. Azi era un pic bulversat. Aseara filmase o scena in care se saruta cu un barbat. A fost cea mai groaznica experienta. Nu credea ca va putea sa o faca. Dar a trecut si proba asta. Bineanteles ca senzatia ciudata nu l-a parasit. Inca mai simtea gustul buzelor celuilalt barbat. Fusese prima data in viata cand a facut asa ceva. Vorbise cu directorul sa scoata scena asta, dar acesta se incapatanase si nu renuntase la ea. Si-a calcat pe suflet si a facut-o. El, ..el iubeafemeile. Ii placea sa se trezeasca dimineata si sa o gaseasca pe Eun Soo pregatind micul dejun. Adora sa o urmareasca in timp ce aceasta il pregatea. Ii urmarea fiecare miscare pe care o asemana cu un ritual pe care ea trebuia sa-l faca. Clipe minunate traia alaturi de Eun Soo. Era impreuna cu ea de un an. Se lipise de ea si acum avea impresia ca nu mai poate trai fara ea. Bineanteles ca Eun Soo nu stia asa ceva. Ea era fericita ca traia langa Jungi. Il iubea nespus. Incerca prin gesturi stangace sa-i marturiseasca patima din sufletul ei. Venea dimineata devreme ca sa-i pregateasca micul dejun. Stia ca lui Jungi ii placea acest lucru. Facea cumparaturile dimineata din piata, lua intotdeauna tot ce era mai proaspat. Azi voia sa faca o supa de gaina, pachetele de primavara, prajituri de orez si tocana. Jungi manca intotdeauna sanatos dimineata. Luase si varza napa sa faca kimchi. Asta pentru mai tarziu, cand el va pleca la filmari. Ii placea sa faca aceste lucruri domestice pentru el. Azi intarziase la piata si era un pic ingrijorata ca nu va putea avea timp sa faca micul dejun. Il gasi pe Jungi inca in pat, cu ochii aproape inchisi, dormitand. Ii placea acasta fata, care aducea foarte bine cu cea a unui copil bosumflat. Dorea intotdeauna sa fie langa el cand se trezeste pentru ai indeparta parul de pe fata, de ai mangaia obrajii care pastrau caldura pernei in care se odihnisera. Era asa o dragoste casta. Cu toate astea, Eun Soo il iubea patimas. Visa sa-l sarute, sa-l imbratiseze, sa mearga cu el pe acelasi drum tinandu-se de mana. Cand se intalneau asa, nu se mai saturau privindu-se. Lui Jungi ii placea sa-i spuna tot ceea ce facuse la filmari, sa-i impartaseasca impresiile lui si sa-i auda parerea ei.
- Nu te-ai trezit inca, somnorosule? Soarele este de mult pe cer. Hai du-te si fa un dus si apoi vino sa mananci. Da?
- Gata, gata am inteles. Ma duc. Dar sa stii ca nu scapi asa de usor azi. Trebue sa-ti povestesc ceva si doar gandul ma face sa ma cutremur. Brrr! Sper ca dupa baie sa ma simt mai in largul meu. Ai grija sa nu termini tot de facut. Sti doar ca imi place sa ma uit cand pregatesti masa. E asa de linistitor

·        
Se duse la baie unde facu un dus foarte lung. Incerca sa stearga prin curgerea apei, senzatia ciudata pe care o avea in tot corpul, de ieri. Lasa apa sa curga mult timp si gandurile ii zburara la Eun Soo. O cunoscuse anul trecut, intamplator. Din prima clipa i-a placut de ea si a incercat sa o tina aproape. Chiar daca nu i-a spus niciodata ca o place, se parea ca fata stie si nu este reticenta. Se simtea confortabil in preajma ei. Simpla prezenta il facea sa se simta bine. Eun Soo avea parul lung, mereu strans intr-o coada. Ochii ei aveau sclipiri adanci ca ale unui lac fara fund. Cand zambea, toata fata ei capata o lumina placuta si calda. Avea un ras cristalin ca si cum mii de clopotei incepeau sa sune. Iar buzele,...buze pline compunand o gura micuta care parca tot timpul statea bosumflata. Cand deschidea gura si vorbea, vocea ei avea inflexiuni materne, calda, melodioasa, te alina. Nu isi aducea aminte sa o fi auzit sa strige vreodata. Nu vorbea rastit si nici tonul nu-l ridica. Se simtea fericit cu asa o comoara. Ea era alinarea lui. Oaza lui de liniste. Ei ii putea spune tot ce avea pe suflet. Era prietena lui.
- Eun Soo. Sunt gata, striga el cu prosopul pe cap.
- Hai la masa. Am pregatit tot. Ahh am uitat, si am facut totul. E din cauza ca am fost in intarziere azi si mi-a fost teama ca nu termin. Dar si maine e o zi nu?
- Esti o rea. Sti cat de mult imi place sa te vad cum trebaluiesti printre vase de tot felul, spuse cu parere de rau Jungi. Se aseza fara prea multe mofturi si se apuca lacom sa manance. Manca de parca acea mancare era ultima din viata lui si ii era frica sa nu i-o ia cineva. Sti, vorbi cu gura plina Jungi, ieri la filmari am sarutat un barbat. Lingura fetei se opri in aer si gura ei ramase cascata degeaba. Lingura nu mai poposi in gura. O puse incet jos si se uita intrebator la Jungi. Brrrr, nici acum nu am scapat de senzatia aceea ciudata. Ei nu te uita asa ca nu am vrut eu. A fost o scena din film si a trebuit sa o fac. Directorul nu a vrut nici in ruptul capului sa o taie si asa am fost nevoit sa o joc. Dar stii, cand totul s-a terminat, am inceput sa plang. A fost un gest copilaresc din partea mea, dar nu m-am putut abtine. Lacrimile au venit singure fara comanda. Ochii mi s-au umplut de lacrimi si apoi au curs pe obraji. A fost foarte stanjenitor. Oricum a fost o experienta groaznica. Sper sa nu ma mai puna inca o data sa o fac. Nu mai pot sa o fac, indiferent ce se va intimpla. Mana lui Eun Soo cobora cu lingura in farfurie. Nu se putea gandi la nimic. Ar fi vrut ca acel sarut sa-l capete ea nu un barbat. Isi dorea aceasta implinire a iubirii. Noaptea se zvarcolea in pat visand sarutarile lui Jungi. Asternuturile erau mereu jilave din cauza transpiratiei ei. Avea frisoane si totodata o transpiratie abundenta ii ineca trupul. Stia ca Oppa tine la ea, dar ea isi dorea mai mult. Imbratisarile pe care el le impartea fara discriminare tuturor fanilor sai, le dorea si ea. Voia sa se cuibareasca la pieptul lui sa-i simta rasuflarea in ceafa. Sa o mangaie pe par si sa o alinte, leganand-o usor dintr-o parte in alta.
- A cham, nu am mai fost bun de nimic.

·   - A trebuit sa inchei ziua de filmare dupa scena asta, continua sa vorbeasca Jungi mancand de zor. Si azi sunt foarte ocupat. Dar imi voi face timp sa ne vedem. Am promis ca mergem sa ne plimbam. Lacrimi de recunostinta aparura in ochii fetei. De mult planuia plimbarea asta. Numai ei doi. Poate ca de data asta o va tine si de mana. Cine stie.
- Omo, mananca incet, spuse bland Eun Soo. Gandurile ii zburara la acum un an cand l-a intalnit. S-a lipit de el, nici ea nu stie cum. Asa a fost sa fie. Ii placea veselia lui debordanta, comportamentul uneori copilaros. Era opusul ei. Ea mai mult tacea si asculta, pe cand el,...el era fericit ca poate spune cuiva tot ce are pe suflet, deschis fara nici o problema. Ii placeau ochii lui care radeau tot timpul, ii iubea lacrimile care se iveau pe neasteptate si-i udau obrajii aceeia pe care isi dorea sa-i stranga in palme mereu. Surasul lui, baga in boala pe toate fetele din jur. Era asa de plin de viata. Se bucura in fiecare zi de fiecare clipa traita.Dorinta lui de a trai din plin i-o transmitea si ei. Ea care nu astepta nimic de la viata. A avut o viata grea, dar a avut vointa si a razbit prin toate piedicile.A ramas singura de mica si a trebuit sa traiasca. A facut tot ceea ce este omeneste posibil, si a reusit sa supravietuiasca. A fost dotata de Dumnezeu cu o minte agera si cu o vointa puternica de supravietuire. A invatat si a reusit sa aibe o slujba asa cum si-a dorit. Iubirea asta pe care a intalnit-o, o credea data de Dumnezeu si nu uita nici o clipa sa multumeasca pentru ea. Chiar daca Jungi o vedea doar ca pe o prietena, ea era in stare sa se multumeasca si cu atat . Cum a ajuns sa-i pregateasca micul dejun,... si asta este un mister. Nu stie cine a avut initiativa. Principalul este ca, asa ceva se intampla. Adora sa gateasca pentru Jungi. Cea dintai masa din zi i-o pregateste ea. El prinde puteri si este fericit. Ce mai poti dori de la viata? E atat de frumos ceea ce se intampla. Mereu il asculta cu interes, iar el lua in seama opiniile ei. Mereu ramane uimita ca Oppa o asculta cu atentie. Are momente cand face si comentarii la ceea ce spune. Ce mai... se inteleg perfect. Promisiunile au fost tinute, nu s-au certat niciodata, nu si-au spus multe cuvinte despre ei, dar ochii au vorbit in locul lor. Oppa se purta intotdeauna tandru cu ea. Ii spunea cuvinte de alinare cand credea ca este obosita sau suparata, ii mangaia parul si ii stergea o lacrima rebela. Se purta cu blandete, dar aceste gesturi puteau fi usor luate ca si dragoste de frate. Dar de ce se intrista la gandul asta? Dorea aceste gesturi sa vina de la un iubit, nu de la un frate. Cand ii mangaia parul si-i alina vreo suferinta, stomacul ei se strangea dureros. Ar fi vrut atunci sa-l cuprinda in brate si sa-si puna capul pe pieptul lui. Dorea sa fie protejata in acest fel de un barbat nu de un frate. Fara sa vrea inchise ochii, si o lacrima isi facu loc printre genele inchise.
- Oho! Ce faci? Eun Soo te doare ceva? Te-a suparat cineva? Spune-mi ce ai. Ce este cu tine? Te pot ajuta cu ceva? intreba ingrijorat Jungi.
- O, nu este nimic. Cred ca mi-a intrat ceva in ochi. Lasa ca o sa ma duc sa vad, spuse incurcata Eun Soo.
- Hai nu fii prostuta, Oppa este aici. O sa ma uit eu, spuse si o trase spre el. Eun Soo nu mai putu sa se impotriveasca, asa ca se lasa moale in fata lui, ascultand indicatiile pa care Oppa i le dadea. Jungi se trezi in fata lacului fara fund. Se oglindi in limpezimea ochilor lui Eun Soo. Rosi fara voie si se fastaci subit.

Incerca sa se uite sa vada motivul pentru care fata lacrimase, si se pierdu definitiv in ochii ei. Fara sa vrea se apleca si-i saruta ochii. Un gest venit de la sine, cu implicatii profunde.

- Hmm, se pare ca nu este nimic in neregula aici, incerca el fara rost sa-si revina. Isi drese glasul si incerca sa rada ca de o gluma buna. Am sarutat ochii ca sa iti treaca durerea. Ti-a trecut?... Ti-a trecut nu-i asa? Daca nu ti-a trecut mai incerc o data? Cu toate ca ar fi dorit asta, Eun Soo se feri si incerca sa rada si ea ca de o gluma buna.

- Ha, ha, chiar ai leac. Mi-a trecut. Acum stiu ca pot fi vindecata mereu, rase ea fara rost. Ar fi vrut sa pastreze acel sarut in inima ei si sa-i dea o alta amploare. Sa fie un sarut de indragostit, nu de frate ingrijorat. Hai pregateste-te e timpul sa pleci la filmari. Vezi sa nu uiti sa ma suni dupa ce termini. Trebuie sa ne gandim unde mergem sa ne plimbam nu? Hai fugi si il impinse spre usa razand. Inchise usa in urma lui si ea se prelinse jos pe podea. O lasasera si ultimile puteri. Ofta si se ridica cu greu. Spala vasele si aranja prin casa, inchise usa si pleca. Azi o astepta o zi grea la munca, asa ca respira adanc si isi facu curaj " aja, aja" si se duse spre locul de munca. Isi indeplinii sarcinile care ii reveneau si isi indrepta spatele obosit.

- Hmm, ciudat. Oppa nu m-a sunat nici macar o data. Oare ce s-a intamplat? Nu-i sta in fire. Un presentiment ciudat isi facea loc in sufletul ei. Oare,... oare s-a intamplat ceva? Iesi aproape in fuga de la munca. Se uita disperata in jur dupa un taxi. Ca un facut nu se vedea niciunul. Incerca atunci sa-l sune pe Jungi. Fara nici un rezultat. Telefonul era inchis. Era frustrata ca nu gasea nici un mijloc de transport. Se indrepta spre statia de autobuz. Ajunsa acolo, avu o surpriza de proportii. Jungi era acolo, cu un zambet minunat pe fata, cu un buchet de flori in mana si o astepta. O astepta pe ea.

- De ce ma sperii asa? il intreba sarindu-i direct in brate. Uitase sa fie reticenta si isi urma primul impuls. Il cuprinse cu patima in brate si isi lasa capul pe pieptul lui, cu lacrimi in ochi. Se speriase. Sa nu mai faci niciodata asa ceva.

- Ba sa-mi fie cu iertare. Daca primesc acelasi tratament, voi face din nou acelasi lucru, spuse Jungi mai in gluma ,mai in serios. Il surprinsese efuziunea fetei, dar nu ii displacu. Ii crea un sentiment cald si o bucurie nespusa. Voi face din nou asa ceva, daca stiu ca vei reactiona asa. Nebunatica mica. Ce pedeapsa placuta. O lua de mana si porni spre masina care ii astepta cativa pasi mai incolo. Se urcara si pornira in viteza.

- A cham. Unde mergem? intreba curioasa Eun Soo.

- Mergem sa luam cina. Am facut rezervare la un restaurant cu vedere spre lac. Vremea este superba, asa ca este tocmai bun restaurantul acela. Intradevar totul era superb. Totul era minunat. Lumina lumanarilor amplifica efectul de intimitate. Totul era asa de frumos. De pe cer ii privea o luna plina fara pereche. Cerul era plin de stele si ei aveau o stare de spirit foarte buna. Mancara ce le poftea inima, vinul isi facu repede efectul, si cei doi erau usor ametiti, de vin, de ambianta. Jungi isi apropie scaunul de Eun Soo si ii imbratisa umerii.

·               Ea se lipi de el si continua sa viseze. Ce poate fi mai frumos? Oare acum ar fi momentul sa-i spun ca-l iubesc? Oare acum ar fi timpul pentru un sarut? Oare si el are aceeasi stare de spirit ca a mea? Din senin incepu sa ploua. O rapaiala puse capat romantismului. In graba sa nu se ude prea tare, Jungi o lua de mana si se adapostira sub prima streasina. Eun Soo tremura usor, iar Jungi din dorinta de a o incalzi o stranse la piept si ii masa usor spatele, punandu-i sangele in miscare. O indeparta usor de el si se uita in ochii ei, indepartandu-i parul ud de pe fata. Ii mangaia usor suvitele de par ud. Incet isi apropie fata de fata ei si buzele lor se unira intr-un sarut calm. Eun Soo ramase fara aer, isi dorea ca timpul sa se fi oprit in loc. Dar sarutul, ...sarutul se termina. Jungi se fastacise si se retragea incet parca rusinat de indrazneala lui. Dar Eun Soo il trase spre ea si ii raspunse la sarut cu unul plin de patima si dorinta. Il strangea in brate cu disperare. Jungi raspunse si el sarutului patimas si ramasera mult timp inlantuiti si sarutandu-se. Era prea frumos. Ploaia se oprise de mult, dar ei stateau inca imbratisati bucurandu-se unul de celalalt. Noaptea se apropia cu pasi repezi si ziua trebuia sa se incheie curand. O conduse cu parere de rau acasa la ea si el pleca spre casa lui. Totul fusese minunat. Nu mai era nevoie de nici un cuvant. Jungi era atat de fericit, ii venea sa chiuie de fericire. Conducea cu viteza si gandurile ii zburau inapoi la momentul cand Eun Soo il sarutase. Doamne ce sarut patimas. Nu o crezuse in stare niciodata de asa patima, de asa dorinte. Mereu credea ca el este cel patimas si se ferea tot timpul sa faca vreo miscare care ar fi putut sa o sperie pe Eun Soo.
Oricum, lucrurile evoluasera in directia mult dorita chiar de el. Acum era timpul pentru un pas inainte. Dorea ca Eun Soo sa nu mai fie nevoita sa plece. Dorea sa se trezeasca dimineata, in acelasi pat cu Eun Soo. Voia sa faca dragoste cu ea. Oho! te cam grabesti domnule isi spuse sie razand. Continua sa visezi. Mai ai drum lung de parcurs pana acolo. Era atat de vesel. In sfarsit se apropie ziua cand Eun Soo va fi intreaga a mea. Nu o voi mai lasa sa plece niciodata. Ajunse acasa si se culca imediat. Visele incepura sa-i dea tarcoale din nou. Adormi cu genunchii la gura si cu un suras pe fata. Dormea parca un bebelus in acel pat imens. Eun Soo era si ea fericita. Se minuna de curajul pe care il avusese, dar cu toate astea era multumita. Avea confirmarea ca si lui Jungi nu ii este indiferenta, de fapt ca tine la ea nu ca un frate ci ca un barbat.
Il trezi mirosul imbietor de mancare gatita. Se trezise cu o dorinta subita de a manca. Stomacul isi cerea drepturile, iar papilele gustative ii salivau. Deschise ochii incet si o privii pe Eun Soo printre gene, cum trebaluia de zor fara zgomot. O privea ca si cum ar fi fost intaia data. Simtea un sentiment cald care ii scalda inima. O bucurie imensa ii facea inima sa bata mai repede.
- Hai somnorosule, trezeste-te, spuse Eun Soo din bucatarie. Jungi se facea ca doarme inca. Eun Soo un pic tematoare ca s-ar putea ca Oppaul ei sa intarzie, se indrepta spre pat pentru al-l trezi. Incerca sa-i traga patura de pe el, dar nu facu nimic altceva decat sa cada si ea in pat langa el razand. Jungi o saruta pe frunte si o stranse in brate cat putu de tare

·                     Era in al noualea cer. Viata era frumoasa si merita sa fie traita. Radeau amandoi fericiti.
- Hai ca e timpul sa te duci la munca si eu la fel. Seful a spus ca nu-mi mai tolereaza mult intarzierile mele, spuse Eun Soo cu zambetul pe fata.
- Azi nu am chef, spuse Jungi intinzandu-se ca o pisica la soare. Ce ar fi sa ne luam amandoi vacanta si sa fugim departe de ochii lumii? Sa fim amandoi. Ce zici? Suna bine?
- E minunat, dar ar trebui sa te trezesti din visare. Mai ai un pic si se termina. Si atunci vom face precum ai spus. Vom avea timp si pentru noi. Hai ca se raceste mancarea. Azi ma ajuti sa spalam vasele da?
- E in regula. Mie imi convine. Le spalam impreuna. Spalatul vaselor dura mai mult decat mancatul. Jungi in loc sa spele vasele se juca prin apa si ii cauta mainile lui Eun Soo si le mangaia, le strangea, le spala si apoi radea singur de isprava lui. Fata lui Eun Soo capatase o culoare rosiatica si o usoara stanjeneala pusese monopol pe ea. Cand totul lua sfarsit, Eun Soo il scoase pe usa afara, trimitandu-l la filmari. Filmul se apropia de final si apoi va lua vacanta mult dorita. Termina de aranjat si dadu sa plece. Puse mana pe manerul usii si se opri..... Telefonul ii suna.
- Alo! Da spuneti. Cine? Da, da! Acum? Bineanteles. Sigur, raspunse Eun Soo apelantului. Oare ce dorea impresarul lui Oppa de la ea? Trebuia sa se intalneasca cu el. Si acesta dorea chiar acum. O sa afle cat de curand

·                     - Buna ziua, saluta Eun Soo asezandu-se pe scaunul liber de langa impresar.Se intalnisera la cafeneaua din coltul blocului unde locuia Oppa. Min Shi avea un zambet formal pe fata si parca ii pandea fiecare miscare. Eun Soo se simtea inconfortabil in preajma acestui om. Il credea un oportunist, si nu prea era departe de adevar.
- Ati dorit sa ne vedem. Pot sa stiu motivul? intreba Eun Soo, cu putina disgratie in glas. Nu stia nici ea de ce, dar nu il placea deloc pe acest om. De cate ori se intalneau ii dadea frisoane.
- A domnisoara Eun Soo, se ridica de pe scaun si o saluta ceremonios. Ma bucur ca va revad. A trecut ceva vreme, continua sa vorbeasca siropos Min Shi. Voiam de mult sa va reintalnesc. Sanatoasa.... sper. Dar sa revenim. Uite de ce te-am cautat, vorbi catre ea cu un limbaj fara fasoane. Ai aflat desigur ca filmul se apropie de final.
- Da si ce treaba am eu cu asta? intreba surprinsa Eun Soo.
- Stai si asculta ce am de spus si apoi vom discuta impreuna ce este de facut, spuse un pic deranjat de intrerupere. Deci, asa cum ti-am spus, acest film se termina. Partea proasta este ca Jungi si-a anuntat retragerea pe o perioada, din lumea showbizului. Acum cand este pe culmea succesului, sa se retraga ar insemna ingroparea lui in uitare. Are atatea proiecte noi care asteapta. Nu poate renunta. Nu trebuie sa renunte. Ar fi sfarsitul. Cu greu sau aproape deloc,va putea sa mai se reintoarca si apoi ar trebui sa ia totul de la zero. Nu trebuie sa-l lasam sa faca asta, vorbi vehement Min Shi.
- Poftim? Cum Oppa a spus ca se retrage? aproape striga Eun Soo. Stiam ca vrea sa-si ia o vacanta, dar nu m-am gandit nici o clipa, ca ar vrea sa renunte la visul lui. Nu cred. Ai inteles gresit. Vrea o vacanta de cateva zile, maxim o saptamana. Vrea sa se relaxeze, spuse panicata Eun Soo.
- Da cum auzi. Mi-a spus ca vrea sa traiasca o viata normala, de om normal alaturi de tine, spuse suparat Min Shi.
- Nu, nu pot crede. Nu se poate, izbucni in lacrimi Eun Soo. Si ce este de facut? Ce putem face in situatia asta? Cum pot sa-l ajut eu? Ce trebuie sa fac eu? ceru lamuriri inspaimantata Eun Soo.
- In primul rand, trebuie sa vorbesti cu el si sa-l faci sa inteleaga sa nu renunte. Poate sa-si ia vacanta, dar nu de lunga durata. Spune-i ca nu poate renunta, iar in extremis, daca nu vrea sa inteleaga trebuie sa te desparti de el. Tu esti motivul pentru care vrea sa renunte. Tu, ... tu cat de mult il iubesti? Ai vrea sa renunte la tot pentru tine? Esti chiar atat de egoista? Sunt milioane de fani in lumea asta, care abia asteapta sa-l vada. Dupa cum te-am citit, tu nu esti egoista si chiar il iubesti mult. Pot avea incredere in tine?
Crezi ca faci fata la asa ceva? Muta de uimire, cu inima sa-i sparga pieptul, Eun Soo se prabusi la loc pe scaun.
- Eu, ... eu i-am facut asta lui Oppa? Sigur? Nu, nu cred, nimic din ce mi-ai spus. Lasa-ma sa vorbesc cu el. Vreau sa-mi spuna asta mie in fata. Cat timp am? O saptamana? Trei zile? O zi? Cat? intreba disperata Eun Soo.
- Timpul se rezuma la zece zile. Contractul actual se termina intr-o saptamana, dar mai urmeaza, premiera filmului si promovarea lui prin publicitate. Asa ca vor fi zece zile. La sfarsitul celor zece zile trebuie sa am un raspuns concret si sigur. Intelege-ma si pe mine. M-am zbatut atat de mult sa-l aduc aici unde este. Si sa dea cu piciorul asa usor la toata munca depusa pana acum nu mi se pare corect. Nu . Nu il voi lasa. Te rog fa-l sa inteleaga. Imi place de tine, dar asta nu inseamna ca voi renunta asa de usor. Voi lupta pana la capat. Aici este o problema de supravietuire. Voi sacrifica pe oricine va sta in calea mea si a lui. Asa ca spre binele tau si al lui ai face bine sa-i bagi mintile in cap,trecu la amenintari Min Shi. Niciodata , ca acum , nu m-am temut pentru viitorul meu. Asa ca sunt foarte hotarat. Trebuie sa inteleaga ca nu poate lua decizii singur. Ai inteles? Eun Soo era atat de speriata, incat nu mai putea vorbi. Min Shi pleca si o lasa singura si epuizata la masa.

·                     10 zile, zece zile repeta intr-una, Eun Soo. Stia ca nu-i va fi usor. Stia ca Oppa, cand ia o hotarare nimeni nu poate sa i-o schimbe. Nu, nu va fi usor. Hai Eun Soo trezeste-te si gandeste-te bine la ce ai de facut. Se incuraja singura. Trebuie sa ma gandesc la o solutie. Nu il pot lasa pe Oppa sa stearga viata lui cu buretele. Atata munca, nu....nu se poate. Niciodata, isi smulgea parul din cap de suparare si frustrare. OMG si daca nu reusesc? Trebuie sa dispar din viata lui? Nu,...nu, plangea ingrozita Eun Soo. Suna la munca sa spuna ca vrea un concediu de zece zile. Primind aprobarea sa linisti un pic si incepu sa-si faca un plan de bataie. In primul rand trebuie sa-l faca fericit pe Oppa cu orice pret. Apoi trebuie sa-l intrebe daca este adevarat si apoi...apoi o sa mai vada ce si cum. Acum sa o ia cu binisorul, pas cu pas. Se duse la piata si cumpara pentru masa de seara tot ceea ce-i trebuia. In primul rand trebuie sa manance. Cand mananca este fericit. Atunci va fi momentul cand trebuie sa-l intreb, de situatia creata. Da, hai aja, aja. Ziua trecu pe nesimtite. Eun Soo facuse o gramada de mancaruri, care stia ca ii plac lui Oppa. Facuse ordine si astepta cu sufletul la gura, venirea lui acasa. Deja vorbise cu el la telefon si ii spusese ca il asteapta acasa , la masa. Asa ca asta era inca un motiv ca Jungi sa se grabeasca. Inima ii vibra de bucurie lui Jungi. De mult isi dorea ca Eun Soo sa-l intampine in pragul usii. Si-o imagina in pragul usii, zambindu-i si asteptandu-l cu bratele deschise. Iubea imaginea asta casta. Parca masina si zbura pur si simplu pe scari. Suna si....Eun Soo ii sari direct in brate plangand.
- Ei, ....ei ce-i cu tine? De ce plangi? Cine te-a suparat? intreba ingrijorat Jungi. Ea isi ascunse fata la pieptul lui, il mai retinu cateva momente in imbratisarea aceea disperata si apoi se relaxa si-i dadu drumul. Isi sterse lacrimile de pe obraji si ofta resemnata.
- Mi-a fost dor de tine. Atat. Mi s-a parut ziua atat de lunga, spuse ea cu durere in glas.
- Dar ce ai patit? Nu ai fost la munca? intreba plin de curiozitate Jungi.
- A, nu, e doar o mica problema si din cauza asta a trimis in concediu pe cativa dintre noi. De ce? Nu iti pare bine ca sunt aici mai mult timp? intreba Eun Soo facand pe suparata.
- A, da? Imi pare si bine si rau. Imi pare bine ca vei sta mai mult cu mine si imi pare rau ca nu sunt si eu in vacanta sa stam cat mai mult impreuna, spuse cu parere de rau Jungi.
- Lasa ca tu o sa-ti iei vacanta cat de curand si apoi vom merge unde am planuit , de atata vreme. Nu? intreba trista Eun Soo. Nevazand tristetea fetei, Jungi chiar se bucura de ideea asta si era nerabdator. Se spala (isi facu dus), se schimba cat mai comod si ofta asezandu-se la masa in fata festinului. Clipele de desfatare ce urmara erau prea putine pentru a reproduce placerea cu care Jungi manca. Tot timpul isi umplea gura pana la refuz cu mancare si si-o reumplea chiar daca nu terminase de mancat. Era ca un copil. Eun Soo statea si-l privea fara sa se sature. Era clipa ei de fericire. Acum insa il privea cu disperare, ca si cum ar fi ultima data din viata ei.
- Hei, vorbi Jungi cu gura plina. Tu nu mananci? Hai ia si tu te rog, caci altfel ma simt prost. Nu vreau sa mananc singur. Mereu mananc singur si te asigur ca nu este chiar atat de placut. Nici nu ai idee, ce mult imi place sa mananc cu tine la masa. Am visat de mult la asta si ma simt tare bine
- Oppa,.... ce mult ma bucur. Dar cand vei lua vacanta, vom merge si noi la locul stabilit, da? O sa fie super frumos. O sa ne simtim liberi, spuse cu entuziasm Eun Soo.
- A cham, stii m-am gandit sa-mi iau o vacanta mai lunga de vreo 5-6 ani spuse Jungi cu nasul in farfurie.
- Cum? intreba fara vlaga Eun Soo. Cum adica 5-6 ani? Adica sa renunti de a mai fi actor? Nu cred ca am auzit bine. Nu cred ca esti tu. Cine esti de fapt tu? Ce ai facut cu Oppa al meu? El nu ar face asta niciodata. Nu. Nu este adevarat. Sper ca nu vrei sa pierzi tot ce ai reusit sa faci in acesti ani. Daca pleci acum, cand vei vrea sa revii, va fi totul inutil. Va trebui sa iei totul de la capat. Aceeasi munca obositoare din nou. Va trebui sa lupti din nou pentru fiecare pas pe care il vei face. Nu. Nu este posibil asa ceva. Nu cred ca-ti doresti nici tu sa pierzi tot ce ai. Dar nici eu nu te voi lasa sa te distrugi. Ai investit prea mult in tine ca acum sa pierzi asa de usor si de constient.

- Gandeste-te mai bine si apoi vom discuta din nou. Ce motiv ai avea sa renunti asa de usor? Trebuie sa fie un motiv bine intemeiat. Lasa-ma cu balivernele de genul: sunt obosit, am nevoie de liniste. Acum du-te si te odihneste si gandeste la rece. Vreau sa stiu tot ceea ce te-am intrebat. Vreau raspunsuri sincere si fara sa ma pacalesti. Trebuie sa aflu tot ca sa te pot sustine. Legatura noastra e bazata pe sinceritate, sper ca nu ai uitat. Un pic dezamagit, Jungi porni spre dormitor. Nu credea ca Eun Soo se va opune asa de vehement. Avea desigur dreptate ( cand nu avea ea?), dar parca nici nu voia sa renunte. Se gandea de ceva vreme la planul de retragere si acum cand Eun Soo il sfatuia sa nu renunte, parca se incapatanase mai mult. Ambitia de a face cum s-a gandit era mare. Voia sa aibe o viata linistita ( alaturi de Eun Soo), departe de toata forfota orasului, departe de fanii care trageau de el , oriunde se afla. Dorea sa fie un om obisnuit. Oboseala isi spuse cuvantul si adormi imbracat pe canapea. Nici macar nu reusise sa foloseasca telecomanda. Atipise cu ea in mana. Terminand vasele de spalat si de pus la locul lor, Eun Soo veni si se aseza langa Jungi. Il mangaia incet pe frunte indepartand suvitele rebele care ii cazusera peste ochii adormiti. Jungi mormai si isi schimba pozitia cautand sa-si puna ceva sub cap, se aseza cu capul in poala fetei care il privea plina de dragoste si de neliniste. Nu reusise sa-i spulbere temerile pe care le avea, si era tare ingrijorata. Ii mangaia inconstient parul, obrajii, ochii, nasul, buzele. Doamne cat de mult il iubea. Si-ar fi dorit sa nu fie motivul renuntarii lui. Nu voia sa fie sacrificata munca lui, pentru fericirea ei.Atunci nu ar mai fi fost deplina. Si-ar fi reprosat mereu ca a fost motivul abandonului si nu si-ar fi iertat-o niciodata. Trebuia sa plece, dar nu se indura. Ii ramasese atat de putin timp. Daca nu reusea sa-l convinga, ea...ea trebuia sa dispara din viata lui. Stia ca asta il va rani si pe el si ea va fi distrusa. Oare ce optiuni va mai avea? Capul refuza sa se gandeasca. Nu isi imagina viata fara Oppa. Intr-un tarziu adormi si ea cu mana in parul lui, intr-un gest tandru. Lacrimi i se prelingeau din ochii adormiti. Maine, va vedea maine ce va fi. Jungi se trezi primul. Se uita cu mirare la Eun Soo care adormise cu capul lasat intr-o parte, rezemata de canapea. O trase usor si o intinse pe canapea. A acoperit-o cu o patura si i-a pus o perna sub cap. Statu multa vreme si o privi. Ii mangaia inconstient mana si i-o strangea intr-un gest tandru. Intr-un tarziu se duse si el in dormitor si se culca in pat, dar in asa fel incat sa o poata privi din pozitia in care statea. Lacrimi de fericire ii spalau ochii. Adormi cu Eun Soo in gand. Dimineata se anunta promitatoare. Faptul ca Eun Soo dormise la el, il incanta peste masura. Ii venea sa sara, sa topaie, sa cante, sa danseze. Ar fi luat-o in brate chiar atunci si ar fi fugit cu ea, undeva in lume. Ceasul isi facu datoria si suna. Jungi nu stia cum sa-l opreasca mai repede. Eun Soo se intinse alene si deschise ochii. Clipi des si se ridica in capul oaselor. Unde,... unde se afla? Ce este cu ea? Intrebari pe moment fara raspuns. Incerca sa-si aduca aminte si da,... a da asa e. Nu am ajuns acasa aseara. Sunt la Oppa. Adormise cu capul in poala mea. Cum de sunt intinsa pe canapea si.... si Oppa unde este?

Se uita prin camera dupa Jungi. Acesta era deja in dus si canta voios. Incepusera sa devina realitate visele? isi punea intrebarea mereu Jungi. Era super incantat. Nu isi mai incapea in piele de fericit. Eun Soo se trezi de a binelea. Se spala in viteza si pregati micul dejun. Cand iesi Jungi din dus, mancarea era pe masa. Cum nu se poate mai bine gandi Jungi. Sunt pregatit acum. O sa am discutia aceea azi, spuse in gand si isi freca mainile cu bucurie.

- Eun Soo, esti bine? Ai dormit bine? intreba razand Jungi.

- De ce nu m-ai trezit? De ce m-ai lasat sa dorm.Trebuia sa plec. Sunt foarte suparata pe tine, spuse cu un ton glumet. Incerca fara sa reuseasca sa manance si ea ceva. Greu. Simtea ca se va intampla ceva, dar nu isi putea da seama. Ceva parca plutea in aer. Jungi manca cu un aer preocupat, ii disparuse veselia. Isi cauta cuvintele. Era preocupat. Incerca de vreo doua ori sa vorbeasca. Fara sa reuseasca insa. Isi drese glasul si vorbi:

- Hmm, Eun Soo... sti am ceva sa-ti spun, spuse cu ochii in farfurie si cu betisoarele despartind mancarea din fata lui. Se citea incordarea pe fata lui. Sti... in viata fiecaruia vine o zi cand nu mai poate face fata singur, treburilor zilnice si grijilor care il macina zi de zi. Sti,... eu, eu ma simt trist cand ma despart in fiecare zi de tine. Vreau ca asta sa nu se mai intample. Adica, ce vreau eu sa spun, este ca... vreau ca tu sa nu ma mai parasesti niciodata. Vreau sa fi a mea pe deplin, sa locuim impreuna, sa ma trezesc cu tine in fiecare zi. Vreau sa fi in viata mea mereu. Sa iti ocupi locul de drept. Ce crezi? Poti sa imi raspunzi la asa ceva? intreba cu sfiala Jungi.

- Omo, nu sunt mereu aici?, incerca sa fie glumeata Eun Soo. Vrei sa ma mut aici? intreba un pic surprinsa. De fapt ce vrei? Fi mai explicit.

- Vreau sa ne casatorim, sa traim impreuna, sa avem copii impreuna. Am ajuns la un punct in care, eu,... eu nu mai pot trai fara tine. Iti duc dorul din clipa in care ne despartim. Am devenit dependent de prezenta ta. Nu pot face nimic altceva. Gandurile imi zboara mereu la tine. Nu ma pot concentra. Stiu ca te-am luat prin surprindere, dar...te rog sa-mi raspunzi. Fara sa spuna nimic Eun Soo isi pleca capul si incepu sa planga.

- Eun Soo, de ce plangi? intreba panicat Jungi. Se ridica si se duse la fata si o lua in brate. O imbratisa plin de pasiune si dorinte. Ii mangaia parul incostient, o strangea la pieptul lui mai sa o sufoce. O alina batand-o pe spate cu palma. Spune-mi cu ce sa te ajut? Ce pot face pentru tine? Eun Soo ...te iubesc. Nu am crezut ca te pot iubi asa de mult. Fara tine nimic nu are sens. Vreau sa traiesc numai pentru tine. Vreau sa ne bucuram impreuna de timpul care ne-a mai ramas de trait. Spunandu-i acestea si stergandu-i lacrimile o saruta. Un sarut plin de iubire, tandru. Ii saruta apoi ochii umezi de lacrimile recente. Ii saruta fruntea si nasul. Ii saruta obrajii si din nou gura. Eun Soo se retrase incet din imbratisare. Il indeparta usor.

- Te rog sa stai jos Oppa, spuse Eun Soo grav. Trebuie sa vorbim. Trebuie sa lamurim intai unele lucruri. Si raspunsul la intrebarea ta, de fapt la cererea ta, va fi rezultatul lamuririlor. Intai de toate, trebuie sa vedem ce faci cu asa zisa retragere. Ti-am cerut aseara sa-mi dai raspunsul. Cred ca ai avut timp suficient si imi dau seama dintr-o privire, ca esti pregatit sa-mi raspunzi

- Eun Soo ce-i cu interogatoriul asta? intreba Jungi un pic deranjat. Ce vrei sa spui cu asta? De ce viata mea, a noastra personala sa fie influientata de viata profesionala?

·                     - Pentru ca imi pasa. Pentru ca si eu te iubesc. Pentru ca nu vreau sa-mi cladesc fericirea mea personala pe renuntarea ta profesionala. Astea doua trebuie sa se imbine. Nu vreau sa merg pe strada si sa fiu aratata cu degetul.- Uite ea e, ea e vinovata. Nu, asa ceva nu pot accepta. Nu accept sacrificiul asta. Vreau ca lumea sa-si iubeasca idolul, sa-l venereze. Spui ca ma iubesti, nu? Dragostea trece si prin stomac. Daca iti distrugi viitorul crezi ca vei mai avea ce sa mananci? Intelege o data pentru totdeauna. Nu te juca cu viitorul tau. Nu vreau sa platesti asa mare pret pentru o dragoste. Dragostea vine si pleaca. Dupa ce te plictisesti nu ma vei ura? Nu o sa-mi reprosezi ca din cauza mea ai renuntat? Sa inteleg ca motivul sunt eu? incepu sa planga in hohote Eun Soo. Jungi ramasese impietrit de vehementa cu care fata vorbise. Nu spusese nimic neadevarat. Pentru ea, el ar fi vrut sa renunte cativa ani. Nu se ganduse sa renunte de tot, dar acum cand Eun Soo ii aratase totul clar, se indoia si el ca ar mai putea reveni usor. Dar nu,... nu vreau sa cedez. Acum este mai importanta Eun Soo, si nu voi regreta niciodata.
- Nu. Nu iti voi reprosa nimic niciodata. Vreau doar sa traiesc prezentul. Vreau sa traiesc prezentul alaturi de tine. Vreau toate lucrurile pe care le-am spus inainte. Nu stiu ce imi rezerva viitorul, dar acum asta imi doresc. Eun Soo se imbraca repede si iesi in fuga din casa. Avea obrajii scaldati in lacrimi. Mergea ca nauca pe strada hohotind. Nu credea ca va plange cand ii va spune ca o iubeste. Cu ce sacrificiu. Nu. Trebuie sa iau o decizie acum cand nu este prea tarziu. Off, trebuie intai sa ma linistesc. Alerga si nu isi dadea seama. Iar Jungi ramasese fara cuvinte. Nu se putea misca. Nu credea ca o poate afecta asa de tare , ca el renunta la actorie cativa ani. Nu intelegea de ce il oprea sa faca ce isi doreste. Oare ea pune mai presus de orice banii? E chiar atat de interesata de bani? Eish ce prostii mai gandesc si eu, se scutura ca de ceva rau Jungi. Eun Soo nu mi-a cerut niciodata ajutor banesc, cu toate ca ar fi avut nevoie. Eun Soo ramasese de mica singura. O boala necrutatoare ii lua amandoi parintii. Fusese crescuta de o matusa pana la varsta cand putea sa ia singura deciziile, si apoi o gonise de acasa spunandu-i sa se descurce ca este destul de mare. Si-a platit singura studiile, si a invatat tot singura sa aibe grija de ea. Facea economie chiar si atunci cand Jungi ii dadea bani pentru piata. Mereu venea cu rest inapoi. Crescuta in lipsuri, aprecia banul la adevarata lui valoare. Dusese o viata cumpatata si nu avea niciodata fite de genul: "e la moda, deci trebuie sa o am" Doar ce era necesar, era de baza. Ii placuse de ea de la inceput. De modul simplu in care se imbraca, de faptul ca nu ii placea sa se duca in cluburi si sa cheltuie bani in nestire. Iubea grija ei pentru ziua de maine. Tocmai simplitatea asta a ei, a apropiat-o de el. Nu a vazut in ea nimic fals. Totul era clar si sincer. O adevarata prietena. Parerea ei conta enorm pentru Jungi. Stia ca nu era nimic ascuns in felul ei de a fi. Nu credea ca iubirea pe care el i-o purta ar putea fi o povara grea pentru ea. Si el o iubea sincer si nu voia sa traiasca fara ea si iubirea ei. Oricum asta este primul pas. Daca as fi reusit sa o conving de prima oara, ar fi fost prea simplu. In viata totul este o lupta. Cand primesti ceva prea usor nu simti ca ar fi adevarat. Acum, voi incepe adevarata lupta. Refuzul ei nespus, m-a motivat sa lupt. Chiar imi doresc sa fiu fericit alaturi de ea, si simt ca si ea isi doreste acest lucru. Dar sunt multe piedici si ele trebuiesc inlaturate una cate una. Se imbraca si el intr-un final si pleca ingandurat la filmari.Acolo nu reusi sa se concentreze prea bine si facu ca toata echipa sa filmeze de mai multe ori aceleasi cadre.

·                     Min Shi venise de cateva ori la el si incerca fara succes sa afle ce se intampla cu el. Nu reusi, decat sa-l agaseze si sa-l faca sa-si piarda controlul si mai mult. Intr-un tarziu renunta, si ziua se termina cu bine. Min Shi ii telefona lui Eun Soo.
- Buna, sunt eu, spuse Min Shi. S-a intamplat ceva astazi? Jungi a fost ravasit tot timpul. Nu reusea sa se adune deloc.
- Min Shi,...oh. Da s-a intamplat. Da o sa vorbesc cu el. Pe viitor nu se va mai intampla, spuse cu glas sfarsit Eun Soo.
- Cumva... I-ai spus ceva? I-ai spus ce am discutat noi doi? intreba speriat Min Shi.
- A nu... discutia a pornit-o el si s-a terminat prost. Oricum o sa fac cum vrei. Mai am inca cateva zile nu? intreba plina de speranta Eun Soo.
- Da. Te rog sa ai grija totusi, sa nu-l afecteze chiar asa de mult. Pentru ca atunci nu mai poate lucra. Trebuie sa terminam asa cum ne-am propus, la termen. Stiu ca are nevoie de odihna, dar....Trebuie sa terminam tot. Asa ca uita pentru cateva zile de planul nostru si fa-l sa se simta in siguranta si ok. Da? Ma bazez pe tine. Da....!spuse toate acestea si inchise repede de teama ca Eun Soo sa nu mai zica ceva. Va fi mai greu decat mi-am imaginat isi spuse Min Shi, dezamagit. Ce ti-e domnule si cu dragostea asta. Cand o ai te simti rau si cand nu o ai te simti si mai rau. De ce trebuia sa i se intample asta lui nu stiu. Dragostea nu face altceva decat sa te distraga de la orice altceva. Ofta si pleca ingandurat spre casa. Jungi in timpul asta o suna pe Eun Soo.
- Hei, ai de gand sa ma ignori toata ziua? intreba el facand pe suparatul. Hei!Eun Soo, vreau sa te vad. Unde esti? Unde te afli acum? Trebuie sa vorbim
- Da. Oppa sunt in drum spre casa ta. Trec pe la piata si ne vedem mai tarziu, da? inchid acum, daa....inchise repede telefonul. Se puse in miscare si zbura pana la piata. Cumpara toate cele necesare pentru prepararea mancarii si pleca in fuga. Mergea repede, dar avea impresia ca sta pe loc. Nu isi simtea deloc picioarele si timpul parca se oprise in loc. Ajunse acasa la Jungi, deschise usa si dadu nas in nas cu el. Se plimba de colo colo plin de nervozitate. Cand aparu Eun Soo, in usa fata i se insenina brusc. O lua de mana si o stranse la pieptul lui.
- Oh, mi-a fost asa de dor de tine. Nu am fost in stare sa ma gandesc la nimic altceva. De bucurie din ochii ii tasnira lacrimi si o strangea la piept continuu.
- Oppa, ... Si mie mi-a fost dor. Il imbratisa si ea si ramasera asa cateva minute bune. Hai,...trebuie sa pregatesc masa. Oppa da-mi drumul. Dar rugamintea a ramas fara raspuns. Jungi continua parca cu disperare sa o imbratiseze. Trezit de rugamintea fetei ii dadu drumul incet, dar mana i-o retinu.
- Te rog, azi lasa-te pe mana mea, da? intreba Jungi
- Dar ce vrei sa faci Oppa? intreba curioasa.
- Azi mergem intr-un loc frumos sa mancam. Hai lasa toate cumparaturile in frigider si sa mergem. Eun Soo asculta, parca era hipnotizata. Lasa totul in frigider si se reintoarse la Jungi, asteptand ce va urma. Pentru moment azi vom fi impreuna fericiti, vom trai clipa si gandurile pentru ziua de maine vor fi ascunse. Ne vom spune te iubesc si ne vom saruta. Ne vom strange in brate si vom merge de mana amandoi. Va fi o zi fericta pana la urma, cu toate ca a inceput asa de prost. Nici macar nu conteaza unde mergem. Atata timp cat suntem impreuna, nimic altceva nu mai conteaza.

·                     Mancara la un restaurant de lux, dupa ce o dusese la un salon, unde cei de acolo se ocupara de ea si ii facusera tot felul de masti de relaxare, de intinerire, de catifelare a pielii. In final o machiasera si o imbracara in cu totul altceva. Se lasase moale in mana lor. Nu mai voia sa-l supere pe Oppa. Stia ca daca ar fi zis ceva, acesta ar fi sarit din nou ca ars si s-ar fi suparat. Asa ca azi o sa fie pe mana lui, doar a promis nu? Devenise din Cenusareasa, o zana din povesti. Se simtea un pic stanjenita, dar isi propusese sa nu arate asa ceva. Voia sa-l faca pe oppa sa se simta bine alaturi de ea. Sa-l vada cum se bucura si cum zambeste. Mancarea de la restaurantul de lux a fost delicioasa. Iar Jungi se bucura ca un copil, care primise un cadou pe care si-l dorea de mult. Zambea, radea, dadea din maini. Ce mai era fericit. Cu toate astea insa timpul nu ramanea in loc. Era timpul sa plece acasa si implicit sa se desparta. Jungi o lua de mana si se plimbara asa fara tel mult timp. Se asezara pe o banca si el isi lasa capul in poala ei, privind stelele nenumarate de pe cerul senin. Din cand in cand o privea pe Eun Soo si atunci se pierdea cu gandul la ea.
- O! Uite o stea cazatoare spuse Jungi. Pune-ti o dorinta. Inchise ochii si se gandea profund la ce dorinta sa-si puna. Eun Soo insa statea si privea fata aceea draga si nu se mai satura. " Oppa,...nu pot trai fara tine. Imi doresc sa vina o vreme cand ne vom intalni din nou. Imi doresc sa ma iubesti din nou. Fi fericit Oppa. In curand ne vom desparti, dar inima mea va fi mereu a ta. Voi pleca din fata ta, dar te voi pastra in sufletul meu mereu. Sper sa reusesti sa-ti multumesti fanii si sa fi iubit in continuare de ei", deschise ochii incet si vazu ca Jungi se uita la ea, cu dragoste. Se ridica incet si ii lua capul lui Eun Soo si il sprijini de pieptul lui. O imbratisare calda si calma. Statura mult timp asa dar......noaptea se strecura intre ei, trimitandu-i la casele lor. Docil Jungi o conduse acasa si ramase in fata casei ei multa vreme, chiar si dupa ce lumina se stinsese. Chiar daca nu ii raspunsese Eun Soo, stia ca in curand va afla raspunsul la ceea ce-si doreste. Traia cu speranta ca raspunsul va veni repede. Rataci multa vreme pe strazi ingandurat. Isi aprinse o tigara si privea cum fumul ei se raspandea in jurul lui. De ce avea apasarea asta pe suflet? Stia ca trebuie sa-i raspunda lui Eun Soo. Stia raspunsul dar isi facea griji pentru ea. Nu ar vrea sa-i puna in spate povara asta grea. Intelegea si el cat de greu i-ar fi fetei, dar spera ca daca el era langa ea, va suporta mai usor. Stia ca o va ajuta sa treaca peste toate obstacolele. Din cauza asta voia sa-i fie alaturi. Simtea ca trebuie sa faca ceva pentru ea. Nu mai fumase demult. Acum simtise nevoia subita de a fuma. Dorea sa-si alunge gandurile negre. Parca avea o presimtire sumbra. Ceva rau plutea in aer. Ciudata expresie de pe chipul lui Eun Soo cand isi pusese dorinta, il nelinistise. Ceva vibra in sufletul lui a neliniste. O teama isi facu loc in inima lui, inima ii batea cu putere si gandurile ii zburara care incotro, lasand mult, mult loc." Doamne de nu s-ar intampla nimic grav."
Zilele se scurgeau una cate una, cu tachinari de fiecare parte, cu mici bucurii si suparari minore. Nici unul nu voia sa dea raspunsul celuilalt. Fiecare astepta miscarea celuilalt. Totusi cand mai erau doar cateva zile pana la implinirea celor 10 zile, Eun Soo se gandi ca nu are rost sa amane inivitabilul.

·                     Asa ca hotarase ca aceste zile sa fie impreuna cu Jungi, sa se distreze si sa faca toate nebuniile posibile. Pregati mancare pentru a merge intr-o excursie, voia sa-l aibe doar pentru ea. Lua cosuletul si pleca spre locatia unde era Jungi. Terminasera mai devreme decat se planificase si le ramaneau cateva zile libere pana la prima publicitate care trebuia facuta. Tocmai isi luau la revedere unii de la altii. Jungi era vesel si voia sa ajunga mai repede acasa sa o vada pe Eun Soo.
- Hei, unde te grabesti asa?- striga Eun Soo, si unde mai pui ca nu te uiti deloc in jurul tau.
- A domnisoara Eun Soo, spuse razand Jungi, cu ce ocazie pe aici?
- Trebuie sa merg undeva si m-am gandit ca tu esti cel mai in masura sa ma duci unde am nevoie. Te rog sa fi soferul meu azi. Vrei?
- Dorinta ta e porunca pentru mine, spuse mai in gluma , mai in serios. Dar chiar nu pot sti unde mergem? intreba curios.
- O sa afli cand ajungem, raspunse misterios Eun Soo.
Soarele amiezii incalzea usor aerul. Primele sclipiri ale marii se ivira de-a lungul soselei. Soseaua serpuia de-a lungul litoralului, oferind o imagine de vis. Eun Soo era pierduta in nemarginirea marii. Privea orizontul, acolo unde marea se unea cu cerul, amandoua albastre, amandoua minunate. Ofta din tot sufletul si il privi pe Jungi care conducea relaxat.
- Chiar tii secret asa? Nu vrei sa-mi spui unde mergem? intreba din nou Jungi
- Aproape ca am ajuns. Sti, de fapt, te-am rapit pentru doua zile, spuse razand Eun Soo
- Ce? Cum ai spus? Rapit? Ha, ha, ha. Pai cine ar crede asa ceva? Nu sunt legat, nu am fost silit sa fac ceva, din contra am mers de bunavoie si nesilit de nimeni nu? rase Jungi. Hai ca ai reusit sa ma faci sa rad. Radea de-a binelea acum, bine dispus. Asa deci. De asta imi esti tu? Ai vrut sa ma rapesti. Bravo tie. Ai reusit si nici macar nu te-ai chinuit prea mult nu?
Plaja era aproape goala. Putina lume mai intarzia pe acolo. Alesera un loc mai retras si isi instalara cortul, chiar aproape de malul marii. Valurile veneau pana aproape de cortul pe care Eun Soo il ascunsese in taina, in portbagaj.
- Dar vad ca te-ai pregatit nu gluma, spuse Jungi intinzand de zor cortul. Tot asa de pregatita esti si cu mancare? Simt o foame de mor.
- Hai gata, nu te mai plange. Normal ca sunt pregatita. Dupa ce pui cortul vom manca. E bine? spuse mangaindu-i usor obrajii si indepartand suvitele ude, de pe fata. Munceste bine si apoi primesti si rasplata, da? Hai si mai cu viata. Cred ca voi muri in curand de foame. Sa te ajut? spuse Eun Soo facand pe suparata.
- Nu mai glumi si pregateste-te, imediat termin. A....gata. Am terminat.
- Acum asteapta un pic spuse Eun Soo si scoase toate bunatatile din cos si puse masa.
- A ...un adevarat festin. Multumesc. Incepu sa manance in felul lui caracteristic, cu aceeasi pasiune. Hmm, buna mancarea. Dar cand ai avut timp sa pregatesti tot? A, ai si vin? Super, chiar mergea. Ti-ai facut temele, domnisoara. Hai mananca si tu!Da? Minunat.
Briza marii incepu sa se faca simtita si fata se infiora fara voie. Se ghemui si incerca sa se incalzeasca putin, frecand mainile si picioarele. Jungi terminase de mancat si acum ii aducea o patura, pe care i-a pus-o pe umeri, acoperind-o. Simplul gest era suficient sa-i puna sangele in miscare. O roseata subita ii colora obrajii. Apusul de soare era minunat. Apa marii capatase reflexii aurii. Cerul se colorase in rosu. Sus cerul rosiatic, jos marea albastra-aurie. Era un peisaj de vis. Pescarusii incetara zborul necontenit si tipetele lor se estompara de mult. Seara se lasa incet. Jungi facu un foc in fata cortului, si continuara sa bea restul de vin. Se apropie de Eun Soo si ii cuprinse umerii, iar fata docila isi lasa capul pe pieptul lui intr-un abandon total. Nu trebuia sa spuna nimeni nimic. Totul era spus prin gesturi si taceri. Ar fi putut sta asa amandoi o viata intreaga. Incet Jungi se apleca si-i saruta fetei, ochii, fruntea, nasul si se opri asupra gurii pe care o dorea. O saruta, o data si inca o data si iar si iar. Cu cat lua nectarul de pe buzele lui Eun Soo, cu atat dorea mai mult. Se imbatase. Era nebun din dragoste.

·                     Visase o data ca asta se va intampla. Nu voia sa se grabeasca. Nu, nu de frica ca va fugi, ci pur si simplu, dorea sa savureze clipa. Adormira imbratisati in bataia lunii, in sunetul facut de valurile marii care se loveau de stanci. Dimineata ii gasi la fel imbratisati. Jungi se trezi cu un zambet pe fata, cand isi dadu seama ca nici nu se miscase in somn. Avea aceeasi comoara nepretuita in brate. Se simtea bine. Razele soarelui isi faceau loc timid printre crapaturile cortului. O raza razleata poposi pe fruntea lui Eun Soo si apoi indrazneata se plimba pe toata fata ei. Era o priveliste minunata. Jungi savura aceasta priveliste. Eun Soo se misca si se intinse alene. Isi indrepta spatele si zambi. " O Doamne cat de frumoasa poate sa fie dimineata cand se trezeste", gandi Jungi rapus de spectacolul matinal.
- Hei somnoroaso! Ai reusit sa te trezesti? Uite soarele e de mult pe cer, spuse razand Jungi.
- Da cu greu. Dar oricum nu am nimic de facut. Mancare mai este, asa ca ma voi bucura de dragostea mea, marea, tu....Marea este prima mea iubire. Cred ca am iubit-o inainte sa o vad. Doar stiam ca este acolo si ca ma asteapta, spuse melancolica Eun Soo.
- Cum? Si eu? Eu ce sunt?
- Tu esti iubirea vietii mele. Tu esti vantul care adie si imi mangaie fata, esti soarele care imi incalzeste inima si sufletul, esti aerul pe care il respir si imi umple toata fiinta. Fara tine nu pot respira. Nu pot trai fara tine. Daca vreodata se va intampla asa ceva, mai bine mor in clipa urmatoare.
- Hei, ce vorbe sunt astea? De ce sa nu fim impreuna? Mereu mi-am dorit asta. Zilele langa tine trec atat de repede. Nu vreau sa ne despartim niciodata. Iubito sa fi langa mine mereu. Sa ne trezim ca azi in fiecare zi de acum in colo. Sa ne bucuram unul de celalalt. Hai acum sa spunem marii "buna dimineata", sa salutam soarele si sa ne bucuram. O lua de mana si o scoase afara din cort. Nu o lasa sa se incalte ci fugi cu ea de mana, pe nisipul ud de valuri, jucandu-se cu apa si cu nisipul care ii aluneca de sub picioare. Se bucurau si se jucau precum copii la malul marii. Imensitatea marii ii ameti si pe moment ramasera intr-o contemplare a ei.
- E frumoasa nu? intreba Eun Soo. O iubesc. Mi-as dori sa locuiesc intr-o buna zi la malul marii, sa vad rasaritul si apusul soarelui in fiecare zi de la geamul casei mele. Sa adorm in sunetul valurilor care vin mereu la mal. Sa ma trezeasca zgomotul pescarusilor guralivi si sa vad vapoare in larg. Cand vad marea am asa un sentiment de liniste. Sufletul meu fredoneaza o melodie, numai de el stiuta. Valurile marii imi alina orice suparare as avea. Toate le dau uitarii la malul marii.
- Mi se pare mie sau te supara ceva? intreba Jungi. Vorbesti cam ciudat. Parca ti-ai lua la revedere de la cineva. Vorbele tale sunt pline de tristete. Te framanta ceva?
- Nu, doar..... am cazut in melancolie. Hai sa nu fim tristi. Mai bine canta-mi ceva. Imi place nespus de mult cum suna vocea ta cand canti. Canta-mi si mie ceva, nu doar fanilor tai. Fi al meu cu totul azi.
- Ok, am inteles, ceda Jungi. Azi chiar voia sa faca totul pentru a o vedea fericita. Ii canta cateva cantece, si apoi improviza pentru ea o melodie. Era foarte frumos cand se concentra si dorea sa faca totul bine

·                     Ziua se scurse usor si deja Jungi simtea pareri de rau ca vor pleca si vor lasa in urma acest colt de rai. Simtea in sufletul lui, ca se facea o rana, dar nu stia de ce. Se uita pe furis la Eun Soo si o vazu preocupata. "Probabil ca si ei ii pare rau ca trebuie sa plecam". Eun Soo isi facea bagajele incet. Strangea si bagajul lui Oppa. Tinea fiecare lucru in parte, in maini si le strangea si le desfacea iar si iar.
- Hei Eun Soo, ce faci acolo? Te inchini la ele? Lasa-le ca le strangem maine dimineata cand plecam. Acum vino, vino sa mai stam pe stanci putin. E atat de placut. Hai vino, si o trase afara. E pacat sa nu folosim tot timpul. De strans putem sa strangem si maine. Acum hai sa mai privim putin valurile astea inspumate. Sa vedem cum planeaza pescarusii in apa cand prind un peste. In curand va apune si soarele si atunci totul se va intuneca si va pieri din fata noastra.
- As vrea sa fac niste poze. Ce crezi? Este tarziu? intreba Eun Soo
- Cu telefonul? De ce nu mi-ai spus. Luam aparatul foto. A... dar am uitat ca am fost rapit, rase junki. Da merge. Inca este timp. Eun Soo facu poze plajei, pe care aveau cortul, valurilor care veneau sa ude nisipul, cortului care ii oferise atata fericire, lui Jungi cand nu era atent, soarelui care aproape disparuse in apa, unor pescarusi razleti care se oprisera pe stanci. Facuse poze la tot ceea ce o inconjura.
- Hei Oppa, il striga pe Jungi.
- Ce-i, se intoarse catre Eun Soo, Jungi. Eun Soo ii facu repede o poza, si apoi statea si se uita in telefon cum a iesit.
- Sper ca a iesit bine poza, spuse Jungi. Pozele facute pe nestiute sunt cele mai reale. Arata adevarata fata a cuiva. Cand nu este pregatit sa pozeze in altceva, isi arata fata reala. Zambi si se trezi din nou in centrul unei poze. Hai gata. La ce faci atatea poze? O sa avem timp si pentru asta. Hai sa ne plimbam. O lua de mana si desculti se plimbara pe malul marii, unde valurile le spalau picioarele. Luminile indepartate ale orasului se aprindeau una cate una, parca toata bolta cereasca coborase pe pamant. Jungi o trase la pieptul lui si o tinu strans langa el. Se temea; nu stia nici el de ce, dar sentimentul asta nu voia sa-l paraseasca. Va veni o zi cand nu se va mai teme de nimic. Vor fi impreuna mereu. O sa fie cat de curand. O saruta pe frunte si apoi pe buzele care i se ofereau neconditionat. O data si inca o data, iar si iar. O ploaie de sarutari se abatuse peste Eun Soo si ea le primea fericita. Te iubesc. "Maine, ... maine nu vom mai fi impreuna. Multumesc Oppa ca m-ai iubit si mi-ai daruit atata fericire". Pregatise din timp o scrisoare, care astepta cuminte destinatarul. "Maine"...
Jungi se trezi. Nimic in jurul lui nu povestea despre Eun Soo. Nici macar o urma. O striga intrigat, "unde ar putea fi fata asta asa de dimineata"?
- Eun Soo, Eun Soo. Se alarma nici el nu stia de ce. Dar sentimentul ca s-a intamplat ceva, durea in sufletul lui. Iesi afara si o cauta nebun, pe plaja, pe stanci, langa masina, pe drumul spre oras. O cauta si o striga mereu. Intr-un tarziu obosi. Cazu obosit in praful drumului cu lacrimile curgandu-i pe obraji. Hohotea si striga numele ei neincetat. "Poate ca s-a intors la masina" isi spuse cu speranta. Se ridica si fugi intr-un suflet la locul unde masina era parcata. Nu, nu era. Plecase. Il parasise. Il lasase singur. "De ce"? Ii spusese ca il iubeste, Cum il iubeste? Asa? Plangea nestapanit si neconsolat. O dorea langa el sa-i aline suferinta. De ce? De ce plecase?
- Eun Soo, te iubesc, striga Jungi. Te iubesc, intoarce-te la mine. Dupa un timp se potoli. Incepu sa se gandeasca la rece sa vada ce are de facut. Stranse in viteza cortul si porni masina. Se opri in statia de autobuz, si incerca sa intrebe acolo de Eun Soo..
- Va rog! Nu ati vazut o fata cu par lung prins intr-o coada? Frumoasa, cu ochii rotunzi si calzi, cu nas micut, cu o gura mica parca mereu bosumflata? Cauta febril in actele lui o poza, ...o poza. A nu....nu! striga deznadajduit. Nu am nici o poza de a ei. Doamne, cum am putut face asa ceva? Am facut poze, dar cred ca sunt acasa. Am facut poze de curand, cand am fost in parcul de distractii. Am pus-o bine. Sigur. Trebuie sa fie acasa. Pleca fara nici un raspuns. Se sui in masina si conducea cu viteza spre casa. Ce diferenta era intre drumul de acum , de intoarcere si cel de venire. Cel de venire fusese plin de veselie, de rasete, de muzica. Cel de plecare era tensionat, cu lacrimi pe obraji, plin de disperare si durere. Ajunse acasa si aproape ca darama usa de nerabdare. O cauta prin toata casa sperand ca poate.... poate totusi fusese o gluma. Dupa cautari febrile in toata casa, se lasa descurajat sa cada pe un fotoliu. Atunci,... atunci zari pozele si scrisoarea. Le lua cu maini tremurande si se uita la ele fara sa scoata un cuvant, fara un gest. Lacrimile continuau sa curga, impaienjenindu-i ochii. Dadu pozele la o parte si privi scrisoarea. Mainile tremurau, tot corpul era intr-un spasm continuu. Mintea lui ratacea, nedorind sa afle continutul acelei scrisori. Dar... dar trebuia sa o deschida sa afle explicatia. Dorea sa afle "de ce", de ce plecase fara un cuvant.

·                     Cu o incetineala cumplita, desfacu scrisoarea si o citi. Nu pricepu nimic, o mai citi o data. De data asta isi sterse lacrimile cu dosul palmei si deslusi doar cateva cuvinte, celelalte parca nu aveau nici un sens. Dureau prea mult."Oppa. Te iubesc. Te-am iubit si te voi iubi pana cand nu voi mai fi pe lumea asta. Pentru mine ai fost singura speranta de existenta, am trait cu tine si pentru tine. Nu sunt egoista. Daca eram egoista si nu te iubeam pana la disperare, te lasam sa renunti la tot si atunci te aveam doar pentru mine. Dar nu. Eu te-am iubit sincer si adevarat. Nu pot cere in numele iubirii sacrificii. Eu chiar te iubesc neconditionat. Asa ca voi disparea din calea ta. Nu vreau sa renunti la tot din cauza mea. Nu vreau sa fiu motivul distrugerii tale. Tii minte? Ti-am mai spus ca nu vreau sa renunti de a fi ceea ce esti, doar pentru a fi cu mine. Stiu ca si tu ma iubesti, dar nu doresc de la tine sa te jertfesti asa. Asa ca am ales aceasta cale. Faptul ca dispar din calea ta, nu inseamna ca te voi uita vreo data, nu inseamna ca nu te voi mai iubi. Voi ramane singura cu iubirea ce-ti port. Dar nu voi fi o piedica in drumul tau. Te voi urmarii mereu cu sufletul, cu gandul. Voi fi langa tine mereu. Si ....acum, adio! Sa nu ne mai intalnim niciodata. Ramai cu bine, dragostea mea. Mi-ai oferit clipe de neuitat, pe care le voi pastra adanc in sufletul si inima mea. Adio!"
Nu mai putea plange. Era impietrit. Daca il iubea de ce il parasea? Nu intelegea asa ceva. Lacrimile secara de mult, durerea din suflet chiar daca era acolo, nu mai durea chiar asa de mult. A incercat sa se puna in locul lui Eun Soo, si credea ca si el ar fi facut acelasi lucru ca ea. Pentru dragostea lui, ea renuntase la dragostea ei. Putea sa o inteleaga, dar durea al naibi de mult. Cu timpul credea ca o va uita si viata lui va merge inainte. Trebuie sa uite si sa-si continue viata. Dar doare.... doare atat de mult. Nu regret ca am intalnit-o. Nu regret ca am iubit-o. Nu regret absolut nimic. Poate ca si ea si-a dorit ca eu sa nu regret nimic.
Eun Soo pleca, pleca fara sa se uite inapoi. Daca se uita inapoi nu ar mai fi avut puterea sa plece. Hotararea ei s-ar fi muiat si ar fi cedat ramanand. Pleca cu lacrimile siroind pe obraji. Lua primul autobuz care ajunse in statie si pleca lasand in urma ei, iubirea vietii ei. Ii spusese impresarului ce avea de gand sa faca, asa ca spera sa poata sa-l aline si sa-l incurajeze el. Inima ei se franse, iar durerea din suflet era fara margini. Dar trebuia sa traiasca. Trebuia sa se intalneasca din nou peste ani. Nimic atunci nu o va mai opri din cale. Trebuie sa gaseasca un motiv pentru a merge mai departe. Stia, ca il va durea, stia ca va suferi, dar il credea destul de puternic pentru a trece peste durerea asta. Sigur se vor mai intalni, daca nu acum, macar in urmatoarea viata. Cobora la capatul liniei, intr-un orasel. Se aseza pe o banca si incepu sa se gandeasca, la ce ar trebui sa faca. Intai de toate dadu telefon la locul ei de munca si ceru desfacerea contractului de munca. Apoi isi retrase toti banii din banca, lichidandu-si conturile. Telefonul, isi schimba cartela si isi lua alt numar. Rupse orice contact cu viata ei trecuta. De aici lua un alt autobuz si ajunse in Incheon, un oras pe malul marii. Un oras aproape de Seul, de Jungi. Niciodata nu o va cauta asa aproape de el. Nu putea trai in izolare totala. Voia sa stie totul desore Oppa. Macar asa putea supravietui. Acelasi soare rasarea pentru amandoi. Acelasi vant le ducea mai departe dorintele. Singura ei alinare era, ca marea, marea era langa ea. Putea sa retraiasca in fiecare zi, clipele petrecute cu Oppa la malul marii.
.....................
Trecura mai bine de doi ani. Eun Soo era invatatoare la un orfelinat. Ii invata pe copii, primii pasi spre muzica, desen, spre arta in general. Era curtata de un om bun, dar care nu ajunsese niciodata la inima ei. Acel barbat ar fi vrut sa se casatoreasca cu Eun Soo, dar aceasta nu-i dadea nici cea mai mica speranta. Mereu il respingea delicat, fara sa-l ofenseze. Poate ca blandetea cu care ea spunea mereu nu, il ambitiona sa nu renunte. A reusit cu greu sa afle cate ceva despre ea. Singurul lucru care il descoperise despre ea, era ca avea un adevarat cult pentru actorul Lee Jun Ki. Ii urmarea cariera si stia totul despre el. Putea spune ca era o adevarata fana a lui. Nu ii intelegea pasiunea, dar i-o tolera. Intelegea ca acest lucru o facea fericita. Cand primea noutati despre acest actor, fata ei se lumina toata si incepea sa zambeasca. Era asa de frumoasa atunci. In restul vietii, pe fata purta o masca a tristetii. Tot timpul ingandurata, tot timpul preocupata de ceva. De multe ori aveai impresia ca nici nu stie sa traiasca pe lumea asta. Mereu calma, mereu cu bun simt, a reusit sa castige inimile celor din jurul ei si acestia au acceptat-o asa cum era. Putin melancolica, putin trista, dar un om pe care te puteai baza. In tot acest timp Eun Soo nu uitase nimic. Iubirea ce i-o purta lui Jungi era mai aprinsa. Stia ca fusese plecat mai bine de sase luni in Japonia unde a facut un film si apoi a avut mai multe fanmeetinguri. Datorita internetului a aflat totul. A fost "prezenta" si la acele fanmeetinguri. Stia ca de fiecare data, la finalul acestor intalniri, Jungi ii dedica ultima melodie.

·                     Era ca un colac de salvare aruncat catre cel care se ineaca. De fiecare data plangea si suferea cumplit. Aflase ca nu este singur (niciodata nu i-a placut singuratatea), ca are diverse prietene pe care le schimba fara a se atasa de vreuna. Simtea ca nu a uitat-o, dar durerea nu mai era asa de acuta. Viata lui de vedeta curgea normal, asa cum impresarul isi dorise.. Tot ce tinea de publicitate, de actorie, de film, Jungi le indeplinea fara sa-i pese ca se extenueaza. Din contra. Simtea ca daca munceste mult va putea uita. Toate astea Eun Soo le stia, fara ca ele sa fie scrise undeva. Il cunostea prea bine ca sa stie asa ceva. Ce mult isi dorea sa-l revada. Ce mult dorea sa-i auda vocea. Voia sa-l vada fata in fata. Ii era un dor cumplit. Tanja dupa imbratisarea lui, dupa sarutarile lui. De multe ori zacea la pat cu febra care ii ardea trupul, dorind sa fie langa el. Avea vise in care Oppa era langa ea si ii mangaia fata si ii dezmierda parul. Traia atat de intens aceste vise , ca isi dorea sa nu se mai trezeasca niciodata. Lacrimile continuau sa cada si inima era suferinda. Durerea profunda care o simtea ii macina sufletul. Singura alinare era atunci cand copii de la orfelinat erau interesati de ceea ce Eun Soo le preda. Atunci erau clipe cand uita de Oppa si de durerea ei. Se dedica cu trup si suflet acestor copii, napastuiti de soarta. Voia sa-i ajute un pic, alinandu-le sufletele cu ceva frumos. Singura cale de a ajunge la inimile lor a fost arta. Cand desenau, sau cand cantau, erau pierduti in visare. Uitau in ce lume urata traiau. Aceste suflete mutilate de soarta ce le fusese scrisa, erau pline de incantare, atunci cand Eun Soo le vorbea sau le arata cum sa deseneze ceva. Acesti mici ingeri, o iubeau neconditionat pe Eun Soo. Doar ea reusea sa le smulga cate un zambet. Le arata mereu comoara pe care ea o avea. Pozele cu Jungi. Era in stare sa vorbeasca despre el ore intregi. Nu se plictiseau niciodata. Ii sorbeau cuvintele invatatoarei, radeau cand radea ea, se intristau cand ea cadea pe ganduri. Ajunsesera sa-l iubeasca pe Jungi datorita invatatoarei. Singura lor dorinta acum era de a-l intalni pe Jungi in realitate.
Nu chiar departe de locul unde toate acestea se petreceau, isi ducea si Jungi viata, care acum i se parea anosta, searbada, fara rost. O rutina zilnica. Prietenele, asa zisele prietene cu care traia alaturi, erau asa de diferite fata de Eun Soo. Toate erau zgomotoase, radeau zgomotos,tipau si strigau tot timpul la cei din jurul lor. Toate isi doreau lucruri scumpe, de la Jungi, pe care acesta plictisit de atatea fandoseli le cumpara in speranta ca va scapa cat mai repede. Nici una nu-i gatise, nici una nu-i spalase vreodata rufele. Toate asteptau de la el daruri si sa fie duse la cat mai multe petreceri. Fastul cu care se inconjurau il facea sa fie scarbit de toate aceste oportuniste. Deseori lacrimile i se innodau in barba si se gandea adesea la Eun Soo. Ce comoara avusese si cum a pierdut-o. Cand se intorsese acum doi ani din excursia aceea , angajase o agentie de detectivi sa o gaseasca pe Eun Soo. Cautarile au fost zadarnice. Nu a reusit sa o gaseasca. Si acum din cand in cand mai pastra legatura cu detectivul, dar fara nici un folos. Rascolise tot litoralul, o cautase si prin banci, degeaba. Parca intrase in pamant. Compania de telefonie nu putu sa-i dea nici un raspuns. Fata se evaporase. Zile si nopti avu febra si a fost bolnav. Ce dorise de la viata? Un pic de fericire. O dorea pe Eun Soo. Cand se gandea la ea i se strangea stomacul. O vedea in toate femeile de pe strada. Cand i se parea ca o zareste fugea catre acea femeie. Aceasta il privea nedumerita iar el izbucnea in hohote de plans prabusindu-se in mijlocul strazii. A fost destul de bolnav, dar apoi si-a revenit si a inceput sa munceasca din nou, mult, tot mai mult pana la extenuare. Nu isi lasa nici o clipa libera ca sa nu fie nevoit sa se gandeasca. Mereu gandurile ii fugeau la Eun Soo. La dragostea vietii lui. Somnul lui devenise chinuit, avea cosmare si nu se odihnea deloc. Ii era teama sa adoarma. Unde erau zilele cand dormea fara griji? Eun Soo unde esti? Trecusera mai bine de doi ani, dar amintirile erau atat de vii, de clare. Era constient ca o iubea pe Eun Soo, dar incerca din rasputeri sa umple golul lasat de ea. Prin perindarea multelor fete prin viata lui, spera sa poata uita, macar o clipa de Eun Soo, dar nu facea decat sa-si aminteasca si mai mult de ea. Tot timpul facea comparatie intre fetele actuale si Eun Soo. " Eun Soo facea asa, arata asa, ii statea bine asa." Fetele treceau printr-un filtru nemilos. Standardul fiind foarte ridicat. Nimeni nu se ridica la acelasi nivel macar, darmite sa-l intreaca. Se stapanea cu greu sa nu strige, sa nu urle, sa nu planga deznadajduit. Avea nevoie de Eun Soo, dar oricat a cautat-o nu a gasit-o. La fiecare fanmeeting se uita prin sala incercand sa o vada printre spectatori. De fiecare data canta o melodie doar pentru ea."Eun Soo, unde esti? Mi-e dor de tine. Vreau imbratisarea ta, vreau sarutarile tale".
Min Shi dupa ce scoase afara ultima dintre fetele care candidasera la titlul de "prietena" a lui Jungi, se intoarse si....
- Jungi, de saptamana viitoare ai un film de turnat. E in orasul Incheon. Vom avea acolo o locatie nimai pentru noi, vorbi vesel Min Shi.
- Ce fel de film este? intreba aproape indiferent Jungi. Aventura, de dragoste, razboi? Ce?
- E o drama romantica, spuse Min Shi cam cu teama in glas. Stia ca Jungi nu dorea genul asta de filme de cand disparuse Eun Soo.
- Off, din nou? Se pare ca ai facut un fel de angajament, ca sa fac numai genul asta de filme. Chiar nu mai exista si alte tematici? As vrea sa fac un rol negativ, unde sa iau si sa dau multi pumni.

·                     Un film cu spioni si lupte de strada. Chiar nu gasesti asa ceva, sau ceva istoric. Am energie in mine pe care trebuie sa o consum. Simt nevoia de miscare fizica. Crezi ca este din cauza fetei mele? E prea efeminata? Nu prea arata a barbat nu? Mereu mi-am facut probleme de genul asta. Ai semnat deja? Nu vreau sa-l fac, spuse hotarat Jungi
- Ce sa fac? Am semnat deja si ajustarile au fost facute ca pentru tine. Rolul ti se potriveste ca o manusa, parca a fost creat pentru tine. De fapt tot scenariul a fost scris, avandu-te pe tine ca baza de inceput. Si semnatura am dat-o de trei saptamani. Deci nu se mai poate face nimic. Daca nu iei rolul asta, si incerci sa reziliezi contractul, vom fi dati in judecata, vom pierde sigur si o gramada de bani. Chiar nu ne permitem luxul asta.
- Pana cand o sa fiu sclav pe plantatie Min Shi? E ultima oara sa stii. Data viitoare vom discuta impreuna proiectele care le voi face. Nu voi mai semna nimic pana nu vad eu. Daca continui asa iti garantez ca te voi face raspunzator de tot si vei suporta singur consecintele, trecu la amenintari Jungi. Sa nu crezi ca glumesc. Sunt foarte sigur si sincer cu tine. Te-am avertizat sa sti. La prima greseala de genul asta, nu mai lucrezi pentru mine. Acum zii. Cand trebuie sa fim la Incheon? Sa-mi lasi scenariul sa-l citesc.
- E pe birou. Te rog sa-l citesti inainte de a merge la Incheon. E bine sa fii pregatit spuse repede Min Shi si pleca inainte ca Jungi sa mai poata spune ceva
- Inca un oras pe care nu il cunosc. Poate...poate ca aici voi avea sorti de izbanda si o voi gasi pe Eun Soo. Si daca o gasesc? Ce va fi? Ce ii voi spune, ce o voi intreba? De ce ai plecat? Nu, nu trebuie sa-i cer socoteala. Imi va spune ea singura ce trebuie sa stiu. Macar de as gasi-o. Restul nu are importanta. Vreau sa o gasesc. Atat vreau. Apoi nu stiu ce va fi. Principalul este gasirea ei. Oare cum a trait? A suferit fara mine? Ma mai iubeste? Lacrimile se faceau simtite in coltul ochilor. Hai gata . Nu vreau sa mai plang. Mobilizat de aceste ganduri se apuca sa citeasca scriptul. Il cuceri de la primele pagini. " Se pare totusi ca alegerea nu este rea. Chiar vreau sa joc rolul asta. Este aproape de ceea ce simt". Acum abia astepta sa faca acest film. Astepta cu nerabdare clipa cand vor pleca in Incheon. Vor sta mai multe luni, asa ca....Iata ca ziua mult asteptata sosi si bagajele erau facute, autocarul era pregatit. Plecara voiosi la drum. Jungi era stapanit de o nerabdare ciudata. Ziceai ca are intalnire cu cineva, asa emotii avea. Poate din cauza sperantei care a renascut, speranta ca poate acum in tot acest timp va reusi sa o gaseasca
- Bine ca am ajuns. Baieti hai sa ne facem comozi spuse Min Shi. Jungi, ai apartamentul din fata piscinei. E cel mai retras asa cum ti-ai dorit. Poti sa-ti aduci prietenele, fara ca macar cei din jur sa stie. Ai o intrare separata, rase Min Shi. Sper sa te simti bine si sa muncesti cu spor. Mai tarziu mergem prin oras.
- Ok. Lasa-ma putin, sunt destul de obosit de drum. Intra in locuinta spatioasa, care ii fusese amenajata, doar pentru el. Se uita de jur imprejur si se declara multumit. Nu ii placea fastul. Se simtea bine cand toate in jurul lui erau simple si comode. Era asa cum ii placea. Se arunca pe pat asa imbracat si adormi. Un somn adanc fara cosmaruri, cum de multa vreme nu mai avusese. In vis il vizita Eun Soo care ii mangaia fruntea indepartandu-i parul cazut pe fata. Ii simti si mirosul, nu numai atingerea. Se trezi ud de tot, de transpiratie si se uita cu mirare in jur pentru ca nu o gasea pe Eun Soo. Visul fusese aproape real. Nu, sigur o sa innebunesc, cat de curand. Trebuie sa am o explicatie cu Eun Soo. Asta m-ar readuce cu picioarele pe pamant. Trecura mai multe saptamani in care Jungi nu avu timp nici sa respire. Cautarile le amanase de pe o zi pe alta. Filmarile erau intr-un ritm alert de dimineata pana seara, de multe ori fara intrerupere. Acum dupa acest ritm alert, parca se mai domolisera un pic. Avea timp mai mult. Cand filmau, a vazut ca erau pe malul marii. Isi dorea o plimbare pe malul marii. Asa ca isi puse un trening si pleca singur sa se plimbe. Malul marii ii trezea amintiri placute dar si dureroase. Colinda asa fara tel pe multe strazi intortocheate, pana ajunse pe malul marii. Tocmai soarele avea ultimile sclipiri inainte sa apuna, de undeva din apropiere se auzea o muzica care se potrivea cu apusul de soare. Pe plaja acum goala, mai erau cativa copii care alergau de zor impreuna cu profesoara lor. Toti erau asa de bucurosi, zgomotosi, veseli. Ceva parca ii aminti de Eun Soo si statu multa vreme si-i privi. Acea priveliste parca ii linisti sufletul.
- Doamna profesoara, putem sa mai ne jucam un pic? Stiu ca este tarziu, dar este asa de placut aici, spuse unul dintre copii mai marisori.
- Da, fie. Dar azi parca vad ca domnul director o sa ne certe. Riscam sa nu ne mai lase niciodata sa iesim, spuse resemnata Eun Soo.

·                     Intotdeauna ceda la rugamintile acestor copii. Se aseza pe nisip si privi lung soarele care disparea incet la orizont. Marea calma, aducea mici valuri spre tarm. Pescarusii se dusesera la culcare. O noua zi s-a sfarsit. Va veni o alta. Haideti copii sa plecam. E timpul. Facu apelul si constata ca sunt toti. Uitandu-se dupa copii, zari barbatul acela tanar care statea pe nisip si contempla marea. O fractiune de secunda inima ii batu mai repede si....atat. Aduna copii si plecara. O ultima privire aruncata catre acel tanar si o ultima privire catre mare. Atat.
- Hei, unde ai plecat asa singur? intreba Min Shi Abia te-am gasit. Hai sa mergem. Nu mai este nimeni aici. Esti bine? Iar esti trist?
- A nu. Doar ca eu... eu mi-am adus aminte de Eun Soo. Stii de ultimile zile petrecute cu ea pe malul marii. Ceva de aici se aseamana cu acea zi. Ofta si se ridica scuturandu-si pantalonii de nisip..
- Hai sa mancam. Deodata imi este foame, spuse Jungi...............
- Se pare ca Jungi face un film aici zise Kang Joon catre Eun Soo. E de ceva vreme aici in oras. Cunosc pe cineva din stafful lui. Vrei sa faci o vizita pe platourile de filmare, impreuna cu copiii de la orfelinat? intreba preocupat Kang Joon si se uita catre Eun Soo care nu scosese nici un cuvant. Hei ce-i cu tine Ti-e rau? Eun Soo se prabusise pe scaun si nu putea vorbi. Palise toata si o transpiratie rece ii inundase fruntea. Kang Joon ii aduse un pahar cu apa si deschise geamul sa intre aer. Am spus ceva ce nu trebuia? intreba Kang Joon.
- A nu...nu. Mi s-a facut rau deodata. Nu e din cauza ta. Lasa-ma un pic. O sa-mi revin.Dupa un timp Eun Soo isi reveni si ceru mai multe explicatii. A da, spune-mi acum ce spuneai mai inainte sa mi se faca rau?Despre Jungi?
- Da. Face un film aici in orasul nostru, si spuneam ca am pe cineva cunoscut in stafful de la filmari. Iti propuneam o vizita pe platouri impreuna cu copiii. Ce zici? Te-ar interesa?
- Oh. Da. Chiar as vrea. Cand? Cum? Ce trebuie sa fac? Sa-mi spui din timp sa pot vorbi cu directorul scolii sa pot invoi copiii. Ce speranta nesperata. Dar cu toata relatia de care dispunea Kang Joon, se dovedi un lucru greu de infaptuit. Cu greu reusi sa obtina permisiunea pentru vizita si asta nu asa de curand. Programarea vizitei era pentru o data foarte indepartata, aproape de sfarsitul filmarilor. Degeaba se chinui sa decaleze data, sa fie mai recenta. Nimeni nu dorea acest lucru.
- Se pare ca Jungi a dat dispozitii clare, in privinta acestor vizite spuse Kang Joon. A spus ca poate fi distras de la munca.
- Dar nu este nimic. Decat de loc... o sa asteptam termenul spuse trista Eun Soo. Oricum iti multumesc. Ai facut tot posibilul pentru mine. Poate ca ma crezi un pic nebuna nu?
- Ei nu mai spune asta. Lasa sa treaca un pic de timp si poate ca vom reusi ceva mai incolo. Hai ca te las. Trebuie sa plec. Am de lucru. Pa. Ne vedem mai tarziu.
Din cauza rezultatului isi dori sa mearga sa vada marea. Plaja era pustie. Poate pentru ca era mijlocul saptamanii? Nu stia. Oricum nu-i pasa. Era asa cum dorea. Marea azi era agitata, valuri furioase se spargeau de stancile de la mal. Eun Soo isi alesese tocmai acel loc pentru meditatie. Se urca pe stanci si se aseza cu fata spre intinderea marii. Privea ingandurata toata zbaterea aceea a marii. Valuri de diferite marimi veneau cu repeziciune spre mal. Eun Soo compara marea cu tumultul ce-l simtea in suflet. Era necajita dar si satisfacuta. Necajita ca trebuia sa astepte atat de mult si satisfacuta pentru ca totusi il va vedea. Dupa atata timp va putea sa-l vada, sa se apropie de el. Multa vreme statu pierduta in ganduri, privind marea. Ce ciudat. Chiar daca marea era furioasa, ei ii dadea un sentiment de liniste. Nici nu isi dadu seama ca se inserase. Trebuia sa plece acasa. Ii era din ce in ce mai greu sa plece de pe plaja. Ar fi vrut sa ramana acolo, dar........Cu atentie sporita cobora de pe stanci, si pleca de-a lungul tarmului spre casa. Abia ce pleca Eun Soo de pe stanci, ca acestea primira un alt vizitator. Jungi, el era. Si el alese acelasi loc. Chiar de prima data cand venise pe plaja isi propusese sa se duca la acele stanci. Acele stanci ii readuceau aminte de Eun Soo. Poate ca era foarte aproape de ea si nu stia. Pleca si el dupa ceva vreme. Pleca si el de-a lungul tarmului, urmand parca un traseu din-nainte stabilit. Isi propusese ca de acum in colo, sa vina mai des pe malul marii. Urmara iar cateva zile pline. Oboseala isi spunea cuvantul mult mai des. Jungi dorea sa se odihneasca, dar era imposibil in ritmul asta. Eun Soo gravita in jurul studioului de filmare, incercand zadarnic sa intre. Se ferea sa fie vazuta de Min Shi. Probabil ca ar fi gonit-o din nou. Voia sa-l vada pe Oppa macar in treacat.Incepuse sa neglijeze si copiii la scoala, iar directorul chiar o amenintase. Dar ce sa faca? Nu putea sa se impotriveasca dorintei care o stapanea. Asa o gasi Kang Joon, lipita de poarta studiourilor de filmare.
- Eun Soo! Ce faci aici? Ti-ai iesit din minti? Chiar nu te mai poti controla? o mustra Kang Joon.
- Eu, ... eu trebuie neaparat sa intru. Intelegi? Trebuie neaparat sa-l vad., spuse cuprinsa de febra Eun Soo si lesina in bratele lui. Tocmai se deschisese poarta si Jungi iesea sa se duca la o plimbare. Asista la aceasta scena si voi sa dea o mana de ajutor. Se apropie incet si....se dadu cativa pasi inapoi. Nu se poate. Visez.
- Scuza-ma, te rog spune-mi ce se intampla? intreba el cu glas pierdut si cu ochii pironiti asupra fetei care era lesinata.
- Nu se vede? A stat aici cateva zile, dorind sa intre sa vada actorul ei preferat si au parasit-o puterile. Cred ca nu a mancat si nu a dormit de ceva vreme, raspunse suparat Kang Joon.
- Pot sti cine sunteti? intreba Jungi.
- Cine intreaba? raspunse Kang Joon deranjat.
- Ma numesc Lee Jun Ki si sunt actorul pe care aceasta femeie il cauta, raspunse Jungi aproape fara glas.
- Kang Joon, sunt prietenul ei, raspunse un pic mai domolit.
- Cred ca trebuie sa fie dusa la spital. Si cred ca este responsabilitatea mea. Nu din cauza mea se afla ea aici in aceasta stare?
- Lasa ca o duc eu. Nu iti face griji, ii spuse Kang Joon, incercand sa o ia in brate pe Eun Soo. Dar Jungi fu mai rapid si isi cuprinse in brate comoara si deja oprise un taxi. Se urca cu Eun Soo si pleca in viteza lasandu-l pe Kang Joon in mijlocul strazii uluit.

·                     - La spitalul cel mai apropiat, striga Jungi. Repede. Te rog sa conduci cat mai repede.
- Da am inteles. Dupa zece minute au ajuns la spital si acum ii acordau primul ajutor.
- Cine este responsabil de aceasta femeie? intreba un doctor , abia sosit in sala de asteptare.
- Eu, spuse repede Jungi. Ce se intampla? Este grav?
- Nu, este doar deshidratata si nemancata. Atata tot. Trebuie sa se odihneasca si maine va fi ca noua. Acum are o perfuzie si cand se termina va putea pleca acasa fara probleme.
- Domnule doctor, va multumesc, spuse Jungi cu ochii plini de recunostiinta.Dar si-a recapatat cunostinta?
- Da puteti intra. E perfect lucida.
Intra in camera unde Eun Soo primea primul ajutor si ramase pironit in usa. Abia acum isi dadu seama ca era Eun Soo. Eun Soo a lui. Sigur nu visa.
- Eun Soo! Ce crezi ca faci? intreba Jungi incercand sa faca pe suparatul.
- Oppa! Oppa esti chiar tu? Mi-a fost dor de tine. Nu ne-am vazut de ceva vreme spuse timida Eun Soo.
- Si cine este de vina? Cine a fugit fara sa spuna nimic? Eish. Nu pot sa cred. Esti chiar tu? O lua in brate si o strangea mai sa o sufoce. Nu,...nu spune nimic. Nu vreau sa aud nimic inca. Avem timp. Sa fi sigura ca nu mai scapi de mine niciodata. Nu iti voi mai da drumul.
Nu mai avea rabdare. Chema doctorul, care o consulta inca o data si la insistentele lui Jungi ii dadu drumul sa plece. Luara un taxi care ii duse la apartamentul lui Jungi. Intrara pe intrarea separata si Jungi o instala confortabil in mijlocul patului, aducandu-i tot ce avea nevoie. Se ocupa de ea vreme indelungata, asezandu-i perna, invelind-o, punandu-i comprese, aducandu-i ceva de mancare si de baut. Nu o lasa nici un moment singura. Eun Soo nici nu putea vorbi de extenuare, dar il urmarea cu privirea peste tot. Intr-un tarziu adormi. Adormi si Jungi cu capul sprijinit de marginea patului, tinand mana femeii iubite. Ii strangea mana fara incetare, parca asigurandu-se mereu ca este langa el.
Dimineata ii gasi in aceleasi pozitii. Jungi se trezi si acum statea si studia fiecare trasatura de pe fata femeii iubite.
- Eun Soo, Eun Soo esti reala? intreba incetisor Jungi. Intinzandu-se ca o pisica la soare, Eun Soo deschise ochii si ii zambi.
- Oppa! Sigur nu este un vis nu? Intinse mainile si ii lau obrajii in maini. Atinse fiecare loc de pe fata lui, ii mangaie parul si ii dezmierda fruntea. Se intinse si-i saruta fruntea, nasul, ochii, buzele. Jungi o cuprinse in brate si o saruta patimas, o data si inca o data, iar si iar. In lume nu existau decat ei doi. Restul lumii nu mai era. Clipele de tandrete, de dragoste erau impartasite de amandoi.
- De azi Eun Soo, nu mai pleci. Vei ramane cu mine aici. Fi a mea pe vecie. Nu te-am uitat nici o clipa. Am tanjit dupa atingerea ta, dupa sarutarile tale. Te iubesc.
- Oppa, si eu te iubesc. Nu a fost nici o clipa in care sa nu ma gandesc la tine. Nu mai plec. Voi ramane cu tine atat cat iti doresti. Nu voi mai fugi.Abia acum imi dau seama cat rau ti-am facut. Am crezut ca fara mine iti va fi mai bine, dar se pare ca m-am inselat.
- Atat am facut. Am supravietuit. Viata fara tine a fost anosta. Am regretat mereu ca nu suntem impreuna. Am muncit ca un nebun sperand ca pot uita. Sa te pot uita. Dar in jurul meu erau prea multe lucruri care imi reaminteau de tine. Promite-mi ca nu o sa ma mai parasesti. Da? Eun Soo! Promite-mi
- Da iubitule, iti promit. Voi fi alaturi de tine. Timpul s-a oprit in loc, iar cei doi indragostiti se bucurau unul de celalalt fara incetare.
Dupa ce filmarile se terminara, Jungi si Eun Soo s-au casatorit, pe tarmul marii, jurandu-si unul altuia dragoste eterna. Acum se plimbau mana in mana. Se imbratisara si Eun Soo ii zise:-
Kiss me, kiss me again and again si se lipi de el intr-o ruga profunda. Ochii ii erau luminati de apusul soarelui, capatand reflexe auri, iar gura astepta cuminte sarutarile cerute. Ce putea fi mai frumos? Jungi era fericit, Eun Soo era fericita, vor urma zile pline de fericire. Amandoi meritau sa fie fericiti. Apusul de soare scalda marea cu ultimile straluciri, apoi totul se va cufunda in intunericul noptii.
Maine va fi o alta zi



END

Hansik

M-am indragostit de mancarea traditionala coreeana de la TVR1, cand am urmarit serialul: Giuvaerul Palatului. Excelent serial! Este primul serial pe care l-am urmarit si a doua oara cu placere. Minutiozitatea cu care preparau felurile de mancare si cum le asezau in mici boluri pe masa te lasau fara grai. Prezentarea bogata in culori diverse pe aceeasi farfurie iti facea gura sa saliveze instantaneu. Erau o bucurie pentru ochi si pentru papilele gustative.

De aceea, m-am decis sa impart cu voi cateva secrete din bucataria coreeana pe care m-am straduit sa le aflu

Hansik este o mancare coreeana care contine mai putina carne decat bucataria chineza si are in componenta mancare fermentata, legume asortate si orez. Este foarte nutritiva si devine din ce in ce mai populara in jurul lumii pentru beneficiile ei sanatoase.

           Masa traditionala coreeana are un numar mare de feluri de mancare. De regula familia si prietenii se aduna in jurul mesei servindu-se din fiecare fel de mancare. Acesta este un obicei coreean de a face orice impreuna. Principalele feluri sunt orezul fiert si kimchi. Singurele feluri care nu se impart sunt orezul fiert si supa (guk). Bibimbap, galbi, bulgogi, hanjeongsik, sunt feluri de mancare tipic coreeana, care imbina legumele, carnea si orezul intr-o armonie de culori si arome.
             Mancarea traditionala consta in orez, legume si peste, cu toate ca astazi coreenii consuma carne destul de multa. Numarul mare de feluri hranitoare servite la masa este tipic coreean. Cel mai important dintre acestea este kimchi, facut din varza chinezeasca, ridiche alba sau castraveti. In anul 2006, "U.S. Health Magazine" a numit Kimchi ca fiind una dintre cele 5 mancaruri sanatoase din lume, fiindca aceasta era o dieta hranitoare. Chiar si medicina moderna a demonstrat eficacitatea mancarurilor fermentate care controleaza diferite tipuri de cancer. Inca din antichitate, salatele facute din radacini vegetale ca ridichile albe si taro (tuberculi comestibili), au facut o importanta parte din dieta Coreei. Kimchi, cea mai faimoasa parte a mancarii Coreei, ofera o varietate bogata de gusturi si imagini, depinzand de ingredientele si metodele folosite. Coreenii fermenteaza si boabe de soia pentru a face diferite sosuri.  Boabele de soia sunt fierte, zdrobite in mojar si apoi lasate la fermentat, rezultand pasta de soia, sos de soia, si pasta de soia rosie.
                   Felul 5, cerealele, se serveste cand este luna plina. El contine orez, mei, fasole rosie, iarba barboasa (sorg) si fasole lata.
                   Prajiturile de orez (gatit in abur) in 5 culori, ciupercile facute in wok, orezul in foi de lotus si ceaiul din petale de lotus sunt feluri care se servesc in zile de sarbatoare si la ocazii speciale pentru fiecare familie. Diverse ingrediente sunt folosite in bucataria coreeana pentru a amesteca savoarea si a echilibra nutritia. Coreenii au o multitudine de metode de a pastra mancarea.
                    Va urez succes in incercarea de a gati mancarurile prezentate si pofta buna!