E frumoasa, e fascinanta, e misterioasa. Prin felul meu de a fi, am fost curioasa. Am descoperit o lume noua, mentalitati si firi de oameni noi. Comportament si dogme noi. O limba noua. Cand priveam la televizor filmele bulgaresti sau rusesti inchideam sonorul si urmaream doar subtitrarea. Dar odata ce am vazut primul serial coreean, am auzit limba lor, am simtit muzicalitatea ei, mimica actorilor atunci cand vorbeau, am ramas extrem de impresionata. Incercam din rasputeri sa memorez macar un cuvant din ceea ce auzeam. M-am indragostit. Nu stiu cum si in ce fel. Tanjeam sa ajung mai repede acasa si sa ma uit la serialul preferat. Doream sa revad faze care mi-au placut. Parca cineva drag ma astepta in pragul casei. Apoi am inceput sa am vise. Vise minunate cu personaje din serial, cu locurile frumoase, aratate in el. Parca deodata eram si eu parte din ele.
Televizorul este pentru mine acum doar un monument peste care se aseaza praful. Nu gasesc nimic interesant. In schimb internetul mi-a deschis poarta catre o lume de vis. Incet, incet am reusit sa aflu mai multe despre Coreea. Am ramas uimita cata lume iubeste Coreea (in mod deosebit). Informatii, multe detalii pe care m-am bucurat sa le aflu. Apoi am descoperit muzica... si mai veche cu instrumente traditionale, cu sunete scoase parca dintr-o cutie de clestar... si mai noua cu tonalitati calde care mi-au invaluit inima. A cucerit si ultima reduta. M-am predat neconditionat.
De ce iubesc Coreea ? Nu stiu. Face parte din sufletul si fiinta mea !
A voastra/al vostru, fulvia
Mulţumesc că ai împărţit sufletul tău cu noi. Nu cred că am citit o "declaraţie" mai frumoasă pentru Coreea decât cea scrisă de tine. Foarte frumos, felicitări draga mea unnie.
RăspundețiȘtergere