Korea House Bucuresti

Wow! Pentru inceput asta pot spune. Baiatul meu mi-a zis: mama cum poti vorbi despre mancare fara macar sa o gusti? Eu spun ca am avut dreptate sa ma indragostesc de aceasta mancare chiar inainte s-o gust, fiindca vazand maiestria cu care este pregatita, nu are cum sa nu fie buna. In primul rand, cine a inventat metroul a fost un om destept. Pentru un traseu de doua ore si jumatate, timpul cu metroul s-a scurtat la doar o ora, din casa pana in restaurant. Dupa ce iesi din metrou la statia Jiului, mai mergi cam cinci minute, printr-o zona rustica. Sa nu uitam ca, pana de curand, era marginea Bucurestiului, fara blocuri multe, doar cateva razlete.
La intrare ne-a intampinat un barbat 100% coreean. Fiica mea s-a repezit sa-l intrebe, in limba engleza, in ce limba doreste sa comunicam. Tipul i-a raspuns (putin mirat): �Romaneste !� Ne-a imbiat sa urcam scarile la etaj, dupa ce a sunat la o sonerie. Sus, un ospatar (roman), ne-a invitat sa luam loc la masa si ne-a adus meniurile. Bineinteles ca am ales ce am crezut noi (meniul era explicit si in romana si avea poze la prezentare). Cand am comandat, ospatarul foarte politicos ne-a sugerat sa luam si altceva. Bineinteles ca am acceptat bucuroase recomandarile unui cunoscator.
Am comandat pe langa orez:
Dubu Kimci, adica tofu, legume, carne de porc, kimchi picant. La acest fel am mai avut salate din partea casei: cartofi pai inabusiti cu legume, ton cu legume picant, kimchi, dovlecei inabusiti cu legume, pane de legume.

Bulgoghi, adica carne de vita marinata prajita cu legume (ardei gras verde si rosu, ceapa arpagic, praz, ciuperci si foi de varza), nepicanta.
Kimbap, adica rulouri de orez, legume, sunca, alge, ou, castraveti, morcovi, susan si sos de soia cu ceapa verde. Noi numim acest fel sushi coreean.

Ciocumi Pokimi, adica pui de caracatita, legume in sos dulce-picant (dovlecei, ardei iute, praz, morcov si, bineinteles, kimchi).

Am comandat cate o portie din fiecare. Nu am putut manca doua persoane tot, portiile au fost generoase. Am rugat ospatarul sa ni le puna la pachet, ca nu te indurai sa lasi pe masa felurile de mancare. Nu neaparat de bani, ci de gustul lor. Mancarea era facuta atunci pe loc. Toate felurile de mancare erau de o fierbinteala puternica. Cand am mancat Dubu Kimci ne-a luat gura foc si am lacrimat instantaneu. Am baut un pic de apa si am stins iuteala. De departe a fost cel mai bun fel. Noi i-am dat nota 4 din 5. Kimbapul a meritat nota 5. A fost excelent! Usor, hranitor si cu o multime de gusturi in interior. Bulgoghi a avut un gust usor dulceag de la ceapa si arpagicul din interior. Caracatita a fost foarte condimentata si picanta, dar si usor dulceaga. Dupa fiecare inghititura, imi clateam gura cu apa, din dorinta de a simti un alfel de gust. Pana si mirosurile erau pe masura.

Un lucru important: cu toate ca ma inarmasem cu vointa si putere pentru a rezista mirosului de kimchi (toata lumea a spus ca miroase groaznic), nu am avut parte de asa ceva. Nici un miros neobisnuit nu plutea in aer. Totul a fost perfect. A fost o experinta de neuitat si trebuie sa mai merg cel putin o data. De asemenea, aici am aflat si de cursuri de limba coreeana. Ospatarul a tinut sa ne informeze de tot felul de evenimente care au loc la restaurantul lor si ne-a poftit cu mare placere si alta data.
A, era sa uit: preturile. Intr-adevar, sunt un pic peste masura noastra, dar pot spune ca trei persoane (a treia a mancat ce am luat la pachet) s-a saturat bine cu ceea ce am comandat si ne-a costat, impreuna cu berea si apa, 212 lei.
Mult? Putin? Ramane sa decideti si voi. Va invit pe toti la Korea House in Bucuresti.
Pofta buna!