concurs insula jeju

La aproximativ o ora cu avionul de la Seul se afla Insula Jeju, cunoscuta si sub denumirea de Insula Zeilor cu o suprafata de aproape 1900 km patrati. Ea face parte din cele sapte minuni ale naturii din lume. Plaje de vis, munti cu inaltimi de 1950 m, toate formele de relief pot fi intalnite pe aceasta insula. Atractii deosebite: parcul national Halla-san, castelul de sticla, cascada Cheonjiyeon, coasta Daepo, gradina pietrelor(niste statui care seamana cu cele ale incasilor), pesteri, craterul vulcanic Sangumburi-cel mai mare vulcan stins din lume. 

O alta atractie este si muzeul ursuletilor de plus, care atinge un numar record de vizitatori in orice perioada a anului. Aici exista si Jeju Love Land un parc tematic unde troneaza 140 sculpturi erotice inca din anul 2004. China a dorit sa faca o copie a acestuia dar in 2009 proiectul a fost abandonat. Insula Jeju este destinatia perfecta pentru cuplurile proaspat casatorite pentru a petrece aici luna de miere. Daca ziua turistii se pot bucura de minunile naturii, noaptea o alta lume se desfasoara in special in centrul vechi al orasului. Restaurante rafinate, baruri unde se poate face karaoke, cazinouri si pub-uri, hoteluri de lux si multe statiuni. Toate acestea sunt la dispozitia turistilor pana tarziu in noapte. Rasarituri spectaculoase si apusuri de soare care te lasa fara cuvinte. Frumusetile naturii toate condensate pe un spatiu relativ mic, fac din insula Jeju o atractie foarte cautata, comparata cu insulele Hawai. Localnicii se ocupa cu pescuitul si agricultura. Peste proaspat si fructe de mare se regasesc in piete si in toate restaurantele, aduse la suprafata de femeile marii supranumite si sirene. Inainte de scufundare ele canta si danseaza sa imbuneze marea. Se scufunda fara tuburi de oxigen (protejand astfel ecosistemul), pana la 20 de metri adancime ca sa adune scoici, fructe de mare pesti si tipari. Acest obicei se transmite din generatie in generatie, incepand de la varste fragede si continuand pana la 70-80 de ani. Sincera sa fiu, nu as fi vrut sa scriu statistici citite de pe net, dar posibilitatea de a vedea insula Jeju in realitate este mult prea mica. Poate in alta viata,vorba coreenilor. Asa ca citind despre insula, pe net, nu pot face altceva decat sa visez la raiul de acolo. Imaginatia mea nu poate descrie frumusetile pe care le intuiesc uitandu-ma la poze. As fi ddorit sa locuiesc acolo. Iubesc marea, plaja cu nisipul ei, soarele. Ar fi fost minunat. Cuvintele sunt prea sarace pentru a descrie frumusetile de aici.

Nu ma lasa sa plec/2

Acum ar trebui ca toate sa mearga ca pe roate nu credeti? Dar soarta... soarta este ceva ce este scris in cartea vietii fiecaruia dintre noi. Acum ca dnul Jang a venit acasa, Sukki s-a mutat la el acasa. Ei socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ. Dae Jeong nu s-a mutat cu el. A preferat sa ramana cu dnul Jang in casa acestuia. Oricum erau multe lucruri care mergeau mai bine asa. Sukki simtea acut absenta fetei. Singurul loc unde o putea vedea era la companie si din cand in cand la pista de incercari. Dar acolo era din ce in ce mai rar. Programul lui incepu sa se aglomereze, iar distanta dintre cei doi se marea pe zi ce trecea. Amandoi sufereau, dar erau prea multe in joc, ca sa nu mearga mai departe. Dnul Jang in schimb se bucura de situatia asta, datorita faptului ca asa mai aparea si Sukki la companie. Dae Jeong in schimb nu prea suporta situatia asta. Ii placea sa departajeze munca de viata personala. Tot timpul se uita peste umar ca sa nu fie surprinsa de Sukki. Ii placea sa detina controlul, iar vizitele necontrolate ii dadeau dureri de cap.
- Dae Jeong sa te pregatesti caci vom pleca in Japonia pentru doua saptamani, ii spuse dnul Jang.
- Cum? Doua saptamani? Dar Sukki nu are nimic in program. Mergem fara el? intreba Dae Jeong prost dispusa dintr-o data.
- Normal. Dar inainte de toate, trebuie sa cunosti pe cineva. Si-a exprimat dorinta de a te cunoaste. E un partener de nadejde si cred ca ar dori, de fapt , as dori o fuziune. Dar una din conditii a fost sa mergem in Japonia impreuna pentru doua saptamani si implicit sa te cunoasca. Nu stiu de ce dorinta asta subita, dar ce mai conteaza?
- Atunci trebuie sa-i spun lui Sukki. Nu cred ca-i va place prea mult. Sincera sa fiu, nici mie nu-mi miroase a bine. E ceva ciudat la mijloc. Si cine este cel care doreste sa ma cunoasca?
- Il cheama Cha Min Ho. Este fiul cel mare al dnului Cha, care detine a doua companie de produse cosmetice din Koreea.
- Bine, bine si ce treaba am eu cu el?
- Ei nu stiu. Dar azi va veni la noi la companie si atunci ve-ti face cunostiinta, spuse misterios dnul Jang. Oare de ce ma simt asa de nelinistita? Sukki unde esti? Am nevoie de tine! Dar tocmai azi este ocupat.
- A, mi-am adus aminte de ceva. Trebuie neaparat sa plec. Ma chemati cand vine musafirul nostru. Si inainte ca dnul Jang sa poata spune ceva, fata iesi ca o furtuna din birou si disparu intr-o secunda. 'Doar de ar uita sa ma cheme,ce bine ar fi' Stiu ca dnul Jang nu lasa nimic la voia intamplarii, asa ca stiu ca ma va cauta si in gaura de sarpe. Off, ce zi. Nu am chef azi de cunostinta cu nimeni, dar nu am incotro. Iesind se lovi in viteza de un tip care parca statea si astepta ceva. Dar ce poti astepta in mijlocul holului? Se scuza si dadu sa treaca mai departe, dar se trezi luata de mana si oprita in loc.
- Ce crezi ca faci? o intreba o voce masculina, vibranta. Vocea barbatului vibra in sufletul lui Dae Jeong. Nu stia de ce. Isi ridica incet privirea catre cel care o tinea prizoniera.
- Te rog sa ma scuzi, eram grabita si nu te-am vazut. Eram preocupata. Imi cer scuze.
- Si crezi ca scapi doar cu atat? Nici sa nu-ti treaca prin cap.
- Ce crezi ca faci? se auzi un strigat puternic. Da-i drumul imediat. Sukki furios si rosu tot la fata se avanta spre cei doi si o lua de cealalta mana pa Dae Jeong, tragand-o spre el.
- Hei , eu am fost primul. Imi datoreaza niste scuze, si nu numai atat. Tu cine esti si ce vrei?
- Cum( se sufoca de indignare Sukki), cum? Nu se vede cine sunt? Si chiar daca nu ma cunosti, ea este prietena mea oricum. Ia mana. Da-i drumul, nu ai inteles? spuse si tragand-o din nou spre el pe Dae Jeong

_________________Dar nici celalalt nu voia sa fie mai prejos si o trase si el pe Dae Jeong.

- Nu vreau sa-i dau drumul. Eu am pus mana pe ea primul. Nu am cedat niciodata in viata ceva. Nu vad de ce sa o fac acum. Fiind primul imi apartine dreptul de a rezolva primul problemele cu ea asa ca da-te.
- Ei nu, ca asta e chiar culmea. Nu ai inteles ceva? E prietena mea. Da-te tu.
- Hey. Ce-i scandalul asta aici? Ati uitat unde sunteti? Ce se intampla aici? Dnule Cha? Sukki? Dae Jeong? Veniti toti trei in biroul meu. Intrara toti in birou si asteptau acum mai calmi rezolvarea problemei..
- Pot sa stiu si eu ce s-a intamplat? Cine, si ce si mai ales cum s-a intamplat. Dae Jeong, te rog sa-mi explici.
- Pai dnule Jang, totul e din vina mea. Am iesit in graba si am dat peste dnul aici de fata. Nu il cunosc. Am incercat sa-mi cer scuze, dar cred ca nu era suficient atat. Sukki a aparut cand dnul ma tinea de mana incercand sa ma convinga ca mai are nevoie si de altceva in afara de scuzele mele. Si s-a iscat o neintelegere care a degenerat in impartirea prioritatii asupra mea. Tocmai voiam sa intervin intre cei doi, dar din cauza smuciturilor imi pierdusem sirul gandurilor si nu mai stiam ce trebuie sa fac. Imi cer scuze.
- A, domnule Jang imi cer scuze. Am recunoscut-o imediat pe Dae Jeong din fotografiile pe care la aveti, si am vrut sa fac un mic spirit de gluma, dar...
- A, gluma? tipa Sukki spumegand de furie. Tata. Acest individ o tinea pe DJ de mana si parea ca nu vrea sa-i mai dea drumul. Nu stiu de ce, dar mi-am pierdut capul. Stiu ca DJ este puternica, dar... eu am vazut negru inaintea ochilor. Si ma rog cine este dnul Cha?
- Sa fac prezentarile acum? Vad ca va descurcati si fara mine. Imi cer scuze dle Gha. DJ, el este domnul care dorea sa te cunoasca inaintea calatoriei noastre. Dnul Cha Min Ho, DJ cea mai buna secretara din lume spuse dnul Jang razand binedispus.
- Imi pare bine domnisoara si imi cer scuze daca am creat vreo neplacere, spuse cu un zambet fermecator dnul Cha. Sper ca in curand sa-mi spal pacatele invitandu-va la cina. Sper ca nu ma ve-ti refuza nu? Am inteles ca sunteti o persoana desteapta si deschisa la minte, asa ca am mari asteptari de la dumneavoastra.
- Iar aici de fata este fiul meu Sukki spuse tatal sau intorcandu-se spre el. Dnul Cha si Geun Suk. Cred ca ati auzit de el nu? Este cantaret si actor totodata. Stiu ca nu prea ati avut timp pentru a va duce la film, dar tot trebuie sa fi auzit de el in mod sigur.
- Da, imi pare bine, spuse si ii intinse mana dnul Cha. Sukki ii ignora mana si mormaind in barba raspunse.
- Placerea e de partea mea. Hmm, imi cer si eu scuze. Se pare ca am inteles eu gresit nu? Dar ce este toata povestea asta cu plecatul?
- A, da. Vom pleca doua saptamani in Japonia impreuna toti trei. Adica dl Cha, eu si DJ.
- Cee? Japonia? De ce? Cum? Eu nu pot merge. Sunt tintuit aici cu niste contracte si nu pot calatori acum. Nu se poate sa o amanati o luna? Atunci sunt si eu disponibil si pot merge cu voi, spuse aproape implorand Sukki.
- Imi pare nespus de rau, dar deja treaba este aranjata si plus de asta nu mergem sa ne distram. Mergem sa muncim. Avem multe intalniri de afaceri si astea sunt pe primul plan. Bineanteles ca vor fi momente si de relaxare, dar nu se stie cand. Asa ca nu vad de ce ai merge tu care nu ai nici in clin nici in manaca cu compania, si cu afacerile noastre. Sa ne facem planul dupa dorinta ta, nu crezi ca sunt prea multi care ar trebui sa stea dupa tine? Imi pare rau, dar nu pot rata ocazia asta. DJ esti libera sa pleci. Du-te acasa si pregateste-ti bagajul. Maine la ora 14.30 avem avion spre Japonia. Te rog sa iti iei strictul necesar si nu uita toata documentatia de care am vorbit si la care am lucrat zilele astea.

_________________Spunand acestea dnul Jang se intoarse spre fiul sau si dl Cha angajandu-i intr-o discutie aprinsa. DJ deznadajduita pleca fara un cuvant. Isi pregati bagajul si actele le-a pus in ordine. Isi aduna laptopul si cd-urile, stick-urile cu informatii, cablurile de date, tot. Isi facuse o lista cu tot ceea ca trebuia sa ia in calatorie. Facea ultimile verificari cand se auzi soneria. Cum era destul de tarziu si toti ai casei erau plecati se duse si deschise usa. Sukki intra ca o furtuna si o lua in brate si o strase la pieptul lui. Apoi incet o saruta.

- Toata ziua mi-am dorit sa fac asta, spuse Sukki dupa un timp. Mi-a fost dor de tine DJ. Sincer chiar am crezut ca innebunesc cand l-am vazut pe Cha ca te tine de mana.
- Oho! Vrei sa ma omori? spuse fata abia respirand. Si mie mi-a fost dor. Chiar te-am chemat in gand, cred ca m-ai auzit de ai aparut acolo atunci cand trebuia.
- Normal. Nu sti ca suntem pe aceeasi unda? spuse Sukki zambind. Dar de fapt ce s-a intamplat acolo? Inca nu imi este clar, spuse cu o urma de suspiciune in glas.
- Nimic mai mult decat ce am spus. Am dat din greseala peste tip si am incercat sa-mi cer scuze. Nu inteleg de ce m-a luat de mana. Ce mai voia de la mine zau ca nu stiu. Oricum nu conteaza. E bine ca esti aici, acum. Ai mancat?
- Nu. Mi-e dor sa mananc mancarea ta. Sti...de cand m-am mutat nu am mai mancat asa de bine ca atunci cand stateam impreuna.
- Da desigur. Asteapta un pic. Pregatesc ceva imediat. Dar dnul Jang? Nu vine si el acasa?
- Nu stiu. A plecat in oras cu Cha ala. O sa vina mai tarziu. S-au dus sa ia cina impreuna.
- Nu stiu nici eu, ce se intampla. Stiu doar ca dnul Jang ar vrea o fuziune cu acel concern si cu ocazia asta sa iasa pe piata mondiala. E foarte multumit de Cha asta. O sa vedem in Japonia.
- Cum? Ai de gand sa pleci cu ei in Japonia? Nu-mi spune.
- Pai am de ales cumva? Nu ai inteles ca este bine pentru companie? Crezi ca eu vreau sa plec si sa te las de capul tau aici? Crezi ca eu nu stiu cum te pandesc fetele pe la usi?
- Acum ce faci? Esti geloasa cumva? intreba razand Sukki.
- Normal. De ce nu as fi? Stau toata ziua ciorchine pe langa casa ta. Esti asa de multumit de tine?
- Dar parca aici nu era vorba despre mine. Vorbeam de tine. Cum se face ca ai schimbat vorba asa de subtil? Te pricepi la asta DJ.
- Acum cine schimba vorba aici? Cumva esti jenat ca am spus adevarul? intreba DJ usor iritata.
- Gata nu vreau sa ne certam. De la o vreme mereu facem asta. Hai sa mancam si sa ne bucuram de cateva ore impreuna.
- De fapt ai si tu dreptate. Hai sa mancam. Petrecura cateva ore imbratisati, soptindu-si cuvinte de alint si sarutari nesfarsite. Dnul Jang aparu si Sukki se vazu obligat sa plece si el.
- Dar tata? Nu pot dormi aici in noaptea asta? intreba rugator Sukki.
- Ce vorba este asta? Bineanteles ca...nu. Cand o sa va casatoriti atunci o sa dormiti amandoi sub acelasi acoperis.
- Dar tata nu inteleg. De ce ne-ai lasat singuri 3 luni? Nu a fost acelasi lucru?
- Nu, caci atunci nu va iubeati, sau cel putin nu stiati asta.
- Ok , am inteles. Ca de obicei, ai castigat. Plec. Poate ne vedem maine inainte sa plecati, spuse morocanos Sukki.
- Nu se stie. Avem multe de facut maine inaintea plecarii. Nu pot promite, dar de sunat o sa te sunam. Ok? Hai du-te, du-te. Si oricum daca nu ne vedem maine, o sa ne vedem peste 2 saptamani.

_________________Mai mult dat afara , Sukki pleca amarat. Ce tata ciudat . Nu o sa-l inteleg in veci. Un om mai alunecos ca tatal lui nu credea ca exista. Dimineata il prinse prin oras. Toata noaptea cutreierase pe strazi cufundat in gandurile lui. Nici nu si-a dat seama cand se facu ziua. Atunci se hotara sa se duca si el la culcare. Se strecura in casa fara sa fie simtit de cineva si adormi imbracat. Dnul Jang avea bagajul facut. Ultimile pregatiri inaintea plecarii. Cafeaua servita de DJ ii reda din nou buna dispozitie. O noua zi incepea. Seara petrecuta cu dl Cha ii lasase o impresie buna. Un partener desavarsit. Un bun vorbitor, galant, elagant, destept peste masura. Chiar s-au amuzat amandoi de situatia creata de cei doi la companie. Dnul Cha 0 apreciase mult pe DJ si isi exprima dorinta de a o cunoaste mai bine. Un pic surprins dl Jang nu spuse nu. Dar ii explicase ca fiul lui are intentii serioase cu aceasta fata. Dl Cha se amuza la aflarea acestei vesti si ii raspunse ca nu se stie dinainte ce soarta ai scrisa. Ce ciudat se simtise atunci dl Jang. Dar a trecut destul de usor peste asta, luand-o ca pe o gluma spusa la timpul potrivit. Dimineata fu aglomerata si pentru Sukki care nu reusi sa se elibereze prea curand. Constata ca pana la plecarea avionului era mai putin de o ora. Isi lua motocicleta si zbura spre aeroport, sa o mai vada inca o data. Stia ca doua saptamani nu este mult, dar acum parca conta fiecare clipa. Ajunse la aeroport, destul de tarziu. Avionul era deja pornit pe pista. Nu mai avea ca face. Ofta si se intoarse acasa abatut. O sa sune peste cateva ore. Isi relua activitatea si nu se opri decat seara. Pentru cei din avion hazardul facu ca cei doi tineri sa fie asezati unul langa celalalt, iar dl Jang departe de ei. Pe parcursul zborului, chiar daca la inceput erau stanjeniti, incet, incet, gheata se sparse si comunicara mult mai usor. Chiar de vreo cateva ori DJ se surprinse razand, de glumele parca interminabile ale lui Cha. Se parea ca au multe in comun si ca cei doi se simt bine unul in prezenta celuilalt. Cha o fire deschisa, cu un suras frumos pe fata, cu o politete iesita din comun, cu niste trasaturi placute, reusea cu usurinta sa se faca placut de oricine. Atmosfera destinsa dintre cei doi facu ca zborul sa para doar o clipa. Nici macar nu au stiut cand au ajuns la destinatie. De mult nu o mai vazuse dl Jang pe DJ asa de bine dispusa. Avea fata toata un zambet. Masina care ii astepta la aeroport ii transporta la hotelul unde erau cazati.

- Dupa ce va faceti comozi, va rog sa ne intalnim in hol. Avem un program foarte incarcat spuse Cha celor doi. 
- Da. Cam intr-o ora si jumatate, este bine asa? intreba dl Jang.
- Da este perfect. DJ nu iti trebuie tinuta obligatorie. Trebuie sa fi cat mai relaxata.
- Da am inteles, asa voi face spuse razand DJ. Dl Jang se uita la cei doi care parca se intelegeau din priviri, dar puse totul pe seama faptului ca cei doi erau tineri si aveau mult mai multe de discutat. Asa ca nu isi mai facu nici o grija si se retrase in camera lui. Sukki reusi intr-o pauza sa o sune pe DJ. Cu toate ca nu dorea ca fata sa fie trista, il surprinse tonul aproape fericit al fetei. 
- Oh. Tu erai! Da am avut un zbor minunat. Nici nu am stiut cand am ajuns. Cha chiar este un tip simpatic. Sti, avem multe lucruri in comun. Am vorbit tot timpul. Tu ce faci? Ai mancat? Sa nu sari peste mese. Da? Sunt sigura ca timpul va trece usor si ne vom revedea curand. Da? Acum inchid. Am ceva de facut. Da? Oare de ce discutia asta i-a lasat un gust ciudat? I-a tresarit inima cand DJ a pomenit de Cha. Iar Cha. Doamne. Ce vrea se insemne asta? Oare sunt gelos? Tot ce-i posibil. Nu am mai simtit de mult ghimpele asta in inima. Dar nu este nimic. DJ ma iubeste numai pe mine, asa ca de ce sa ma chinui astfel?

Discutiile si intalnirile aranjate pentru ziua aceea se terminara destul de tarziu. Dnul Jang era obosit peste masura. Refuza invitatia la cina si se retrase in camera lui, lasand ultimile dispozitii pentru DJ. Aceasta dupa ce primi insarcinarile dnului Jang, iesi incet din camera lui incercand sa se faca simtita cat mai putin. Pe hol in fata camerei ei o astepta Cha.

- DJ, imi faci placerea de a lua cina cu mine in seara asta? intreba acesta.

-Off. Trebuie sa ma imbrac office? De abia am scapat de hainele alea, spuse obosita DJ.

- A nu! Nu mergem intr-un loc sofisticat. Vreau sa-ti arat un pic din Japonia. Pentru mine este ca o a doua tara. Am locuit mult cu mama aici. Parintii mei au dorit sa se desparta, asa ca eu am fost o minge de ping-pong intre ei. Dar cel mai mult mi-a placut perioada in care am stat cu mama aici. Cina se prelungi, iar discutiile nu incetara. La un pahar de vin rosu limbile se dezlegara si isi povestira multe lucruri pe care poate ca ar fi trebuit sa le pastreze secrete, dar...

- Nu stiu de ce iti spun toate astea ii spuse Cha. Dar simt ca te cunosc de multa vreme si ca imi esti prietena de o vesnicie.

- Da si eu simt acelasi lucru. Ti-am spus cu atata ususrinta probleme din viata mea. Si eu ma mir. Te simt ca pe un prieten bun, spuse DJ surazand trist.

- Doar atat? Aveam pretentia la mai mult rase Cha. Fata se intoarse spre el cu o figura plina de curiozitate.

- Ce vrea sa insemne asta? Doar nu am spus ca te plac, acum. Sa nu intelegi gresit. Ma simt bine in prezenta ta, dar de aici si pana la a te placea este cale lunga spuse DJ un pic suparata.

- Nici nu stii cat de putin este pana acolo, spuse Cha misterios, mai mult pentru el. Hai sa ne intoarcem. Maine este o zi grea pentru toti, si in putinul timp liber o sa te duc sa cunosti cate ceva din aceasta frumoasa tara. Zilele se scurgeau una dupa alta, iar distanta dintre ei se micsora mereu. Aproape ca devenisera intimi. Se intelegeau din priviri, incepeau amandoi sa vorbeasca in acelasi timp despre acelasi lucru si apoi radeau ca de o glima buna. Dnului Jang nu ii scapa asa ceva. Ar fi vrut sa intervina, dar s-a gandit ca este si un test. Asa ca lasa totul la voia intamplarii. Sukki prins cu ale lui, suna din ce in ce mai rar. Nu pentru ca asta si-ar fi dorit, dar programul sau nu ii dadea pace deloc. Sau oare asta era un pretext? Dorea sa o vada pe DJ, dar era tintuit in loc. Parca mii de sfori il tineau legat pe loc, nelasandu-l sa faca nici un pas. Ceva se intampla, simtea dar nu stia ce. Oricum el o iubea pe DJ , simtea cum o flacara il mistuia in interior, cand se gandea la ea. Cu toate astea parca nu mai era prezenta mereu in mintea lui. Multe lucruri erau primele si isi facea loc si ea printre celelalte cu greu. Ce se intampla? Oare distanta ucide iubirea? Intr-una din zile primi un SMS din partea tatalui lui. 'Vino de urgenta'. Oare ce s-a intamplat? DJ? S-a intamplat ceva cu ea? Isi anula tot programul pe trei zile si lua primul zbor spre Japonia. Mai mult alergand, ajunse la hotelul unde cei trei erau cazati. A ajuns in momentul cinei. Cei trei erau in restaurantul hotelului si luau masa. Atmosfera era foarte placuta. Cei doi tineri spuneau multe glume, erau veseli si relaxati. Dnul Jang in schimb era crispat si ingrijorarea i se citea pe fata. Tocmai in toiul unei conversatii animate isi facu aparitia si Sukki. Dupa salutul de rigoare catre barbati o lua pe DJ de mana si o stranse la piept fara a tine cont de locul unde se aflau.

- Ce , ce faci? Sukki? Potoleste-te, spuse rosie toata de emotie.

- Imi salut iubita. Ce nu am voie? spuse mandru Sukki, privind roata in jur. O imi cer scuze, dar imi era dor nespus de iubita mea. Cha se facuse vinetiu la fata de indignare. Ar fi fost in stare sa-l ia de beregata pe Sukki. DJ nu era un obiect care sa apartina cuiva. Stranse din pumni si inghiti cu greu. Isi dadea seama ca era penibil. Se ridica incet de la masa, se scuza si pleca. DJ privi lung dupa el incercand un sentiment sincer de regret.

- Sincer, ce-i cu tine Sukki? De ce te porti asa? Am impresia ca ai facut-o intentionat nu? Dnule Jang nu aveti nimic de spus? intreba fata un pic surprinsa de tacerea dnului Jang.

- Da Sukki, ai fost un pic deplasat spuse dnul Jang cu o urma de suras.

- Tata. Nu am facut nimic rau. Mi-a fost dor. Atat. Si m-am lasat furat de sentimente. Spunand toate acestea o mai stranse o data pe DJ in brate, lasand-o aproape fara suflare.

- Sukki! Ajunge. Opreste-te. E de ajuns.

Dnul Jang se retrase discret lasandu-i pe cei doi cu problemele lor.

- Oppa...era prima data cand DJ ii spunea asa. Acest cuvant il inmuie pe loc. Se aseza simtind ca picioarele nu-l mai asculta. Oppa, eu... eu te iubesc sti asta nu? Dar pe Cha il simt ca pe un prieten. Un prieten bun care ma asculta mereu, care are un cuvant bun pentru mine de spus mereu. Un prieten care stie sa-mi aline durerea, atunci cand ea apare. De mult nu m-am simtit atat de bine in prezenta cuiva. De ce trebuie sa actionezi asa? Cu ce ti-a gresit Cha? Sunt suparata acum pe tine. Nu te credeam asa.

- Te auzi cumva? izbuti sa spuna si Sukki. Auzi ce spui acum? Ca imi spui ca ma iubesti nici nu se mai aude bine, cand tu vorbesti cu atata patima despre Cha. Cum crezi ca ma simt eu? Am crezut ca inainte sa fiu iubitul tau, iti sunt prieten, dar se pare ca m-am inselat. Doream atat de mult sa te vad. Imi era un dor cumplit. Si vin aici si ce vad? Vad cum sunt dat la o parte de Cha pentru care tu simti ca iti este bun prieten, nu? Tu crezi , chiar crezi ce spui? Esti chiar atat de naiva?

- Ce vrei sa spui? Nu a depasit niciodata pragul bunului simt. Intotdeauna a fost decent cu mine.

- Ha, ha, ha, si tu....esti comica rau. Dar ai sa vezi in curand, ce am vrut sa-ti spun. Chiar daca era suparat, nu voia sa arate. Incerca sa faca haz de necaz. Se intoarsera toti din Japonia, intr-o atmosfera tensionata. Se despartira la aeroport si fiecare pleca in drumul lui. A doua zi de dimineata, dnul Jang ii comunica lui DJ ca astazi se va hotara situatia lor. Vor fuziona sau nu. O decizie foarte grea, acum de ambele parti.

- DJ, te rog sa vi la mine in birou. Avem de vorbit.

- Imediat dle Jang, in cateva minute ajung si eu.

- Te astept. A si sa aduci si documentele pentru fuziune. O fi, nu o fi, macar sa fim pregatiti.

- Da am inteles. Pe hol se intalni cu Cha care imbracat la 4 ace se pregatea sa intre in biroul dnului Jang.

- Hey Cha. Buna. Ai venit, il intampina DJ vesela.

- Oh. Da spuse un pic stingherit Cha Min Ho. De ce? Ma asteptai? Ti-era dor de mine? intreba cu interes Cha.

- Normal, rase DJ. De ce sa nu imi fie? Hai sa intram, il lua cordial de brat si-l introduse in biroul dlui Jang.

- Ooo! Bine ai venit. I-a loc.

- Da mersi. Dj stai si tu. Te priveste si pe tine. Sunt cateva conditii, fara de care fuziunea nu poate avea loc, spuse foarte serios Cha. Cateva conditii pe care le expuse erau destul de convenabile. Le acceptara toti trei fara probleme, dar....cea din urma ii lua pe dnul Jang si pe DJ prin surprindere. Amandoi au ramas fara replica

- Ce vrea sa insemne asta Cha? Ce fel de conditie este asta? intreba schimbata la fata DJ.
- Ce vreau sa spun? Ce ai inteles. Vreau ca tu sa devi secretara mea personala la filiala din Shanghai.
- Imi pare rau, dar asta nu tine de mine. Nu sunt in masura sa hotarasc asa ceva. Dl Jang va hotara. Doar atat am de spus. Nu sunt inca pregatita sa parasesc Coreea. Ma leaga mult prea multe de locul asta. Plus ca dnul Jang m-a angajat si el decide la urma urmei.
- Imi pare rau dar conditia asta nu este negociabila. Aveti timp de gandire 48 de ore. Atat raspunse Cha rece. Se rasuci si voi sa plece, cand DJ ii bara drumul.
- Ce ai facut cu prietenul meu Cha? Unde este? Este imposibil sa fi una si aceeasi persoana. Deci a avut dreptate Sukki/ te-a citit mai bine ca mine? Nu pot sa cred, izbucni in lacrimi si fugi pe usa afara. Cei doi barbati ramasera consternati in mijlocul incaperii. Cha privea cu durere, usa care tocmai se inchidea in urma celei care i-a incalzit inima, doar cu un zambet.
- Ne vedem peste 2 zile, zise Cha, dnului Jang si pleca fara sa mai astepte raspunsul lui. Pana la intalnirea cu Cha mai erau cateva ore. Dl Jang nu hotarase nimic.Ii era peste puteri. Nu voia sa renunte la nici una dintre situatii. Pur si simplu nu stia ce trebuie sa faca. Pentru prima data in viata lui, nu avea raspunsul in maneca. Nu o mai vazuse nici pe DJ din ziua aia. Orice linie de comunicare cu fata era inchisa, nici pe acasa nu mai daduse. Il intrebase si pe Sukki de ea, dar si el era intr-o ceata totala .
- Dle Jang. DJ este aici, doreste sa va vada. Sunteti liber? intreba secretara prin interfon.
- Da sa intre imediat. A cham si sa nu fim deranjati de nimenipentrunimic in lume. Ai inteles?
- Da. Poftiti, deschise usa biroului facandu-i loc lui DJ sa intre. Aceasta din urma intra lasand sa se vada o fata palida, trasa si parca fara viata.

_- DJ! Ce-i cu tine? Unde ai fost? Esti bolnava? Fata ta nu arata prea bine spuse ingrijorat dl Jang.

- Buna ziua, imi este bine. Nu sunt bolnava. Cred ca am gasit solutia care sa multumeasca pe toata lumea, spuse cu un mare efort DJ.
- Hai intai i-a loc, sa vorbim. Spune care ar fi solutia salvatoare? DJ se aseza si scoase din geanta un plic.
- Iata rezolvarea si ii intinse plicul. Este demisia mea. Voi pleca acum. Am sa trec sa-mi iau hainele de acasa. Mut de uimire dl Jang era incapabil de a face vreo miscare. Nu reusi sa spuna ceva sau sa o opreasca pe DJ, ramase in mijlocul incaperii cu plicul in mana si cu viata scurgandu-i -se din obraji. Cum poate sa mai dea cu ochii de Sukki? Ce explicatie ii va da? Nu se gandea la nimic altceva. Se temea de reactia lui cand va afla. Brusc se lasa sa cada pe cel mai apropiat scaun. Fata ii imbatranise subit. Era obosit. Nu mai avea nici un sens acea batalie surda. Astepta cu multa rabdare venirea lui Cha.
- Dl Cha este aici, il informa secretara.
- A, da. Multumesc. Sa intre.
- Buna ziua spuse Cha facandu-si ochii roata prin incapere.
- Buna ziua, se pare ca mai cauti pe cineva, spuse fara vlaga dl Jang.
- Da, sincer ma asteptam sa fie si DJ aici. Daca nu a sosit inca, putem sa o asteptam. Nu ma grabesc, spuse Cha luand loc acolo unde fusese poftit printr-un gest.
- Nu este nevoie sa o asteptam. DJ nu mai face parte din stafful companiei mele, spuse rece dl Jang.
- Cuumm? sari in sus Cha. Cum ai spus? De ce? Ce s-a intamplat? intreba profund tulburat Cha.
- DJ si-a dat demisia astazi, iata si scrisoarea ei aici, spuse dl Jang intinzandu-i plicul lui Cha. Acesta il lua si il citi si rasciti de o multime de ori, nevenindu-i sa creada de ceea ce vedea.
- Nu, este imposibil. Nu se poate. Unde este? Trebuie sa o vad, spuse total bulversat Cha.
- Nu stiu. Chiar nu stiu. Nu a venit acasa de 2 zile. A spus ca-si va lua hainele si se va muta curand. Sincer sa fiu, nu stiu unde este si ce face. Iar cu Sukki nu a luat deloc legatura. El inca nu stie ca si-a dat demisia. Am sa-l sun si am sa-i comunic si lui. Dar sa revenim la ale noastre. Fuziunea noastra mai este valabila? Ce se va intampla acum? Dl Jang astepta raspunsul la intrebare lui. Cha se scutura incet si isi reveni.
- Da. Sa revenim. In situatia data fuziunea.... va avea loc. Imi pare rau ca s-a ajuns la asa ceva. Dle Jang sa batem palma. Actele sunt gata nu? Semnara fara prea multe discutii. Un mare concern se nastea in acea zi. Sarbatorira fara prea multe zambete pe fata, pot spune ca erau chiar absenti, dar totul merse struna. Se despartira in termeni amicali. Dl Jang incerca sa o sune pe DJ, dar i se raspunse ca numarul nu este alocat. Incerca sa sune si acasa la ea, dar si acolo nimeni nu stia nimic, il suna in cele din urma pe Sukki.
- Oh, trebuie sa vorbesc cu DJ. Este cu tine? intreba incurcat dl Jang.
- Ce vrea sa insemne asta? De ce ma suni pe mine si nu pe ea? intreba curios Sukki.
- Telefonul ei este deconectat. Nu reusesc sa dau de ea. Si-a dat demisia azi si nu o pot gasi nicaieri.
- Cum? Ce ai spus? Cum si-a dat demisia? De ce? intrebari care ramasera fara raspuns. Dl Jang se convinse ca DJ nu luase contact nici cu Sukki si ca sa evite sirul intrebarilor inchise brusc telefonul

_Sukki ramase consternat cu telefonul in mana. Cum? DJ disparuse fara urma? Fara sa spuna nici un cuvant? Se duse la casa dlui Jang, dar acolo primi raspunsul ca abia plecase. Isi facuse bagajele si plecase. Lasase totusi un bilet pentru dul Jang si un cd pentru Sukki. O cauta si acasa la ai ei, dar nici acolo nu gasi nici o urma de a ei. 'Oare unde o fi fata asta? Oare o fi cu Cha?', ce ganduri groaznice ii treceau acum prin cap. Se infurie, doar la gandul asta si incerca sa se calmeze. Unde sa-l gaseasca pe Cha? Mai intai de toate, trebuie sa rezolve niste probleme acasa, asa ca se intoarse furios. Aruncase cd-ul primit pe scaunul masinii si aproape ca uita de el. Coborand din masina zari si cd-ul. Il lua furios si urca in graba scarile si apoi se inchise in camera lui. Nu stia de ce, dar era nelinistit. Prezenta cd-ului ii crea un discomfort total. Nu mai vederea lui si il indispunea total. Incerca sa rezolve ce avea de facut, acasa, dar obsesiv privirea i se intorcea asupra cd-ului. 'Oare ce vrea DJ cu cd-ul asta'. Desi curios, totusi amana cat putea momentul cand avea sa afle. Cred ca nu este nimic bun pe el. Doar gandul asta si ii ingheta sangele in vene. Gata. I-a venit vremea. Se aseza comod si puse cd-ul la laptop. O multime de poze incepura sa se deruleze prin fata ochilor lui. Poze cu el si ea in cele mai diferite momente. Si triste si vesele si importante si mai putin importante. Fara sa vrea ochii incepura a-i lacrima. La sfarsitul lui era un mic videoclip in care...

- Iubitul meu. Pentru mine ai fost si vei ramane mereu iubitul meu. Te-am iubit din prima clipa cand te-am vazut. Inima mi-a tresarit si mi s-a umplut de caldura. Te-am simtit aproape, ti-am simtit iubirea pentru mine, am fost fericita. De ce spun am fost? Pentru ca acum simt ceva ciudat. In adancul sufletului meu tot tu esti, dar....Nu, nu s-au racit sentimentele, dar s-au atenuat. Altele le-au luat locul. Nu le-au inlocuit, doar le-au estompat. Nu ma certa. Acum mai mult ca oricand vreau sa fiu singura, sa imi cantaresc sentimentele, vreau sa stiu ce am de gand. Am plecat in lumea larga sa gasesc raspunsurile. Nu ma cauta. Nu are rost. Nu am spus nimanui unde sunt si ce fac sau ce am de gand. Cand voi gasi raspunsurile ma voi intoarce. Daca nu la tine, macar sa-ti explic. Nu te speria. Nu vreau sa te parasesc. Dar nici nu vreau sa traiesc cu teama in suflet si sa ma banuiesc de infidelitate. Asa ca nu ma cauta. O voi face cand voi fi pregatita. Ramas bun dragostea mea'
Doamne ce a fost asta? Asa cum am zis, nimic bun aici. Acum ce pot sa fac? Ce trebuie sa fac? Oare de ce sunt asa de calm? Nu sunt calm sunt neputincios. 

- Tata! Ce vrea sa insemne asta? De ce nu spui nimic? Compania ta, conteaza mai mult decat fericirea fiului tau? M-ai jerfit pe altarul companiei. De ce? Acum esti fericit? Eu nu. Ma doare sufletul si linistea mea a luat sfarsit. Pana nu voi afla de DJ ceva, pe mine nu o sa ma mai vezi. Asta am hotarat. De data asta nu te mai ascult deloc, spuse toate astea intr-un ritm ametitor, nelasandu-si tatal sa scoata nici un cuvant. Acesta isi daduse de mult seama ca sarise calul de data asta si ca a acceptat prea usor sacrificarea fetei. Dar ce s-a facut ramane facut. Trecu o luna de zile in care cautarile disperate nu incetara. Sukki angajase un detectiv dar acesta ii pierdu urma fetei, la banca unde isi retrasese toti banii si inchisese contul. Apoi a disparut definitiv. Nu era obisnuit sa piarda, asa ca nu inceta nici o clipa sa o caute pe DJ. Viata merge inainte. Lucrurile incet, incet reintra in normal, sau cel putin asa credem. De multe ori ne mintim singuri, ca sa avem puterea sa mergem mai departe. Viata lui Sukki continua cu o gramada de concerte, fan-meetinguri, o multime de contracte de publicitate si toate cele...Cu cat era mai ocupat cu atat nu mai baga in seama ca singur. Nu voia sa realizeze ca este singur fara DJ. Acum cand ea nu era cu el, isi dadea seama cat de mult ii lipseste, cat de mult o iubeste. Zilele fara ea ii chinuiau sufletul. Era mereu torturat de dorinta acerba de a o vedea. Trecura trei luni si iata ca intr-o zi....aparu in viata lui brusc asa cum plecase. O frumoasa rebela calare pe o motocicleta, il astepta rabdatoare in fata casei. Ii atrase atentia intai motocicleta si abia apoi fata care zambea nevinovata langa ea, cu casca sub brat.

_- A trecut ceva vreme. Ce ai mai facut? Esti bine? Ai mancat? Mi-a fost dor de tine, spuse DJ pe nerasuflate si il lua in brate alintandu-l.

- O, DJ tu? atat reusi sa spuna si fu invaluit intr-o caldura care il inmuie de tot. Toate necazurile disparura. Era prea fericit acum. Uitase tot. Era atat de cald si bine in bratele pe care le dorise. Cand reusi sa-si revina un pic...

- Esti aici! Acum sunt bine. Acum chiar ma simt bine. Acum pot respira, daca mai intarziai mult puteam sa raman fara aer. Esti bine? Ce ai facut? Unde ai fost? Cu cine ai fost, pot sa te intreb asa ceva? intreba timid Sukki.

- Incet, le luam pe toate la rand, incet. Sunt bine. Nu am fost prea departe, dar am fost singura. Mintea mea avea nevoie de un dus rece. S-a trezit. Stii? Noi doi nu am avut niciodata o intalnire. Sa incepem acum vrei? Vreau sa o luam de la inceput. Sa ne intalnim, sa mergem impreuna in diverse locuri, sa fim doar noi doi. Ce zici? Cum ti se pare? E in regula pentru tine?

- Adevarat. Nu ne-am intalnit niciodata. Da chiar vreau sa o facem. Mi-a fost un dor nebun de tine DJ, spuse si o saruta pe frunte, apoi o stranse in brate. Nu te voi mai lasa sa pleci niciodata, ai auzit? Acum mai mult ca oricand, vreau sa fim impreuna.

- Da, dar exista si o conditie pentru asta.

- O conditie? intreba mirat Sukki.

- Trebuie sa te imprietenesti cu Cha, spuse DJ cu un aer nevinovat.

- Ceee? Nu pot sa cred. Ce vrea sa insemne asta? intreba ingrijorat cu o urma de teama in glas. 'Asta nu va aduce nimic bun' isi zise in mintea lui.

- Vreau sa te imprietenesti cu Cha, asta vreau.

- Adica nu am reusit asta atata timp si crezi ca am sa o fac acum ca asa spui tu? Niciodata. Tipul imi este profund antipatic. Nu am nimic de castigat de aici. Nu . Nu vreau.

- Bun, atunci am plecat, se intoarse sa plece DJ.

- Un- unde te duci? striga Sukki cu o urma de disperare in glas.

- Pai vad ca nu vrei sa te intalnesti cu mine, asa ca plec. Ma duc sa vad daca Cha ar vrea sa se intalneasca cu mine, vorbi malitios DJ.

- Nu , asta nu. Te rog. Stai, stai jos sa vorbim. O sa fac ce vrei tu. Fac tot ce spui tu. O sa-mi dau toata silinta. Disperarea lui Sukki nu cunostea margini. Asa ca ceda nesperat de repede.

- Acum , hai sa ne intrecem pe pista, vrei? intreba DJ. Sa stii ca am exersat si s-ar putea sa-ti fiu un rival pe masura. Motivata sunt, dorinta am, asa ca...

- Bine sa nu regreti. Pana scot motorul mai ai timp sa te razgandesti, da? Esti sigura ca asta vrei? Sa nu iti para rau, vorbi brusc inveselit Sukki.

- Hai ajunge cu vorba multa. Sa trecem la fapte. Si oricum sa te lauzi asa singur nu ti se pare cam anormal? Hai sa vedem cine mai are ceva de zis la final. Ok?

- Bine, daca asa vrei, asa sa fie. Sa nu plangi dupa aceeia, da? zise razand de a binelea Sukki.

- Hai nu mai rade si da-i bataie.

Tot drumul pana la pista DJ il urma ca o umbra, incercand din rasputeri sa nu-l depaseasca, insa totul sa schimba de cum ajunsera acolo. Luara startul si DJ tasni ca un glonte. Un pic mirat Sukki o urma indeaproape, micsorand distanta dintre ei incetul cu incetul. "Fata asta chiar a exersat. Si chiar tine mortis sa ma intreaca, dar nu o las. Lupt pana la capat". "Uita-te la ea ce tupeu are. Asta mi-a placut mereu la ea. E o luptatoare". Cursa se termina curand. Se recunoscu invins, dupa ce DJ il lasase mult in urma ei.

- Wow. Chiar ai exersat. Am crezut ca sunt povesti, spuse un pic fortat Sukki.

- Ha, ha, ha. Ti-am spus eu , vorba multa....Trebuia sa ma crezi, spuse razand de a binelea DJ.

- Hai gata. Nu mai rade. Nu am mai fost la antrenamente de mult, si plus de asta am vrut ca tu sa castigi, e bine? spuse un pic iritat.

- Ha! Ce vrei sa spui? Ca m-ai lasat intentionat sa castig? Nu pot sa cred ca nu recunosti un talent atunci cand il intalnesti. Ya! Esti criminal. Recunoaste si tu o data ca te-am invins. E greu?

La disputa lor aprinsa mai lua parte inca o persoana, care totusi statea in asteptare

- A Cha. Ai venit? spuse DJ cu simpatie.

- Cum? Cha este aici? intreba aproape furios Sukki. Cum de a stiut unde suntem?

- Pai de la cine putea afla? Normal ca eu i-am spus. De fapt am vrut sa facem cursa in trei, dar a ajuns prea tarziu, zise DJ luandu-l de umeri pe Cha si aducandu-l aproape de Sukki. Hai baieti, e timpul sa va cunoasteti, nu credeti? Fara chef amandoi baietii dadura mana unul cu celalalt, pastrand aparentele. DJ rase de cei doi, de felul cum se straduiau sa salveze aparentele. Era clar ca nici unuia nu-i convenea situatia dar...'Orice numai sa nu o pierd din nou' gandea Sukki. 'Fac orice numai sa nu dispara din nou' isi zicea in sinea lui Cha.

- Acum ca ati facut cunostiinta, va rog sa va purtati ca doi oameni civilizati si sa comunicati. E necesara o lamurire intre noi. Se intoarse catre Sukki si...

- Eram constienta de sentimentele tale pentru mine, dar a fost un moment in care le-am uitat. Ma plafonasem. Stiam ca sunt iubita si era bine, dar parca disparuse ceva din relatia noastra. Acum stiu ce.

- Cha, de tine sau mai bine zis de ceea ce simteai pentru mine nu am fost constienta deloc. Ma multumeam cu un bun prieten si atat. Sukki mi-a deschis ochii, dar inima mea era atunci intr-un declin si ti-am dat sperante fara sa vreau. Asa ca va anunt ca amandoi sunteti pe picior de egalitate.

- Cum? intrebara Sukki si Cha in acelasi timp. Ce vrea sa insemne asta? Vrei sa fii cu amandoi? intrebara uimiti cei doi

- Ha, ha, ha, ce hilari sunteti si va ganditi la prostii. Nu vreau sa schimb nimic in relatia noastra. Nu stiu cine va castiga. Va plac pe amandoi. Trebuie sa ma faceti sa vad adevarul. Am cantarit sentimentele mele. Sunt echitabile pentru amandoi. Nu pot sa renunt la nici unul, asa ca trebuie sa va straduiti. Trebuie sa-mi aratati in ce parte se inclina balanta. Ori, ori. Ce ziceti? Va place noul joc? Vreti sa-l incercam? Acum, aici, trebuie sa aflu raspunsul vostru. De el depinde, daca maine voi mai fi aici sau nu. Cei doi stateau in cumpana, uimiti, suparati, iritati, intaratati. Se vedea dupa fata lor ca nu vor renunta asa usor.

- A ce foame , spuse cu nevinovatie DJ. Mergem sa mancam? sau stati pironiti aici? Vreau sa mananc niste taitei, spuse si se pregati sa place.

- Stai....striga Sukki, cu noi cum ramane? intreba curios. Eu.... eu sunt de acord. Cha? intreba Sukki. Cha inca mai sovaia, dar perspectiva de a o pierde din ochi din nou pe DJ nu era pe placul lui.

- Ok. Hai. Mi-e o foame cumplita. Si cine spunea ca dragostea face sa iti piara pofta de mancare, ha, ha, ha, rase Cha dupa ce isi descreti fruntea. Sa mergem. Chiar as vrea sa mananc taitei. Plecara veseli sa ia masa la prima dugheana de pe strada. Cel putin asa parea la suprafata. Oare ce o fi in sufletul lor? Amandoi baietii se intreceau in amabilitati fata de DJ. Erau atat de inversunati in ai capta fetei atentia incat la un moment dat incaierarea era pe cale sa inceapa. DJ se ridica sa plece intentionand sa-i lase singuri acolo. Dar intentia fetei fu repede observata si amandoi o oprira la timp.

- Ce ai de gand? Unde te duci? intrebara agitati amandoi.

- Pai daca ma goniti! Unde credeti ca ma duc? Dispar. Poate ca am facut rau ca am venit inapoi nu credeti?

- Nuuu, te rog ramai. O sa ma straduiesc spuse Sukki.

- Da chiar o sa incerc sa ma inteleg cu el, spuse la randul lui Cha.

Zilele treceau si cei doi nu se intelegeau mai bine deloc. Doar se tolerau unul pe celalalt si de multe ori se ignorau reciproc.'Oare ce a fost in capul ei', se intrebau cei doi. DJ se zbatea sa afle raspunsul inimii ei. Balanta inclina spre Sukki, pe care l-a iubit neconditionat. Cha pentru ea era un prieten si atat. Ar fi vrut sa-i spuna lucrul acesta lui Cha fara sa-l faca sa sufere. Spera ca in timp va renunta el. Cauta prezenta lui Sukki. Incerca prin diferite motive sa-l atinga, sa-l tina de mana , sa fie aproape de el. Sukki nesesizand ca el castiga teren, era tot mai gelos pe Cha si incerca din rasputeri sa nu-l lase singur niciodata.

_Cha in schimb simtea ca pierde teren si incerca tot ce este omeneste posibil sa nu fie inlaturat, cu toate ca obosise. Obosise sa se lupte cu cei doi. 'Oare ar fi mai bine sa renunt'? Niciodata nu cedase, dar acum simtea ca e timpul sa-i redea libertatea femeii iubite. Doar asa mai putea sa-i arate cat de mult o iubeste. "Poate maine", mereu amana ziua cand de bunavoie ar renunta la DJ.

- Hey, m-am gandit sa mergem intr-o excursie la munte. Sa mergem la o cabana in padure si sa stam cateva zile, spuse Sukki. Sunteti pentru?
- Da, batu din palme DJ bucuroasa.
- Da sa zicem, spuse fara chef Cha.
- Ok maine plecam. Dis de dimineata fara prea multe bagaje. Doar ce puteti cara fiecare. Strictul necesar. O sa avem de mers pana acolo.
Ziua se anunta minunata. Privelistea care se oferea ochilor era superba. Mergeau de ceva vreme, asa ca bagajele incepeau sa devina din ce in ce mai grele.
- Si unde spuneai ca este cabana aia?, intreba Cha cu sudoarea curgandu-i pe frunte.
- Mai este ceva de mers pana acolo. Daca vreti ne oprim si vom merge mai incolo, dupa ce mancam si ne odihnim. E bine asa? Dj? Tu ce zici? intreba Sukki. Dar intrebarea lui ramase fara raspuns. Fata atipise la radacina unui pom de care se sprijinise, cautand un loc unde sa se odihneasca. Era imbujorata si avea o expresie fericita pe chip.
- Cred ca asta este raspunsul. Hai sa ne oprim si noi, spuse razand Sukki. Se duse la DJ si o aseza cu prudenta jos pe sacul de dormit invelind-o protector. Cha statea si privea aceasta scena plin de emotii diverse. Ar fi vrut sa fie el cel care o ajuta pe Dj. Ar fi dat orice sa poata schimba rolul cu Sukki, dar instinctiv stia ca ea nu ar fi simtit la fel ca pentru el. Era constient ca DJ il iubeste cu adevarat pe Sukki si ca nici Sukki nu simtea mai putina dragoste fata de DJ. Incepuse sa-i placa baiatul asta. Cat au fost impreuna a descoperit adevarata fata a lui Sukki. Un copil mare. Un barbat care avea nevoie de dragostea unei femei, care tanjea dupa dragostea femeii iubite. Un barbat care cauta cu disperare privirea femeii iubite, implorand aprobarea ei mereu. Nu era nici pe departe arogant, asa cum il etichetase la prima lor intalnire. Era un suflet in cautare de iubire si care chiar o gasise o data cu DJ. Daca nu ar fi fost DJ la mijloc, ei doi ar fi fost prieteni neconditionat. Dar din cauza ca s-au cunoscut asa cum s-au cunoscut, apropierea era doar de fatada.
- Sukki, il striga Cha. Vrei sa vi sa vorbim putin?
- Ce-i? Ce mai e acum? Nu poti astepta dupa ce facem focul? intreba preocupat de ceea ce facea.
- Nu. Nu am timp, spuse nerabdator Cha. Eu ma intorc acasa. Nu mai vreau sa merg cu voi, spuse incet si incepu sa-si impacheteze lucrurile. Mi-am adus aminte ca prezenta mea e obligatorie in Seul. Imi pare sincer rau. Plec!, spuse si aproape ca fugi pe drumul pe care abia urcase. Sukki ramase fara cuvinte, incercand sa proceseze informatia. Se bucura in adancul sufletului, dar pe de alta parte, Cha nu era chiar asa de rau. Nu incerca sa-l opreasca, era prea hotarat sa o faca, asa ca privi in urma lui cu o urma de suras in coltul gurii. Un suras putin amar. De ce? In aceste zile cat au fost impreuna ii simtise instinctiv dragostea pentru DJ. Vedea cum incerca mereu sa o protejeze si sa o ajute. Din punctul asta de vedere era ok. Dar femeia pe care acel barbat incerca sa o protejeze era a lui si asta nu putea concepe. Nu voia sa renunte. Nu putea. Avea sentimente profunde pentru aceasta fata si chiar vise care s-au dus mult departe inviitor. Viata lui avea un nou sens alaturi de ea. Era dependent de o privire a fetei, un simplu gest al ei era pentru el lege. Respirau acelasi aer, traiau sub acelasi soare, dar isi apartineau unul altuia. O raza de soare se juca in parul fetei, iar un vant usor ii facea pielea sa se infioare. Focul se stinsese de mult, dar Sukki continua sa priveasca jarul stins, gandindu-se. DJ se apropie incet de el si ii cuprinse umerii, tragandu-l la pieptul ei. Ii alinta parul si ingana incet un cantecel de leagan, miscandu-se in ritmul melodiei. Sukki inchisese ochii si se lasa purtat de valul de sentimente pe care il simtea. Clipe tandre, calde, pline de dragoste.
- Cha unde este? intreba cu o voce calda DJ.
- A plecat, raspunse abia auzit Sukki. S-a intors acasa la Seul. A zis......
- Aaaaaaa, inteleg. Ne-a lasat singuri intentionat. Sigur nu i-ai spus tu ceva?
- Hey! Cine ma crezi? Si ai impresia ca Cha m-ar fi ascultat pe mine daca ii spuneam sa plece? Esti naiva. Hai sa mergem. Seara se apropie cu repeziciune si trebuie sa ajungem undeva nu? Stransera si plecara odihniti. Ajunsera cind ziua se ingana cu noaptea. Cabana bine luminata ii astepta. Un foc jucaus ii intampina de cum deschisera usa. Linistea din jur pe care o tulburasera cu sosirea lor se asternu incet la loc. Cabana situata intre multi brazi era primitoare. Fara un cuvant Sukki o lua pe DJ in brate si ii acoperi fata cu sarutari fara numar. Dj fara sa opuna rezistenta primea aceasta dovada a iubirii, plna de recunostiinta. Imbratisarea lui devenea tot mai arzatoare. Atunci in clipa aceea DJ stiu.
- Nu ma lasa sa mai plec niciodata. Nu vrea sa te mai parasesc niciodata


END

_____________

Home sweet home

Japonia este tara care m-a primit cu bratele deschise atunci cand cei de acasa m-au renegat. Nu ma pot impaca cu gandul ca toti cunoscutii mei mi-au intors spatele si nu au mai vrut sa stie nimic de mine.
E greu sa fi un renegat in tara ta, iar apoi sa fi idolul altei tari. Sa fii atat de bine primit in alta parte, iti da o durere cumplita in piept, acolo unde ar trebui sa fie inima. Dar la mine locul este gol. Inima mea a ramas pe meleagurile copilariei, cand am cunoscut prima iubire, intr-o seara de mai sub o ploaie de flori de cires. In anul acela ciresii au inflorit mai devreme, si acum isi scutarau incet petalele albe, pe obrajii mei de copil. Atunci am intalnit-o pe ea. Era imbracata intr-o rochie alba diafana, parca facuta din petalele ciresilor care se scuturau. Cand pasea aveai impresia ca pluteste usor deasupra pamantului. Lumina care o raspandea in jur era calda,calma si dulce. Am deschis ochii si am zarit-o. Ma privea intr-un mod special. Nimeni nu ma mai privise asa. Mi-a intins mana si eu am apucat-o. Ca un nebun am inceput sa alerg. Nu voiam sa impart cu nimeni bucuria care imi cuprinsese sufletul. Inima mea se zbatea in piept, mai sa-l sparga. Oare de ce o luase razna asa? Ce putea sa insemne asta? Am alergat mult timp asa , fara sa spunem nimic. Nici in ziua de azi nu stiu cum o cheama. Nu am mai intalnit-o de atunci. Dar inima mea a plecat o data cu ea.
Oare de ce mi-am adus aminte de acest lucru, tocmai cand fanii ma aclama si cer un bis la spectacol? Nu stiu. Dau tot ce pot pentru ai multumi. Incerc sa compensez cu ceva iubirea pe care mi-o arata. Nu a contat nimic pentru tara mea. Simplul fapt ca oamenii au o gandire invechita si fara orizont, ma doare

• 
  
  

Povestea mea este asemanatoare cu cea a lui Oblio. Intr-o lume de capete rotunde, el, Oblio avea capul tuguiat. Nu il deosebea nimic alceva de restul oamenilor. Din contra, judeca si vedea lucrurile mult mai matur, pentru varsta lui. Se spune ca te simti bine numai acasa printre ai tai. Oare pot numi tara in care m-am nascut "acasa"?. Aceasta tara care s-a descotorosit de mine, care m-a indepartat, care a incercat sa-mi ucida visele?
Ma simt mai acasa aici in Japonia, unde oamenii se uita extaziati la mine, imi sorb fiecare cuvant, sunt atenti la fiecare gest pe care il fac si imi anticipeaza chiar si miscarile. Un singur lucru pot face pentru ei. Sa fiu ceea ce sunt si sa fac ceea ce fac.. Ce pot spune? Oameni buni va iubesc, ma simt iubit si va voi iubi.
Azi am un concert in parcul central din Okinawa. In seara asta mi-am adus si toti fanii. Parcul este plin. Lumini multicolore sunt miscate incet de vantul care adie usor. E o atmosfera placuta. Un zumzet usor ajunge la urechile mele. E o larma placuta de oameni care asteapta rabdatori, ca idolul lor sa apara si sa-i incante. In seara asta voi da tot ce pot. Iar maine o iau iar de la capat.
A inceput concertul. Lumea este in extaz. Toti fredoneaza in cor impreuna cu mine, melodiile pe care le cant. E o atmosfera de vis pentru orice cantaret. Florile aruncate de fani pe scena, au imbracat-o pe aceasta ca o patura groasa multicolora. Parfumul imbietor al florilor, m-a ametit dandu-mi o stare de betie. O betie de culori si mirosuri placute.
Dar ce vad? In mijlocul acestei mari de oameni, zaresc o rochie alba diafana, parca facuta

din petale de flori de cires. Ma frec la ochi, imi dau palme, ma ciupesc. Nu ,nu visez. e ea.
Se apropie usor plutind deasupra pamantului. Imi intinde mana si-mi zambeste. Inima mea a intrat la locul ei in cutia pieptului meu. Sta si ma priveste fara sa scoata nu cuvant, doar surade. Dintii ii sclipesc in lumina lunii. Timpul s-a oprit in loc. Suntem singuri. Suntem din nou copii.
In clipa cand am vazut-o, timp, spatiu a disparut. Totul in jurul meu a disparut. Am ramas singuri, doar eu si ea. Si atunci, m-am gandit sa cant, sa cant doar pentru ea

Statea si ma privea cu ochii flamanzi si plini de stralucire. Nu stiu cat... sau ce am cantat. Ii vedeam doar ochii si zambetul pe buzele-i tremurande. Canta. Canta impreuna cu mine si plutea spre mine. Atunci am intins mana si mi-am dorit sa fug din nou cu ea, la fel cum am fugit cand eram copil. Cu cat imi doream sa ii apuc mana, cu atat se indeparta de mine. Puteam sa-i simt parfumul parului despletit, puteam sa-i vad zambetul luminandu-i fata....Dar ce se intampla? De ce este asa de departe de mine? "De ce stai in intuneric, vino la lumina, unde te pot vedea. Doresc sa fi langa mine, sa te pot proteja. Imi doresc asta. Voi face tot ce este omeneste posibil sa te protejez. Vino langa mine....Te iubesc!"
Dar lumina s-a aprins si toata lumea a reaparut ca prin farmec. Atunci mi-am dat seama, ca sunt in mijlocul concertului. Toata lumea a izbucnit in aplauze, de parca fusese un succes. Oare nimeni nu a observat ca nu cantasem pentru ei? Oare toata lumea nu o vedea pe ea?
Unde esti? Vino te vreau langa mine. Te-am asteptat mereu. Sunt doar pentru tine aici....Vino!
Dar marea de oameni, parca o inghitise cu desavarsire. Nu o mai putem zarii. Am coborat in mijlocul multimii, dorindu-mi sa o regasesc. Lumea se imbulzea frenetic in jurul meu, incercand sa ma atinga si sa-mi ceara autografe. Eu imi ceream scuze ca nu puteam sa ma opresc. O voiam doar pe ea. Incercand sa-mi fac loc, imbranceam pe cei din jurul meu, 'imi pare rau, imi pare rau" cerandu-mi scuze si continuand sa inaintez.

Unde esti? Te rog ... vino.
Deodata totul s-a facut negru in jurul meu si mi-am pierdut cunostiinta. Am cazut in mijlocul multimii, cuprins de spasme si zvarcolindu-ma fara nici o noima. Vag am auzit sirene si am zarit ca prin ceata oameni in alb, incercand de zor sa imi dea primul ajutor.
Oare mai doream sa traiesc? Oare mai doresc sa traiesc? Viata pe care am dus-o pana acum nu mai avea nici o noima, nici un rost.
Incet imaginile au prins forme si culoare si totul in jur a inceput sa capete viata. Auzeam voci ingrijorate, care vorbeau despre mine.
- A muncit fara clipe de ragaz. Hulirea asta de catre tara lui l-a marcat profund. A muncit fara odihna incercand sa compenseze izgonirea, ignorarea. A vrut sa, si, sa-si demonstreze ca oamenii din tara lui l-au hulit degeaba.
- Hmmm, dati-mi o chitara si ceva de scris.
- Ce? Doar ce ti-ai revenit si vrei sa te apuci de munca iar?-intreba iritat managerul.
- Nu auzi? Da-mi chitara si ceva de scris. Ce nu intelegi?- am spus rastindu-ma usor. - Sukki stai linistit. Suntem langa tine, opreste-te. Nu te mai comporta ca un nebun. Ce-i cu tine? Te doare ceva? Spune-ne. Vrem sa te ajutam.
- Baieti a fost doar o mica ameteala. Acum sunt ok. Hai fi-ti cuminti si ascultati-ma. Chitara, unde imi este chitara! Ati lasat-o pe scena?
- Va mai dura putin pana echipa tehnica v-a strange totul

- Ei atunci sa imi dati ceva de scris. Hai si mai repede. Ce-i cu voi baieti, ce se intampla? Nu mai vorbesc pe limba voastra?
- Hai stai linistit Sukki. Acum s-au dus sa caute ceva de scris. Stii, culmea, toata lumea ne cauta sa dam autografe, dar cand avem nevoie de ceva de scris , noi personal nu avem.
- Ok, am inteles. Off, dar nu mai pot astepta. Melodia asta, melodia asta se plimba libera prin mintea mea. Trebuie sa o scriu undeva, este atat de calda si frumoasa. Versurile ii lipsesc, dar muzica este divina.
Intr-un sfarsit apare si pixul.
- Repede da-mi o foaie.-cerere fara sens, bineanteles. Ce se intampla cu voi? Unde va sunt mintile? Ajutooor.
toti se precipita, se lovesc unii de altii, se misca haotic incercand sa imi aduca o foaie pe care sa scriu
- Off, uite aici o foaie. E cam mototolita, dar merge pentru ceea ce vrei tu.
O iau cu mana tremuranda de nerabdare si incep sa fac o gramada de linii si sa desenez niste semne ciudate (pentru altii). Mana mea se misca singura, fara ajutorul nimanui. Scrie cu o frenezie ciudata. Culmea este ca in cap, chiar aud aceste note. Toate se leaga intr-oarmonie deplina formand o muzica divina.
Totul prinde alta culoare si in fata mea, o vad din nou pe ea.
- Ai venit? In sfarsit. Ce demon te-a indepartat de mine? Vino langa mine. Vino sa te ating. Esti reala? De ce nu vorbesti? Spune ceva. Lacrimile incep sa-mi curga pe obraji. Nu ma pot abtine. Ele curg fara oprire.
Am deschis ochii si m-am trezit la realitate. Sunt intr-un pat de spital, cu o gramada de lume ingrijorata pentru starea in care ma aflu. Am in mana o foaie mototolita pe care am scris se pare, o parte dintr-o melodie.
Managerul si trupa sunt toti aplecati asupra mea. Eu ma uit imprejur si caut cu privirea pe cineva.
- Unde este? Unde a plecat? intreb in dreapta si in stanga
- Cine? Pe cine cauti? Nu a mai fost nimeni aici, doar noi.Nici macar o asistenta nu a intrat in salon.
- Multumesc cerului ca ti-ai revenit. Ne-ai speriat rau de tot. Am crezut ca ai murit. Nu mai aveai puls iar respiratia iti incetase. Te-ai albit tot si ai devenit tot mai rece. Ce se intampla cu tine?
Un lucru este clar. Acum te vor supune unor teste. Un RMN, ceva teste de sange si radiografii, toate te vor pune pe picioare. Cel putin o sa stim cu ce ne confruntam. Te-aiextenuat, esti super obosit.Noroc ca asta era ultimul concert programat. O perioada nu ai nici filmari, nimic. Nu trebuie decat sa te odihnesti. E o perioada de relas. Toata lumea a lucrat bine ( se aud aplauze), asa ca suntem foarte multumiti. Conturile banesti s-au umplut. Dupa ce achitam tot ce avem de platit, o sa ne ramana si noua destui bani pentru o vacanta de vis.
- Nu stiu ce sa zic. Cred ca ar trebui sa ma odihnesc un pic. As vrea sa plec acasa in Coreea. Am un loc special pe care doresc sa il revad. Acum am mai mult timp liber, imi doresc sa vad locuri si oameni pe care i-am cunoscut in copilarie. Acasa vreau sa fiu, doar eu si nu vreau sa fiu vedeta. Sa ma trezesc dimineata cu cateva picaturi de roua pe obraz, sa simt parfumul florilor, sa vad adierea vantului printre ramurile copacilor, sa aud fosnete de pene si cantecul pasarilor. Sa ma bucur de viata mai bine zis.
- Hai nu mai fii asa de melodramatic. O sa te duci acasa si toate se vor intampla asa cum iti doresti. Poate ca o sa ai si vreun fanmeeting acolo acasa. Nu? Ce zici?

- A nu, nu vreau asta. Vreau sa fiu eu, cu mine insami. Vreau tot ce am spus mai devreme. Poate ca asta este un semn. Poate ar trebui sa renunt?
- Ceeeee? Sa renunti? Ai temperatura? Ce-i cu tine?! Nu poti renunta. Nu vezi cata lume te iubeste si te idolatrizeaza? Cine isi doreste un idol mort? Caci asta inseamna sa renunti. Nu ai dreptul sa renunti. Nu te voi lasa. Tu nu iti mai apartii. Esti al lor, al fanilor. Trezeste-te. Nu, nu esti tu. Sukki nu ar renunta niciodata. El iubeste sa fie iubit, el este incantat de atentia care i se acorda si face orice pentru ea.
- Da poate ai dreptate. Nu sunt eu. Chiar si eu realizez acest lucru. S-a intamplat ceva in timpul concertului. Inca ma doare locul. Isi duce incet mana spre locul inimii. Se atinge usor, parca cu teama. Apoi coboara si privirea incercand sa vada de unde vine durerea. Pe locul inimii este un semn. Un semn ca de arsura. Parca cineva i-a pus ceva incins in acel loc. Poate ca inima lui inflacarata i-a provocat aceasta rana. Nu . Trebuie sa existe o explicatie. Poate ca....Ea....cand i-a dat inima inapoi, i-a dat-o cuprinsa de flacarile iubirii.
- Oare o iubesc?....Unde esti? Te vreau langa mine sub ciresii infloriti. Vreau sa te tin de mana si sa alergam fericiti, My Precious. Parca as canta melodia cu acelasi nume. Cuvintele din cantec se potrivesc de minune la starea de spirit care ma apasa. Imi doresc o iubire. Oare nu sunt sortit sa o am?
Sunt iubit de multa lume si cu toate astea sunt atat de singur. O fi ceva neinregula cu  mine?Nu conteaza ce varsta are. Poate fi cu 10, 20 de ani mai mare. Daca este fata buna si ne intelegem atunci totul este ok. Imi doresc putin timp si pentru mine. Ce este atat de greu de inteles?
- Ok, ok. Am inteles-managerul se uita ca la un nebun incontrolabil. "oare ce o fi cu el? Este chiar atat de bolnav?"managerul nu-si poate explica ce se intampla. Chiar nu intelege. Se uita lung la el si nu il recunoaste. Vede un tanar, singur, trist, gata de a izbucni in lacrimi. Simte pentru el sentimente materne, calde. " Hei cred ca ma inbolnavesc si eu. Ce o fi si cu mine? Oare de ce gandurile o iau razna asa? Hai coboara cu picioarele pe pamant, macar unul din noi sa fie un pic mai lucid".
- Cred ca analizele sunt gata-spuse managerul intorcand usor capul spre usa care s-a deschis fara zgomot.
Dar surpriza! Nu era decat vantul. Nimeni nu a intrat.Toata lumea si-a indreptat privirile catre usa deschisa. Si chiar managerul s-a indreptat spre ea, incercand sa vada cine a deschis-o
- Ai venit? Esti aici langa mine. Nu imi vine sa cred. Te-am asteptat ani de- a randul. Iti multumesc ca ai venit cand te-am chemat. Sincer chiar aveam nevoie de tine. Multa nevoie. Azi as fi putut muri, si chiar nu mi-am dorit asta. Te asteptam si nu puteam muri. Voiam sa te mai vad o data. Vreau sa stiu totul despre tine. Cine esti, de unde esti. Esti reala sau doar visez? Vreau sa-ti aud vocea, sa-ti simt parfumul parului despletit, sa te iau de mana si sa ti-o pun pe inima mea. Nu stiu de ce , dar parca inima mea te cheama. -Ce-i?-intreaba managerul, cu cine vorbesti Sukki?. Ma ingrijorezi.
- Ce chiar nu vezi ca vorbesc cu fata asta care a intrat pe usa? O asteptam de mult. O cunosc din copilarie. Am fost prieteni buni, chiar daca nu stiu cum o cheama si cine este.
- Cum? Ce , care fata? Nu a intrat nimeni pe usa. S-a deschis singura, cred ca din cauza vantului-spuse managerul cu ochii cascati de mirare si totodata de teama

Ei hai manager nu mai fi asa. Orice gluma are limitele ei.
- Dar trebuie sa ma crezi. Chiar nu a intrat nimeni.
- Ah, iar melodia asta. Repede foaia si pixul. Ce poate insemna asta? E clar , ceva nu este in regula aici spuse Sukki notand de zor pe foaie, notele muzicale.
Cand isi ridica privirea de pe foaie, Ea, ea nu mai era. Se evaporase lasand in urma ei un parfum de flori de cires.
- Gata maine plec acasa in Coreea. Sunt hotarat. Nimic si nimeni nu ma poate opri.
- Ok Sukki. Poate ca toti trebuie sa ne reintoarcem o perioada acasa. Ai dreptate. Se spune ca nicaieri nu-i ca acasa.
- Domnule doctor, e ceva grav cu Sukki? Este foarte bolnav?
- Ce pot spune, este ca analizele ne arata o sanatate de fier. Nu imi pot explica lesinul si pierderea cunostiintei. E mai mult o chestie de stres. Poate ca are o problema la care s-a gandit mult si asta i-a cauzat starea de stres excesiv.
- Isi doreste de ceva vreme sa revina acasa in Coreea.. Credeti ca este bine sa se reintoarca in tara care pur si simplu l-a gonit?
- Cred ca tot raul e spre bine. Din punctul meu de vedere, zic ca este bine sa se intoarca acolo unde in copilarie a fost fericit (asta inainte sa devina vedeta). Poate ca vederea locurilor natale va avea un impact benefic asupra lui. Pot sa ii dau si un nume bolii lui. Ii este dor de tara. Ii este asa de dor ca pur si simplu asta il doare.
- Atunci nu imi ramane decat sa pregatesc plecarea. Multumesc domnule doctor. A doua zi, luam avionul spre casa. Eram cuprins de o frenezie fara margini. In sfarsit voi merge acasa.
In Seoul la aeroport, o mare incredibila de oameni asteptau in tacere. In clipa in care Sukki a intrat in sala aeroportului, toata lumea a izbucnit in ropote de aplauze. "Doamne este asa de bine acasa". Urarile de bun venit si manifestarile de iubire nu mai conteneau. In mijlocul multimii, era Ea, intr-o rochie alba ca florile de cires. Se apropie incet cu teama si imi intinde mana.
- Buna. Ma numesc Myjoo. Ne cunoastem din copilarie. Iti amintesti? Luna mai,... ciresi infloriti?... Hei de ce taci?
- Nu, nu pot crede ca esti reala
- Sunt. Nu asta ti-ai dorit? Eu mi-am dorit, dar erai mereu plecat din tara si eu nu puteam ajunge la tine.
-Iti multumesc ca ai venit. Voiam de mult sa te cunosc mai bine, sa-ti aud glasul, sa stiu cum te cheama.
Cei doi au pornit impreuna, unul langa celalalt, mana in mana, ochi in ochi.
Doamne ce bine este acasa.

END

                                                             

O seara de neuitat

- Omma?! Tu ma iubesti? intreba Sun Eun, ciufulita si cu ochii carpiti de somn.
- Desigur, de ce ma intrebi?
- Atunci de ce nu m-ai trezit? tipa Sun Eun. O sa ma dea afara directorul. Nu ai pic de mila pentru mine. Tu nu ma iubesti, ma urasti. Nu vrei sa fiu si eu in randul oamenilor?spuse toate acestea cu o viteza uluitoare si tot atunci isi tragea si hainele pe ea. Apa de la baie a trecut foarte repede pe fata ei micuta.
- Hei nu stai sa mananci? striga mama in urma ei. Tarziu,... deja era la coltul strazii, ciufulindu-si parul de nervi.
- Iar am intarziat. Poate reusesc sa ma strecor de data asta. Noroc ca sala de teatru nu este asa de departe. Putina gimnastica nu strica. Off, nu pot crede ca iar m-a lasat mama sa dorm in nestire. E adevarat ca aseara am ajuns tarziu, tot din cauza serviciului. Saptamana asta are loc un fanmeeting, in sala de teatru si se fac pregatiri mai ceva ca la o premiera de teatru. Cine o fi de data asta? Nu ne-a spus nimeni nimic in detaliu. Doar se pregateste sala, cu lumini, reflectoare de diverse culori, sonorul care trebuie sa fie impecabil. Trebuie sa avem grija si de decorurile care trebuie sa apara pe fundal. Va fii un adevarat spectacol. O ce bine ca am ajuns. Oare pe unde este directorul, ca sa fug din calea lui si sa ma ascund? Cine stie cum ma pedepseste de data asta? Gandind aceste lucruri Sun Eun, mergea usor aplecata, cu ochii cautandu-l pe director. Nu vedea pe nimeni in jur. Doar pe director il cauta din priviri. Tot uitandu-se dupa director se ciocni de un tip. Nu i-a zarit decat adidasii,usor murdari si sosetele albe Nike (de firma). Din pozitia in care era Sun Eun nu putea vedea decat, adidasii si blugii rupti pe ici, colo (artistic)usor murdari (sau poate asa erau ei). Isi ridica privirea manioasa, gata de luat la harta, dar a ramas fara suflare. In fata ei, un tip, aproape inalt cu niste ochelari de soare mari, care ii acopereau destul de mult fata, cu parul destul de lung si ravasit (artistic), cu niste buze care au lasat-o fara grai, statea protapit in mijlocul drumului, uitandu-se cu mirare la fata care aproape ca mergea dea busilea.

Avea un aparat de fotografiat ultra performant, atarnat de gatul lui. Un tricou inchis cu nu stiu ce emblema pe el, intregea tinuta (un pic studiata) lui
-Hei (tipa Sun Eun), ce crezi ca faci? Unde te crezi sa te plimbi asa ca un dandy? Lumea mai si munceste pe aici. Bineanteles ca nu ar fi trebuit sa tipe.
- A scumpa noastra Sun Eun!-directorul a zarit-o si se indrepta spre ea zambind machiavelic. Cred ca azi vei aranja reflectoarele acolo (ii arata cu degetul- pasarela de deasupra scenei). Vei fi la inaltime. Ha, ha, ha. Nici daca ma gandeam nu-mi iesea asa de bine.
- Hai pe schela repejor.Suntem in intarziere. Cei care se vor ocupa cu organizarea fanmeetingului vor aparea curand. Hopa sus. Hai mai cu talent.
- Off, cu ce am gresit in viata asta? Ce pacate voi fi facut? Gata, am inteles directore. Reflectoarele sunt ale mele azi. Cu umerii cazuti si pasi tarsaiti se indreapta fara putere spre scara de metal care ducea spre pasarela. O asa e . Trebuie sa-mi iau si sculele de data asta. Inseamna ca azi, acolo imi fac veacul. Ei lasa. Tot raul spre bine.Poate mai trag si un pui de somn. Oricum nu ma vede nimeni acolo. Ei dar unde a plecat? Tipul ala era interesant, chiar daca era un pic cam necioplit. Auzi sa stai infipt in mijlocul drumului. Tz, tz, ce lume ciudata. Dar de ce imi bate inima asa de tare? Cred ca m-am speriat de director. Asta trebuie sa fie. Da sigur. Dar de ce o fi asa de suparat directorul? Stiu ca saptamana asta si cea de dinainte am intarziat zilnic, dar asta nu inseamna ca mi-am facut un obicei din asta. Oare pe unde o fi tipul ala? Avea un aparat super tare. Mi-ar fi placut sa am unul la fel. Fotografia a fost pasiunea mea din totdeauna. Daca as fi avut si eu asa o scula....!!!Ei , dar la munca. Urcand in graba treptele scarii s-a poticnit pe la jumatatea ei, lovindu-se de un decor care atarna neglijent. O zgarietura. La naiba inca una.

Trupul meu are o gramada de semne, parca nici nu ar fi corp de fata. Bratul ranit incepu sa sangereze abundent. Off. Plasturele unde l-am pus? Din senin, un plasture ateriza pe bratul fetei lipindu-se exact la locul potrivit. Pe pasarela statea tipul de mai inainte, zambind.
- Te-ai ranit destul de rau, ii spuse el. O Doamne ce voce superba. O fi vis? Sa ma ciupesc? O voce cu o rezonanta puternica, calda care te invaluie parca intr-o lume ireala. Cred ca inca visez. Ce este oare cu mine? Inima imi bubuie fara incetare. Cred ca urechile si obrajii imi iau foc. Ce ciudat!!!. Nu sunt sfioasa sau timida de felul meu, asa ca nu stiu de ce ma comport asa.
- Nu zau!! Chiar nu stiu cum ai ajuns aici, spuse Sun Eun urcandu-se pe pasarela. Cine ti-a permis sa urci aici? Numai personalul teatrului are voie aici.
- Atunci nu mai tipa atat. Nu vreau sa se stie ca sunt aici. Te rog, un pic de tacere se poate? Tu nu stii sa vorbesti decat tipand? Slow down. Incerc sa fac niste poze si chiar am nevoie de liniste. Si apropo-"multumesc"
- Ce? intreba uimita Sun Eun. De ce imi multumesti? Cred ca nu este cazul.
- Esti stupida sau te faci?intreba el usor amuzat. Tu trebuie sa-mi multumesti.
- Pentru ce ma rog? Pentru care motiv?
- Pentru asta, spuse el aratand cu degetul spre plasturele de pe bratul ei.

- A asta? Mda multumesc. Hai fa repejor pozele si coboara pana nu te vede directorul. Stii este un director foarte razbunator si s-ar putea ca tu sa sfarsesti curatand scena cu periuta de dinti.
Ha, ha , ha , rase ea cu un ras cristalin. Imi si imaginez scena. Ai fi chiar potrivit pentru asta. Acum serios. Pleaca. Am nevoie de spatiu. Oamenii care nu au nimic de a face cu munca mea ma deprima.
- Intotdeauna esti asa de nervoasa? spuse el cu mirare. Parca esti mereu nemultumita. Am impresia ca foarte greu te multumeste cineva.
- Normal, am standarde inalte, rase Sun Eun. Acum serios, trebuie sa mai si muncesc. Gata cu distractia. Grabeste-te si coboara, cat sunt inca binedispusa.
-Hei Sun Eun, ce faci acolo sus? Ai adormit? Noi- cel putin unii dintre noi, mai trebuie sa si muncim. Reflectorul rosu, indreapta-l spre scena, cel albastru spre decorul din spate.
- Off. Gata cu joaca, se rasuci Sun Eun spre locul unde tipul fusese mai devreme. Ciudat, pe pasarela nu mai era nimeni. Oare chiar am adormit? spuse cu mirare Sun Eun. Isi cobora privirea spre bratul ei. Plasturele trona fara nici o grija. Nu, nu a fost vis. Oare unde este? Facandu-si munca, mutand de zor reflectoarele spre punctele cheie indicate de director, il cauta cu privirea pe tipul cel bagacios. Chiar sunt stupida. Ce motive ar avea sa mai fie prin preajma? Dar totusi..., cand se astepta mai putin il zari. Era rezemat intr-un colt al scenei de un copac decor. Statea si privea lung la forfota din jurul lui. Isi lasa ochelarii mai jos si privea pe deasupra lor tot ceea ce il inconjura. Sclipirile din ochii lui frumosi nu scapara lui Sun Eun. A ramas cateva secunde fara suflare. Si-a acoperit gura care voia sa strige. Oare sa fie "el? Oricum asemanarea este izbitoare. Flacarile din ochii lui, le mai vazuse undeva...idolul ei.

Privirile astea inflacarate sunt ale lui. Oare este cu putinta? Ce ar cauta JunKi Oppa aici? Sa nu-mi spui.... O fi fanmeetingul pentru el?
- Oppa! murmura Sun Eun, neluandu-si ochii de la el. Doamne, cat mi-am dorit sa-l vad in carne si oase. Oare nu este imaginatia mea care imi joaca feste? Nu. Este chiar el. Face poze celor care trec pe langa el. Toti sunt grabiti si nu i-au aminte la cei care stau pe margine, aparent fara nici un rost. Flashul blitzului nu contenea o clipa. Sun Eun ramase multa vreme inerta, incapabila sa se miste. Ii era frica sa nu cumva sa dispara el, daca ea face vreo miscare. Intr-un tarziu, realiza ca sala se golise de oamenii care pana atunci fusesera acolo. Ea ramasese singura pe pasarela. Toti plecasera in pauza de pranz. Se lasa sa alunece usor, pana cand a ajuns sa se aseze jos pe pasarela. Picioarele ei atarnau in voie , in spatiul gol de sub pasarela.
- La ce te gandesti? auzi clar intrebarea in spatele ei. Sa nu spui ca la mine. Ha, ha, ha, rase vocea cu un ras molipsitor. Intorcandu-se incet, Sun Eun il zari aproape de ea pe JunKi
- Oppa! Mai mult nu putea spune. Era uluita ca era langa ea. Inima ii batea sa-i iasa din piept. Oppa. ce faci aici? Stie cineva ca esti aici? intreba ea cu un glas pierit. Nu-mi spune ca toata pregatirea asta este pentru fanmeetingul tau. Asa este? il intreba plina de speranta.
- Nu stiu sigur. Nu imi cunosc programul. Acum sunt doar in vacanta, cateva zile si imi place sa fac poze. Este un hobby al meu. Imi plac oamenii. Ii iubesc. Din cauza ca mi-i doresc aproape, le fac poze ca sa-i pot pastra mai mult timp.
- Nici noi nu stim al cui fanmeeting va fi. Aflam doar cu douasprezece ore inainte ca sa mai putem face ultimile pregatiri la cererea celui care va fi prezent. Stii? Nici in visele cele mai frumoase nu am crezut ca te voi intalni.
- De ce? Crezi ca sunt asa de inabordabil? Nu uita ca sunt si eu om ca toti oamenii. Mananc, dorm, visez, am dorinte. Sunt si eu un om. Iubesc, si imi place sa fiu iubit. Fac totul pentru iubirea fanilor mei. Cateodata sunt chiar timid in relatiile cu alti oameni. Dar pe parcurs ma adaptez. Sunt o fire deschisa care isi doreste sa-i ajute pe cei de langa el. Sunt vesel, imi place sa cant si sa dansez, imi place sa ma distrez cu prietenii. Am multi sa sti.

- Oppa...,stiu ca esti asa, dar nu ma asteptam sa te cunosc in felul asta. E un vis ce a devenit pentru mine o realitate. Ma bucur ca am reusit sa te cunosc in sfarsit. Incet sala a inceput sa se umple de oameni. Pauza s-a terminat.
- Sun Eun! se auzi strigata de jos de director. Ti-am spus ca in afara de tine, nu mai are voie nimeni acolo sus. Nu-i asa? De cate ori ti-am spus? Coboara. Nu, coborati amandoi imediat. Sunt de-a dreptul revoltat. O sa te concediez auzi? Vino mai repede jos.
- Directore..., vin, stai o clipa. Si apoi eu, eu.... spuse balbaindu-se Sun Eun. Indreptandu-se spre scara abrupta, Sun Eun se impiedica si aproape cazu pe burta. LJK o prinse din zbor de mana, si o ridica incet, usor, tragand-o la pieptul lui. O imbratisa tandru si o retinu cateva clipe, apoi ii dadu drumul. Sun Eun era naucita. Nu i se intamplase niciodata asa ceva. Oppa o stransese la pieptul lui. Oppa o tinuse de mana. Ce minune. Avea cerul la picioarele ei. Plutea de fericire. Chiar daca povestesc cuiva, o sa creada ca spun basme. Cui as putea sa-i spun si chiar sa ma si creada? Nici eu una nu m-as crede. Incet isi ridica privirea catre JunKi. Inima o luase razna de tot. Cu rasuflarea taiata,si cu picioarele moi cobora scara. Se uita in urma ei sa vada daca Oppa coborase si el. Isi trasese ochelarii de soare din nou pe fata si statea indiferent la tot ceea ca directorul incerca sa-i spuna. Datorita atitudinii lui indiferente, directorul se enerva la maxim. Tipa, gesticula, scotea fum pe nari, dar JunKi statea linistit si desena cu piciorul, desene complicate in praful care se asternuse pe scena.
- Sun Eun! se intoarse directorul catre fata, mai ai atat (si ii arata cava foarte mic) si vei fi concediata.
- Directore!... De ce? Ce am facut? Nu stii cine este? De ce ma pisezi atat?... Sun Eun inceta sa vorbeasca dupa ce JunKi i-a facut un semn discret sa nu-i divulge existenta.
- Hai gata. E timpul sa terminam ce avem de facut- raspunse directorul un pic mai linistit. Faptul ca gasise un tap ispasitor ii ameliora furia.
- Dumneata (se intoarse spre JunKi), te rog sa te retragi sau cel putin nu sta in drumul nostru

Nu vreau ca pe scena mea cineva sa sufere vreun accident. Directorul se indeparta, ridicand din umeri. Oare ce o fi in mintea lui? Oare nu l-a recunoscut pe Oppa? Este evident. Cine nu il cunoaste pe Oppa? Sun Eun se intoarse spre JunKi si....
- Ce ai de gand sa faci? il intreba.
- Ce as putea face? Am de gand sa stau vreo doua zile pe aici. Cunosti cumva pe cineva, care inchiriaza o camera?
Doamne ce voce superba are, si ce alura si cum se misca... Sunt total ametita. Dar stai. Omma spunea ceva de camera din fund.
- Daca nu te deranjeaza, mama mea inchiriaza una dintre camere. Stiu ca ofera si micul dejun inclus in pret. Ce zici? Iti convine? il intreba plina de speranta
- Hai sa o vad. Cu toate ca nu sunt pretentios. Sper ca este aproape nu?
- O, da este foarte aproape; Un sprint de 3-4 minute si am ajuns.
- Stai sa imi iau bagajul si sa mergem. Cum spuneai ca te cheama? Sun Eun? Dragut nume. Bagajul consta in cutia aparatului de fotografiat si un micut rucsac in care avea un tricou, niste sosete, o sapca si o pereche de pantaloni scurti, aidoma celor cu care faci sport, in special surfing. Ce zici, o sa avem valuri pentru surfing? Tare mult mi-as dori. Imi place la nebunie, marea, valurile inalte, adrenalina care ti-o provoaca atunci cand esti calare pe val. Sun Eun nu isi mai lua ochii de la JunKi. Ii era teama sa si respire, de frica sa nu se spulbere visul.
-Omma, am venit. Unde esti?
- Ei, dar asta este chiar o minune. Ai ajuns acasa inainte de apusul soarelui. Dar cine... este? o intreba privind atenta la cel de langa ea.
- Omma, este un chirias. Nu ai zis ca ai nevoie de unul? Ei ti-am adus. Dar trebuie sa ii asiguri si micul dejun in pret, e ok asa?
- Da, da. Vino te rog si il trase dupa ea pana la camera goala si care isi astepta un stapan. Pretul nu este mare. Si cat stai?
- Pai 2-3 zile, sper. Chiar daca se intampla ceva eu voi plati pentru zilele astea. E bine asa?
- As fi vrut sa stai mai mult spuse Omma uitandu-se cu drag la el. Ii admira mersul imperios,structura fetei, masculinitatea lui debordanta, zambetul luminos si ochii. Ochii aceia parca vorbeau. Se scutura de vraja care pusese stapanire pe ea si se gandi.
- Daca eu simt asta, oare Sun Eun cum se simte?

Sun Eun era in al 9 lea cer. Oppa al ei este la ea acasa sub acelasi acoperis. OMG. Nici in vise nu isi imagina asa ceva. Noaptea se astenu calda si linistita peste sufletul zbuciumat al lui Sun Eun.
- E prea liniste. Oare ce face Oppa? Incet ca o pisica pasi in varful picioarelor spre camera inchiriata. Tusi usor in dreptul usii. Nici un raspuns. Mai tusi inca o data, acelasi rezultat.Deschise usor usa si ramase de-a dreptul traznita. JunKi dormea ca un bebelus, cu gura usor intredeschisa,murmurand de zor ceva.
- Apropo, multumesc! deslusi Sun Eun. O bufni rasul. Isi acoperi repede gura cu mana sa nu se auda nimic. Apoi se aseza si incepu sa-l priveasca lacoma, sa nu piarda nici un detaliu. Parul ravasit ii acoperea jumatate din fata, inclusiv ochii. Tentatia este mult prea mare. Nu, ...nu pot. Intinse usor mana si ii dadu parul la o parte de pe fata. Mana ii zabovi in parul razletit. Dorea sa-l dezmierde, sa-l stranga la piept. A, da. Doamne ce bine a fost in bratele lui. La prima vedere ai impresia unor brate firave, dar a vazut pe pielea ei ca sunt puternice si bine lucrate. Ar fi dorit in clipa aceea ca timpul sa se opreasca in loc si imbratisarea sa dureze for ever. Stia ca imbratisarea nu a fost ceva voit. Stia ca a fost un accident, dar la naiba, ce bine a fost. Si acum simte blandetea bratelor care au cuprins-o. Parca i-au ramas bratele in imbratisarea aceea. Brrr, am luat-o razna. Doamne,.. frumos mai e. A uite si o alunita pe obraz. Ce draguta este. In filme nu se vede, probabil ca o acopera la machiaj ! Pot spune ca a rasarit soarele pe strada mea. Hai, du-te, du-te la culcare. Off, chiar trebuie? As sta toata noaptea sa-l privesc. Un plescait usor o trezi la realitate. Oppa se intoarse pe partea cealalta. Gata e timpul sa plece. Oare voi putea dormi?
Ajunsa in camera ei se aseza sa doarma si ofta din toti rarunchii. Nici nu simtii cand somnul puse stapanire pe ea. Avusese o zi incarcata cu peripetii. Dimineata o prinse totusi treaza. Din cand in cand se ducea sa-l mai vada o data pe Oppa. De fiecare data cand il vedea, se minuna. Oare ce cauta el in casa ei oricum?
O zi superba se anunta astazi. Soarele a rasarit din mare, luminand tot orizontul. Pescarusii zboara si isi cheama perechile. E o noua zi. Valuri inspumate se sparg de tarm. E o zi splendida pentru surf. Valuri mari vin cu o viteza uluitoare spre tarm. Deja plaja se umplu de amatorii de surf. Se duse in goana sa-l trezeasca pe Oppa.
- Hei, Oppa trezeste-te, striga din spatele usii Sun Eun. Hei nu auzi? Deschise usile.... si stupoare. Nu era nimeni acolo. Se duse sa o caute pe mama ei. Aceasta vorbea de zor cu cineva si era foarte ocupata. Se misca tot timpul zanganind vase si pregatind masa de dimineata. Cand intra in camera, il vazu pe Oppa stand de vorba cu mama ei, asteptand cuminte masa care se pregatea. Mama ei era rosie toata la fata si foarte fastacita. Se purta ca o tinerica indragostita.
-Omma! De ce nu m-ai trezit? intreba Sun Eun. Azi trebuie sa ma duc la munca, chiar daca este sambata. Fanmeetingul se apropie si noi nu am terminat de pregatit sala. Asa ca eu voi pleca. Sa aveti o zi buna-spuse in fuga Sun Eun.
- Hei iar nu mananci? Sun Eun!
JunKi isi ridica mirat privirea, dar deja era prea tarziu. Sun Eun disparuse din vedere. Alerga spre teatru zambind. Oppa este la mine. A dormit la mine acasa. Cui sa spuna? Nu avea prietene asa de bune care sa pastreze secretul.
- Omma, hai sa mancam noi doi si apoi imi pui un pachet pentru Sun Eun. Ii duc eu sa manance. Macar atat sa fac si eu. Bine? intreba JunKi. Mancarea este delicioasa. Pot sa mai iau?

Intr-un tarziu aparu si JunKi la teatru, ducand un pachetel cu mancare pentru Sun Eun. Tocmai se facuse o mica pauza si Sun Eun vorbea cu directorul.
- Directore si chiar nu stiti cine v-a veni la noi? intreba plina de speranta.
- Oho! De unde sa stiu? Nu am primit nici macar un mail. Vom afla cel tarziu duminica. Dar am uitat sa te intreb. Cum ai facut de ai ajuns azi inaintea tuturor? Si i-a spune, s-a intamplat ceva bun in viata ta? Esti schimbata. Parca plutesti, si mai ales nu esti nervoasa de loc. E ciudat.
- Directore nu este nimic. Am dormit bine si atat. A , Oppa ai sosit?
- Ti-am adus mancare la pachet, Ommoni a gatit delicios azi.
Directorul a ramas fara replica. Oare cine este acest barbat care a aparut in viata lui Sun Eun? De ce ma preocupa lucrul asta? Oare sunt gelos? Pentru cine pentru Sun Eun? Am innebunit? Ce-i cu mine. E adevarat ca este draguta si cuminte, dar nu este genul meu de fata. Cand mana lui JunKi, o lua pe a ei, pamantul de sub picioarele directorului fugi, la propriu. Se impiedica si cazu pe un genunchi.
- Au, ce doare. Cred ca am ametit, de am cazut, spuse rusinat directorul
- Directore esti bine? Sa chem pe cineva? Hei veniti si ajutati-l pe director, striga Sun Eun. Zadarnic, nimeni nu aparu. Se vazu nevoita sa il roage pe JunKi sa o ajute . JunKi ii aduse un scaun si ii dadu un pahar cu apa.
- Esti bine? intrebe mai mult formal.
- Da, multumesc. Imi revin imediat. Cred ca am fost prea stresat in ultima vreme.
- Hei Sun Eun, hai sa mananci spuse LJK.
- Directore, vrei sa mananci cu mine? intreba Sun Eun cu sfiala.
- Hmm, tusi, cred ca am sa gust ceva, miroase asa de bine, O si este delicios, spuse directorul cu gura plina. Dupa ce mananci Sun Eun sa vi sa stam de vorba un pic. Vreau sa vorbim despre ceva. Sun Eun pali usor. Oare ma concediaza? Te pomeni ca i se indeplineste visul lui omma. Dupa un sfert de ora, batu sfioasa la usa directorului.
- Intra se auzi din incapere. Pentru ca ai venit azi mai devreme si pentru ca este sambata, poti pleca. Du-te, distreaza-te. Fa o baie in mare si maine te rog sa vi la sala la ora 11. Mai avem mici retusuri de facut si nu pot sa le fac de unul singur. Tusi incurcat. Ai sa vii?
- Da directore spuse vesela Sun Eun. Iesi in fuga din birou strigand.
- Oppa, hai sa mergem la plaja. E o zi superba. Poti face surf, spuse Sun Eun voioasa.Sunt niste valuri superbe. Eu nu stiu sa fac surf, dar tu daca te pricepi este foarte bine. Te vei relaxa. Am sa fac eu poze pentru tine. E in regula asa?
- Oooooo, daca ai vrea ar fi super. Hai sa mergem. O apuca de mana si o trase dupa el. In urma lor directorul, ramase mahnit. Oare de ce nu a avut curajul nici de data asta sa ii spuna ce simte pentru ea? Inima i-a stat in loc, cand mainile celor doi s-au impreunat. Ii venea sa strige si sa fuga dupa ei. Dorea ca mana ei micuta sa fie in mana lui barbateasca si puternica. Dorea sa o protejeze. In preajma ei se simtea stangaci si nu stia cum sa se poarte, de aceea credea ca a fi dur si sever cu ea e foarte bine. Nimeni nu stia ce este in sufletul lui. O iubea pe Sun Eun de doi ani. Doi ani in care a fost sever cu ea si a tinut-o din scurt. Nu i-a dat de inteles nici o clipa, ca el ar place-o. Ce dragoste cu nabadai. Simt totusi ca este timpul sa ii spun. Trebuie sa ii spun, pana nu este prea tarziu. Oare cine este tipul asta care a rasarit asa ca din pamant? Si de ce sta la Sun Eun? Si ce face de sta numai cu ea? Off, multe intrebari. Dar nu-i nimic. Maine, maine voi afla totul.
Plaja era plina de oameni. JunKi isi puse costumul de surf care se mula imediat pe corpul atletic. Renunta la ochelarii de soare si isi puse casca.

Isi lua placa si alerga spre Sun Eun. Ea se asezase pe plaja cu genunchii la piept. JunKi o atinse usor pe umar si poi fugi in apa.
- Yeeeee, ce bine este. Minunat. Mereu mi-am dorit sa pot face asta. Iti multumesc, Sun Eun, asta este din cauza ta, spuse razand. Alerga fericit spre marea care parca il chema. Facu fericit cateva ture de surf. Iesi cu apa curgand, isi scoase casca si isi scutura parul. Sun Eun ramase iar fara suflare, parca contempla o opera de arta. Ii studia fiecare muschi, fiecare miscare. Ii facuse o gramada de poze.
- Hei, ai ramas stana de piatra? Hai sa mergem. Mi-e foame. Mergem sa mancam ceva?
- Immm, a da. Hai sa mancam cu toate ca nu imi este foame. As bea ceva.
- Atunci hai. Sa mancam si sa bem pana cadem sub masa, rase cu toata fata JunKi. Spune-mi ce poze ai facut?
- Am pozat intai valurile marii, apoi pe tine Oppa, taind valurile in doua. Ti-am facut o gramada de poze. Am pozat si oamenii de pe plaja, copii care se joaca in nisip, tinerii care joaca volei si batraneii aceeia care privesc cu drag la tot ce-i inconjoara. Sper sa fi multumit.
- Da-mi aparatul un pic te rog, spuse JunKi. Sun Eun ii intinse aparatul si apoi se intoarse cu fata spre mare, parca sa isi ia la revedere de la ea. Sun Eun iubea marea. Nu credea ca in lume poate fi ceva mai frumos.
JunKi se uita la niste poze pe care fata le facuse.
- Ai fler nu gluma. Imi plac pozele. Sunt superbe. AI reusit sa prinzi multe lucruri frumoase. Iti multumesc. In clipa cand Sun Eun se intoarse spre el sa-i raspunda, JunKi ii facu o poza, si apoi inca una si inca una.
- Hei ce faci? striga la el Sun Eun. Nu imi place sa fiu pozata. Imi plac pozele sa le fac eu. Nu vreau sa fiu subiect in ele. Te rog inceteaza.
- Hai gata, nu mai tipa. Am terminat. Esti multumita? spuse JunKi razand. Asa o sa te am aproape.
- Atunci cand scoti pozele sa imi dai si mie cateva din cele pe care le-am facut pentru tine, da?
- Ok, am inteles. Asa voi face. Hai acasa. Sunt tare obosit. Plecara spre casa si in curand fiecare dormea in camera lui. Uitasera de mancare si de bautura. Sun Eun se trezi intr-o larma de nedescris.
- Omma? Ce-i, ce s-a intamplat?
- Sun Eun!. Stii cine este omul pe care l-ai adus si care doarme in camera aceea? E LJK. Actorul ala care ne place la amandoua.
- De unde stii Omma? intreba Sun Eun surprinsa.
- Mi-a spus vecina, ca v-a vazut ieri cand ati vent acasa. E sigura ca este el.
- Da Omma. El este , dar nu vrea sa se stie asta. A venit in vacanta. Sper ca nu o sa-l faci sa plece mai repede, nu?
Imi doresc sa stea mai mult. Ai grija de el pana ma intorc da? Trebuie sa ma duc pana la teatru.Directorul cred ca vrea sa ma concedieze. I-ai dat o mana de ajutor Omma. Totusi sper sa fie din alt motiv.
- Hei iar pleci fara sa mananci? striga fara succes in urma ei. Off, ce ma fac cu ea? Oare se va casatori vreodata? Dar ce vorbesc eu. Nu are nici macar prieten, de unde sot? A te-ai trezit? Hai vino sa mancam. De ce nu mi-ai spus cine esti?
- Buna ziua, nu m-ati intrebat. Dar ce bine miroase. Immmm. Ce bine arata, o si ce bun este. Ommoni, esti grozava. Mama lui Sun Eun rosi si se fastaci toata.
- Dar unde este Sun Eun? intreba JunKi.
- A chemat-o directorul la teatru. Cred ca v-a fi concediata in curand. Dar hai sa mancam. A spus ca v-a reveni curand. Pana atunci mananca.
Directorul se plimba ca un leu in cusca, asteptand-o pe Sun Eun. De doi ani ii batea inima pentru ea, dar nu a avut curajul sa-i spuna niciodata. Acum ca a aparut un rival, i-a venit ideea ca ar putea sa o piarda . Asa ca si-a luat inima in dinti si s-a hotarat sa-i faca o marturisire.
- Directore! Directore unde esti? Am ajuns.
- Aici, vino in birou. Ce ai patit? Ai ajuns si tu o data la timp.
- Hai directore, nu mai fi asa. Ce voiai sa-mi spui? Sper ca nu ma concediezi. Stiu ca am gresit, dar nu se va mai intampla.
- Sun Eun, opreste-te. Stai jos. Nu te-am chemat din cauza asta. Vreau sa-ti spun ceva. Sunt doi ani de cand eu simt pentru tine altceva decat simpatie.

Adica vreau sa spun,...eu...,eu...,vreau sa ne intalnim. Vreau sa mergem la o intalnire. Sun Eun se uita stupefiata. Nu stia ce sa creada. Suna telefonul.
- Da. Spuneti. Pentru cine? Da, am inteles. In seara asta? La ce ora? Da, am inteles. Totul este pregatit. Da , multumesc. Sun Eun, fanmeetingul este in seara asta la ora 19. O sa iti vezi visul cu ochii. Va veni Lee Jun Ki. Sper ca esti incantata nu?
- Oppa? Va veni Oppa? Ce bine. Dar stai, trebuie sa fug sa-i spun. Directore, voi reveni. Trebuie sa fac ceva mai intai, spuse toate acestea fugind ca din pusca. In cinci minute a ajuns acasa, unde JunKi se pregatea de plecare.
- Pleci deja? il intreba cu parere de rau. Ai aflat? Fanmeetingul este in seara asta la ora 19.
- Da am aflat adineauri. Trebuie sa merg la teatru sa facem o repetitie. Se poate?
- Da, da. Directorul este deja acolo si ne asteapta. Nu se poate descrie uimirea directorului cand o vazu pe Sun Eun impreuna cu LJK. Dar nu era timp pentru explicatii. Repetitia decurse foarte bine, iar JunKi nu a avut nimic de obiectat. A venit seara si spectacolul a inceput. In sala ne incapatoare, o multime de oameni au venit sa-si intalneasca idolul. Sun Eun era si ea prezenta, inca in primele randuri. Muzica a inceput si....
- Dedic aceasta melodie, unei persoane foarte dragi mie, care a facut posibila intalnirea noastra de azi. Sun Eun, pentru tine. Si melodia a inceput. Ochi, in ochi, atat cel care dadea cat si cel care primea erau fericiti. Nu mai era nimeni in jur. Doar muzica se auzea si JunKi Oppa canta. Canta pentru ea. Ce putea sa-si mai doreasca? Era fericita.Tot spectacolul a fost dedicat lui Sun Eun, care era peste poate de fericita si colac peste pupaza, JunKi a coborat in sala, a imbratisat-o si a sarutat-o, lasand-o moale ca o carpa. Era primul ei sarut. Nici ca si-ar mai fi dorit ceva de la viata. Se simtea cineva. In doi timpi si trei miscari a facut-o vedeta. Toata lumea, dorea sa fie langa ea. Toti o admirau si erau fericiti ca sunt aproape de ea.A fost cea mai frumoasa seara din viata ei. O seara de neuitat. De acum totul va fi bine. Portile fericirii s-au deschis si pentru ea.Viata a capatat un alt sens. Dupa spectacol, cineva ii aduse un pachet. Cu maini febrile, il desfacu. Gasi inauntru lui, un aparat de fotografiat si cateva poze. Un bilet.
- "Fie ca pasiunea sa nu moara niciodata. O mica piedica in calea uitarii. Vei ramane mereu in inima mea. Te iubesc Sun Eun. Eu nu te voi uita niciodata. Ramai asa cum esti. Nu te schimba niciodata." Oppa JunKi

End.