Azi numar firele de nisip de pe talpile-mi goale
1,2,3. Ma pierd in numarul lor.
Ma gandesc ca sunt clipele vietii
Si numar 1,2,3 in continuare.
Adie un vant placut, dar nisipul e ud
Si nu poate fi suflat usor.
Nu zboara.
Timpul se scurge ireversibil.
Zboara.
O clipa a fugit din rand
Si am pierdut numarul lor.
O iau de la inceput, 1,2,3.
Ce trist se aude cand eu numar.
Fara ecou.
Imi ceri sa uit tot ce a fost cu noi,
Imi ceri sa-ncep o noua viata cu noi doi.
Nu pot uita, ce n-am uitat,
Nu pot ierta ce n-am iertat,
Nu pot iubi ce n-am iubit,
Nu pot trai ce n-am trait.
Imi sterg o lacrima uscata,
Si-mi sterg si amintirea de mult uitata.
Si maine va veni din nou
Si iar voi numara nisipul gol
Atat de trist, unnie... e frumos si trist si dureros. Nisipul gol...
RăspundețiȘtergereDongsaeng iti multumesc ca ai trecut pe la mine. Mi-e dor de mare, de nisip si soare
Ștergere,,Nu pot!!!! " ........ihmmm ba poti :))) ...sa scrii foarte frumos!
RăspundețiȘtergereUnnie, iti multumesc ca ai incredere in mine
ȘtergereAdmirabil!!!
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
ȘtergereMultumesc ca m-ai citit. Te mai astept
RăspundețiȘtergereDraga mea cit sunt de frumoase versurile triste intradevar dar atit de adevarate cite odata multumesc imi plac mult te pup iubita mea cu drag ANTONIA !....
RăspundețiȘtergeremi-ai luat-o inainte cu dorul de mare. dar trebuie sa ne inveselim putin :-) te trimit la mare: http://www.youtube.com/watch?v=rtx1RU4MdnA
RăspundețiȘtergereMultumesc mult
Ștergere