Tăcere.

Mi-e dor de ochii tăi căprui

De stelele ce se iveau în ei

Ce se-oglindeau în mii de ape

Iar eu mă înecam în ei,

Gândind cu mii şi mii de şoapte

În noapte.

Ce tainice secrete îmi spuneai

Ades, te ascultam cu interes

Nu auzeam ce îmi şopteai,

Eu tot vorbeam şi tu cântai.

Acum tăcerea e stăpână iar

Nici sunete, nici lacrimi ca de jar

Nu pot dormii, e prea tăcere

Dar eu nu vreau decât o mângâiere.

O alintare lină

Ca o mişcare de felină.

Încep să înteleg poeţii

Când au dorit săracii, bieţii

Să spună şi a lor simţire

Ca să devină nemurire