Oare....

Urăsc mirosul greu al frunzelor uscate.

Umed şi-ncins şi aducător de moarte.

Putregaiul frunzelor încins,

Miros de moarte....e de nedescris.

Un pat de frunze a căzut încet

Pe lespedea ce ne desparte,

Că ai plecat departe,

Eu te iert.

Rămas-am singură-n loc

Să-ncerc să readuc iubirea,

Dar chiar nu mă descurc deloc

Şi simt încet nefericirea.

Pe piatra rece, mă aşez

Şi mângâi fiecare cută

Azi mi-am făcut un crez

Să fiu tot mai tăcută.

Iar vântul bate cu putere

Şi frunzele le spulberă

Amintirile de tine,

Îmi umplu ziua cu durere.

Lacrimi uscate, cad.

Amintiri uitate vin şi cresc

Inima îmi bate cu putere

Iar eu respir....Oare...trăiesc?