- Esti de o aroganta fantastica. Nu stiu ce te face sa ti nasul asa pe
sus.
- Adica cum? Ce vrei sa spui ? Eu imi tin nasul pe sus? Nu cred. Sunt un
baiat normal ca oricare altul. Nu am nimic deosebit si din cauza asta nu imi tin
nasul pe sus si mai ales nu privesc pe nimeni de sus.
- Ei asta-i buna.
Uita-te numai la tine cum esti imbracat. Ultimul racnet de costum de piele.
-
Bine, dar in ce ai vrea sa merg pe motor? E bun si pentru vant nu numai pentru a
arata bine in el. Si oricum ma simt super bine in el. Imi da o stare de
bine.
- Si casca? Nu putea fi una normala fara prea multe zorzoane? E clar.
Iti place sa fi in centrul atentiei. Mai bine zis iti place sa atragi atentia in
jurul tau.
- Aici ai dreptate. Imi place ca lumea sa se uite la mine. Cred ca
aici sunt un pic vanitos.
- Si uita-te la fetele din staff. Toate ofteaza
cand te vad, sau trec pe langa tine. Ce ti-e si cu lumea asta. Toate sunt atrase
ca mustele de baietii rai sau cu aspect salbatic. Doar ce intorci capul spre ele
si sunt deja in plasa ta. Acum si cu costumul asta mulat pe fiecare muschi, te
cred si eu ca toate sunt sub vraja ta.
- Dar eu nu fac nimic special. Si din
cauza a doua-trei fete care sunt ca electrocutate, inseamna ca eu nu ma mai pot
plimba cu motorul asa cum imi place?
- Ce spui tu?Tu cred ca nu te uiti in
jurul tau. Uita-te doar o secunda si vei vedea cum tot sexul feminin iti acorda
o atentie deosebita. Ca e tanara sau batrana toate intorc capul dupa tine.
-
E probabil din cauza vitezei sau a zgomotului pe care il fac cand merg cu
motorul.
- Eish, la naiba. Cum o sa te fac sa vezi in jurul tau? Vezi si asta
tot aroganta se cheama.
- Ei hai, nu mai fi asa. O sa incerc sa ma uit in
jurul meu, e bine asa? Si chiar si asa ce pot face eu? Cum ar trebui sa ma port?
Ce ar trebui sa fac, sa nu mai fiu perceput ca unul care este arogant? Oricum
masca asta de raceala pe care o port, ma tine la distanta de restul lumii. Cu ce
gresesc ca nu vreau sa ma amestec cu toata lumea?
- Dar esti prea evident.
Esti ca sconcsul ala care lasa dara de miros in urma lui. Asa esti si tu.
-
Ei bine. Am inteles. Dar sa stii ca nu renunt la costumul de piele nici mort.
L-am dorit prea mult ca acum sa-l abandonez.Si la fel, nici la motor. Ador
viteza si im face placere sa merg cu motorul. Imi place sa ma intalnesc si cu
altii care au motoare si sa ne intrecem in viteza. Chiar azi trebuie sa ma duc
la o astfel de competitie. Si sti ce este dragut? Ca acolo nimeni nu ma
cunoaste. Sunt doar un simplu calaret de motor si atat. Imi place lucrul asta.
Si inca ceva. Acolo suntem toti la unison. Fete, baieti nu conteaza.
- Cum
iar pleci azi? Si pe mine cui ma lasi?
- Managere, te-ai plictisi. Ce sa faci
tu acolo? Nu este loc pentru spectatori.
- Ok. Am inteles. Nu ma vrei acolo.
Da ce-i vei spune tatalui tau? Azi trebuia sa te intalnesti cu el. Spunea ca are
ceva serios de discutat cu tine.
- A da. Stiu. Iar ma trimite la intalniri
aranjate. Vrea de asemenea sa intru in companie la el. Ei asta nu vreau. Chiar
nu as suporta sa stau la birou opt ore si sa ma fac ca muncesc. Nu vreau inca sa
renunt la libertatea de a face ceea ce vreau. Inca vreau sa fiu actor, cantaret,
motociclist...
Telefonul suna insistent. Sukki raspunse fara chef mai ales ca a vazut cine
era apelantul.
- Oh, tata. Buna.
- Sper sa nu te sustragi de la
cina din seara asta nu? Chiar vreau sa vorbesc cu tine si mai ales sa te vad. E
chiar atat de greu sa crezi ca vreau doar sa te vad si nimic mai
mult?
-Tata, asa zici mereu si apoi iar deviezi de la subiect si vrei
sa-mi bagi nu stiu ce fata pe gat, vrei mereu sa intri in viata mea cu bocancii.
Ti-am spus ca nu mai sunt dispus sa ascult de tine. Stiu ca tu vrei sa-mi
aranjezi viata, dar am si eu un cuvant de spus. E viata mea si cu bune si cu
rele. Vreau sa o traiesc fara sa dau vina pe cineva ca a intervenit.
-
Uite, acum iti promit, doar azi, nu o sa vorbim de nimic altceva. Vreau sa te
vad.
- A, dar te anunt ca nu o sa vin imbracat office. Urasc chestia
asta.
-Vino cum vrei, doar vino!
Ce ciudat. Ce o avea tata? S-a
intamplat oare ceva? E ciudat. De fiecare data cand ma intalnesc cu el, imi cere
sa ma imbrac intr-un anume fel, sa ma port nu stiu cum. Oricum o sa ajung
tarziu. Trebuie, inainte sa ma duc la intrecerea de motoare. Abia apoi trec si
pe la tata. Sper sa pot. Isi puse casca, ochelarii, masca de vant, incaleca
motorul si pleca lasand in urma lui o dara de fum si un zgomot infernal.
Slalomul printre masini ii puse adrenalina in miscare. Stopurile furate la
mustata ii dadeau un sentiment de betie. Se simtea bine in aceasta postura, si
gandurile incetau sa-i mai fuga. Azi chiar o sa fie concurenta mare. Multe
motoare vor fi prezente pe pista de intrecere. Proba de viteza, este de baza, si
preferata mea. Ajuns la locul intrecerii constata ca sunt o gramada multicolora
de motoare aliniate la start. Daca mai intarzia putin ar fi ratat concursul de
azi. Era al treilea consecutiv la care participa. La primele doua nici nu s-a
pus problema ... a castigat la o distanta foarte mare. Azi stia ca are
concurenta, doar atat. Nu stia cine este rivalul de temut. Mai bine. O sa
concureze sa castige cu orice pret. El impotriva tuturor.
- Hai nu mai
veneai o data? Am tinut startul in loc pentru tine.
- Multumesc. Imi cer
scuze. Am avut intarziere pe traseu. A fost foarte aglomerat pe sosea. Oricum
sper ca nu ati asteptat mult nu?
- A nu. Stai linistit. Am vrut doar sa
te sperii un pic, zise razand prietenul Jin Shi.
- Ok. Ti-a reusit. Voiam
acum sa-mi cer scuze la toata lumea. Ha,ha, hai ca esti de groaza. Lua loc la
linia de start si in mai putin de un minut, cursa incepu.O lupta stransa avu
loc, cu greu reusi sa se desprinda de plutonul compact. Dar incetul cu incetul
i-a lasat in urma. Un singur motor il urma la distanta mica. Era tot rosu si
avea pe el flacari galbene. Acesta pastra distanta constanta. Spre sfarsitul
cursei, motorul rosu accelera si incerca sa castige prima pozitie, dar Sukki era
pe faza si nu lasa asa ceva sa se intample. Accelera si distanta se mari din
nou. Dar uite si linia de finish. Oare sa o las mai moale?... Ha?, cand a trecut
inaintea mea? se intreba singur plin de uimire. Baga viteza si pe ultima lungime
reusi sa treaca primul linia de sosire. Era intrigat. Cine oare reusise sa se
tina de coada lui si chiar sa-l si intreaca la un moment dat. De regula la
intrecerile astea nu este nevoie sa se cunoasca, decat persoana care a castigat.
Atat. Ceilalti pot sa-si pastreze identitatea secreta. Dar tare mult isi dorea
sa afle cine este.
- Jin Shi! Cine era cu motorul rosu si plin de flacari? Ai idee? Il
cunosti? Mi-as dori sa-l cunosc sau macar sa-l zaresc un pic.
- Sti ca este
impotriva regulilor. Dar ma duc sa intreb. Daca vrea sa-i fie dezvaluita
identitatea, atunci o sa-l aduc la tine, daca nu, eu nu pot face nimic.
-
Bine. Incearca macar, spuse cu parere de rau Sukki. Stia ca asta este un drept
care de regula nu se incalca de nimeni si pentru nimic. Lasa la latitudinea
concurentului, daca vrea sa fie cunoscut sau nu. Incercarea lui Jin Shi fu un
esec total. Nici macar nu fu invrednicit cu vreo privire. Doar un fluturat de
manusa in semn ca nu doreste sa fie cunoscut primi. Doar atat. Sukki incerca si
el sa se apropie de cel cu motorul rosu, dar acesta nu mai statu mult in loc, ci
demara in tromba, parasind locul intrecerii. Sukki primi botezul invingatorului
si apoi pleca si el linistit spre casa tatalui sau.
- Buna seara. Tata,
iarta-ma, dar chiar nu am avut timp sa ma schimb. Daca treceam pe acasa, nu mai
plecam. Oricum nu stau prea mult. Sunt in trecere si foarte grabit.
- Nu stai
la masa? Am pus sa-ti pregateasca mancarea care iti place tie cel mai mult.
-
Tata intelege. Nu am timp. Trebuie sa ajung sa fac un dus si sa-mi pun ordine in
hartii. In curand o sa am si un concert, asa ca am multe de pregatit.
- Da am
inteles. Nu ai timp pentru batranul tau tata. Esti tot timpul ocupat. Sau cel
putin asa vrei sa pari. Cand vine vorba sa vi sa vorbim, inventezi mereu fel de
fel de scuze, care mai de care mai fanteziste si mai putin credibile. Te-am
chemat azi, pentru ca m-am decis sa parasesc compania. Nu vreau sa te oblig
astfel, ci pur si simplu m-am saturat. Vreau sa traiesc si pentru mine macar
putin timp. Asa ca in curand voi pleca intr-o calatorie. Nu m-am decis inca,
unde sau cat timp va dura. Un singur lucru vreau sa te rog. Cat voi fi plecat sa
vi sa stai aici in casa asta. Taci, stiu ce vrei sa spui, dar am angajat pe
cineva care va avea grija de tot. Tu trebuie doar sa vii sa locuiesti aici.
-
Dar tata, stii ca am unde locui. Nu deranjez pe nimeni si nu stau in calea
nimanui. Nu este mai bine sa imi vad de ale mele, ca si pana acum?
- Daca
vrei sa ma dezamagesti inca o data, fa ce stii.Dar pentru mine a fost o
rugaminte si as fi dorit ca macar o data in viata, sa nu fii impotriva. Persoana
pe care am angajat-o este foarte competenta. Va avea grija de tot, inclusiv de
viata ta de artist. Sunt decis acum asupra timpului pe care il voi petrece
departe in calatorie. Trei luni.
- Trei luni? Tata glumesti? Cum sa stau trei
luni aici in aceasta casa?
- Nu. Tu trebuie sa stai o luna. Daca in timpul de
o luna, nu te-ai razgandit, esti liber sa pleci. Ce zici? Batem palma?spuse
zambind tatal lui. Dar daca ai depasit o singura ora peste timpul de o luna,
esti obligat sa ramai si restul lunilor aici. E ok asa? Trebuie sa scriem pe
hartie, sau ramane stabilit?
- Tata nu ca nu as avea incredere, dar mai bine
sa scriem. E mai bine asa pentru ambele parti.
- Ok, mie imi convine. Facura
contractul, il citira si apoi il semnara. Mai trebuia trecuta data cand va
incepe. Ce zi este azi? Vineri. Ok. Atunci duminica ora 8 dimineata incepe
contractul nostru. E bine asa? Pentru mine nu este nici o problema sa-mi fac
formele de plecare.
- Ok tata, asa ramane. Treizeci de zile nici un minut
peste. Da? Poti pleca linistit. Totul va fi bine.
- De asta si plec, pentru
ca sunt convins ca totul va fi bine. Acum poti pleca, stiu ca esti o persoana
ocupata. Ne vedem duminica la opt. Pa . Ai grija cum mergi cu motorul
acasa.
- Hmm, ciudat, tare ciudat. Ceva miroase aici, dar nu-mi dau seama ce.
Prea repede a acceptat tata. Oare ce pregateste? Voi vedea duminica. Acum
libertate. Ma duc acasa sa imi fac de cap.
Oare cine era cel cu motorul rosu? A fost tot timpul langa mine. O clipa de
neatentie si as fi pierdut. Trebuie sa mai castig inca de doua ori. Altfel
titlul nu il voi capata. Cel putin pentru anul asta. Vreau sa fiu The Best.
Titlu mi se potriveste ca o manusa. Iar cu tata... ceva nu se potriveste. Ce
stratagema o folosi acum, ca sa ma puna pe linia de plutire? Multe intrebari se
perindau prin gandurile lui Sukki. Dar o data ajuns acasa si intrat la dus, le
pierdu firul si se lasa in voia apei. Dusul reusi sa-i readuca buna dispozitie
si din aceasta cauza il suna pe managerul Jin Tae.
- Ce este de facut?
Trebuie sa ma mut si sa locuiesc acasa o luna de zile. Asa ca nu trebuie sa am
concerte in afara orasului. Pot canta doar in club atat. Oricum este bine pentru
ca aveam nevoie de un pic de liniste. Oricum mai am albumul la care lucrez, am
inregistrari de facut, am emisiunea la radio, o gramada de reclame si Doamne
iarta-ma. Am destule de facut si fara concerte. Ha, ha, si pe langa toate astea
tata vrea sa ma si casatoresc. Nu imi plac intalnirile aranjate. Si cu atat mai
putin casatoriile aranjate. Si oricum. Nu sunt facut pentru casatorie inca. Stiu
ca va trebui candva sa fac si pasul asta, dar sper sa fie cat mai departe
momentul acela. Oricum si cum crede tata ca o sa cunosc vreo fata care sa nu fie
interesata de aspectul meu de vedeta? Nu vreau sa renunt. E unul dintre putinele
lucruri care ma motiveaza sa merg inainte. Unde mai pot fi eu rasfatalui si
alintatuil? Cred ca nu voi renunta niciodata la statulul de vedeta. Managere Jin
Tae, hai sa iesim ca baietii in seara asta. Ce spui? Nevasta, copiii.... A
inteleg. Cred ca trebuie sa-mi schimb managerul. Vreau unul liber, asa ca mine.
Oricum vorbim. Hai noapte buna. Daca stau sa ma gandesc, nici eu nu aveam prea
mare chef sa ies, dar....spunand toate astea isi lua chitara si iesi pe terasa
casei care era puternic luminata. Incerca acordurile chitarei si apoi se declara
multumit. Incepu sa mangaie corzile intr-un ritm ciudat, fara vreun tel, si cu
toate astea se trezi cantand de a binelea un cantec nou, care s-a nascut acum pe
loc. Cantecul era cald, linistit, total opus celor pe care le compunea mereu.
Parca ceva din sufletul lui iesise si corzile chitarei ducea la indeplinire
totul. Parca se conturau in mintea lui si versuri demult uitate, care acum
renasteau in forta. Isi zdrangani chitara pret de vreo doua ore cantand noua
melodie din capul lui si apoi reveni in dormitor unde se culca si visa frumos.
Avea un principiu, daca o melodie staruia in capul lui si dupa o noapte, atunci
merita sa o scrie, insemna ca va fi o melodie care va place tuturor. Dimineata a
sosit o data cu melodia de aseara. Se intinse si se apuca de lucru. Dupa
aproximativ o ora se ridica si se duse sa manance ceva. Era sambata, o zi
frumoasa numai buna de o plimbare cu motorul. Se imbraca si porni spre pista de
antrenament binedispus. Imbracat cu costumul de piele, cu ochelarii si masca de
vant, demara in forta si facu o jumatate de ora pana la locul bine stiut. Deja
pista era ocupata cu mai multi participanti. Dar ce vad? Motorul rosu cu flacari
galbene, era in plina miscare. Fara sa vrea ii admira curba frumoasa a
flacarilor galbene. Posesorul motorului rosu era imbracat si el intr-un costum
de piele sofisticat. Acesta era negru si avea portiuni unde urme rosii il
strabateau de-a lungul si de-a latul intr-o conceptie modernista. Casca era
rosie si avea aceleasi dungi ca si costumul, numai ca aici ele erau negre.
Ochelarii fumurii si masca de vant intregeau costumul care se mula perfect. O
singura schimbare. O jacheta fara maneci tot din piele trona peste acest costum,
schimband radical alura. Un aparat foto agatat de gatul motociclistului,
intregea tot ansamblul. Dupa cateva ture facute la viteza maxima, motociclistul
se hotara sa se retraga de pe pista lasand si pe altii sa beneficieze de ea.
Grupuri mici se indreptau spre pista, facand mici pariuri cine va castiga cursa
adhoc care avea loc chiar acum. Sukki se apropie si el si intra in jocul celor
prezenti. Mai bine sa aiba concurenta, decat sa alerge singur. Inainte de start
avu timp sa observe cum este luat in colimator si fotografiat de motociclistul
misterios. Tare si-ar mai fi dorit sa-i cunoasca identitatea. Dar lasa. Toate la
timpul lor. Castiga detasat toate cursele la care se inscrisese si fara sa vrea
cauta cu privirea, acel motociclist. Mai avea o cursa si apoi se va duce sa-l
intrebe cate ceva.
Cursa se termina in urale pentru invingator, dar acesta nu avea timp sa
savureze victoria. Trebuia sa afle. Deci cauta din priviri pe acel misterios
motociclist, dar acesta parca intrase in pamant. Plecase? Parca inaintea cursei
il zarise langa capatul de pod. Statea jos langa motor intr-o atitudine
relaxata. Blitzul aparatului de facut fotografii nu se odihnea nici o
clipa.
- O Jin Shi! Ai ajuns? Trebuie neaparat sa vorbesc cu motociclistul de
ieri. Tu il cunosti?
- Oh. Stiu. Dar nu stiu de unde sa il iau. A aparut de
ceva vreme, dar nu a venit niciodata sa ma contacteze. Nici macar nu stiu daca e
baiat sau fata. S-a pripasit asa din senin pe la noi. Dar este super dotat. Are
talent pentru acest sport.
- Jin Shi, cand afli ceva , te rog sa ma anunti,
da?
- Cu o singura conditie.
- Care?
- La primul concert sa am bilete
VIP. Ok ?
- Ok. Dar, nu stiu cand va fi acesta. Nu am asa de repede concert.
In vreo trei luni. Oare de ce am zis trei luni? se intreba Sukki, deodata prost
dispus.
- Nu este problema. Cand o fi. Sper ca pana atunci sa aflam
identitatea misteriosului calaret.
- Ok. Hai ca plec si eu. Mai fac o tura
prin oras si apoi ma duc spre casa.
- Ne vedem data viitoare. Saptamana
viitoare este din nou o cursa. Nu are prea multa importanta, dar daca ai timp si
vrei, poti veni si tu sa participi. Nu e o cursa propriu zis, ci mai mult
etalarea talentelor de calaret. Va veni multa lume si chiar spectatori. Ca sa nu
mai vorbim de televiziune. Sunt vreo doua sau trei care si-au anuntat
prezenta.
- Cu atat mai bine. Atunci conteaza pe mine. Sti ca orice concurs e
pentru mine o provocare.
- Ok Sukki. Te anunt cand va fi data exacta si ora.
Dar oricum ne mai vedem nu?
- Normal. Trebuie sa-mi iau portia de adrenalina
in fiecare zi. Ok. Acum te las. Pe curand. Incaleca si porni cu aceeasi viteza
cu care si venise. O clipa il mai zari Jin Shi si apoi disparu din campul lui
vizual. Se intoarse si cauta cu privirea pe cineva. Langa el se opri o fata cu
par lung, imbracata cu o rochita scurta si purtand niste sandale cu toc.
-
Si-a dat seama? intreba Dae Jeong
- Habar nu are cine poate fi. Nu stie nici
macar daca este fata sau baiat. Oricum nu este cazul sa afle acum. Mai este
timp. Dar de ce el?
- O, pentru ca este un increzut si un arogant, un tip
care crede ca i se cuvine totul. Am sa-l invat minte o data pentru totdeauna. O
fi el un mare cantaret, dar ca om lasa de dorit.
- Poate totusi te inseli. Nu
poate fi chiar asa de rau si ca om. Poate aparentele inseala.
- Nu stiu, acum
ca ai spus asta, am inceput sa ma indoiesc si eu. Dar timpul le rezolva pe
toate. Vom vedea. Am plecat. Dae Jeong isi puse castile in urechi si pleca
fluturand usor din mana. Jin Shi se uita admirativ dupa ea si apoi se reintoarse
la munca lui de zi cu zi. Dae Jeong se indrepta cu pas vioi spre metrou, unde se
pierdu in marea de oameni de acolo. Dar oare cine este Dae Jeong? Deocamdata
ramane si pentru noi un mister. Am vaga impresie ca o vom mai intalni. Poate ca
atunci vom afla ce este cu aceasta fata si ce secret detine. Caci este evident
ca are un secret, bine ascuns care nu vrea sa fie dezvaluit inca. Oare care este
legatura ei cu Jin Shi? Asta stiu. Sunt prieteni din copilarie. Se aveau ca
fratii. Intr-un timp crezuse ca este indragostita de Jin Shi,dar prietenia a
fost mult mai puternica. In schimb iubea pasiunea lui: Motocicleta
Devenise si ea dependenta de mersul cu motocicleta. Iubea vantul care
incerca sa-si faca loc printre partile neacoperite ale costumului. Iubea viteza.
Dar aceasta pasiune era prea costisitoare pentru ea. Nu isi permitea sa aiba
motorul propriu, asa ca doar il imprumuta de la Jin Shi, care o intelegea. De
fapt el se simtea raspunzator pentru faptul ca ii inoculase microbul asta in
sange si acum incerca cu greu sa repare acest lucru. Familia ei saracise in urma
unui faliment. Parintii ei abia au reusit sa treaca peste acesta, supravietuind
cu greu. Au vrut sa-si creasca fetele, cat mai bine si sa nu le lipseasca, macar
dragostea parintilor. Dae Jeong, mai avea o sora cu doi ani mai mica, care era
indragostita de Jin Shi. De fapt cei doi se iubeau nespus. Dae Jeong termina o
facultate si apoi lucra in mai multe companii pana a ajuns la Dnul Jang. Acesta
a vazut ca fata este foarte capabila si incet, incet a lasat pe umerii ei,
lucrurile din companie, mai ales ca Sukki nu voia cu nici un chip sa-i faca pe
plac, nici cu compania si nici cu insuratoarea. Ar fi vrut ca Sukki sa fac o
mezalianta cu alta companie, ca sa faca o fuziune si sa poata deveni mai
puternici pe piata. Asa ar fi avut posibilitatea sa iasa si in afara granitelor
tarii, sa se extinda pe plan mondial. Dar Sukki, nu si nu. Asa ca si-a schimbat
orientarea spre cineva caruia chiar ii placea ce face. Ii placea de aceasta fata
si de ideile inovatoare pe care fata reusise sa le promoveze, tinandu-si aproape
si consiliul director. Parca toti erau sub vraja fetei asteia. Ce zicea ea era
sfant. Erau putini care se opuneau ideilor ei. Cu rabdare si pricepere, reusea
sa-i faca si pe acestia sa inteleaga ideile ei si sa le aprobe. Avea o putere de
convingere foarte mare. Pana si cel mai sceptic ceda in fata argumentelor aduse
de fata. Tot ceea ce facea era bine documentat, cercetat in cele mai mici
detalii si intors pe toate partile. Tot pe ea o angajase sa aibe grija de Sukki
trei luni si spera sa poata schimba ceva in viata lui, in stilul lui de viata.
Asa cum am spus, i-a dat mana libera, sa procedeze cum crede cu Sukki. Duminica
ora opt fara un sfert, Dae Jeong ajunse la noul loc de munca. Imbracata cat mai
decent si cu dorinta de a nu atrage deloc atentia celor din jur. Dnul Jang o
intampina zambind.
- Iti multumesc inca o data ca ai acceptat rugamintea
mea.
- Eu va multumesc domnule pentru increderea acordata. Voi munci mult, si
sper sa am rezultatele la care va asteptati.
- Dar ce face baiatul asta? Vrea
sa intarzie azi? spuse domnul Jang si se uita nerabdator la ceas.
- Inca nu
este timpul pierdut. Mai sunt cateva minute. Nu termina bine de vorbit, ca pe
aleea din fata casei, parca intr-o tromba de praf motocicleta lui Sukki si el
aparu din norul de praf starnit de venirea in viteza.
- Sper ca nu am
intarziat nu? Buna tata. Am fost punctual ca de obicei, rase cu gura pana la
urechi Sukki.
- Bine ca ai venit. Trebuie sa plec si eu caci altfel nu mai
prind avionul. Te rog sa faci cunostiinta cu secretara mea Dae Jeong.
- Pai
o lasi cu mine?
- Da . Ea este persoana care se va ocupa de tine. Orice ai
nevoie spune-i ei. O sa te ajute. Nu uita invoiala noastra. A si sa nu uit. Dae
Jeong si tu trebuie sa locuiesti aici trei luni. Imi pare rau dar asta nu este
negociabil, spuse cu parere de rau in glas.
- Cum tata? Sa locuiesc cu
aceasta secretara sub acelasi acoperis? intreba stupefiat de situatia creata.
- Domnule, va rog... nu se poate. ,spuse balbaindu-se Dae Jeong.
- Draga
mea, te rog fa-o pentru mine. Te voi plati in plus. Asa vei putea sa ai grija de
Sukki douazeci si patru din douazeci si patru. Adu-ti aminte ce te-am rugat. E
ok acum?
- Da domnule. Voi da cateva telefoane si voi rezolva problema
asta.
- Acum la revedere, spuse si pleca grabit spre masina care sosise sa-l
duca la aeroport. Cei doi ramasesera descumpaniti in fata casei. Nici unul nu
avea curaj sa-l priveasca pe celalalt. Dar Dae Jeong fu prima care lua
initiativa
- Va rog sa poftiti in casa, vorbi ea formal cu Sukki. Hainele cand le veti
aduce? Sau mergem sa facem o garderoba noua pentru trei luni?
- Ha, trei
luni? Glumesti, nu? O luna, doar o luna. Si mai bine mergem sa cumparam ceva,
decat sa-mi fac bagajul si sa ma mut aici. Asa ca sa te pregatesti sa mergem la
cumparaturi.
- Am inteles domnule, dar mai intai sa mancati. Masa este
pregatita, asa ca va rog poftiti, vorbi din nou foarte calma Dae Jeong.
-
Bine merg, dar am o conditie. Te rog sa nu mai vorbesti cu mine asa de formal.
Mai ales ca suntem numai noi doi. O Doamne, sunt singur cu o femeie in casoaia
asta. Oare si ea se simte ciudat ca mine? se intreba Sukki, privind-o pe furis
pe Dae Jeong. Aceasta era calma (sau cel putin aparent calma) si inainta spre
camera unde pusese masa.
- Atunci cum doriti sa va spun? intreba un pic
surprinsa.
- Offf, ce greu este. Sukki. Sukki ma cheama. Pot sa-ti spun
Dae Jeong? intreba Sukki.
- Da,in regula. Acum ca am stabilit lucrul
acesta, hai la masa. Am facut un program pe care as dori sa-l respecti in
aceasta luna in care vom locui impreuna.
- Ce program? De regula eu imi
fac programul, asa ca nu sunt de acord.
- Te rog sa te uiti, peste el si
daca ceva nu e pe placul tau, vom discuta. E bine asa?
- Ok. La masa vom
vorbi despre program. Se aseza la masa si manca atent cu ochii in hartii. Hmmm.
Da este chiar bun programul asta, dar data viitoare te rog sa-l facem impreuna
da?
- Bine, asa voi face. Nu am inclus in program timpul pe care il
acorzi inregistrarilor si celorlalte activitati pe care cariera ta ti-le
impune.
- Da vad. Oricum astea ma preocupa pe mine, asa ca...
- Ba
nu. Te rog sa-mi spui. Vreau la orice ora sunt intrebata sa pot da un raspuns
corect, unde si ce faci. Am pregatit la subsol o camera plina cu instrumente
muzicale. Acolo vei repeta si tot acolo vei inregistra. In legatura cu
reclamele, am luat legatura cu toti si bineanteles ca au fost cu totii de acord
sa vina sa faca pozele aici. Chiar le place foarte mult locatia. Sti, ca acum
sunt mult cautate casele astea cu un stil arfitectonic gen medieval. Asa ca nu
te stresa prea tare. Terasa cu vederea spre apus iti apartine. La fel si
camerele din partea aceea de casa. Iar eu voi avea cele de deasupra intrarii. De
fapt una imi este suficienta. Eu nu sunt asa sofisticata.
- Ce vor sa
insemne intepaturile astea discrete? Ai ceva impotriva mea? Nu iti place de
mine, sau ce? Iti sunt nesuferit? Daca este asa cum crezi ca ne vom suporta
reciproc? intreba Sukki iritat.
- A nu. M-ai inteles gresit. Nu am vrut
sa sune asa. Chiar imi ajunge o singura camera. A cham. Ti-am pus si chitara cu
care ai venit in camera de la etaj. Daca mai doresti ceva, striga-ma. Voi fi in
camera mea.
- Ce naiba? Acum o sa stau singur in inchisoarea asta? Nu o
sa am nici macar cu cine sa vorbesc? Apropo Dae Jeong, plecam in zece minute. Ai
zis ca mergi cu mine la cumparaturi.
- Da bineanteles. Eu sunt gata.
Plecara la cumparaturi. Isi achizitiona cateva chestii urgente de care avea
nevoie. Camasi, tricouri, ciorapi, pantaloni, esarfe, toate zburau prin aer.
Odata aleasa garderoba lui, voi sa treaca si la a ei, dar fu oprit printr-un
gest ferm.
- Nu multumesc. Am tot ce-mi trebuie. Strictul necesar, mi
l-am adus. Nu am nevoie de nimic. Oricum domnul Jang mi-a dat mana libera sa fac
ce cred de cuviinta. Deocamdata este in regula asa.
- Bine cum crezi. Am
vrut doar sa fiu bine crescut, spuse ofensat si jignit de refuzul fetei.
- Oricum, pentru piata nu este cazul sa ne facem probleme. Am arvunit pe
cineva care ne va aduce tot ce trebuie in fiecare dimineata, deci nu este nevoie
sa mergem personal.
- Bine. E in regula.
- Tu trebuie sa-mi spui
daca doresti ceva anume de mancat.
- Bine . Fa ce crezi. Mananc orice. Nu
sunt mofturos. Imi place mancarea facuta in casa. Am atat de putin timp ca nu
apuc niciodata sa mananc mancare gatita in casa.
- In regula atunci.
Pentru ca este pranz voi face de mancare. Tu ai de facut ceva azi?
- Aa,
nu! E duminica. De regula duminica ma odihnesc, citesc, scriu, cant la chitara.
Tu?
- Eu muncesc, douazeci si patru din douazeci si patru, sapte zile din
sapte. Ai uitat? Oricum, daca nu ai nimic de facut, poti sa ma ajuti cu vasele
cand termini de mancat?
- Ceeee? Sa spal vase? Cine a mai pomenit. Nu
sunt oameni special angajati pentru asta?
- Domnul Jang le-a dat liber la
toti trei luni. Nu suntem decat noi doi. Asa ca... inca astept raspunsul tau. Ma
ajuti?
- Offf. Am de ales? Daca nu este nimeni in afara de noi, trebuie
sa te ajut. Doar nu esti sluga mea. Trebuie sa-mi castig si eu painea cinstit
nu?
- Nu neaparat. Eu sunt platita pentru asta.
- Poti sa nu mai
fi sarcastica? Am vrut doar sa ne intelegem mai bine, dar daca tu pastrezi
distanta, nu stiu cum ne vom descurca.
- Da am inteles, dar am aceeasi
atitudine pe care o ai si tu fata de toata lumea.
-Ce vrei sa spui? Asa
ma port eu? Ei nu ca esti culmea! Ai reusit sa ma enervezi. Nu mai vreau sa
mananc. Nu-mi mai trebuie nimic de la tine, striga si iesi trantind usa. Ei nu.
Asta nu s-a mai intamplat de mult. A reusit sa-mi scoata nervii la vedere. Se
duse la subsol si isi incerca instrumentele de acolo. Canta la fiecare cateva
ore. Stomacul isi cerea drepturile. Sunt prost sau ce am? De ce sa ma supar pe
mancare? Oare a facut ceva? Dar de ce ma gandesc la ea? Cham. Asta-i buna. Se
duse, se imbraca, si iesi. Incaleca motorul si facu o lunga plimbare si isi
calma putin tumultul inimii. Era indignat, era frustrat, era fara aparare in
fata acestei fete, bizare. Lua pranzul de unul singur la un restaurant in
centru. Ce naiba? E mai rau ca atunci cand stateam singur. Mananc de unul
singur, la restaurant, stau tot singur. Ce-i asta? Nu inteleg. Manca si se
gandea la fata asta bizara care a intrat cu bocancii in viata lui. A reusit in
doar cateva ore sa-i bulverseze viata, sa i-o dea peste cap complet. Telefonul
il trezi din gandurile care ii invadasera mintea.
- Da, alo? Ce-i? Ce
vrei? intraba iritat.
- Te rog sa nu intarzii, in seara asta. Am ceva de
facut si trebuie sa plec putin timp.Ok?
- Cum ma lasi singur in casa aia?
Nu, nu sunt de acord. Vin cu tine.
- Nu am timp de prostii. Ar fi bine sa
nu te mai prostesti asa. Nu iti sta bine de loc.
- Cum? Ce ai spus? Ma
prostesc? Hei, sti cu cine vorbesti?
- Gata. Te rog. Vorbim cand ne
intanim. Lipsesc doar doua ore. Vorbim. Pa
- Ya! Alo, alo! Eish, fata
asta ma innebuneste de-a binelea. Mi-a inchis telefonul cand inca vorbeam. Fata
asta nu este normala. O cauta cu lumanarea. Vrea cu orice pret sa ne certam. Dar
oricum, si eu am lasat-o singura, si am plecat. Oare sa imi plateasca cu aceeasi
moneda? Oare chiar are treaba sau e doar razbunare? Dar oricum nu ma duc acasa
inca. Ma duc la club sa ascult muzica si sa beau ceva. Nu mult caci sunt cu
motorul
Gandind toate astea se ridica sa plece din restaurant, cand privirea ii
cazu pe ziarul de seara unde pe prima pagina trona o poza de a lui, de la
concusul de motociclism, iar in spatele lui era tipul cu motorul rosu.
Reporterul care facuse poza, il imortalizase pe Sukki botezat ca si invingator
si pe cel cu motorul rosu, pregatindu-se sa-si dea casca si masca de vant, jos.
Eish. De ce reporterul asta nu a facut poza cateva secunde mai tarziu? Asa ar fi
vazut si el cine se afla in spatele castii rosii. E clar, norocul nu era de
partea lui azi. Oare tata a glumit cand a zis ca pleaca trei luni? Nu cred, ca
poate sa stea departe de companie atata timp. Cu toate a... Ei nu stiu, nu vreau
sa stiu. Sunt un pic confuz acum. Mi-a pierit cheful de club si de bautura
sofisticata. Mai bine iau niste soju si beau acasa. Macar asa sunt sigur ca nu
se intampla nimic . Se opri la un butic si cumpara un bax de bere si patru
sticle de soju. Ajunse acasa se facu comod si isi turna intai un pahar de bere
pe care il bau dintr-o suflare. Apoi se aseza comod la masa, dupa ce intai dadu
drumul la muzica in surdina. Isi turna soju si bau trei pahare pe nerasuflate.
Apoi totul paru mai prietenos in jurul lui. Asa il gasi Dae Jeong dupa aproape o
ora si jumatate.
- Ce faci? Bei de unul singur? Toarna-mi si mie un
pahar, am mare nevoie de unul. Spuse Dae Jeong si se arunca pe scaunul din fata
lui Sukki. Si Sukki era prea ametit, asa ca isi turna singura si dadu paharul
peste cap. Urmara alte trei la fel de repede consumate.
- De ce bei asa?
spuse impleticindu-si limba si zambind tamp Sukki. O sa te imbeti.
-
Poate ca asta si vreau. Soarta ne-a aruncat unul inaintea celuilalt. Nici unul
din noi, nu il suportam (din diferite motive) pe cel de langa noi. Asa ca ce imi
mai ramane de facut decat sa ma imbat in seara asta. Doar azi. Promit. Bautura
incepu sa-si faca efectul si la Dae Jeong. Curand incepu si ea sa rada fara sens
si sa-si sprijine capul de masa. Cine i-ar fi vazut pe cei doi, ar fi crezut ca
sigur au ceva de impartit si ca asa isi vor rezolva problemele mai usor. Se
tarara fiecare cu ultimile puteri in camera lor, adormind asa imbracati cum
erau. Dimineata ii gasi tolaniti care cum a apucat, pe jos, prin pat, dar....
surpriza. Amandoi in aceeasi camera. Oare ce s-a intamplat? Puterile il
parasisera pe Sukki si intra in prima camera care ii iesi in cale. Se aruncase
imbracat in pat si adormi instantaneu. Cu greu mai putea cineva sa-l trezeasca.
Iar Dae Jeong intrase in camera ei, dar nu mai avu forta necesara sa ajunga pana
la pat si adormi si ea unde nimeri, adica pe jos. Se trezira cam in acelasi timp
si acum se uitau unul la celalalt, plini de panica.
- Pot sa stiu ce faci
in camera mea? intreba Dae Jeong iritata.
- A, a nu stiu. Cred ca eram
prea baut aseara si nu am nimerit decat aici,fiind prima camera care mi-a iesit
in cale. Scuze. Eu sunt vinovat. Promit ca asta a fost prima si ultima oara in
care am intrat aici. O sa fiu mai atent. Scuze, inca o data. Spunand astea iesi
in viteza afara si fugi in camera lui. Facu un dus si apoi pleca spre bucatarie.
Mirosea imbietor. Oare gatise Dae Jeong?
- Buna, zise el incurcat. Ce bine miroase. Ce este?
- Mancare. Daca nu
iti place nu manca.
- Oooo, ce taioasa esti. Stiu ca am gresit, dar trebuie
sa ma ierti. Nu a fost intentionat. Mananc orice. Ti-am mai spus, cred. Gata cu
sarcasmele te rog.
- De ce. Nu iti place cand esti tratat cu aroganta? Asa
suna si cand vorbesti tu.
- Eu? Arogant? spuse incruntat Sukki. Aici are
dreptate. M-a citit destul de bine. Hmmm. Pot manca acum? Multumesc. Am sa
mananc cu pofta, zise si incepu sa manance, gandindu-se la programul zilei de
azi. Era o zi foarte plina. Avea de inregistrat un LP la studioul de
inregistrari. Avea sa-i ocupe toata ziua. Cham, tu ce treaba ai azi?
-
Trebuie cumva sa-ti dau raportul? raspunse intepata Dae Jeong. Inca mai era
suparata. Era suparata pe ea insasi. Cum lasase situatia sa-i scape de sub
control asa de usor si asta din prima zi. Trebuia sa-si recapete respectul de
sine.
- A nu, nu. Faceam conversatie doar. Ok. Cred ca inca nu m-ai iertat.
Oricum eu sunt toata ziua ocupat la studio. Ai spus ca eu trebuie sa-ti dau
raportul nu? spuse spasit Sukki.
- Scuza-ma, sunt usor iritabila cand pierd
controlul. O sa incerc sa ma stapanesc, caci altfel sunt foarte acra si acida si
nimeni nu se descurca cu mine. Ma duc la companie, am ceva de facut acolo si
apoi am treaba aici.
Daca ai haine de spalat, este un cos special pus in
baie. O sa le spal
- A nu, asta nu. Le spal eu. Atat pot face si eu. Si plus
de asta nu imi place sa-mi atinga cineva lenjeria si mai ales sa se uite la ea.
Nu. Este prea rusinos. Nu suport asa ceva.
- Cum vrei. Daca doresti ceva te
rog sa-mi scri un bilet pe usa de la frigider. Le voi citi pe toate mereu. De
asemenea si tu ar fi bine sa te uiti pe usa zilnic. S-ar putea sa fie ceva
urgent sa-ti comunic.
- Dar de ce nu schimbam numerele de telefon? intreba
uimit Sukki.
- A nu. Nu vreau sa depind de telefon. Asa ca... daca este o
urgenta, urgenta atunci ma voi risca. Si plus de asta telefonul este de
serviciu. Un mijloc de comunicare, cu compania si acesta tot de urgente. Nu
raspund la telefon mereu. Asa ca te avertizez din timp ca sa sti, daca nu iti
voi raspunde vreo data la apel.
- Ok. Am inteles. Brrr. Imi este mila de
prietenul tau. Esti asa de acida. Aratai mai umana aseara. De ce ti mortis sa fi
antipatica? Iti iese atat de bine. Ai exersat asta, sau chiar asa esti? Lumea nu
incepe si nu se sfarseste cu tine.
- Eish, ce filozof esti. De cand? Parca
asta este stilul tau nu? Nu iti place sa ti se plateasca cu aceeasi moneda nu?
Asa se simt si cei din jurul tau, cand le vorbesti asa de arogant.Ar trebui sa
meditezi la asta si sa incerci sa te schimbi. Viata nu este roz mereu. Incearca
sa nu mai fi asa de arogant. Atata timp cat nu faci nimic pentru asta, asa vei
fi si tu intampinat de acum in colo. Plec. Ne vedem mai tarziu.
- Hey! Unde
pleci? Eu ce ar trebui sa fac? vorbi singur, caci Dae Jeong disparu in graba,
din fata lui. Ei nu ca nu este adevarat. Nu pot sa cred ce mi se intampla.
-
Alo, manager Jin Tae, unde esti? Ce program am azi? intreba enervat de a
binelea. Daca nu am nimic plec sa ma plimb cu motorul, poate asa reusesc sa ma
mai calmez nitel.
- Hey Sukki, ce este cu tine? Iar te-a suparat careva? Poti
sa te duci unde vrei. Nu ai nimic zilele astea. O sa te sun, cand se iveste
ceva. Oricum considera ca ai o mini vacanta.
- Ce mini vacanta? Cu fata asta
imposibila? E fara nici un sens. Nu stiu cum sa ma port cu ea. Bine ne auzim da?
Hai ca inchid. Pa. Se imbraca si cobora in goana. Se urca si porni in viteza pe
autostrada. Dadu doua, trei ture si apoi se indrepta spre pista de intreceri.
Voia sa intalneasca oameni cu care sa vorbeasca fara sa se enerveze.
- Salut
Jin Shi, ce mai este nou? Ceva curse? intreba plin de speranta Sukki.
-
Salut. Nu. Toata saptamana trecuta a fost o mare vanzoleala, dar acum e pustiu.
Adica pustiu e prea mult spus. Mai vine cate un ratacit asa ca tine. De exemplu,
si ii arata pe pista pe cel care trecea in viteza. Mergea de parca l-ar fi gonit
cineva, ca si cum de cursa asta depindea insusi viata lui.
- Iar? Cine Doamne
iarta-ma este? Nu ai aflat nimic? intreba curios
- Nop. Nu vrea de loc sa
comunice cu mine. De fapt nu l-am vazut sa vorbeasca cu cineva. Vine, aproape in
fiecare zi, ia startul, face cateva ture de pista precum vezi si apoi pleaca la
fel de repede, precum a venit.
- Ce ciudat spuse ganditor Sukki.
- De fapt
chiar acum cred ca pleaca, are deja cinci ture facute si la viteza maxima. Du-te
si incearca sa intri in vorba cu el. Poate ca va dori sa vorbeasca cu tine.
-
O sa incerc, cu toate ca nu prea sunt dispus astazi sa fac descoperiri, spuse
Sukki si se intorse catre Jin Shi. A fost suficienta o clipa de neatentie si din
nou disparu fara urma motorul rosu.
- Eish, si cum spuneam, iar l-am pirdut.
Oricum nu venisem pentru asta astazi. Voiam doar sa stau de vorba cu tine si sa
fac cateva ture. Si sincer sa fiu am adus si chitara. Voiam sa auzi ceva nou,
sa-mi spui daca suna bine. Mie imi suna ok, dar....sti ca parerea ta conteaza
pentru mine. Esti mai critic decat criticii in sine.
- Ei lasa. Nu ma mai
peria atat. Sti doar ca voi incerca sa aflu pentru tine ceea ce doresti. E
chestie de timp. Va veni si vremea cand totul se va afla si atunci....
- Ce
spui? intreba neatent Sukki.
- A nu, nimic. Du-te si fa turele si apoi
cantam. Ok?
- Ok. Tine-mi te rog chitara. Nu vreau sa i se intample ceva
neplacut. Tin foarte mult la ea.
Ajunse intr-un final acasa, obosit si plin de praf. Extenuat fizic, dar si
moral. Se gandea cu groaza ca o sa trebuiasca sa dea cu ochii de Dae Jeong si nu
stia ce atitudine trebuie sa aibe. Intra tiptil in casa si aproape ca fugi spre
camera lui. Dorea sa faca un dus si apoi sa se culce, fara sa dea cu ochii de
fata asta care l-a bulversat. Nu sunt zdravan. Sa ma feresc in propria mea casa.
Ha. Intra si facu un dus fierbinte. Se relaxa total, si acum iesise din baie cu
prosopul in cap si cu celalalt se stergea de zor pe fata, pe gat.
- Au, se
ciocnira in fata usii, Sukki si Dae Jeong. Ea dorea sa intre in baie, pe cand el
iesea. Se uitara unul la celalalt si apoi incercara sa-si vada singuri de drum,
dar....Dupa multe ezitari si incercari nereusite de a parasi acel loc, Sukki se
decise sa ii faca loc fetei sa treaca prima. Dae Jeong plina de nervi trecu in
viteza pe langa el si intra in baie , unde aluneca pe gresia uda si cazu pe
spate pierzandu-si echilibrul. Auzind busitura Sukki ezita in fata usii si nu
stia ce sa faca. Intrebarile lui ramaneau fara raspuns, asa ca se hotara sa
intre cu orice pret. Ceea ce vazu pe podeaua baii il lasa cateva momente fara
aer. Nu credea ca poate exista o piele atat de alba ca cea pe care o vedea pe
jos in baie. Halatul se desfacuse usor, lasand vederii, doua picioare frumoase
cu niste talpi micute roz. Linia picioarelor era fina si ii acaparau privirile.
Bratele dezgolite erau intinse in lateral, parca si-ar fi luat zborul curand.
Parul ii cazuse pe fata, acoperindu-i partial gatul lung si frumos. Privea
aceasta fata pentru prima oara si se declara multumit. Se lasa in genunchi si
incerca sa o aduca in simtiri. Ii indeparta parul de pe fata si privi plin de
interes, linia interesanta a fetei, nasul mic, ochii putin alungiti, linia
perfecta a unor buze care te indemnau sa le saruti. Buze carnoase si cu o
culoare de un rosu aprins stateau intredeschise parca... Dar iata ca da semne ca
isi revine. Oare ce sa fac? Incerca stangaci sa-i acopere picioarele. Ii trase
halatul si o ridica usor, ajutand-o sa stea pe picioarele ei.
- Au! Ce s-a
intamplat? intreba Dae Jeong tinandu-se cu mana de cap.
- Ai alunecat pe
podeaua uda si ai cazut. Ar trebui sa mergem la doctor pentru un control. E bine
in cazurile astea sa fi sigur ca nimic nu s-a intamplat..
- Ei, nu este
nimic. Nu vreau sa merg la doctor. Imi este bine. Doar un pic ametita, din cauza
cazaturii.
- Nu este de glumit. Hai sa mergem. Nu o sa mi-o iert niciodata,
daca ai patit ceva din cauza mea.
- Hai ca nu sunt asa de fragila. Oricum e
vina ta ca ai lasat apa pe jos. De acum nu vom mai folosi amandoi aceeasi baie.
Ma voi duce jos, la baia de jos. Asa ca asta de aici va ramane a ta.
- Bine
am inteles. Imi cer scuze. Nu se va mai intampla, baigui Sukki. Se duse in
camera lui si incerca fara succes sa adoarma. Imaginea fetei intinsa pe jos in
baie nu ii dadea pace. Mai ales imaginea parului pe gat si vederea buzelor era
obsedanta. Simti ceva ciudat. Inima ii tresarise dureros, cand privise fata
lipsita de aparare. Crezuse atunci ca era din cauza faptului ca a gasit-o
intinsa pe jos si ca se speriase pentru ea, dar acum de ce ii bubuia atat de
tare? Era nelinistit. Nu mai simtise asa ceva niciodata. Cred ca trebuie sa fac
un control. Poate ca am vreo boala ceva. Adormi cu Dae Jeong in gand. Dimineata
veni pe nesimtite si il trezi dintr-un somn chinuit de vise. Soarele rasarise
deja si se juca printre ramurile inca verzi. Toamna se apropia pe nesimtite.
Chiar daca afara era inca cald si bine, frunzele incepura sa cada una cate una
si sa se ingalbeneasca usor. Se ridica din pat si se indrepta spre baie. In usa
salii de baie revazu mental scena ce avusese loc acolo si o retrai clipa de
clipa.Acelasi bubuit in inima ii atrase atentia. Oare ce insemna asta? Facu un
dus, se imbraca si cobora la masa, unde gasi totul preparat si asezat ordonat.
Manca singur, caci oricat s-a straduit sa vada unde era Dae Jeong nu reusi.
Terminand de mancat, stranse vasele si le puse puse la spalat in masina. Pe usa
frigiderului trona un biletel galben cu urmatorul mesaj:
- Am treaba. Ti-am
pregatit sa mananci. Ma intorc tarziu. Sper sa nu ai nevoie de nimic. In caz de
ceva, lasa-mi un bilet tot aici. Ne vedem mai tarziu. Ce fata anormala. De parca
as avea nevoie de ea. Oare se crede buricul pamantului? Cu toate astea isi aduse
aminte de buzele ei rosii intredeschise si ramase in contemplarea gandului care
ii umple toata fiinta. Cred ca as fi vrut sa o sarut. Daca nu isi revenea
atunci, sigur asta se intampla. Gandind astfel se tinu cu mana de stomac. Ceva
falfaia inauntrul lui, ca un zbor usor de fluturi. Sigur sunt bolnav. Acum si
stomacul. Au inceput organele mele sa-si faca de cap. Dar unde s-a dus asa de
dimineata? La companie?
A dat un telefon scurt la companie si afla cu stupoare ca nici macar nu
trecuse pe acolo. Hmm, ce lucru important o fi? Oare s-a dus sa se intalneasca
cu cineva? Dar asa de dimineata? Nu. Ceva ciudat se intampla. Incerca sa-si sune
tatal, dar apelul lui ramase fara raspuns. Oare ma ignora? Nu vrea sa vorbeasca
cu mine? O face intentionat? Pe cine sa mai intreb despre fata asta? Dar nu
inteleg ce ma intereseaza? De ce asa deodata, vreau sa stiu cat mai multe despre
ea? Daca ea vrea sa fie un mister, atunci sa ramana un mister. Zilele incepura
sa treaca una dupa cealalta, iar interesul lui Sukki crestea pe zi ce trecea. Ii
cauta prezenta fetei scornind tot felul de motive, care mai de care mai puerile.
Se pare totusi ca si Dae Jeong se mai muiase nitel. Nu mai era asa de taioasa si
cauta sa fie cat mai mult timp acasa in prezenta lui Sukki. Se parea ca nu ii
este indiferent de loc. Mancarea devenise din ce in ce mai bogata, mai
diversificata, mai gustoasa, sau poate ca i se parea lui Sukki? Managerul Jin
Tae il contactase de cateva ori si incerca fara succes sa il convinga sa mearga
la club pentru vreo cantare. Sukki prefera sa ramana in casa sa compuna si sa
faca inregistrari la studio. Atat si nimic mai mult. Diminetile se trezea
devreme si incerca sa o ajute pe Dae Jeong cu treburile prin casa, bineanteles
ca pastra aceeasi atitudine glaciala, caracteristica lui. Dar in sufletul lui
ardea mocnit un foc care parea ca nu se va stinge niciodata. Se pare ca amandoi
se tolerau din ce in ce mai bine si chiar parca devenisera si prieteni de la o
vreme. Sukki ii povestea despre proiectele lui, ii cerea parerea aproape in
orice domeniu, iar Dae Jeong ii raspundea fara nici o problema, dovedindu-se un
adevarat coechipier. Cursele zilnice cu motorul se cam imputinasera pe
nesimtite. Pleca de acasa, doar cand si Dae Jeong disparea misterios. De la Jin
Shi nu reusise inca sa afle nimic nou. Vedea adesea, doar spatele
motociclistului, dar parca nu mai era asa de presant sa afle ce si cum. Incepuse
sa se obisnuiasca cu faptul ca va ramane toata viata o enigma. Incepuse o serie
de sedinte foto pentru publicitatea unor produse cosmetice. Pleca dimineata si
venea seara tarziu. Doar in pauzele dintre sedinte mai tragea o fuga acasa sa
manance si sa o vada pe Dae Jeong. De multe ori, cand discutau, el se pierdea in
contemplarea fetei. Ii urmarea mimica fetei, cand fata vorbea, ii sorbea
cuvintele de pe buzele pe care dorea dureros de mult sa le sarute. Se surprindea
mereu ca isi inchipuia cam cum ar reactiona fata daca el ar saruta-o. Oare l-ar
fi palmuit, sau ar fi fugit, sau...i-ar fi raspuns la sarut? De cand o vazuse
intinsa pe jos in baie, parerea despre fata asta se schimbase radical. O privea
cu ochii mai blanzi. Era mai deschis, mai intelegator. Aroganta lui disparea
incetul cu incetul, dezvaluind un suflet doritor de dragoste. Se intrebase
mereu: Sukki o placi pe fata asta? O placi cu adevarat? Eish. Ce stupid. Sigur
nu era asta. Ii facea placere prezenta fetei, doar atat. Dar cu toate
astea....Incepea sa simta mai acut absenta fetei. Seara cand se culegeau care de
unde fusese, incerca sa stea cat mai mult langa ea. Se trezea de multe ori ca
sta si o examineaza, nu auzea nimic din ce-i spunea fata. Era pierdut in visare.
Nu isi aducea aminte sa se fi intamplat asa ceva vreodata. Dorea sa stie cat mai
multe despre fata asta care pastra atat de bine misterul. De cate ori o intreba,
Dae Jeong schimba vorba cu iscusinta si intrebarea lui ramanea mereu fara
raspuns.
Il incita si mai mult misterul din jurul ei. Termenul de o luna se apropia
vertiginos de sfarsit. Oare ce sa faca? Isi dorea sa locuiasca impreuna cu Dae
Jeong. Nu descoperise inca misterul si lucrul asta il sacaia cumplit. Poate ca
asta este si motivul pentru care ar vrea sa ramana cu ea. Poate daca nu ar mai
fi curios atunci, ...ar renunta? Era o intrebare pe care se ferea instinctiv sa
si-o puna. Traiul in comun crease o dependenta. Era ca un drog. In ziua in care
nu o vedea nu era bun de nimic, nu avea chef de nimic. Dorinta era apriga si nu
putea sa-si stapaneasca bataile inimii. Iar cand o vedea, aceeasi inima batea ci
putere, lasandu-l fara suflare. Inregistrarile la studio mergeau bine, cantecele
pe care le avea incepute, capatau incet, incet forma finala. Toate capatau un
sens, de cand statea in asa zisa mini vacanta. Era mai linistit. Ducea
proiectele la bun sfarsit mai repede. Totul mergea parca struna. Dae Jeong avea
zile si bune si rele. Cele bune erau atunci cand nu se ocupa decat de Sukki si
de casa. Cele rele erau cele in care trebuia sa se ocupe si de companie si sa se
mai duca si pe acasa si sa incerce sa explice, ce si unde era. Plimbarile in
afara casei erau din ce in ce mai rare. In adancul sufletului ei, ar fi vrut sa
se plimbe cu Sukki impreuna, dar nu ar fi recunoscut nici in ruptul capului.
Zilele primei luni se apropiau de sfarsit si Dae Jeong incepea sa intre in
panica. Daca Sukki nu mai dorea sa stea cu ea inca doua luni? Nu voia sa arate,
dar chiar era speriata de asta. Se gandea cum sa faca sa-l pacaleasca, sa calce
contractul. Trebuia sa-l retina putin peste ora stabilita. Dar cum? Si cum sa
faca sa nu dea de banuit? "Hey, Dae Jeong, sa te gandesti bine, da? Trebuie sa
gasesti o solutie si asta cat mai repede.". Asa gandea Dae Jeong. Pe de alta
parte Sukki isi muncea creierii de zor cautand solutia salvatoare. Sa se faca ca
a uitat? A nu, era prea evident. Cauta si el o portita de scapare. Salvarea veni
cand nici unul din ei nu mai spera nimic. In ultima zi....
- Te rog sa
raspunzi la usa, eu sunt ocupata in bucatarie si chiar nu pot lipsi deloc, spuse
preocupata Dae Jeong.
- Ok. Ma duc. Oare cine poate fi asa de dimineata? se
intreba de zor Sukki. Merse si deschise usa. In prag era un curier care le
aducea un pachet. Semna de primire si il duse in bucatarie, curios. Era pe
numele fetei.
- Dae Jeong, ai primit un colet. Nu stiu ce este in el. Vino sa
vezi.
- Am inteles. Treci in locul meu putin ca sa pot vedea ca este aici,
spuse Dae Jeong scuturand energic pachetul. Plina de nerabdare, zmulse ambalajul
si deschise cutia. In interiorul ei era o rochie de seara, pantofi, accesoriile
de rigoare si o scrisoare. Era invitata la o intalnire oarba. Domnul Jang
trimisese pachetul si ii aranjase intalnirea.
- Ei nu, ca asta e culmea. Oare
domnul Jang vrea sa ma si marite acum? Oare a uitat ca nu sunt copilul lui? De
ce face treburile astea? intreba plina de jena si rosie toata in obraji. Era
jenata ca Sukki vazuse asta si se simtea prost. Sukki era interzis si nu putea
rosti nici macar un cuvant. De ce tatal lui facea aceste lucruri, nu-l
intelegea. Se auzi din nou soneria, dar de data asta Dae Jeong sari ca
arsa.
- Ce, oare ce mai e din nou? intreba nervoasa si aproape zmulgand usa
din balamale. Un alt curier cu un plic pentru Sukki, de data asta. Acesta il lua
si il intoarse pe toate partile, plin de curiozitate. Il desfacu meticulos fara
sa lase sa se vada cat este de tulburat. O scrisoare de la tatal lui, cuprindea
o invitatie tot la o intalnire oarba.
- Eish, tata chiar este cineva. Ce vrea
de la mine? Stie ca nu imi plac lucrurile de genul asta. Fastacit peste masura
ca Dae Jeong era martora la reactia lui, tranti si bufni, mototolind scrisoarea
si aruncand-o cat colo,fugi disperat in camera lui.
Se arunca pe pat plin de nervi si incerca cu greu sa-si stapaneasca
pornirile. Cu toate astea, tatal ii daduse intalnire si trebuia mort, copt sa se
duca. Tinuta obligatorie, tzz, ce ti-e si cu tatal meu azi. Adevarat ca era un
loc , unde nu puteai sa intri, daca nu erai imbracat la patru ace. Nu avea
incotro, trebuia sa se pregateasca. Chiar daca acesta nu era lucrul dupa care
tanja, chiar daca nu era planul lui ,asta, de a petrece ultima zi, departe de
Dae Jeong. Se vedea despartit de ea si incerca un puternic sentiment de regret.
Nu asa dorise sa isi ia la revedere de la fata care il suportase si cu bune si
cu rele, o luna de zile. "Eish, chiar ma innebuneste tata. De ce trebuia sa se
mai bage, nu stiu." Oricum pana la intalnirea din seara asta, mai era timp.
- Dae Jeong, hai sa mancam. Unde esti? intreba Sukki coborand scarile. O
gasi pe fata stand la masa in fata festinului pe care il pregatise. Statea si
parca astepta ceva. Cand il auzi isi sterse rapid o lacrima rebela si incerca sa
fie surazatoare.
- Credeam ca am facut atata mancare degeaba. Hai
aseaza-te si sa mancam. Il servi cu toate bunatatile de pe masa si mancara un
timp in tacere.
- La asa mancare era bun niste soju, zise Sukki
trist.
- A da. Cum sa nu, imediat. Dar nu este prea devreme ca sa bem
soju? intreba plina de candoare Dae Jeong.
- Azi nu se pune la socoteala.
Hai sa facem toate nebuniile, din lume. Chiar imi doresc asa ceva.
-
Ce-ti veni? Ai uitat de intalnirea pe care o am diseara? Si parese ca si tu ai
una. De intalnirea mea, atarna insasi viata mea. Decizia nu-mi apartine in
totalitate. Nu trebuie sa ma marit la intalnirea asta, dar trebuie sa ma duc. Ai
face bine ca si tu sa te duci. Nu este bine sa-ti superi tatal. Stiu ca tu nu
depinzi de el, dar nu poti sa-ti renegi radacinile. Trebuie sa fi un fiu bun si
ascultator. Asa ca... mai bem sau nu soju?
- Trebuie sa fac asa cum spui,
ai perfecta dreptate, dar ce are cu noi? Ce-i veni sa ne strice ultima zi pe
care o petrecem impreuna? Nu el ne-a adus in stadiul asta? Nu el a vrut sa
locuim si sa depindem unul de celalalt? Acum chiar nu il inteleg. Ce vrea pana
la urma? Care o fi secretul? Mancara in tacere, fiecare muncit de gandurile lui
si apoi se dusera care incotro. Dupa multe zile de pauza Sukki simti nevoia unei
plimbari cu motorul. Pe nesimtite seara se apropia si trebuia fiecare sa se
pregateasca. Sukki era disperat, ar fi vrut sa o incuie pe Dae Jeong in casa sa
nu poata iesi. " Dar de ce sunt asa? se intreba el. Ce simt eu pentru fata asta?
Ce ma intereseaza soarta ei? Suntem doi oameni care la un moment dat si-au
intersectat destinele. Fiecare a trecut prin viata celuilalt ca un vant usor de
primavara. Doar atat." Se imbraca atent, elegant indepartand total aerul de
baiat rebel. Pantalonul cu dunga, sacoul alb, camasa neagra si cu un papion alb
cu buline mici intregea tinuta la patru ace, cu care defila in seara asta.
Cobora preocupat jos in camera de zi. Cand mai avea de coborat cateva trepte,
ridica ochii si o zari pe Dae Jeong care iesea chiar atunci din baia de jos.
Rochia primita de dimineata ii statea perfect, subliniindu-i silueta subtire,
pantofii cu tocuri inalte ii veneau perfect, intr-o armonie cu picioarele care
erau acoperite de niste dresuuri fine de culoarea pielii. Un colier micut ii
punea in valoare decolteul nu prea adanc. Cerceii ii atarnau din urechile
micute, balansandu-se continuu la orice miscare pe care fata o facea. Parul
strans in sus, intr-o coafura eleganta intregea tinuta. Un machiaj usor ii
scotea in evidenta frumusetea de care Sukki era atat de constient. O clipa inima
ii statu in loc. Simti ca nu mai are aer. Intr-un tarziu isi reveni si o
intreba:
- Dae Jeong. Cu ce ajungi la intalnire?
- Cred ca va veni
o masina dupa mine. Cel putin asa am inteles. Dar tu? intreba Dae Jeong
-
O sa iau una dintre masinile din garaj. Oricum esti foarte draguta azi.
- Cum? Doar azi sunt draguta? Si eu care credeam ca sunt draguta mereu,
rase fata fara falsa modestie.
- Eish, nu asta am vrut sa spun. Esti
draguta mereu, dar azi esti schimbata.
- Nu-i asa ca nu m-ai lasa sa
plec? cocheta Dae Jeong cu Sukki
- Sincer? Chiar nu te-as lasa sa pleci,
daca ai fi prietena mea, dar asa...
- Dar asa ma lasi nu? rase din nou
Dae Jeong. Oricum sunt slabe sperante sa fiu prietena ta nu? Nici macar nu ai
visat asa ceva. Se auzi soneria la usa si fata se pregati sa plece.
- Vezi sa fi acasa inainte de ora douasprezece. Atunci vraja se va risipi
si vei redeveni , din nou Dae Jeong, functionara la compania domnului Jang,
exact ca in basmele spuse cand eram mic.
-Da, ai si tu dreptate spuse Dae
Jeong serioasa. O sa am grija sa-ti ascult sfatul sa ma intorc la timp.
-
Hey. Sper ca nu te-a suparat, gluma mea nevinovata. "Dar chiar imi doream sa vi
mai repede acasa. Poate vom sta si noi un pic impreuna", isi spuse in gand
Sukki.
- Sa te distrezi, flutura usor din mana si pleca aproape in fuga Dae
Jeong.
- Si tu, ii raspunse din urma Sukki constient ca nu mai putea sa-l
auda. Lua cheile de la masina si pleca si el. Era deja in intarziere. Stia ca
tatalui lui nu ii placea ca cineva sa intarzie. Ajuns la restaurantul care
trebuia, isi prezenta invitatia si fu poftit intr-o sala privata. Toate
bunatatile erau deja puse pe masa, dar sala era goala. Se uita la ceas cu
mirare. Tatal lui nu intarzia niciodata. Telefonul suna insistent.
- Da, eu
sunt, a buna seara tata. Ce, cum spui? Nu mai vii? Atunci cina o anulam? Cum?
Nu? Pai ce rost are sa stau singur aici? A vine cineva pana la urma? Bine am
inteles. Inchise telefonul si ramase un timp fara sa se miste. Oare ce insemnau
toate astea? Se aseza la masa si isi puse o bautura in pahar. Voia sa bea cava
tare cat timp statea si astepta pe nu stia cine. Il bau destul de repede.
Persoana care trebuia sa soseasca intarzia. Hainele il stanjeneau, il faceau sa
se simta inconfortabil. Slabi nasturele de la gat al camasii, trase de papion
si-i slabi stransoarea. "Ei acum parca mai merge". Bau si al doilea pahar, deja
ii era cald peste limita. "Sa-si scoata sacoul?" Statu in asteptare o ora
intreaga, timp in care bau de nervi, din acea bautura. Se decise intr-un final
sa plece, dar ridicandu-se de la masa constata cu stupoare ca era ametit si in
incapacitate de a conduce. Chema chelnerul si-l ruga sa-i faca rost de un
sofer,pentru a-l duce acasa. Carat mai mult, decat sa mearga pe propriile
picioare pana la masina, este condus pana acasa. Ajuns aici, se uita la casa
goala si se amara subit. Se aseza in camera de zi cu o sticla de soju , care
incepu sa-i puna capac. Atipi. In timpul acesta Dae Jeong este condusa la
restaurantul unde se presupunea ca era asteptata. Desi ajunsese un pic mai
tarziu de ora fixata, totusi nu gasi pe nimeni care sa o certe ca intarziase.
Aceeasi masa plina cu delicatese si aceeasi sticla cu bautura pe masa. Tentatia
era mare. Se gandi ca daca ar bea ceva s-ar mai linisti si ar prinde curaj.
Curand sticla se imputina si fata se ameti destul de mult. Asteptarea asta o
omora. Nu era prea bine, ca o fata sa astepte la o intalnire aranjata. Nu cadea
bine. Cu toate astea statu mai bine de o ora, tratandu-se singura cu bautura
fermecata, care ii dadea curaj si ii incalzea sangele in vene. Deodata se hotara
si impleticindu-se chema masina care o duse imediat spre casa. Tarandu-se mai
mult, intra in casa unde se arunca pe primul loc gasit in drumul ei.
- Eish,
nu te uiti? Unde te asezi asa, auzi o voce, aproape mormaita. Se sperie si sari
drept in sus, dar echilibrul nu o ajuta prea mult si recazu pe acelasi loc
provocand durere celui de acolo.
- Au... Tu chiar vrei sa ma omori? Ai loc
toata casa. De ce trebuia sa fie exact locul unde stau eu?
- A domnul Aroganta. Aneyo. A fost cel mai aproape. Picioarele nu m-au
ascultat decat pana aici. Ce faci aici pe intuneric? De ce nu esti la intalnire?
Nu te-ai dus? Ce o sa zica tatal tau, intreba intr-un iures de cuvinte.
-
Ooo! Taci. Ma doare capul. Cum poti spune ca esti ametita, daca vorbesti atat de
mult, intreba cu greutate in glas Sukki. Am baut ceva si acum ma dreg cu soju.
Vrei si tu? Oricum nu stiu ce as putea face altceva in timpul care a mai ramas.
Imi este frica, ca daca inchid ochii nu te voi mai vedea niciodata. Asa ca
prefer sa-i tin larg deschisi si sa ma satur de imaginea ta.
- Ha, ha, ha,
rase fata, cu un ras de betiv. Vreau si eu soju. Dar chiar crezi ca ne vom trezi
de la asta? Eu zic ca...si adormi brusc cateva secunde. Dupa un timp se trezi la
fel de brusc precum adormise. Sti...tu! Mie chiar imi place de tine. Ii lua
obrajii in maini sa-l saruta apasat pe buze, apoi ii dadu o palma. Tu... chiar
nu stii sa iubesti pe cineva. Nu vezi nimic evident in jurul tau. Trebuie sa fi
ajutat mereu, sa-ti arate omul cu degetul, ceva ca tu sa vezi. Adormi la fel de
subit precum se trezise. Chiar daca era ametit isi dadea seama ca Dae Jeong
spusese un adevar. De ce era el orb mereu la ce era in jurul lui? Oare asta nu
era tot o aroganta? Mai bau ganditor, din sticla. Se termina repede. Se ridica
si mai aduse cateva de baut, inclusiv bere. Le aseza pe masa si se aseza comod
langa Dae Jeong care adormise. Privea fata asta, din nou. Inima ii batea sa-i
sparga pieptul. Se simtea mai treaz ca niciodata. Parca s-ar fi trezit dintr-un
vis atunci. Deci si eu o plac pe Dae Jeong. Daca ea nu ar fi avut curajul ( dat
de bautura) sa spuna lucrul asta, nici mie nu mi-ar fi cazut panza de pe ochii.
As fi ramas orb si nesimtitor. O adevarata aroganta din partea mea. Ii mangaie
fata fetei si o saruta usor pe buzele pe care le dorise de mult. Fata mormai
ceva si se intoarse cuprinzandu-l in brate. Sukki se zbatea fara suflare, in
imbratisarea asta. Ar fi vrut sa profite cat mai mult de imbratisarea asta, dar
apoi se gandea ca nu era bine. Era prea inocenta. Nu voia sa strice relatia cu
fata. Se desprinse cu greu din imbratisarea ei. Nu se hotara ce sa faca. Oare
trebuia sa o duca in camera ei? Sa o lase aici pe canapeaua din camera asta?
Decise sa faca ce-i mai greu. Sa o duca in camera, dar nu acum. Voia sa mai stea
langa ea. Asa ca bau ganditor in continuare. Efectul bauturii nu intarzie sa
apara. Sangele ii fierbea in vene. Cu ultima constiinta treaza, o lua pe Dae
Jeong in carca si mai mult o tara pana in camera ei. O puse cu grija pe pat si
ramase catva timp alaturi de ea, mai ales ca fata il tinea strans si nu voia cu
nici un pret sa-i dea drumul. Se aseza si el pe pat alaturi de ea si o lasa asa
sa-l imbratiseze in continuare. O stranse si el in brate si incet atipi si el.
Amandoi cazura intr-un somn profund, imbratisati. Nici unul nu voia sa cedeze
comoara pe care o tinea in brate. Dimineata ii gasi tot imbratisati, iar ora la
care totul se termina era aproape.
- Ooo. Doamne! Ce faci? zise si-l impinse
pe Sukki de cazu din pat.
- Au. Doare. Ce dura esti dimineata. Aseara nu erai
asa. Plus ca nu am putut sa ma misc de langa tine, asa de strans ma tineai,
spuse Sukki morocanos.
- Ce gluma buna. Ha, ha, ha. Nu pot sa cred nimic.
Inventezi, spuse neincrezatoare Dae Jeong.
- Da? Ia stai si te gandeste.
Poate incet, incet iti revine memoria si iti vei aduce aminte, spuse suparat
Sukki ca era acuzat pe nedrept. Stand in capul oaselor si in varful patului, Dae
Jeong reproducea mental ziua de ieri, mai ales partea unde ajunsese acasa. Se
revazu spunandu-i lui Sukki ca il place si cum l-a sarutat, si apoi cum l-a
palmuit. Se revazu apoi imbratisandu-l si nelasandu-l sa plece de langa ea. Fata
ei capata o culoare de un rosu aprins.
- Dupa culoarea fetei, tind sa cred ca
ti-ai adus aminte, spuse un pic mai linistit Sukki. Atunci eu plec. Da?
-
Stai. Nu prea imi este clar ce s-a intamplat, dar te rog sa ma ierti. Am fost
beata. La bautura spun tot felul de lucruri ciudate. Dar este si prima oara cand
si fac ciudatenii.
- Ei hai ca nu ai facut nimic grav. Nu o sa mor acum ca o
fata este moarta dupa mine si ca m-a sarutat. Nimic nou pentru mine, spuse
insensibil Sukki, dorind sa para un tip fara nici un fel de sentimente.
Inca nu dorea sa-si dezvaluie revelatia de aseara. Abia suporta el gandul.
Cum ar fi sa-i spuna si ei? Cum ar reactiona. Daca ea a recunoscut la betie ca
ii place de el, la trezirea la realitate ar mai spune acelasi lucru? Erau
ganduri care il munceau de zor pe Sukki.
- Hey! Ce ai ramas stana de
piatra? Nu pleci din camera mea? Vreau sa ma schimb. Hai, pleaca, mai repede.
Du-te, striga fata pierzandu-si rabdarea.
- Gata, gata. Nu mai fi asa de
rea. Plec. Ma duc la mine, spuse spasit Sukki.
- A, inainte sa pleci in
camera ta, sa strangi toata mizeria care ai facut-o in living, ai inteles? Nu o
sa am timp si pentru asta. Trebuie sa pregatesc masa nu? Se pare ca cei doi au
uitat cu desavarsire ce zi era azi si ca ceasul era opt dimineata. Deja! Sukki
iesi (mai mult dat afara) din camera fetei si incepu sa stranga cutiile goale de
bere, sticlele de soju si paharele. Facu ordine si curata peste tot, apoi se
retrase in camera lui pregatindu-se de un dus cat mai indelungat. Un dus care
sa-i alunge mahmureala din cap. Dupa multa vreme iesi si se pregati sa coboare
pentru a o ajuta pe Dae Jeong cu masa. Soneria il anunta ca sosise cineva. "Oare
cine poate fi asa de dimineata, toate vestile proaste vin de dimineata. Chiar si
ieri..." Deodata isi aduse aminte ce zi era si mai ales cat era ceasul. Era
trcut bine de ora opt treizeci dimineata. Deci... Contractul ramane valabil. Nu
voia sa arate ca se bucura, dar nici nu ii parea prea rau. Asa ca... cobora
precaut scarile si incerca sa vada cine venise la acea ora. In living dadu nas
in nas cu tatal sau care statea comod pe canapea, asteptand sa fie servit cu o
cafea de Dae Jeong. Fata era fastacita toata, de parca ar fi fost prinsa cu ceva
si mai rau se incurca cu vasele. Sukki vazand-o asa de zapacita ii sari in
ajutor dupa ce isi saluta ceremonios tatal. Ii zmulse canile din mana si lua
cafetiera si servi cafeaua tatalui sau care le urmarea fiecare miscare. Si el se
simtea un pic stingherit sub privirile patrunzatoare, dar se misca totusi mai
degajat decat fata. Dae Jeong se retrase in bucatarie unde zgomotul vaselor nu
inceta multa vreme. Tatal lui Sukki continua sa isi bea cafeaua fara sa spuna un
cuvant, doar privea pe deasupra ochelarilor la el, incercand sa-l citeasca, sa
vada ce simte. Dupa multe minute pline de tensiune, tatal se hotara sa ia
cuvantul.
- Deci, ce pot spune, decat ca contractul nostru ramane valabil
inca doua luni nu?, intreba usor amuzat domnul Jang. Lucrurile decurg asa cum
mi-am dorit. Compania se descurca si fara ajutorul si prezenta mea. Dae Jeong
chiar face treaba buna in ambele cazuri.
- Da tata ai dreptate. Ai
castagat de data asta. Raman aici inca doua luni, dar nu stiu cum voi face cu
concertele.
- A cu concertele! Singura solutie este sa-i spui din timp
lui Dae Jeong si ea te va insoti peste tot. Asta este conditia. Nu vrei sa o iei
cu tine? Nici tu nu poti sustine concertele. M-am asigurat din timp si am
introdus o clauza in sponsorizarea concertelor. Stie de fapt managerul tau
totul. Nu trebuie sa-ti explic eu. O sa vorbim cu el mai tarziu. Acum sa
revenim. Vad ca iti merge nesperat de bine. Te-ai mai umanizat si tu, dupa cate
vad. A inceput sa-ti pese de cei de langa tine.
- Tata, cine te aude zice
ca am fost nesimtitor si crud cu cei din jurul meu. Chiar nu pot sa cred ca spui
asta.
- Hey, gata, gata. Nu le mai pune si tu la suflet. Oricum imi place
schimbarea ta. Da. E de bine.
- Haideti la masa. Mancarea este gata,
striga Dae Jeong din bucatarie. Mancara in liniste, fiecare gandindu-se la ale
lui. Apoi Sukki o ajuta sa stranga masa si sa spele vasele. Asta facea mereu, nu
i se parea ciudat sa o faca si acum chiar daca tatal lui il privea insistent, cu
o urma de suras in coltul gurii.
- Dae Jeong iti multumesc. Mancarea a
fost delicioasa. Hai vino sa stam de vorba. Se asezara si fiecare isi povesti ce
avea de povestit. Sukki privea neputincios la apropierea pe care o simtea intre
tatal lui si Dae Jeong. Ar fi vrut sa zica si el ceva, dar discutia celor doi
nu-l viza si pe el. Erau lucruri despre companie, care Sukki chiar nu stia
absolut nimic. Nu reusea sa zica nimic, in schimb sa uita la Dae Jeong, cum
vorbea plina de profesionalism si incredere. Deodata discutia demara si in
sensul dorit de Sukki si atunci interveni si el in discutie. Discutiile aprinse
durara cateva ore, dupa care domnul Jang isi facu cunoscuta intentia de a
pleca.
- Deci ramane cum am stabilit. Ramaneti in continuare inca doua
luni impreuna. Invitatii de genul celor de ieri vor mai fi, asa ca sa nu fi-ti
surprinsi cand se va intampla asta. A si apropo! Imi cer scuze pentru
intalnirile nereusite de aseara. Perechile care trebuia sa vina la intalnirile
cu voi, au anuntat prea tarziu anularea lor. Am fost prea jenat sa mai sun, asa
ca v-am lasat de capul vostru, si dupa cate am vazut bine am facut. V-ati
descurcat de minune. "Daca ar stii tata unde mi-am petrecut noaptea", gandea
zambind Sukki. "Daca ar stii Sukki ca stiu tot ceea ce se intampla in casa asta,
cred ca ar fi in stare sa fuga cu prima ocazie", gandea zambind la randul lui
domnul Jang. "Doamne oare o sa-si aduca aminte Sukki ce am marturisit aseara?
Sper sa ma pot uita din nou in ochii lui fara sa rosesc", gandea la randul ei
Dae Jeong. Linistea trona de ceva vreme. Domnul Jang plecase lasandu-i pe cei
doi sa rumege la rece tot ceea ce s-a discutat si intamplat in dimineata
asta.
-Asculta! spuse Sukki
- A, vreau... Amandoi incepura sa
vorbeasca in acelasi timp.
- Hai spune tu prima, ceda Sukki. Ce voiai sa
spui?
- Voiam sa-mi cer scuze de prostiile pe care le-am spus la betie.
Nu trebuie sa-ti faci probleme. Promit sa nu se mai intample, nimic de genul
asta spuse fata rusinata dea binelea.
- Adica sa nu cred ca iti place de
mine? Adica de fapt nu ma placi nu? Asta sa inteleg?
- A, nici chiar asa.
Eu... adica ce vreau sa spun,este ca nu imi esti indiferent.
- Adica
nu-ti sunt indiferent, dar nu ma placi nu?
- Nu stiu, spus de tine, suna tare ciudat. Imi rastalmacesti cuvintele si
le dai alt sens.
- Si eu atunci, ce ma fac? spuse Sukki ingandurat fara
sa-si dea seama ca vorbise cu voce tare.
-Hmm, ce vrei sa spui? intreba
curioasa Dae Jeong..
- A nu nimic, cred ca am vorbit aiurea, spuse incurcat
Sukki. Pleca ingandurat in camera lui si se tranti pe pat incercand sa reduca
durerea pe care o simtea in piept. Oare m-am inselat? Chiar nu ma place? Sau ii
este jena ca mi-a spus-o asa la betie? Nu stiu ce sa fac. Nu stiu cum sa ma
port, ce sa spun. Sper ca timpul le va rezolva pe toate. Instinctiv simti ca a
facut o mare greseala-Dae Jeong, caci a durut-o figura brusc obosita a lui
Sukki, si mai ales plecarea lui ca un invins. Dar ce sa faca? Sa recunoasca sus
si tare ca il place? Si daca rade de ea? Daca putin ii pasa de sentimentele ei?
Nu ar suporta sa fie data la o parte cu brutalitate. Nu. Trebuia sa se pazeasca
intai pe ea si apoi sa protejeze pe cei din jurul ei. Oricum nu este nimic
pierdut. Toate la timpul lor. Totusi simti nevoia sa-l consoleze cumva pe Sukki
si de aceea urca spre camera lui. Deschise incet usa si privi discret in
interior. Sukki statea intins pe pat si..."Oare ce face acolo? Plange? Sau ce?"
Il privea si totodata o durea sufletul ca il vedea asa. Nu si-l imaginase
niciodata plangand, iar acum era rapusa de toate sentimentele din lume. Mila,
compasiunea, dragostea. Toate navalira peste ea deodata sufocand-o. Avu un atac
chiar acolo, lipita de usa lui Sukki. Incet isi controla respiratia si fugi
tacuta pe scari. Se imbraca si iesi in goana din casa. Alerga de nebuna pe
strazi, lovindu-se din cand in cand de oamenii de pe strada. Nu stia ce trebuie
sa faca. Nu stia cum sa-l consoleze pe Sukki, acest baiat care pe afara parea de
gheata, dar in interior era cald si plin de sentimente. Afisa mereu acea figura
glaciala, probabil ca sa nu lase pe nimeni sa-l raneasca si tocmai ea a reusit.
Tocmai ea l-a facut sa sufere si sa planga. Doamne, de ce doare atat de tare? Se
opri in mijlocul strazii deodata. Ce sa faca? Trecura cateva zile in care
fiecare se ferea de celalalt. Se ocoleau cat puteau. Se evitau. Si cu toate
astea, trebuiau sa stie unul de celalalt, ce face, unde e, cum ii este. Primul
care ceda fu Sukki. O cauta intr-o dimineata si ii atinu calea. Nu mai putea
sa-l evite. Cazu pur si simplu in bratele lui, si se pare ca Sukki chiar era
pregatit pentru primirea ei. O cuprinse in brate si o stranse la pieptul lui. Ii
soptea cuvinte noi, necunoscute de el pana atunci, ii mangaia parul cu gesturi
pe care nu le facuse niciodata, o strangea in brate cu o putere pe care nu
credea ca o are. Toate noi pentru el si de asemenea toate vechi pentru noi
ceilalti. Mugurii iubirii au dat in parg si incet, incet florile se deschideau.
Fata ramase fara suflare, inerta, incapabila de a face macar vreun gest. Totul
se petrecuse atat de neasteptat incat nu putu sa reactioneze in nici un fel.
Incet fata se desprinse din imbratisare. Se departa usor si il privi
intrebator.
- Ce vrea sa insemne asta Sukki? Ai putea sa-mi explici, intreba
Dae Jeong cu vocea tremurata.
- Tu ce crezi? Te plac! Nu imi esti
indiferenta. Te-am placut din prima zi , doar ca multa vreme nu am recunoscut
nici fata de mine, asa ceva. Nu voiam sa cred ceea ce era evident. Nu intelegeam
de ce simteam asa, nu voiam sa cred ca mi se poate intampla mie asa ceva. Eu nu
pot iubi pe cineva, si cu toate astea, faci parte din inima mea. M-am ferit
mereu de sentimente. Sentimentele te fac slab. De asta tata ma credea ( pe buna
dreptate) un inuman, un om rece, calculat si fara sentimente inutile, dar tu...
tu m-ai invatat ce e iubirea, cum sa iubesc si cum vreau sa fiu iubit. Nu iti
spun toate astea ca sa te oblig in vreun fel. Dar am vrut sa stii. Zilele astea
cat am stat fara tine, am realizat ca am nevoie de tine, indiferent ce vrei tu.
Vreau macar sa te vad, sa-ti aud glasul. Nu iti cer nimic in schimb. Vreau doar
sa existi. Nu credeam ca pot fi asa. Un foc in interior ma arde. Singura solutie
este doar sa te vad sa stiu ceva despre tine. Toate acestea le spuse dintr-o
suflare. Acum incerca un sentiment de usurare. Era multumit ca in sfarsit a avut
curajul sa recunoasca si fata de el si sa accepte adevarul si fata de Dae
Jeong.
- Chiar daca nu sunt beat sa recunosc purul adevar, nu voi retracta
nimic din ce am spus acum. Ma simt bine. M-am eliberat de povara. Ce sentiment
minunat este asta de acum. Tot suvoiul asta de cuvinte o naucise pe Dae Jeong. O
lasase fara cuvinte. Fata i se facuse rosie ca focul. Constienta de lucrul asta
isi lua obrajii in maini si incerca sa plece din camera. Trecand prin dreptul
lui Sukki, acesta o apuca de o mana, o trase spre el si o saruta apasat. Se
surprinse si pe el de acest lucru, dar era ok. Acum totul era perfect. Buzele pe
care le dorise de atata vreme ii intoarsera sarutul. "Deci tot ce am spus mai
devreme a avut efectul scontat. Sunt fericit"
Surprinsa de sarutul neasteptat Dae Jeong raspunse la acesta, dorind ca
timpul sa se opreasca in loc. O multime de fluturi isi faceau de cap prin
stomacul ei. Picioarele se muiasera si nu voiau deloc sa asculte, inima gonea la
trap iar mintea i-o luase razna. Pierduta definitiv in tumultul sentimentelor nu
mai stia ce este cu ea. Spera doar ca Sukki sa nu ii dea drumul imediat pentru
ca era constienta ca ar fi cazut gramada fara puterea de a se impotrivi. Era
moale ca o carpa in bratele iubitului. De ce sa nu recunoasca si ea? Asta era
adevarul. Il iubea pe Sukki si nu ii era rusine de asta, mai ales ca acum avea
confirmarea si din partea lui. " Asta este dragoste impartasita" gandea Dae
Jeong,primind toate alintarile din partea lui Sukki.
- Stii...am spus o
minciuna. Ai sa ma poti ierta? intreba Dae Jeong
- Ce vrei sa spui?
intreba curios Sukki, dar nelasand-o din bratele lui.
- Am spus o
minciuna, atunci cand am zis ca nu te plac, spuse rosind toata. Eu de
fapt....
- Cu toate ca asteptam cu nerabdare sa-mi spui asa ceva, totusi
las-o pentru cand esti pregatita. Nu vreau sa para ca ceva fortat. Spune-mi cand
esti sigura si chiar iti doresti asta. Atunci te voi asculta cu foarte mare
atentie, acum nu mai spune nimic, ci lasa-ma sa te mai tin un pic in brate.
Simplul fapt ca pot face asta ma incanta teribil. Sincer, sa fiu nu ti-as mai da
drumul. As vrea sa stam asa imbratisati. Ma simt minunat.
- Dar totusi
nu crezi ca exagerezi un pic? Chiar sa stai asa mereu, nu are sens. Mai trebuie
sa faci si altceva nu?
- De pilda ce? intreba plin de interes
Sukki.
- De pilda asta, spuse Dae Jeong si il saruta, de il lasa fara
suflare.
- Wow, chiar ca esti cineva. Cum poti sa saruti asa pe cineva?
spuse dupa ce cu greu isi reveni.
- Ce, nu iti place? facu pe suparata
Dae Jeong.
- Hey nu te supara. Nu am spus ca nu imi place. Din contra, as
vrea sa fac asta mereu. Dar sincer. Cu buzele astea ai mai sarutat si pe
altcineva? intreba ros de un inceput de gelozie.
- Normal. Nu esti primul
pe care il sarut. Am si eu o varsta nu? Nu mai suntem copii, spuse razand Dae
Jeong. Fara sa vrea, Sukki se supara dea binelea. Incoltise gelozia in sufletul
lui, ranindu-i mandria. Dintr-o gluma spusa inocent se facu o adevarata
tevatura. Plecara suparati amandoi. Mai devreme isi marturisisera dragostea si
acum deja erau suparati unul pe celalalt? Oare cei doi erau normali? Fiecare s-a
dus in camera lui suparat. "Nu stie nici macar de gluma? Tzz, ce fel de om
este?", se intreba Dae Jeong suparata pe ea insasi ca a facut gluma asta
nevinovata. " Cum poate sa spuna asa de usor ca a mai sarutat si pe altcineva?"
se intreba manios pe el, Sukki. Trecura iar zile cu evitari si cu ocoliri, dar
totusi...Dragostea isi cerea drepturile si iar Sukki facu primul pasul spre
impacare. De fapt el era cel care se suparase degeaba. Aceeasi metoda ca si data
trecuta folosi. O pandi pe Dae Jeong si din nou ii atinu calea. Imbratisarile si
sarutarile care urmara, nu mai are rost sa vi le descriu nu? Inimile celor doi
bateau la unison. Parca totusi era mai bine impreuna nu?
Urmara seri in care Sukki canta la club, si unde Dae Jeong facea galerie.
Urmara si doua concerte, la care Dae Jeong a fost prezenta si l-a incurajat tot
timpul. Prezenta fetei era necesara in viata lui. Ajunsese sa depinda de fata
asta, mult de tot. Incepuse sa doreasca mult mai mult. De cateva ori se
surprinsese gandindu-se la casatorie, " Oare tata ar fi de acord, daca m-as
gandi sa ma casatoresc ca Dae Jeong?" se intreba mereu chinuitor Sukki. Ce ar
spune Dae Jeong despre casatorie?
- Ce spui Dae Jeong? Daca ti se iveste
ocazia sa fi ceruta in casatorie, ce parere ai despre asta? intreba intr-una din
zile Sukki.
- Nu stiu. Sincera sa fiu nu m-am gandit la asta niciodata. Am
considerat ca este prea devreme pentru asa ceva. Dar de cand domnul Jang mi-a
facut acea invitatie, am inceput sa ma gandesc ca ar cam fi vremea pentru asta.
Nu spun ca imi doresc neaparat, dar o data si o data tot trebuie facuta.
Bineanteles ca imi doresc sa fie cineva pe care sa-l iubesc si care la randul
lui sa ma iubeasca. Nu concep casatoria fara dragoste. Printre imbratisari si
sarutari furate, timpul se scurgea nemilos. Timpul era aproape de final. Oare
cand au trecut doua luni? Deja tatal lui Sukki isi anuntase sosirea. Deja era
timpul sa se desparta. Dureros cuvant. De ce trebuiau sa se desparta> Nu
puteau ramane impreuna? Intrebarile astea ramaneau fara raspuns. Intr-o seara
Dae Jeong il opri pe Sukki.
- Te rog sa ramai un pic cu mine, spuse serioasa
Dae Jeong.
- Stai sa ma duc sa ma schimb, incerca Sukki sa plece putin, dar
fata il prinse de mana si il aseza pe canapeaua din living.
- Dar stai. Am
ceva sa-ti spun. Motivul pentru care am acceptat slujba asta de trei luni ai
fost tu. Intai am vrut sa te invat o lectie, sa-ti arat ca oamenii sunt oameni.
Ca trebuie sa ii iei ca atare si cu bune si cu rele. Am vrut sa te fac sa nu mai
fi asa de arogant. In principiu mi-a reusit, dar nu am vazut capcana in care am
cazut singura. M-am indragostit fara puterea de a mai da inapoi. Te plac si cu
bune si cu rele. Am descoperit ca de fapt esti altcineva, decat mi-am inchipuit
eu. Am invatat sa te iubesc, te-am invatat sa iubesti. Dar...Ce vom face? Ce ne
ramane de facut? Cum va evolua iubirea pe care o simtim amandoi, daca nu vom mai
fi impreuna? Eu nu vreau sa plec, dar va trebui. O singura rugaminte am. Nu ma
lasa sa plec. Daca voi pleca nu stiu ce si cum va fi. De ce taci? Spune
ceva.
- Asteptam de mult marturisirea ta si cu toate astea m-a luat prin
surprindere. Nu credeam ca ma voi simti atat de minunat dupa asta, dar e chiar
bine. Sunt fericit. Te iubesc Dae Jeong. Nu te voi lasa sa pleci, mai ales acum.
Te vreau langa mine mereu. M-am gandit la ceva, nu stiu cum va suna, dar... nu
mi-a venit decat asta in minte. Te rog sa vi la mine. Vreau sa locuim impreuna.
Stii ca am o casa nu? Daca iti este greu sa vi sa locuiesti , pur si simplu sa
ne casatorim. Asa vom fi mereu impreuna. Nu ma intereseaza nimic altceva decat
tu. Pe tine te vreau in viata mea si atat. A trecut multa vreme de cand mi-am
dorit ceva atat de mult. Nu concep viata fara tine. Un suvoi de cuvinte, un
suvoi de sentimente, toate naucitoare. Se imbratisara si se sarutara cu pasiune.
Cu greu se desprinsera din imbratisare si incercara sa se calmeze putin.
-
Asta e raspunsul tau Dae Jeong? intreba zambind Sukki.
- Cred ca da raspunse
si Dae Jeong cu fata toata numai un zambet. Hai sa ii pregatim domnului Jang
primirea. Oare ce va spune? Nu va fi impotriva? Amandoi se gandeau la acelasi
lucru.
- A, cham. Am multe lucruri sa te intreb Dae Jeong. Vreau sa stiu
totul despre tine. Tu nu vrei sa sti nimic de mine? intreba curios Sukki.
-
Ba da, dar sper ca in timp sa rezolvam si asta. O sa avem timp suficient. Oricum
mai am ceva sa iti spun. Ceva ce inca nu sti si iti doresti de mult sa afli. Dar
nu azi. Mai ai un pic rabdare. In cateva zile. Dar pana atunci sa nu ma
stresezi. Sa nu fi nerabdator
- Ok, promit. O sa incerc sa fiu rabdator.
Ziua cand tatal lui trebuia sa soseasca acasa a venit. Sukki fusese la
studioul de inregistrari si abia acum era pe drumul de intoarcere spre casa.
Langa masina tatalui sau parcata, trona motorul rosu care ii crease atatea batai
de cap. Se uita in jur sa gaseasca persoana in cauza. Chiar in apropierea
motorului gasi si persoana. Cand se apropie de el, si isi scoase casca si... un
suoi de par lung se revarsa din-nauntru ei. Cum? O fata? Si cine este?
- Ce?
Cum? Tu? Tu esti Dae Jeong? O lua incet de mana si intrara amandoi in casa, unde
tatal lui ii astepta. Voind sa spuna ceva, tatal lui il opri cu un gest.
- La
orice intrebare ai pune raspunsul meu este....da. Sunt de acord cu orice. Chiar
speram la asa ceva. Cei doi nu asteptara si al doilea indemn, ci plecara intr-o
plimbare cu motoarele. Doi frumosi imbracati in costume de piele, alergau cu
motocicletele sfidand orice regula.
END
