In noapte

Se aude trist in noapte
Un cantec de vioara
Se aude pan-la ceruri
Si pan-la stele mii.
Se tanguie vioara
Si imi aduce aminte
De tinereti pierdute
De fericiri trecute.
Un cant duios si trist se pare
Vioara scoate ades
Un cant frumos si cald
Si chiar de ne-anteles
Cum poate fi atat de trist un cantec?
Cum poate rezona cu mii si mii de inimi?
In noapte stralucesc ca stelele pe cer,
Inimi nevazute, dar care bat in piept.
Chiar nu vreau nemurirea
Chiar nu-mi doresc sa fiu
O mica stea pe cerul si-asa de plin de ele.
Nu vreau sa-nsemn nimic,
Eu vreau doar ca sa fiu.
O vesnica necunoscuta, pe-un cer incarcat de stele,
Vreau doar sa am iubirea-ti si zambetul tau cald
Si-mbratisarea-ti ferma si ultimul tau glas.
S-aud din nou in noapte, cum imi soptesti mereu,
Ca ma iubesti iar vesnic, e chiar atat de greu?
Si te-am iubit, iubite, si te iubesc si acum,
Chiar daca-n noapte se-aude un trist cant de vioara
Ce parca vrea sa moara .....iara

Imi spui adio?......

Cu degetele-ti reci
Mi-ai sters lacrimile sarate de pe obraji,
De pe obrajii fierbinti.
O ameteala m-a cuprins atunci,
Atunci cand degetele tale reci,
Imi mangaiau obrazul firbinte.
Nu stiu ce reactie, ce alchimie a produs
Atingerea degetelor tale reci,
Dar inima mea a explodat in mii de cioburi.
Cioburi fierbinti, ce s-au revarsat,
Ca lava fierbinte a unui vulcan.
Dar degetele tale reci, au transformat-o
In mii de pietre. Si inca o data
Inima mea a impietrit si s-a risipit in mii de drumuri.
Si mi-am pierdut inima care
La atingerea mainilor tale reci...a impietrit,
Fara putinta revenirii la normal.
Doar sarutul tau, poate sa faca piatra
Sa se miste, doar imbratisarea ta
Poate sa miste muntii de piatra ai inimii mele.
Dar ai plecat, fara sa spui un cuvant
Fara sa te uiti inapoi, fara regrete,
Cu constiinta impacata ca ai facut pentru mine,
Tot ce se putea face, mi-ai impietrit inima,
Cu bagheta magica a mainilor tale,
Si ai plecat fara sa-ti pese de ce-ai lasat in urma ta.
Mainile tale reci, pline de magie, au terminat,
Ce tu nu mi-ai spus niciodata, doar am simtit,

Ca-ti luai adio........

Oda mamelor noastre.

Cine a spus ca mamele trebuie sa fie doar mame, pana in clipa in care vor inchide ochii??? La inceput a fost femeia!!! Inainte sa fie mame au fost femei. Femei care au iubit si au fost iubite, femei care au tremurat in bratele celui iubit, femei care au visat o viata fericita alaturi de cel iubit. De ce fericirea tine atat de putin? Nu stiu. Habar nu am. Apoi cand unul din visele femeii s-a implinit si s-a casatorit cu cel iubit, de ce? De ce, nu s-a limitat doar la atat? De ce si-a dorit mai mult? A crezut ca pune pecete casatoriei, daca va face un copil sau mai multi? E adevarat ca bucuria a fost imensa la gandul ca poarta in pantecul rotunjit un suflet, o inima, o bucata de carne, din carnea ei. Sentimentul proprietatii este imens. Nu se poate descrie. Apoi….apoi durerea nasterii care este usor atenuata de strigatul copilului nou nascut, de fericirea ca vezi acea micuta fiinta care acum se desparte de locul cald care i-a tinut drept casa. Il privesti cu satisfactie, ca are zece degete la maini si zece degete la picioare, ca nu are nici o pata, ca este frumos ca un print, ca este puternic ca un pui de tigru. Esti fericita. Ai facut cel mai bun lucru din viata ta. Ai uitat durerea, ai uitat tot ce ai patimit. De acum spui: „O sa fie mai usor”. Ha ha ha, ce gluma. Cu cat cresc copiii cu atat grijile sunt mai mari, mai complexe. Din clipa cand copilul tau a vazut lumina, tu ai devenit din femeie...mama. Ai abandonat femeia si ai ramas doar mama.  Amprenta asta si-a spus cuvantul, inlaturand orice dubiu. Pana si barbatul de langa tine, simte transformarea. Pe moment, este fericit ca esti dedicata, dar apoi cand vede ca pe primul loc nu mai este el in inima ta, incepe gelozia. Devine ursuz, dar bineanteles ca nu iti reproseaza nimic, doar si el si-a dorit copilul, nu mai vorbeste atat de des cu tine asa cum o facea. Acum tu ai mult mai multe lucruri importante de aflat decat ca el s-a plictisit stand la birou, sau ca s-a suparat din cauza sefului. Acum cand el incearca timid sa iti spuna ce il doare, tu te gandesti la copil, cu ce sa-l imbraci maine cand iesiti la plimbare, sau ce mancare gustoasa sa-i pregatesti, ca sa-l imbunezi pentru ca i-a cazut un dinte. „Draga, ce ma sfatuiesti? Te intreaba el timid. Hmm? Spuneai ceva iubitule? Intrebi absenta si cu apelativul pe care acum sincera sa fi il gasesti ne la locul lui. Azi copilului i-a cazut un dinte si i-am facut o mancare buna si azi a mai facut si primii pasi... E un dulce. Cel mai frumos si destept copil din lume. Spui toate astea incantata nevoie mare, nu vezi negura care i s-a asternut pe fata. Nu vezi cum si-a inghitit cuvintele. Pana si in dormitor s-a schimbat totul. Tu ca mama, ajungi in pat spre miezul noptii, cand barbatul tau deja a dormit ceva vreme. Te simte cand te pui si tu obosita in pat. Da sa te cuprinda in brate asa cum o facea inainte ca tu sa devii mama. Nu te feresti, dar te intorci cu spatele sperand sa adoarma la loc repede sa poti sa prinzi si tu o ora de somn pana cand cel mic sa va trezi. Tresari la orice zgomot din noapte sarind disperata din pat si alergand la patutul copilului. Il cercetezi cu privirea, il invelesti, il mangai usor si il dezmierzi. Din tocul usii privirea sotului te ingheata. Linistita ca cel mic doarme cuminte in patut, te intorci in pat si respiri usurata. Incerci sa-ti imbunezi sotul care sta imbufnat cu spatele la tine. Il cuprinzi in brate si te rogi: Da Doamne sa doarma. Femeia din tine, chiar daca avea nevoie de o imbratisare din partea barbatului iubit, este pusa repede la pamant de mama din tine. Trebuie sa te odihnesti, sa faci fata maine la prima zi la gradinita. O sa vada toata lumea ce copil frumos si destept ai. Mandria ta de mama te tine treaza toata noaptea. Timpul zboara, dar tu ca mama nu vezi asta. Copiii cresc, dar tu tot copii ii consideri si le porti de grija. Prima zi de scoala din viata lui, prima dragoste, primul sarut, prima durere, toate, toate le traiesti intens. Te bucuri si te intristezi alaturi de ei. Apoi unul cate unul pleaca si tu ramai singura, intrebandu-te cum de s-a scurs viata ta. Apoi te uiti in oglinda si de acolo esti privita de o femeie imbatranita si plina de riduri. Te intrebi, oare cine este? Incet ridici mainile sa-ti maingai fata si constati ca sunt zbarcite. Incet, incet realizezi ca ai imbatranit. Acum ca esti singura te gandesti ca ar fi timpul sa redevi femeie, dar ce folos? Timpul tau s-a scurs. Suntem condamnate sa fim mame. Mame pana la final.

Din cand in cand ar trebui ca acest statut sa il uitam si sa redevenim femei. Avem nevoie si noi sa fim iubite, adorate, stranse in brate, admirate. Avem si noi nevoie sa se spuna despre noi ca suntem frumoase, ca suntem centrul universului celui drag. Doar asa putem merge din nou inainte si sa redevenim mame iubitoare pentru copii nostri. O mama ramane mama, chiar daca ramane singura din N motive. Dar atunci e atunci. Cand o mama ramane singura exista doua posibilitati. 1. Se neglijeaza ca femeie si se dedica cresterii odorului si ajunge o posesiva si o maniaca. Si 2. Isi aduce aminte ca de fapt la inceput a fost femeie si face orice sa-si reaminteasca lucrul asta. Din cele doua variante, eu acum as alege-o pe cea de a doua. Intai femeie si apoi mama. Ca sa fi o mama perfecta trebuie sa te iubesti pe tine ca femeie, sa te ingrijesti, sa nu cazi in extrema unu. Gandeste-te ca nici copilului tau nu o sa-i placa la nemurire sa fii o mama obsedata. Gandeste-te putin si traieste si pentru tine. Fi femeie si apoi mama si iar femeie si iar mama.