Tale without name

- Motor! Actiune! se auzi. LJK isi tinu respiratia,5,4,3,2,1....si totul se invartea si se misca dirijat de un papusar. Un papusar care manuia papusi fara ata, doar din priviri si mici gesturi, pentru cei pe care ii dirija insemnau totul. Fiecare clipit de gene, fiecare grimaza a regizorului era interpretat de actori, fiecare stia ce vrea sa insemne si executa comanda cu sfintenie. LJK invatase demult aceste gesturi si fiecare avea insemnatatea lui. Stia ca atunci cand TK (regizorul) ridica o spranceana insemna ca este nemultumit de replica sau miscarea pe care actorul o facuse. Un zambet in coltul gurii arata satisfactia ca actorul a facut ceea ce trebuie. Rar se intampla ca asta sa se intample, dar de regula faceau treaba buna. TK avea mereu ceva de comentat, mereu nu-i convenea ceva. LJK adora acele 5 secunde din clipa cand se auzea cuvantul „motor” era o senzatie de beatitudine. Inima ii batea cu putere pulsand tot sangele prin vene, auzindu-l cum lua viteza si alerga prin toate vasele de sange. Isi asemuia inima cu o locomotiva cu aburi pe care o alimentezi si apoi prinde viteza. Isi auzea palpitand fiecare particica a corpului. Dupa cele 5 secunde, corpul i se relaxa urmand sa execute toate comenzile pe care le primea. Senzatia aceea era de neanlocuit. Poate doar...cand avea acele fanmeetinguri, mai simtea la fel. Adora cand cei din sala luau parte la ceea ce facea el pe scena. Cantau si dansau o data cu el. Se miscau in acelasi ritm. Era o senzatie putin diferita, dar foarte asemanatoare cu cea pe care o simtea la rostirea cuvantului motor. Inima i se incalzea de un sentiment plin de caldura. Isi dorise de mic acest lucru. Atunci nu traise sentimentele pe care le traia acum, dar le percepea si le dorea din tot sufletul. Adoratia publicului, participarea lui la ceea ce se intampla pe scena l-a facut sa-si doreasca mereu acest lucru. Ajuns pe bancile scolii, incerca din rasputeri sa se faca remarcat. Nu prin acel teribilism adolescentin. Nu. Inca de atunci ii placea sa cante si sa danseze si nu pierdea nici o ocazie de a se afirma prin astea. Era primul in sala de spectacole a scolii si pleca ultimul. Cand auzea aplauzele din sala, era in al noualea cer. Bineanteles ca drumul nu a fost presarat cu petale de trandafir. Nu a fost deloc usor. Pana a reusit sa-si convinga parintii a fost nevoie de mult timp. Apoi pana a reusit sa fie inteles de prieteni si colegi, iar a fost nevoie de timp si rabdare. Acum isi aduce aminte cu nostalgie de toate greutatile prin care a trecut. Chiar si atunci cand nu putea sa planga pentru un rol. A trebuit sa primeasca o lectie de viata dureroasa care l-a invatat sa planga. Care? Cum e sa te indragostesti prima oara si sa fi dezamagit si ranit in dragoste. Asta l-a ajutat mult chiar daca inima lui a fost ranita, chiar daca a simtit si a vrut sa moara atunci, dar... Probabil ca asa trebuia sa fie. A invatat sa fie mai bun in ceea ce isi dorea sa faca. S-a simtit tradat, umilit, trecut prin toate chinurile iadului. Cum este sa te indragostesti de regina scolii? Cea mai populara fata. Cea mai draguta, cea mai bogata, cea mai desteapta, cea mai de neatins? Era asezata pe un piedestal inalt si nu puteai sa ajungi cu usurinta la ea. Dar avea un mare defect. Inima ei era impietrita si rece. Nimic din lumea asta nu o misca, nimic din lumea asta nu avea importanta pentru ea. Cu toate ca zambea mereu, zambetul ei te ingheta. Fata ei nu exprima nici o emotie, nimic. Stralucirea ei degaja in jurul sau un aer rece inghetat. Cu toate astea LJK s-a indragostit fara nici o scapare, fara nici o putere de a se impotrivi. Vedea clar ca nu putea avea sperante nici macar sa-i vorbeasca, darmite sa-i marturiseasac dragostea lui. Atunci mici gesturi din partea lui incepura sa fie facute pentru ai da de inteles ca el este interesat de ea. Mici scrisorele, buchetele de flori, cutiute cu ciocolata...Toate astea a incercat. Fara folos. O singura data l-a privit (atunci cand i-a inapoiat scrisoarea nedeschisa). Privirea ei l-a inghetat. Un gest obosit si enervat, atat doar a primit din partea ei. Lui i-a luat inima foc si a cazut intr-o agonie vecina cu moartea. A trebuit sa fie luat de urgenta de acolo si transportat la spital. Suferise un soc emotional cumplit. Atunci din ochii lui au inceput sa curga rauri de lacrimi. Lacrimi de neoprit. Acum cand are o scena in care trebuie sa planga isi aminteste de trauma aceea si lacrimile curg imediat. Ce nimeni nu stie, este ca inima lui plange cand lacrimile ii curg pe obraz. El...el chiar a iubit-o pe fata de gheata. Asa o poreclise dupa ce revenise din spital. Cand a revenit din spital, la scoala incerca cu disperare sa evite contactul cu prima lui iubire. Numai cand auzea ceva despre ea si imediat se sufoca si suferea un soc vizibil pentru toata lumea. Acum ca nu o mai cauta, se ciocnea mereu de prezenta ei. Parca intentionat se intalneau. Dar cu timpul nu l-a mai afectat. Si-a indreptat atentia spre actorie si si-a pus toata energia si pasiunea in lupta pentru a deveni actor, cantaret, un show man. Si chinurile nu s-au oprit aici. A trecut si prin pumnii de foc ai acelor baieti teribilisti care daca nu bateau noii veniti, nu se simteau bine. O data, de doua ori pana a ripostat si el si atunci a fost recunoscut de catre acestia. Nu ii facea placere sa se bata, dar nici sac de box nu ii placea sa fie, asa ca... Doar la ivirea lui si toti luau pozitia de drepti in fata lui. A ajuns ca in viata de zi cu zi sa joace un rol pentru a putea supravietui. A fost si asta un hop de trecut si o experienta de viata. Apoi a putut sa faca ce si-a dorit fara sa mai fie batut sau sa se lege cineva de el sau viata lui. Acum toate acestea faceau parte din amintirile lui dragi. Acum toti se bateau pentru ca el sa le acorde o mica atentie. De fiecare data isi aducea aminte si stia cum sa se poarte cu cei de langa el. S-a educat prin viata. Acum astepta mereu cuvantul magic sa traiasca din nou senzatia de betie care il cuprindea. Cuvantul acela ii rasuna mereu in minte si o muzica placuta era ca un ecou in sufletul lui. Mostenea figura efeminata a mamei, darzenia si ambitia de la bunicul si tatal lui. Nu stia sa renunte. Nu voia. Ambitia l-a dus pe culmi inalte si l-a invatat ce este succesul, ce inseamna sa reuseasca in viata. Acum era iubit de milioane de oameni. Nici el nu stia cum sa descrie sentimentul pe care il traia atunci cand facea un serial. Era ca atunci cand faci baie si apoi pui haine noi pe tine. Era cam la fel. Intra in pielea eroului din film si ii traia viata asa cum dorea scenaristul.

- TK, sa repetam scena asta. Nu am pus-o prea bine in valoare, da?

- Iar? Ce vrei sa faci cu mine? Te joci cumva? Gandeste-te ca am repetat-o de 10 ori, daca nu de mai multe ori. Din cate duble am tras este imposibil sa nu imi placa niciuna.

- Hai te rog inca una, da? Mai tarziu fac cinste, da?

- Of. Stii doar ca nu rezist „farmecelor” tale, spuse razand TK si se pregati pentru o noua dubla. Acum ai grija ce faci si cum joci. Sa sti ca-i ultima. Buna, rea, ultima ai inteles?

- Ok, spuse zambind LJK si il batu prieteneste cu palma pe umar. Scena iesi asa cum isi dorise. Jucata la mare arta, iar spre seara a trebuit sa-si tina promisiunea, sa faca cinste. Plecara intr-un grup destul de mare. Niciodata nu reusea sa plece doar cu TK. Parca erau unsi cu miere, caci mereu se lipeau si altii de ei. Oricum, nu avea ce sa faca, decat sa se bucure de prezenta tuturor si sa se simta bine. Orice era mai bine decat sa ajunga acasa singur, intr-o casa goala si rece. De multe ori se intreba daca va mai putea sa iubeasca vreodata. Lectia pe care o primise in tinerete, inca il mai durea si il facea incapabil de a avea din nou curajul de a se indragosti.

- Nu vrei sa iti fac cunostiinta cu o fata?intreba din senin TK un pic ametit de sticla de soju pe care o bause.

- Ce iti veni asa subit? Stii doar ca nu ma intereseaza nici o fata.

- Si ce vrei sa spui? Ca te intereseaza barbatii?rase stramb TK.

- Tk, fi serios. Daca te aude careva? Sigur va lua de buna afirmatia ta. Gandeste cand vorbesti, spuse si il impunse cu degetul aratator de la mana dreapta, fix in frunte. TK cazu pe spate pierzandu-si echilibrul, si rase prosteste ca un om prea beat.

- De ce eziti? Cunosc o papusica tocmai buna pentru tine.

- Crezi ca de papusi am eu nevoie? Nu ai reusit sa ma cunosti inca?spuse un pic nervos LJK.

- Vorbesc serios. Chiar are figura ca de papusa, spuse plin de seriozitate TK.

- Ok. Sti doar ca ma cam feresc de figurile astea imobile. O fi vreo ciudata de asta care sta cu nasul in oglinda toata ziua, pozand in nevinovata.

- Oh. Chiar este nevinovata. E o dulceata. Hai lasa-ma sa ti-o prezint. E o mare admiratoare a ta. Cred ca este deja indragostita de tine.

- Of. Asta imi lipsea acum, un fan, fanatic. Nu, multumesc. Am sa spun pas de data asta.

- Ehei, nu sti ce pierzi. Intr-o zi o sa-ti para rau ca nu m-ai lasat...spuse si adormi imediat.

- O nu! Din nou? A facut-o din nou? TK trezeste-te, hai te rog, ma doare spatele si acum de ultima oara cand te-am carat acasa. Il zgaltai si incerca sa-l puna pe picioare, dar nu facu altceva decat il sprijini de el. TK, te rog...fara speranta insa. Oftand il lua in spate si pleca spre casa lui TK, care era mai aproape. „Sper ca de data asta sa fie cineva acasa la el. Nu am chef sa stau si azi cu el”. Suna prelung la usa si batu cu pumnii neprimind nici un raspuns. „Se pare ca trebuie sa-l duc din nou la mine. Of ca ma fac iar?”spuse si se pregati sufleteste sa se intoarca acasa. In fata casei se lovi de o copila (cel putin asa parea la prima vedere).

- Scuze, spuse LJK si dadu sa treaca mai departe.

- TK?intreba fata timid dupa ce se uita lung la cel carat in spate.

- Cum? Il cunoasteti? Se rasuci LJK cu speranta in glas.

- Dda, spuse cu glas pierit fata. Locuim impreuna spuse cu ochii in pamant.

- O ce bine, atunci spuse LJK facand gestul de a-l lasa jos din spate, in fata usii.

- Nu, striga fata. Va rog nu. Nu il lasati aici, caci nu am puterea de a-l duce in casa. Va rog sa ma ajutati, doar pana il pun in pat, da?

- Ok. Hai, spuse si intra in casa intreband din priviri unde sa il puna. Fata o lua repede inainte si ii arata drumul. Aranja cuvertura de pe pat si il ajuta pe LJK sa il aseze pe TK si apoi il inveli.

- Multumesc, se inclina fata cu recunostiinta. Mii de scuze si se inclina din nou.

- Bine, bine. Acum am sa plec, spuse si se pregati sa paraseasca casa in tacere.

- Se poate?intreba timida fata.

- Ce? intreba si LJK cam fara curiozitate si doar din politete.

- Nu doriti sa beti un ceai? Pe moment nu imi vine nimic in minte, cum sa va multumesc.

- Nu este nevoie. O sa beau ceaiul in alta zi, spuse si pleca rapid.

- Nu uitati, ati promis. Trebuie neaparat sa va tineti promisiunea. Da?striga si fata in urma lui.

- Da, da dadu din mana LJK. Altadata.

- Of ce grabit. Nici nu am reusit sa-l vad bine la fata mai ales ca m-au luat niste emotii crunte. Dar totusi a fost aici in casa, a fost langa mine si am putut sa-i ating putin mana cand l-a pus pe TK in pat. Ooo, ca ma fac?spuse si isi lua obrajii rosii in maini si radea in nestire.

- Hmm, oare cine era pustoaica aceea? Parea de a casei. TK nu mi-a spus nimic. O fi prietena lui? Cum si asa ceva sa nu imi spuna? Nu se poate. De cand tine TK secrete fata de mine? O sa-l scutur nitel. Bine totusi ca era cineva acasa si nu am fost nevoit sa-l duc din nou in spate. Si totusi...se gandea, cine era fata aceea?

- Hei TK, striga la acesta cand il zari a doua zi la filmari.

- Hmm, vorbeste mai incet, am o durere de cap cumplita.

- Si cine este de vina? Te-ai imbatat din nou. Ce te framanta? Nici macar nu ai baut asa de mult. Care este problema ta?il intreba ingrijorat LJK. TK era un prieten bun care ii fusese mereu alaturi cand a avut nevoie de cineva. Era normal acum sa fie si el ingrijorat de soarta lui.

- Am o problema care ma framanta. Nu prea mi-a cazut bine, dar......

- E in legatura cu fata cu care stai?il intreba LJK.

- Cum de ai aflat?il intreba TK plin de curiozitate.

- Ai uitat? Cine crezi ca te-a dus acasa? Oh spatele meu se vaita in gluma LJK.

- A, mi-a spus ceva SJay, dar nu prea am inteles, baigui si TK.

-SJay? Cine? Curiozitatea puse stapanire pe LJK.

- Ti-am mai povestit ca am plecat de acasa de 20 de ani. Mi-am parasit familia care pentru mine numai familie nu a fost. Cred ca cei de acasa au rasuflat usurati, cand nu m-au mai gasit acasa.

- Nu pot sa cred ca aud din gura ta asa vorbe grele. Familia este totusi familie ce naiba. Buna, rea asta este. Nu o poti renega.

- Ce usor este pentru tine sa vorbesti asa, spuse trist TK.

- Bun si ce legatura are plecarea ta de acasa cu SJay, intreba LJK curios.

- Acum cateva zile am primit o vizita si apoi un telefon si de atunci m-am pricopsit cu fata asta pe cap. Cand a venit, mi-a intins o scrisoare in care defuncta mea mama (asa am aflat ca a murit de cativa ani) ma ruga sa am grija de fata, caci ea a adoptat-o neputand trai fara un copil pe langa casa. Drept dovada am o sora vitrega si incepu sa rada sarcastic. Propria mea familie nu a putut sa aiba grija de mine, in schimb a luat o alta fiinta si i-a dat dragostea pe care mie mi-au negat-o. E ciudat nu-i asa? Si mai ales crud. Iti renegi propriul copil si apoi adopti altul. E incredibil. La toate ma asteptam, dar la asa ceva nu. Peste puterile mele de intelegere.

- Ei si acum ce? Dupa 20 de ani esti inca suparat? Gata. A fost. Fi barbat ce naiba. Ce te lamentezi asa? Crezi ca fata aia are vreo vina? Nu te razbuna pe ea pentru toate problemele cu familia ta.

- Si, zi nu vrei sa-ti fac cunostiinta cu ea? Il intreba zambind fortat TK.

- Ce, asa vrei sa scapi de ea? Mi-o pasezi mie?

- A, nu chiar nu. Imi prinde si mie bine (la urma urmei) o mana de femeie in casa. Acum mananc regulat dimineata. Are grija de mine nu am ce spune.

- Vezi ca nu trebuie sa te indragostesti de ea rase si LJK.

- Nu stiu ce sa zic. Inima ei este deja a altcuiva, nu cred ca as avea sperante prea mari, spuse razand si TK. Ce pacat. Gateste dumnezeieste. De mult nu am mai mancat asa mancare. Prima data cand am mancat am avut senzatia ca mama a gatit-o. Ce ciudat ca dupa atata vreme nu am uitat gustul cu care ma obisnuise mama.

- Hei, esti la un pas sa faci o greseala. Ai mare grija, spuse serios LJK.

- Hai sa nu ne mai prostim, da? Hai sa ne apucam de treaba, da? Dar, auzi? Chiar nu vrei sa ti-o prezint? E draguta sa sti.

- Nu ai incetat sa te prostesti? Omule fi serios. Te rog. Hai sa muncim.

- Munca, munca si iar munca. Mai las-o in colo. Putem trai si fara ea. In zilele ce urmara, TK continua sa-l bata la cap pe LJK. Acesta nu ceda si atunci TK se lasa pagubas. Dupa ce a fost batut la cap atat de mult, acum cand TK a renuntat, parca lui LJK ii lipsea ceva. Dar nu-l mai starni pe TK de loc. Continuara sa filmeze mai departe. Dupa o saptamana nebuna cu filmari pana noaptea tarziu, a venit o propunere de nu se stie unde, sa se mearga intr-o excursie ca sa se relaxeze toata lumea. Toti au tipat entuziasmati, numai TK statea suparat intr-un colt.

- Ce-i?il intreba pe TK, LJK asezandu-se langa el. Ce nu-ti convine? Ce te apasa? Poti sa-mi spui, te ascult. Pentru asta sunt prietenii nu crezi?

- Mda. Sa zicem. Excursia asta de cateva zile. Nu pot...nu pot pleca.

- Da de ce? Ce s-a intamplat? E ceva serios?

- Nu stiu cum sa-i spun lui SJay. Isi face atatea griji pentru mine. Sta la usa pana ajung acasa. Daca intarzii mult, plange si se topeste pe picioare. Chiar nu stiu ca sa fac cu ea, spuse trist TK.

- Asta era problema? Pai ia-o si pe ea, spuse razand de dilema lui TK.

- Pai ar trebui sa fim numai noi. Ea ce sa caute acolo? raspunse inca neconvins TK.

- Hai ca esti culmea. Nu mai fi asa chitibusar si adu-o si pe ea. I-ar face si ei bine putin aer curat. Gata e hotarata treaba. Asa ramane.

- Astia s-au pus sa ne omoare? Ce fel de excursie de relaxare este asta? Ne pun sa urcam muntele asta si l-au ales pe cel mai greu de urcat, se vaicarea TK cu sudoarea curgandu-i pe fata. Isi pusese o batista pe cap, ca sa se fereasca de razele puternice ale soarelui, care razbateau din cand in cand printre ramurile copacilor. Urca voiniceste, dar cu toate astea, obosi curand si plangandu-se de oboseala se aseza pe un grup de pietre parca menite pentru asa ceva. LJK radea de el, cu fata stralucindu-i si lui de sudoare, dar el avea antrenament, asa ca nu se plangea deloc. Ciudat era cu SJay. Nu se plangea de nimic, cu toate ca se veda pe fata ei ca este obosita. Tinea pasul cu LJK, urmandu-l ca o umbra. Din cand in cand LJK se uita in urma lui sa vada cum se descurca si era placut surprins de tenacitatea fetei.

- Ai obosit? o intreba deodata. Fata cu respiratia intretaiata se opri mirata in loc. Mirata ca i s-a adresat LJK. Rosind toata si cu mana pusa pe inima, balmaji ceva de neanteles pentru LJk. Ce ai spus?o intreba din nou si sperand ca de data asta sa primeasca un raspuns.

- Oh, un pic, doar un pic raspunse timida mai pe intelesul tuturor.

- Hei, am castigat pariul, striga unul dintre baietii care urcau alaturi de cei doi, intorcandu-se spre un grup care mergea mult mai in spate. V-am spus ca nu este muta, spuse si zambi.

- Ce vrea sa insemne asta?intreba curios LJK.

- Pai de cand a venit nu a scos nici un cuvant, asa ca am facut fiecare cateva supozitii. Ha, ha, ha si eu am ghicit. Sunt fericitul castigator al pariului. Baieti scoateti banii, hai urgent.

- La cat timp nu a vorbit, toti am crezut ca vom castiga. Dar bezmetecul asta....

- Cine face pariuri pe seama lui SJay?intreba si TK care se apropiase curios sa vada ce era larma aceea in jurul lui LJK. SJay vazandu-l ca se apropie, alerga spre el si se ascunse in spatele lui pentru a se proteja.

- Stai linistita ca nu te mananca nimeni, rasera toti de reactia fetei.

- Ati face bine sa o lasati in pace. Si asa este cam sperioasa si emotiva. Vedeti-va de ale voastre. Ati inteles? LJK pleca fara sa se mai uite inapoi si ajunse in curand sus, de unde o panorama de vis il intampina. Parca ar fi fost deasupra pamantului. Padurile verzi se pierdeau printre nori. Aveai senzatia ca poti pasii pe acei nori pufosi. Din cand in cand un petec de cer de ivea si o raza de soare patrundea razant pana jos la poalele muntelui.

- E fascinanta privelistea, spuse SJay chiar langa LJK, facandu-l pe acesta sa tresara surprins.

- Tu? Cand ai ajuns?se balbaii LJK surprins si tot odata mirat.

- De ceva timp. M-am tinut dupa tine, a scuze am vorbit informal. Stiu ca nu trebuia. Mii de scuze spuse si se inclina respectuos.

- Hei ce faceti voi acolo?intreba gafaind TK. Va rugati la ceruri? Ce? Ce-s cu atatea matanii?

- Oppa!!striga SJay si veni langa el. Admiram peisajul si am vorbit informal cu adjussi si normal imi ceream scuze. Adjussi.

- Adjussi? Ei asta este buna. TK tu esti oppa si eu adjussi?

- Pai cum vrei sa iti spuna? Mai ales ca nici nu v-am prezentat. Oricum, nu stiu.

- De o data ma simt batran. M-ai indispus total, spuse suparat LJK.

- Hai nu mai juca teatru. Nu ti sa potriveste, rase si TK.

- Apropo, va sta bine impreuna, ii sopti la ureche LJK lui TK. Pentru vorbele astea primi un pumn in burta si una dupa ceafa.

- Nici in gluma sa nu mai spui asa ceva. O privesc chiar ca pe sora mea.(oare?). Ar fi un incest maret. Si ti-am spus oricum ca inima ei este data.

- O, deja? Cand a avut timp sa se indragosteasca, daca nici nu a iesit din casa? Sau a venit deja indragostita? Ha? glumi in continuare LJK pus pe sotii.

- Sa stii ca asa este, spuse mai in gluma mai in serios punandu-l pe ganduri pe LJK. Chiar daca era curios in legatura cu fata asta, se tinea totusi departe nevoind sa-i dea nici cea mai mica atentie. De ce? Nici el nu stia. Simtea ca parca o furtuna sa va abate asupra lui curand. Se temea. Nici el nu stia de ce. „Auzi la el Oppa. Cham. Ce repede s-a adaptat”gandi el suparat si se apuca sa coboare inapoi la cabana.

- Hei, stai striga TK dupa el. Am venit impreuna, hai sa plecam la fel. Ce naiba este cu tine? Nu te-ai mai purtat asa de mult. Vrei sa ti-o iei? Vrei sa mori? Spune. Sunt dispus sa te ajut, degeaba striga in urma lui LJK. Acesta parca avea aripi la picioare si cobora in viteza fara sa se uite inapoi nici o secunda. Trebuia sa fuga.

- Of. Te-am ajuns intr-un final, ofta TK respirand sacadat si aruncandu-se pe cel mai apropiat scaun posibil.

- Ce este cu tine? Nu esti atent deloc la ceea ce iti spun.

- Scuza-ma, nu ma simt bine. Sunt obosit cred. O sa ma retrag in camera mea, spuse cam fara chef LJK.

- Ce spui? Nu, nu cred. In seara asta ne strangem toti la povesti si foc cu fripturi. Nu poti lipsi. Stii doar ca mai mult de jumatate dintre cei prezenti au venit aici din cauza ta. Si oricum tu esti sufletul petrecerii mereu, acum de ce ar fi altfel?

- Bine, ceda dupa ceva vreme LJK. Dar acum trebuie sa ma duc pana in camera.

- Esti ciudat, zau asa. Ok. Dar sa nu intarzii, ai inteles? LJK se retrase in camera lui unde se arunca pe pat si adormi imediat. Ii era frig si nu putea sa se ridice, visul pe care tocmai il avusese il extenuase complet. O transpiratie rece ii inunda tot corpul si un tremur impercemptibil se simtea constant. Cineva batu la usa, dar fu incapabil sa raspunda. Intinse doar mana si apoi lesina. Se trezi dupa ceva vreme, se simti ingrijit de cineva. Avea comprese la cap si corpul ii era sters cu o carpa umeda si racorit. Nu avea putere sa deschida ochii si de aceea adormi din nou. A doua zi se trezi cu TK la capul lui.

- Mai ai de gand sa ma sperii mult?striga acesta cand LJK deschise ochii. Am trecut prin chinurile iadului. Lasa ca te faci tu bine si ai sa vezi atunci ce ti-o iei de la mine. Intelegeam sa ma inbolnavesc eu care nu am deloc antrenament nu tu.

- Oh. Vorbeste mai incet. Ma doare capul ca dupa o betie. Oricum ai stat toata noaptea langa mine?intreba LJK.

- Ai fi vrut tu spuse argatos TK. A stat un inger. Ai inteles?

- Un inger?intreba si LJK curios. Dar nu mai avu timp sa intrebe nimic pentru ca se auzi un ciocanit in usa.

- Hai intra, ce atatea formalitati, striga suparat TK. Usa se deschise si SJay intra cu un bol de supa in maini.

- Asta ar trebui sa te ajute sa-ti revi spuse si ii puse bolul in fata lui LJk. Acesta incerca sa protesteze, dar il opri fata foarte serioasa a fetei si hotararea ce i se citea pe fata. Lua lingura si se apuca sa manance spasit. Intai lua o lingura, apoi alta si nu se opri pana nu termina.

- Oh. Ce bine am mancat, spuse gemand de placere.

- Ti-am spus ca gateste dumnezeieste, rase TK incantat. SJay zambi timid si pleca fara sa scoata nici un cuvant.

- Adica supa a facut-o ea?intreba consternat LJK. Cand, cum unde?

- Ho, moara stricata. Ti-am spus ca are abilitatea asta. Si mai ales se poarta ca o mama grijulie.

- Adica? intreba din nou LJK.

- Esti greu de cap, sau ce? Nu stiu. Judecata ta lasa de dorit. Asta este un inger, ai inteles?spuse si pleca trantind usa. In timpul zilei afla cu lux de amanunte ce se intamplase cu el. Vazand TK ca LJK intarzie, se grabi spre camera lui si batu nervos in usa strigand.

- Nu ai de gand sa vii o data? Toata lumea sta ca pe ace si te asteapta. Neprimind nici un raspuns, mai batu o data apoi incerca usa care se deschise fara zgomot. Intra si il gasi pe LJK delirand, cu febra foarte mare. Cobora agitat in curte unde il scuza cum putu mai bine pe LJK si apoi o trase pe SJay deoparte si.........

- Am mare nevoie de ajutorul tau, spuse TK. Ii povesti cu lux de amanunte cum era LJK si mai ales ca nu voia ca cineva sa afle starea lui. In speranta ca cei din jur nu au observat nimic, plecara amandoi spre ai da ajutor lui LJK. Fata se dovedi o adevarata experta, scazandu-i febra cu comprese reci. Ii sterse corpul si ii dadu pastile reusind cu greu sa-l aduca la normal.

- Mama, mama striga in delirul lui LJK.

- Of, bine ca striga doar asta. Asta este un lucru bun spuse satisfacut TK.

- Adica de ce? Ca delireaza?intreba si fata curioasa.

- E bine ca nu o mai striga pe prima lui dragoste. Poate ca este pe drumul cel bun spuse TK parca un pic mai usurat.

- Prima dragoste?intreba SJay trista. Inca mai sufera de atunci?

- Da. A ramas marcat de atunci, dar asta a fost si motivul pentru care a ajuns actor. A fost ambitia foarte mare.

- Si ea? Ea ce este sau nu, ce a ajuns acum?

- Cine stie? S-a pierdut in oceanul multimii. Acum este o neica nimeni, nu mai priveste oamenii de sus. Noaptea care urma SJay avu grija de LJK si il ingriji cu afectiune si abnegatie. Un devotament dus la extrem. Pe de o parte se bucura ca avea sansa sa il ingrijeasca, dar pe de alta, era trista ca idolul ei suferea. Acum iesise repede pe usa pentru ca nu voia sa auda de la el multumiri.. Nu o facuse pentru a primi multumiri. Cand il atinsese prima data, inima ii batea sa-i sparga pieptul. Emotiile o coplesisera si credea ca o sa lesine. Apoi isi impusese sa fie tare si isi zise ca nu este decat un simplu pacient. Trebuia sa-l ajute cu orice pret. Apoi....fugise. Da asta este cuvantul. Noroc ca TK venise si sub pretextul ca trebuie sa-i faca de mancare lui LJK plecase. Dupa ce ii duse supa lui LJK pleca la fel de tacuta precum intrase. Isi facu bagajele grabita si pleca lasand in urma ei un bilet explicativ.

- Ce naiba este asta?tranti biletul mototolit de pamant. Ce s-a intamplat oare?intreba framantandu-se nervos.

- Pai nu scrie acolo?il intreba LJK aratand spre biletul mototolit.

- La naiba. Cine crede asa ceva?spuse TK.

- Adica ce? Ce scrie si nu crezi?intreba curios LJK si culese ghemotocul de hartie de pe jos. Il citi plin de curiozitate si apoi il lasa sa cada si el. Ii ramasese un gust amar. Parca totul era o scuza ca sa poata pleca.

- Ce ciudat ma simt, spuse LJK.

- Nu-i asa? Si eu ma simt la fel. Sunt dezamagit. Ce ai putut sa-i faci de a fugit asa?il certa pe LJK, TK.

- Cumva ma faci pe mine vinovat de toate astea? E ciudat. Nu ne-am certat niciodata si acum vrei sa o facem pentru o fata? Ei nu, ca este ceva haios. Zau. Merita oare cearta noastra?

- Gata. Hai sa nu ne mai gandim, spuse resemnat TK. Cele trei zile care urmara fiecare incerca sa-si ascunda nelinistea care il cuprinsese de cand SJay plecase. La intoarcere au motait sau s-au facut ca motaie. Niciunul nu avea chef de vorba. Primul cobora TK. Isi lua la revedere de la toti si cobora grabit. Autocarul pleca imediat lasandu-l pe acesta in drum. Sincer? Se simtea emotionat. Nu stia nici el de ce.

- Am venit striga din tocul usii, mimand veselia. O tacere vecina cu moartea il izbi drept in fata. Intra si..........

- Ai ajuns?il intreba la telefon pe LJK.

- Hmm. De ce? Ai nevoie de ceva?intreba LJK.

- As vrea sa beau ceva. Vrei sa bem impreuna?

- Ce naiba ai? Ce s-a intamplat? Hai, unde ne vedem? Acasa?

- Nu , mai bine la taverna. Am nevoie de multa lume in jurul meu acum. LJK intra si il gasi pe TK la a doua sticla de soju, deja.

- Cand naiba ai reusit sa bei atat de mult, intr-un timp atat de scurt?

- Cine stie? Poate ca asa le-a adus?rase ametit TK.

- Sa nu imi spui ca deja esti beat, spuse serios suparat LJK.

- Eu? Nuuu, spuse si capul ii cazu pe masa. Ramase cateva minute asa apoi se ridica ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Eu......eu am fost iar parasit. Am o karma rea. Mereu sunt abandonat. Nu sunt menit sa am o familie, spuse si ii puse mana pe umar lui LJK.

- Ce naiba este cu tine? Cine te-a parasit? De ce?

- Chiar ma intreb de ce. De ce a mai venit in viata mea si mi-a tulburat-o? Daca stia ca va pleca, de ce a mai venit?

- De cine vorbesti acum? De SJay? Cum adica a plecat? Unde? De ce?

- Cham, chiar asta ma intreb si eu. De ce? Scoase din buzunar un plic si i-l dadu lui LJK. Cu o mana tremuranda il desfacu, respira adanc si citi...o data, de doua ori, de mai multe ori..

- Ce......ce vrea sa insemne asta?intreba cu vocea pierita.

- Nu vezi?spuse si rase sarcastic. O scrisoare de adio. Asta este. Cu ce am gresit fata de ea? Chiar nu stiu.

- Yaa, nu credeam ca vei suferi atat de mult. Daca a vrut sa plece, las-o. Asta e. Dar totusi....Nu a spus de ce. Oare am suparat-o noi cu ceva?

- Noi? De ce spui noi? Eu sigur nu am suparat-o cu nimic. Mai bine vezi de tine.

- De mine? Spui ca eu am suparat-o? OMG. Nu ma stiu vinovat cu nimic. Oricum acum nu putem face nimic, nu crezi? Hai sa mergem acasa si maine vom vedea. Noaptea trecu greu pentru cei doi, fiecare incercand sa-si aduca aminte daca, cumva a gresit cu ceva fata de SJay. Dimineata ii gasi tot treji. Chiar daca nu au gasit raspunsul cei doi au continuat sa traiasca. Dupa o buna perioada de timp, TK il trase deoparte pe LJK si..........

- Sti? Am primit un telfon ciudat, spuse TK.

- Adica?intreba LJK.

- De la un spital. Au gasit numarul meu de telefon si m-au sunat sa-mi spuna ca de o saptamana starea pacientei s-a degradat considerabil. Ma rugau sa ma duc acolo sa iau o decizie cat de curand.

- Pai despre cine este vorba?intreba curios LJK.

- Min Seol Hee. Asa au spus ca o cheama. Oare cine o fii?ma intreb, spuse ganditor TK. Vrei sa mergi cu mine? Nu prea ma tin puterile sa ma duc singur, nu ma intreba de ce.

- Ok mergem, spuse volubil LJK. Ajunsi la spitalul cu pricina se interesara de starea pacientei si unde o pot gasi. Ajunsi in fata salonului unde era internata fata, cei doi avura o ezitare. Stateau pe hol si fiecare spera ca celalalt sa intre primul. Tocmai cand se pregatisera sufleteste sa intre, aparu un medic care il lua de o parte pe TK si vorbi cu el. In timpul acesta LJK intra incet in salon. Era doar un singur pat ocupat ,iar in el....

- Doamne!! SJay? Chiar tu esti?intreba LJK incercand sa trezeasca fata care era intinsa acolo fara cunostiinta. Se auzi o usa deschizandu-se si TK aparu ingrjorat. LJK se intoarse catre el si.......

- TK....stai, incerca sa-l opreasca LJK dar fara folos. TK il dadu la o parte si privi fara sa vada fata din pat.

- Ce-i cu tine, omule? Ce ai?il zgaltai LJK. Revino-ti striga la el.

- Medicul..medicul mi-a zis ca nu mai are mult de trait. Vor sa o deconecteze de la aparate. Daca in 24 de ore nu-si revine, nu mai are nici o sansa sa se trezeasca vreodata. Cum poate fi destinul cuiva atat de crud? Cu ce a gresit ea in lumea asta de pateste asa ceva?

- TK. Opreste-te. Toate se intampla cu un scop, nu crezi? O buna bucata de vreme, statu cu TK alaturi de SJay, apoi il lasa singur la insistentele acestuia si pleca spre casa. Tot drumul il urmari imaginea fetei. Acum isi dadea seama ca era draguta. Asa cum statea intinsa acolo, parea o papusa care doarme.  „Cata dreptate avea TK cand spunea ca este o adevarata papusa. Oare de ce m-am inversunat asa? Ce rau putea sa-mi faca? Sunt un prost. Nu mai am scapare in lumea asta”. Noaptea sosi peste oras, dar somnul nu se lipi de LJK. O avea mereu in fata pe SJay. Cand se gandea la ea, inima capata o anumita caldura si batea mai repede. „O, sunt nebun, nebun. De ce ma gandesc asa deodata la SJay? Oare?...........Hmm? Nu sigur nu. Sunt nebun, sigur am innebunit. Si ce are inima mea astazi? A luat-o pe aratura? Nebun, asta sunt”. Se imbraca si pleca sa-l schimbe pe TK. Acesta era lipit de patul fetei si nu dadea semne ca ar vrea sa plece de acolo. Mai mult cu forta il trimise acasa pentru un dus si sa-si schimbe hainele. Nu putea face mai mult pentru TK. Dupa ce acesta pleca cu pasi nesiguri si inceti, LJK intra la SJay si se aseza pe scaunul de langa pat. Dupa o scurta ezitare ii lua una dintre maini si i-o stranse usor, apoi o mangaie cu cealalta. Vorbi cu SJay mult timp. II povesti despre el, despre prima lui dragoste, despre visele sale. Vorbi neantrerupt cateva ore, timp in care nu ii lasa mana din mana lui. Oboseala isi spuse cuvantul si dupa ceva timp adormi cu capul pe mana fetei. Din timp in timp tresarea si ii strangea mana instinctiv, din dorinta de a nu o pierde. Din ochi ii curgeau lacrimi care se scurgeau pe mana fetei. Acestea avura un efect miraculos asupra fetei care pentru prima oara dupa mult timp dadu semne de viata. Isi misca incet mana, apoi deschise usor ochii si privi in jurul ei. Cand il zari pe LJK zambi fericita. „Oare visez? LJK este langa mine? Ma tine de mana?” Se apleca si sterse lacrimile acestuia cu un sarut. LJK ofta si se misca. Apoi se trezi si....

- SJay! Traiesti?sari de pe scaun si apasa butonul pentru a chema personalul medical sa-i verifice starea. Nu imi vine sa cred, spunea continuu LJK si o pipaia, peste tot pentru a se asigura ca este in viata. Trebuie sa ii spun lui TK. „Vino de urgenta la spital. Nu este nimic rau. Doar vino. Te astept”spuse repede si inchise telefonul. Ii lua din nou mana fetei de teama sa nu piarda contactul cu ea. „Daca asta este fericirea. Atunci inseamna ca sunt fericit. Daca asta este iubirea, inseamna ca m-am indragostit”. Pentru a iubi nu iti trebuie nici un motiv si nici ratiune, doar inima si suflet. Atat. Wow, nu m-am simtit nicidata asa. Ce sentiment cald si placut a pus stapanire pe mine”.

- TK, striga la acesta cand sosi, cred ca.....dar lasa iti spun mai tarziu. Iata cine te astepta spuse si se dadu la o parte din fata lui, lasand sa o vada pe SJay care zambea fericita. Capatase culoare in obraji si putea jura ca pe fata i se citea fericirea.

- SJay!!! M-ai speriat. De ce....de ce nu mi-ai spus? Eu, oppa trebuia sa stiu. De ce te-ai ascuns de mine?intreba cu lacrimile in ochi TK. Nu apuca sa-i raspunda, caci medicul intra si ii pofti pe cei doi politicos sa iasa pana ii facea fetei un consult. Acestia mai mult de mila de sila, iesira si se asezara in hol pe niste scaune. Amandoi taceau si cand au vrut sa vorbeasca au inceput amandoi.

- TK, vreau sa-ti marturisesc ceva, spuse cu timiditate LJK.

- Sa nu imi spui ca ai cazut in plasa farmecelor ei. Nu acum, spuse  trist TK.

- Ba cred ca........Nu mi-am simtit demult inima atat de calda. Mi-am deschis sufletul in fata ei.

- Esti nebun. Esti fara speranta striga TK ingrozit.

- De ce? De ce spui asta? Nu iti place de mine sau ce?

- Sigur esti nebun. Ai uitat? E.....mai are foarte putin de trait. Tie nu iti trebuie asa ceva. Tu trebuie sa traiesti. Nu iti trebuie sa te indragostesti de o cauza pierduta. Ai inteles?

- Cauza pierduta? De ce.......

- Pai medicul mi-a spus ca are timpul masurat. Nu are leac boala ei. O sa o pierdem curand. Acum doar a capatat putin timp pentru as lua adio de la noi, spuse trist TK.

- Nu pot sa cred. Nu ai vazut ce ochi limpezi avea? Nu ai vazut ce frumoasa era? Nuu,....cred ca medicul se inseala. Si oricum putem sa consultam si altul. Nu trebuie sa credem orbeste doar intr-un singur medic. Medicul iesise si se indrepta spre TK.

- Starea pacientei s-a ameliorat. Nu vad motive sa o retinem in spital. Ii fac formele sa iasa. Cat despre starea ei in general....este o chestiune de timp. Luati-va la revedere de la ea in modul cel mai placut. Petreceti mult timp cu ea si incercati sa o faceti sa se simta confortabil. Trebuie sa se obisnuiasca cu acest final. Imi pare rau. Chiar daca acum se simte bine, starea ei poate recidiva fara veste. Decat sa-si petreaca ultimile zile in spital, departe de lume, mai bine sa fie langa cei dragi si sa se bucure de prezenta lor.

- Doctore si chiar nu mai exista nici o speranta nicaieri? Nu se poate face absolut nimic pentru ea?

- Nu. Boala asta nu are inca un remediu, nici macar in faza de experiment, imi pare rau. TK lasa capul in jos descurajat si imbatrani cu 10 ani. Se intoarse catre LJK si ii spuse ca o scoate pe SJay din spital.  Pleca sa ii faca formele iar LJK intra sa-i dea vestea buna fetei.

- SJay, spuse abia ascunzandu-si bucuria, mergem acasa. TK s-a dus sa faca formele. Hai sa te ajut sa plecam.

- Bine, raspunse si fata cu ochii in pamant. Dar...tot ce mi-ai spus, este adevarat? De ce ai simtit nevoia sa imi spui toate astea? Ce insemn eu pentru tine? isi spuse in gand. Exuberanta lui LJK i se transmise si fetei care zambea fericita.

- Ramai o clipa aici, ma duc pana la masina sa duc din bagaje. Stai cuminte aici da?

- Ok. Te astept. Cat timp il astepta pe LJK, fata examina cu atentie peretii, masa, fereastra, patul. Ochii ii cazura pe fisa de observatie. O lua si albi la fata dupa ce parcurse cele cateva randuri. Se lasa incet pe marginea patului. Nu ca ar fi fost o surpriza pentru ea. Nu, asta. Stia. Dar nu se astepta sa fie atat de aproape sfarsitul. De ce tocmai acum? De ce cand era atat de fericita? Oare?....LJK stia? Oare ceea ce simtea el era mila? O nu. As suporta mai repede sa nu ma iubeasca deloc, decat mila. As fi asa de patetica. Doamne nu. LJK nebanuind ce-i trecea fetei prin cap, se intoarse vesel si o lua pe SJay fara sa banuie nimic. O vedea tacuta dar puse tacerea pe seama timiditatii. El era prea fericit de descoperirea pe care o facuse asupra lui, ca sa mai observe si ceva din jurul lui. In masina LJK vorbea in continuu, cuprins de o frenezie sora cu nebunia. TK se uita si el mirat, dar era si el prea preocupat de gandurile lui care il lasau fara aer. Ajunsi acasa la TK, fata se retrase la ea in camera si pretinzand ca este obosita ii ruga pe cei doi sa o lase singura. Acestia se conformara si plecara lasand-o singura. In singuratatea camerei ei, aceasta se puse pe plans. Plangea cu sughituri si se caina de zor. „Nu vreau mila. Vreau un pic de dragoste, atat timp cat mi-a mai ramas”. Dupa un timp adormi. Din cand in cand suspina si ofta in somn. O transpiratie rece ii inunda corpul si somnul ei era agitat. LJK in schimb era in al noualea cer. Era extaziat. Nu putea sa-si revina. Trupul tot ii fremata si nu isi gasea locul deloc.

- TK. Sigur va descurcati, fara mine?intreba LJK cu speranta in glas.

- Ti-am spus de o mie de ori. Da. Frate revino-ti. Vrei sa te bat? Trezeste-te.

- Nici nu stiu de cand nu am mai fost atat de fericit, rase LJK.

- Pleaca, pleaca in clipa asta. Daca vrei sa ai vreo coasta rupta ramai. Pe riscul tau.

- Hai TK nu mai fi asa de glumet. Ma faci sa rad. Dupa mult timp pleca si LJK acasa unde nu reusi sa doarma deloc.

- TK, sunt chiar atat de demna de mila? Ce se intampla? LJK? Ce simte el cu adevarat?

- Sincer sa fiu, nu stiu. Chiar nu stiu. Ar trebui sa vorbesc cu el.

- Am inteles ca nu mai am mult de trait. As vrea sa ma bucur de tot ce pot, dar minciuna nu este printre lucrurile pe care le-am dorit. Eu...........eu chiar as vrea sa cunosc dragostea adevarata. Atunci nu as mai avea nici un regret, spuse trista SJay.

- SJay, nu vreau sa-ti dau sperante degeaba. Cred ca LJK nu este in toate mintile acum. Nu stiu ce sa cred. Imi pare rau ca iti spun asta, dar....nici eu nu stiu ce sa cred. Cred ca a luat-o razna complet. Habar nu am ce are in cap, sau ce simte. El zice ca este fericit. Nu stiu, nu stiu iarta-ma ca sunt crud. Nici cu mine nu stiu ce este. Te rog sa ma lasi singur. Nu reusesc sa procesez cum trebuie toate informatiile pe care le-am primit azi. Sa sti ca si pentru mine este greu.

- Oh. Iarta-ma. Miahne. Am fost o egoista si nu m-am gandit la ceea ce simti tu oppa. Gata plec. Te rog sa nu fi suparat. Asta este viata. Nu avem ce sa facem. Sa multumim pentru ea. Atat. Poate ca in alta viata o sa traiesc mai mult si voi realiza mult mai multe. Oppa, du-te sa te culci si tu. Il mangaie si ii lua capul in maini si il alinta usor, ca pe un copil mic. Acesta se lasa alintat si inchise ochii. O clipa uita unde este si isi aminti de o scena asemanatoare din coplilarie, cu el si mama lui. Acelasi sentiment il cuprinse ca atunci. Aceeasi caldura il invalui, incat incepu sa il doara. Abia acum realiza cat de mult ii lipsea mama lui. Caldura mainilor ei era exact ca a celor lui SJay. Se uita cu durere la acea fiinta care ii dadea atata caldura. „De ce a trebuit sa fie sora lui? Iubirea pe care si-o dorea SJay, i-ar fi dat-o el. Se simtea apt pentru a darui iubire, dar fata asta nu il vedea decat ca pe fratele ei. Era invidios pe LJK ca putea sa o iubeasca fara interdictii. TK incercase fara succes sa-l indeparteze pe LJK de SJay, mai ales de cand acesta ii spusese ca o iubeste. In egoismul lui, nu vru sa ii spuna lui SJay adevarul. Sper totusi sa nu ajunga sa ma urasca. M-ar durea prea mult. A doua zi LJK veni si o scoase pe SJay la plimbare. O lua de mana si mersera intr-o lunga plimbare prin parcul cel mai apropiat de casa fetei. Multi oameni se opreau in loc si ii fotografiau, se inbulzeau sa-i vada mai aproape. Era o stire senzationala ca LJK se plimba cu o fata fara griji prin parc. Cei doi nu pareau deloc deranjati de restul lumii. LJK desfacu patura si scoase mancarea din cos. O trase pe SJay langa el si ii dadu sa manance, avand grija sa aibe si un pahar cu apa la indemana. Fata lua toate aceste gesturi ca pe ceva normal, sau cel putin asa voia sa para, dar sufletul ei clocotea de indignare. „Clar ii este mila de mine. Uite cum se poarta. Ca si cand as fi un pacient. Of. Urasc asta”. Ziua trecu pe nesimtite. LJK nu observa rigiditatea fetei. Incerca sa-i fie de folos tot timpul. Sa-i ghiceasca dorintele, iar el sa i le implineasca. Seara isi propusese sa o duca la un restaurant renumit, dar.....

- SJay, vrei sa mergi acasa sa te schimbi sau te simti bine asa? Intreba indatoritor LJK.

- E ok asa. Sa mergem spuse si ea. Se ridica si plecara mana in mana. Azi faci tot ce vreau eu da? Il intreba curioasa fata.

- Da. Ce ti-ai dori? Cred ca pot indeplini tot ce ti-ai dori.

- Atunci sa intram aici. Mi-e dor sa mananc niste prajituri de orez si sa beau niste soju. Ei? Ce zici?

- Pai ai voie sa bei?intreba ingrijorat LJK.

- Sigur. Doctorul mi-a spus ca pot manca si bea tot ce imi doresc. Asa ca.......

- Ok. Daca asta iti doresti spuse un pic dezamagit LJK. Voise ce era mai bun pentru ea. Atunci sa mancam si niste kalbi. OK.

- Daa, batu din palme plina de entuziasm SJay.

- Adjumma si niste soju aici la masa striga LJK.

- Doua sticle, adjumma striga si SJay.

- Chiar atat de mult vrei sa bei?o intreba LJK.

- Cine stie?spuse enigmatica fata. Baura cate un rand, iar fata dadu repede semne ca s-ar fi ametit. LJK ascunse sticla, dar SJay striga dupa alta si bau din nou. Dupa un timp se ameti destul de mult ca sa aibe curajul sa vorbeasca.

- Tu, spuse si il arata cu degetul aratator pe LJK. Tu cine crezi ca esti? Hmm? Cine iti da dreptul sa-ti fie mila de mine? Hmm?il intreba clatinundu-se si il lovi peste fata pe LJK. Eu, spuse si se batu cu palma pe piept, eu te plac, stii?il intreba si il apuca cu mana de barbie. Inima mea face dum-dum cand sunt langa tine, ai inteles? Dar tu....tu spuse si sughita. Singurul motiv pentru care l-am cautat pe TK ai fost tu. Stii?spuse clatinandu-se. LJK stanjenit nu stia cum sa o potoleasca pe nabadaioasa betiva.

- Vrei sa mori? De ce iti este mila de o bolnava? Chiar atat de patetica iti par? Atunci vreau sa mor chiar acum. Nu vreau sa-ti fie mila de mine. Eu....eu vreau dragostea ta, nu mila ta, ai inteles? Striga la LJK si il apuca de reverele camasii, tragand de ele in sus si in jos, cu putere. Cu chiu cu vai LJK reusi sa o scoata din taverna stradala unde fusese tarat de SJay. Acum o urcase in spate si o ducea incet spre casa. Din cand in cand fata se mai trezea si ii aplica cateva lovituri unde nimerea, apoi iar recadea intr-un somn adanc. Aproape de casa SJay isi descarca stomacul revoltat pe umarul lui LJK.

- Doamne nu pot sa cred ce se intampla striga acesta necajit. Aproape ca am ajuns. Nu puteai sa mai rabzi? TK, striga LJK cand acesta deschise usa, ajuta-ma te rog spuse si o asezara incet pe pat.

- LJK vrei sa mori? De ce este SJay in halul asta? Este bine pentru ea sa bea? Ce a fost in mintea ta? Nu mai judeci?striga nervos TK.

- Zgomotos spuse SJay si adormi din nou.

- Mi-a spus ca poate manca si bea tot ceea ce isi doreste. Iti dai seama ca am intrebat-o nu? Doar nu ma crezi vreun prost nu?

- Da te cred spuse mai potolit TK. Dar totusi?

- Nu stiu, sincer sa fiu, nu stiu. Si sa sti ca nu a baut prea mult. Dar probabil ca nu tine, sau nu mai tine la bautura. Lasa-ma sa ma schimb te rog. Ai un tricou ceva? Spuse si LJK scotandu-si camasa si aruncand-o la cos.

- Da, imediat spuse si TK si ii aduse un tricou curat de la el. Acum pleaca, ma descurc eu singur acum.

- Pot sa ma duc si la baie nu? Intreba LJK aratand mainile murdare.

- Hai repede. Grabeste-te. LJK intra in baie unde isi spala mainile si fata zambind usor. Iesi dupa ceva timp si se pregatea sa plece cand......auzi din camera lui SJay care era in drumul lui, hohotele acesteia de plans. Fara sa stea pe ganduri, aproape ca darama usa cand intra ingrijorat in camera fetei sa vada ce s-a intamplat. O gasi prabusita pe jos, innotand in lacrimi si suspinand de zor. O lua in brate si o tinu strans lipita de pieptul lui pana aceasta se linisti si cazu intr-un somn adanc. Atunci o puse usor in pat, o inveli si dadu sa plece, dar mana fetei il retinu. Se aseza langa ea pe pat si o lasa sa-l tina de mana. TK care urcase sa vada de ce LJK nu mai pleca, statea in cadrul usii si ii privea pe cei doi. Ii parea rau. Ii parea rau pentru amandoi. Si pentru prietenul lui, LJK, dar si pentru SJay. „De ce a trebuit ca SJay sa fie sora mea? Nu stiu. Sentimentele mele pentru ea depasesc granita dintre frate si sora. Doamne ce cumplita soarta avem toti trei. Intra si ii facu semn lui LJK ca poate pleca. Acesta incerca de vreo doua ori sa se ridice si sa plece, dar fu retinut mereu de mana micuta care se crispa cand simtea ca vrea sa plece. LJK se intoarse catre TK si ridica din umeri la acesta, a neputinta. Nu voia sa faca un scandal, asa ca ii lasa pe cei doi impreuna iar el facu din nou o noapte alba. Dimineata ii gasi inlantuiti pe cei doi. SJay se trezi si dupa o mica ezitare isi retrase mana din mana lui LJK. Acesta simtind se trezi si el.

- Aaa? Ce cauti aici? il intreba fata surprinsa.

- Ai uitat deja? Tu esti cea care m-a retinut aici  spuse si ii povesti cu lux de amanunte tot ceea ce se intamplase. Rusinata fata voi sa-si ceara scuze, dar un semn de al lui o opri.

- Stii? Vreau sa te intreb. Ce reprezint eu pentru tine, sau mai bine zis ce sentiment iti inspir eu?intreba fata. Aaa. Stai nu imi spune, nu vreau sa stiu. Mi-e frica de raspunsul tau.

- Nici nu am deschis gura si deja tu i-ai pus pecete. De ce iti este frica de raspunsul meu? Ce crezi ca as putea sa spun?

- Nu stiu, dar nu vreau sa fie mila care te tine langa mine. Mai bine as muri pe loc decat sa fie asa.

- Ce vorbe sunt astea? Nu, nu simt mila pentru tine. Chiar daca situatia ta este un pic delicata, nu asta este motivul pentru care sunt langa tine. Am descoperit ca sunt fericit cand sunt in preajma ta. Doresc apropierea, atingerea ta. Sunt simtaminte noi pentru mine. Nu stiu cum sa ma port, nu stiu decat ca ma faci sa zambesc cand sunt cu tine.

- As vrea sa cred toate astea dar.....

- Dar ce? Ai reusit sa ma faci sa vad si lumea care ma inconjoara. Eu....eu am sentimente puternice pentru tine. Au fost intrerupti de TK care intra in camera. Acesta ii privi pe rand incercand sa ghiceasca ce se intamplase intre cei doi.

- Hei este timpul sa te duci sa te odihnesti ii spuse TK lui LJK cu speranta ca acesta va pleca.

- A, da, sigur se balbai acesta. Cred ca este timpul. SJay ne mai vedem spuse si se ridica sa plece.

- Nu, nu pleca inca. Trebuie sa vorbesc. Daca nu o fac acum nu o voi mai face niciodata.

- Atunci sa plec eu?intreba TK nervos.

- Nu oppa, ramai. Ce vreau sa spun trebuie sa auzi si tu. Asta este de fapt dorinta mea. Ultima mea dorinta. Toti trei se asezara si pastrau linistea. Cea care vorbi prima fu SJay.

- Ceea ce vreau sa va spun este....Sunt constienta ca timpul ma preseaza si pentru mine se scurteaza din zi in zi. Sunt costienta de faptul ca mai am putine zile de trait. Din cauza asta nu vreau sa fiu privita cu mila de nici unul dintre voi. Daca credeti ca nu puteti face asta va rog sa nu mai veniti. Nu va vreau langa mine, cu figurile triste si pline de compasiune.

- SJay ce spui? Vorbira in acelasi timp cei doi barbati.

- Mila?intreba TK. Nu. Am orice alt simtamant pentru tine, numai mila nu.

- Adica cum ai zilele numarate? Asa ceva nu stie nimeni. Nu suntem Dumnezeu. Trebuie sa mergem la alt medic, sa ne consultam si cu alti specialisti. In zilele noastre stiinta a evoluat foarte mult. Trebuie sa gasim o solutie striga si LJK.

- Nu te mai amagi degeaba Junki. Eu m-am resemnat. Nu vreau sa imi fac sperante degeaba. Mai rau as suferii. Si inca ceva. Nu vreau ca ultimile zile ale mele sa le petrec in spital. Doresc sa vad cat mai multe si sa creez amintiri pentru cei din jurul meu. Cer chiar atat de mult? Ramas fara replica Junki pleca privirea ca fata sa nu-i zareasca lacrimile care stateau sa izbucneasca.

- Nu iti face griji, nu te va obliga nimeni sa faci ceva ce nu vrei spuse resemnat TK. Junki il privi ingrozit. „Cum, cum poate TK sa spuna asa ceva? E sora lui. Nu vrea sa o salveze?”

- Oppa! Am incredere in tine. La tine tin cel mai mult dupa......

- Da, stiu, nu o lasa sa termine TK. Mi-as fi dorit sa fiu unicul la care ti. Dar ce sa-i faci inimii? Nu ii poti comanda. Face numai ce vrea ea.

- Oppa sti doar ca te iubesc nu? Sunt sincera cand iti spun asta. Junki se ridica si iesi fara sa spuna nici un cuvant. Parasi cladirea si o perioada nu raspunse nici la telefon. Era durerea insuportabila. Nu reusea sa isi revina. Durerea era cumplita. Parca ceva din–nauntrul fiintei lui se rupsese in mii si mii de bucatele. Nu isi mai recunostea prietenul care capitulase( dupa parerea lui) fara lupta. Ramasi singuri, TK se apropie de SJay si o lua in brate. Ii puse capul pe pieptul lui si o strangea in brate.

- Oppa, ce-i cu tine?se uita SJay in ochii lui?

- As vrea sa-ti spun ceva, dar nu vreau sa fi socata. Crezi ca poti suporta?

- Ce s-a intamplat? Este ceva cu Junki? A patit ceva?intreba ingrijorata fata.

- Iar Junki? Este prietenul meu, dar pentru o vreme as vrea sa fiu si eu primul in inima ta, mormai acesta suparat.

- Ce vrea sa insemne asta Oppa?

- Eu......eu te iubesc spuse sfarsit TK. Oftand se aseza pe pat langa fata si ii lua mana pe care i-o mangaia tandru.

- Ei, stiu asta Oppa, de ce sa ma socheze? Esti de neanlocuit pentru mine. Mi-ai fost sprijinul cel mai de pret.

- Tu nu intelegi? Te iubesc, o privi cu ochi tulburi de lacrimile care incepura sa-i curga pe obraji.

- Oppa!! Ce sa inteleg? Ma iubesti, si eu te iubesc. Esti singura mea ruda.......

- Nu, striga TK. Te iubesc. Te iubesc ca un barbat care iubeste o femeie. Am incercat sa-mi reprim acest sentiment, dar.....nu am reusit.

- Cuumm?il privi ingrozita SJay.

- De ce te miri? Nu suntem rude  de nici un fel. De ce ar trebui sa-mi fie rusine de ceea ce simt? E prima data cand simt asa ceva. Esti prima pentru care simt asa ceva. Ma simt linistit acum, ofta TK usurat. Piatra de pe suflet a cazut. Uimita fata era incapabila sa-i raspunda lui TK.

- Te rog sa ma lasi singura Oppa. Am nevoie de un pic de liniste.

- Da, da spuse balbaindu-se TK. Se retrase incet si disparu din fata fetei. „Ce soarta cumplita. De ce a trebuit sa fiu bolnava? De ce a trebuit ca Oppa sa se indragosteasca de mine? Eu il iubesc pe Junki. Sper ca si el sa ma iubeasca.” Trecura cateva zile in care totul reintra in normal. Cei doi prieteni se suportau unul pe celalalt si nu pomeneau nimic de discutia pe care o avusesera. SJay se bucura de viata. Era fericita  ca era iubita de cei din jurul ei. Veni o zi in care totul se ruina. TK intra in camera lui SJay pentru a o chema la masa. Batuse la usa, dar fata  nu ii raspunsese. Atunci intra si...fata era cazuta pe jumatate din pat si corpul ei era lipsit de viata. Rigiditatea lui ii spunea acestuia ca fata trecuse in nefiinta de cateva ore bune. Socul fu imens. TK incepu sa planga si sa strige. O lua in brate incercand sa o readuca la viata. Degeaba. Firul vietii i se rupsese fara putinta de a mai fi reannodat. Disperat suna la 112. Apoi la Junki pe care il anunta fara menajamente ca SJay nu mai era printre cei vii.

-Ce spui?striga Junki in telefon. TK nu face glume cu mine. Abia aseara am lasat-o bine dispusa, vesela iar tu acum imi spui ca nu mai este? Nu se poate. Trebuie sa ii spun ca o iubesc, nu i-am spus inca. Trebuie...mi-a promis ca azi va petrece toata ziua impreuna cu mine, ca vom merge la un picnic, ca ne plimbam cu bicicleta. Trebuie...trebuie sa facem toate astea. I-am promis. Inca nu am fost la o intalnire amandoi. Nu... spune-mi ca nu este adevarat. Degeaba striga in telefon. TK scapase telefonul si plangea cu dulcea povara in brate. „Cum o sa mai traiesc eu de acum in colo? Vreau sa vin cu tine SJay. Vreau sa fiu impreuna cu tine. Nu ma lasa din nou singur.” Durerea puternica si socul pe care il simtise ii provoca lui TK un stop cardiac, care il lasa fara viata. Salvarea care sosi si nu mai avu nimic altceva de facut decat sa constate decesul celor doi. LJK fu din nou apelat si i se comunica si a doua veste care il facu sa-si piarda capul. Opri masina pe marginea drumului si dadu drumul durerii, plangand si strigand numele celor doi. Ajuns acasa la cei doi, nu mai avu ce face decat sa se ocupe de funerariile celor doi. In ziua inmormantarii un accident stupid curma si viata lui LJK, acesta urmand in moarte pe prietenul si iubita lui. Acum toti trei erau din nou impreuna.

****

Simti un sarut usor ca o adiere de vant, pe buzele-i uscate de febra. La atingerea acestora, buzele lui tresarira si il trezira din cosmarul acela parca fara de sfarsit. Inca cu ochii inchisi, buzele lui tanjeau dupa gura aceea de aer proaspat. Ii era frica sa deschida ochii. Nu voia sa se trezeasca si sa vada cu ochii lui ca acel cosmar era realitate.

- Min Seol Hee?murmura incet cu teama. In cosmarul lui aceasta murise. Murise si prietenul lui, TK si chiar si el. Simti o mana mica pe fruntea-i umeda. Incet deschise ochii si isi clati privirea in adancul ochilor lui Min Seol Hee care il privea ingrijorata.

- Oppa!striga fata atunci cand usa se deschise fara zgomot. TK se grabi sa ajunga la capataiul bolnavului.

- Hei, tu chiar vrei sa mori? Ce a fost toata nebunia asta? Daca erai bolnav, de ce ai mai venit pe munte cu noi? Te crezi invincibil? Prietene, sti ce tare m-ai speriat?spuse si il stranse la piept cu afectiune.

- Ho, ca ma omori. Daca nu am murit, vrei sa duci tu la bun sfarsit asta?spuse razand LJK. Caldura imbratisarii ii dovedi ca nu viseaza. Stralucirea din ochii fetei ii confirmara afectiunea pe care fata o simtea pentru el. Intinse mana si o prinse pe MSH. O trase langa el , fortand-o sa se aseze pe pat. Ii cuprinse apoi mijlocul si isi ingropa fata plina de lacrimi in el. Planse o vreme, in care fata pastra tacerea si doar din cand in cand il batea usor linistitor pe spate incercand sa-l aline. Cu cat se linistea, cu atat imbratisarea lui era mai ferma, mai disperata. Dupa un timp, se linisti si privi la cei doi care il priveau neputinciosi. Privirea i se insenina si zambi. Cei doi respirara usurati.

- Doamne, ce sperietura ne-ai tras. Ne-a spus medicul ca ai suferit un soc puternic din cauza stresului si epuizarii fizice. Oricum dupa trei zile de agonie imi pare bine sa iti vad frumosul zambet. Sunt de-a dreptul fericit.

-Hei cine te aude ar zice ca esti indragostit de mine, rase LJK. Ai grija ce-ti doresti spuse un pic mai serios LJK. SJay se ridica sa plece, dar LJK o opri din nou.

- Chiar nu stiu cum sa spun asta, asa ca fi atenta. O voi spune doar o singura data. Ai inteles?intreba serios LJK.

- Oh!!! Ce vrei sa spui?

- Eu...eu cred ca am inceput sa te plac. De aceea te rog sa stai langa mine pana voi ajunge la o concluzie clara, spuse si o lua in brate.

- Hmm, mai sunt si oameni inocenti aici, nu crezi?intreba glumet TK. SJay cred ca esti norocoasa. Pustiul asta nu spune niciodata ce tocmai ai auzit.

- Oppa, spuse fata cu speranta in glas. Il imbratisa pe LJK si i-a promis la ureche incetisor ceea ce acesta isi dorea.

- Hmm. Si TK, scuza-ma dar SJay este doar a mea. Nu ii voi mai da drumul niciodata, asa ca imi pare rau, dar ai ramas din nou singur. Usa se inchise incet, estompand veselia ce se auzea din camera. Dupa cosmarul pe care il avusese, merita si el sa fie fericit. Isi facuse siesi o promisiune: Ca va fi fericit cu orice pret.

END