I LOVE....YOU

Azi venise mai devreme. Obosit. Toata munca aceea pe platoul de filmare il extenuase din cale afara. Azi mai mult ca oricand. Azi era ziua lui si toti fusesera ocupati in jurul lui. Nici macar un prieten nu ii urase la multi ani. Ca si in alte seri se simtea trist si parasit. Se intreba pentru a nu stiu cata oara „ ce mama naibi se intampla cu el.” De ce era atat de debusolat. Doar nu era prima oara cand toti uitasera de el. Era deja obisnuit. Nici parintii nu il contactasera. De cand fugise de acasa, nu mai luasera legatura cu el, nici macar o singura data. Si asta chiar nu ii lipsea deloc. Nu voia sa fie din nou criticat pentru fiecare miscare pe care o facea. Sa traiasca cu sentimentul ca va calca pe oua la fiecare miscare. Nu, cosmarul se sfarsise cand fugise. Cu toate astea isi iubea parintii.  Cu toate ca el nu se simtise niciodata iubit de ai lui. Ii considera niste oameni reci fara sentimente. Bine ca reusise sa se elibereze. Ii disparuse un stres. Traia de multi ani singur. Se obisnuise, dar cate o data tristetea venea pe furis si isi facea loc in sufletul lui ranit. Se grabi sa-si faca o baie. Era singurul remediu cand era in depresie sau obosit. Lasa apa fierbinte sau de cele mai multe ori rece sa curga pe trupul lui tensionat si incins. Aburi ieseau din pielea lui si reusea incet, incet sa-si revina. Dar azi...Azi trebuia ca terapia sa se prelungeasca pana reusea sa-si linistesca fiecare nerv care era intins la maxim. Se sprijinise cu o mana de zidul rece al baii si lasa apa sa-si faca de cap pe corpul lui. Muschii incordati se relaxau incet la atingerea apei, care siroia fara incetare. Facu un pas si intra cu totul sub dus. Parul ud i se impletea iscand mici paraiase care se prelingeau pe fata. Isi ridica fruntea catre picaturile dusului lasand sa-l loveasca fara mila. Apa ii intra in ochi, in nas, in gura facandu-l sa se retraga si sa se scuture de apa prea multa de pe fata lui. Linistit intr-o oarecare masura, isi puse un prosop in talie si iesi cu pieptul ud de sub dus. Isi ridica hainele pe care le aruncase neglijent pe jos in drumul lui spre baie. Se arunca pe canapea si incepu sa rasfoiasca o revista pe care o avea la indemana. Dupa ceva vreme o arunca plictisit pe masa. Se intinse si se uita dezamagit in jurul lui. Nu avea nimic de facut. Intr-un fel era bine. Se va odihni de data asta. Tocmai atunci stomacul lui isi ceru drepturile.

-Ha, ti-ai adus si tu aminte? Vrei sa ma enervezi si tu? Ia de aici si taci, spuse si isi lovi stomacul cu doi pumni. Au, ma doare. Ce naiba este cu mine?

-Ia fetelor, veniti aici. A ajuns mai devreme azi. Haideti ca pierdeti spectacolul. V-am spus ca nu o sa va para rau daca veniti azi la mine. Ia uitati-va acum. Am avut dreptate?

-Omo. Daebak. E super delicios. Doamne ce bine arata. Imbracat nu as fi zis niciodata ca poate arata asa. M-a omorat.

-Hai misca-te. Vrem si noi sa ne clatim ochii. De asta am venit, nu sa te vedem pe tine cum salivezi. Sterge-te la gura, e scarbos. Si misca-ti fundul nu ai auzit? Move on. Doamne ce culoare frumoasa are pielea lui si apa cum ii curge...As vrea sa fiu picaturile de apa. Dumnezeule cat de bine arata ud. As putea sa ma indragostesc.

-Va dati seama ca eu vad asa ceva de cand m-am mutat aici?

-Si cum naiba ai avut ideea asta cu telescopul? Ai vrut sa-ti spionezi vecinii?

-Sincer? Am o mare placere de a privi stelele. Apropo! Si el are unul si de acolo mi-a venit ideea. Apoi am fost un pic interesata de el. Am vrut sa stiu cum arata acest om care este pasionat ca si mine si fara sa vreau am ajuns sa-l urmaresc zilnic.

-Si nu te-ai indragostit? Inca?

-Ei. Inca nu, dar sunt dependenta de asta si arata cu mana spre casa lui. Am ajuns sa-i cunosc programul si imi place sa-l privesc. Parca l-as avea la mine in casa, nu-i asa?

-O da, asa e. Cu toate astea este irezistibil. Ma mir cum nu ai cazut prada acestui barbat. Cred ca am sa fac diabet, e un dulce.

-Fetelor, azi va las sa visati. Asa am fost si eu in primele zile. Salivam. Mai ales ca dusul este chiar un ritual pentru el. Cred ca are o fobie. E imposibil sa vina de afara si sa nu intre la dus. Nu a fost o zi in care sa nu ma bucur de spectacol. Trebuie sa recunoasteti ca este un adevarat spectacol. Si daca vreti sa visati....

-Daebak, uita-te ce bine curge apa pe trupul acela. Mi s-a facut foame. Cred ca as fi in stare sa-l mananc.

-Ti-am spus ca nu ai voie decat sa visezi. Mai departe este sacrilegiu. Cu asa trup mi-as pierde pofta de mancare si m-ar apuca altele....

-Hai ca sunteti deja duse. Ce va facut saracul? El nici macar nu banuieste ca niste obsedate se uita la el cand isi face dus. Oare ce ar crede despre noi?

-Atata timp cat nu stie chiar nu ma intereseaza ce crede despre mine. Ha, pentru el sunt doar o necunoscuta si nici macar asta. Nu exist.

-Ah, ah iese din dus. Imi pare rau ca se termina asa de repede. Omo, dar nu se imbraca? Merge asa dezbracat prin casa?

-Ei nu. Are ceva pe el totusi. Prosopul. Nici macar o data nu i-a cazut. Nu stiu, parca il lipeste cu super glue, asa de bine sta fixat la locul lui.

- Wow. Fetelor m-au luat toate caldurile. Ce spectacol. Mai pot veni si in alta zi? Te rog....

- Hmm. Vedem. Nu cred ca as vrea sa-l impart cu cineva.

- Dar nu este al tau. Daca ar fi iti dai seama ca nu ti-as cere asa ceva.

- Ai grija cum vorbesti. Nu ma face sa ma razgandesc.

- Gata, gata. Imi cer scuze. Nu am vrut sa sune asa. Sper totusi ca ma vei lasa si alta data sa ma uit la stele, acum ca am vazut un soare in devenire nu?

- Am impresia ca ti s-au cam aprins calcaiele nu-i asa?

- Mda, cam asa e, recunosc. O sa am la ce ma gandi la noapte. Cine stie ce voi visa.

- Ei chiar asa? Doar azi l-ai vazut si gata?

- Ya, nu ai auzit de dragoste la prima vedere? Nu stii? Nu te uiti la drame la tv? OMG. Imi traiesc propria drama.

- Hai gata. E timpul sa plecati. Cred ca si el se retrage. Intr-adevar plecase din zona lor vizuala. Aruncase neglijent prosopul pe jos si disparuse fara ca fetele sa observe. Erau prea ocupate cu discutia lor. Joon se imbraca in niste haine cat mai comune, o sapca pe cap trasa bine pe ochii aceia cu stele in ei. Isi acoperi cat putu fata si iesi. Se indrepta grabit spre statia de autobuz. In drumul lui dadu peste o fata care si ea mergea in aceeasi directie, dar visatoare, fara a se grabi deloc. O lovi in graba lui si mai ca o lipi de zidul unei case din apropiere. Facu repede o plecaciune de iertare si isi continua drumul la fel de grabit ca pana atunci. Fata parca trezita din reverie isi ceru si ea scuze printr-o plecaciune si ramase muta in loc privind spatele celui care aproape o rasturnase. Nu avea putere nici macar sa fie indignata sau suparata. Ofta, ridica din umeri a resemnare si porni ganditoare spre statie. Azi parca era in transa. Ce naiba patise? Nu isi putea explica, dar imaginile pe care le vazuse prin telescop i se infipsera bine in minte. Le revedea cu ochii mintii. Le derula in memorie, iar si iar. Ajunsa in statie se aseza pe banca si astepta cuminte sosirea autobuzului. Statea cu ochii in pamant (parca fixand ceva ) fara sa vada nimic in jurul ei. Chiar daca se inserase si se facuse racoare, ea nu simtea nimic. Din contra, o caldura din stomac ii facea tot corpul sa fie infierbantat. Hainele ei atarnau neglijent pe ea, dar nu simtea nevoia sa si le stranga in jurul corpului. Lumea zgribulita o privea ca pe o nebuna. Toti erau care mai de care mai imbracati, mai infofoliti, aparandu-se de vremea rece ce se lasa o data cu venirea noptii. Ofta si resemnata isi ridica privirea pentru a vedea numarul autobuzului care sosise in statie. Nu era cel pe care il astepta. Isi indrepta umerii, isi drese un pic glasul, privi in jurul ei si zambi. Toata figura ei emana stralucire, o bucurie in ochii jucausi. Vederea ei iti atragea privirea fara sa vrei. Erai atras de figura ei care emana atata caldura. Joon privea uimit fata fetei si se intreba unde a mai vazut-o. Isi aminti vag ca se lovise de ea mai devreme. Acum, abia acum asta ii trezise intresul. De ce? Nu stia. Era atras de lumina si caldura emanata de fiinta ei. Era ca un fluture de noapte care se zbatea sa ajunga la lumina lampii.

- Asculta...incerca sa intre in vorba cu ea, Joon. Fata se ridica brusc si fara sa-i raspunda urca in autobuzul care oprise in statie. Uimit de reactia fetei, nu facu altceva decat ca o urma in autobuz si se aseza in apropierea ei pe un scaun liber, mai in spate. Nu isi putea controla interesul pentru fata asta atat de aeriana. Parca era venita de pe alta planeta. Ii urmarea fiecare gest, privea fiecare loc unde ochii ei poposeau mai mult. Se surprinse, facand aceleasi gesturi ca si ea. Parca era vrajit. Cu toate astea isi simtea sufletul liber. Era emotionat pana la lacrimi. Nu stia nici el de ce. Avea senzatia ca o cunoaste de mult timp si se simtea bine in prezenta ei. Nu stia cand a atipit. Cert este ca se trezi zgaltait de sofer pentru ca era cap de linie. Nu mai era nimeni in autobuz. Fata disparuse. Nu stia de unde sa o ia acum. Dezamagit cobora si isi chema un taxi cu care se plimba fara tinta inca ceva vreme. Obosit si totodata intrigat, se culca. Avu un somn fara vise. „Cred ca am fost un pic nebun. Da este de inteles. A fost ziua mea si nimeni, nimeni nu mi-a urat nimic. Sunt chiar asa un nimeni? Off, simt cum depresia sta sa ma ia in brate din nou.” Se scutura de acest gand si isi facu ritualul de dimineata. Un dus scurt si apoi o ora de alergare. Transpirat si obosit facu iar un dus. Nu avea timp de pierdut. Trebuia...Ce trebuia oare? Dupa ce venea de la munca se surprindea colindand pe strazi, uitandu-se prin prejur cu atentie parca asteptand, parca cautand ceva. Trecusera cateva zile. Incepuse incet, incet sa uite. Ce? Nici el nu stia prea bine. Dar totul intra pe fagasul lui normal. Se simtise ca lovit de traznet cand o zarise pe micuta fata. Acum totul se estompase, se pierduse in uitare. Ramasese doar o durere surda atunci cand incerca sa-si aminteasca chipul ei. In timp va disparea si ea si va uita de tot. De fapt ce a fost aia? A fost vis sau realitate?

- Ai sosit? Care este motivul vizitei tale?

- A, a stii? Zilele trecute am citi undeva ca azi e ploie de stele, si...

- Si? Ce-i cu asta?

- Pai...tu ai telescop, si... e ploaie de stele...si ma gandeam ca nu te superi ca vin si eu. E spectaculos, asa am inteles.

- Omo, ce tare. Super. E bine ca ai venit. Dar cu steaua mea ce facem?

- Da, apropo cum mai este? Inca nu si-a dat seama ca te uiti la el? Sper. Altfel nu ar avea nici un haz.

- Inca nu. Sper doar sa stie si el de ploaia de stele. Ce frumos ar fii sa le privim impreuna, am avea senzatia ca suntem unul langa celalalt.

 Chiar, la asta nu m-am gandit. Chiar in acel moment Joon iesi din dus cu prosopul pus in talie, (cu apa stralucind pe pielea lui, ca niste mici perle transparente) se indrepta agale spre sticla cu apa pe care o pregatise si bau cu nesat din ea. Apoi isi privi trupul intr-o oglinda care se afla intr-un colt al camerei. Isi aranja parul ud care ii cadea neglijent pe fata si apoi se indrepta spre fereastra. Isi puse mainile ridicate deasupra capului, pe rama geamului si se sprijini in ele. Fruntea si-o lipi de sticla geamului rece si incet isi ridica privirea spre cer. O secunda paru o statuie sculptata de mesteri pietrari faimosi. Isi potrivi apoi telescopul si incepu sa priveasca stelele cu el. Il manui fara nici un rost si apoi o zari. Se uita fix la el. Cand ii vazu privirea se emotiona atat de tare incat aproape ca darama telescopul in incercarea lui de a se ridica grabit. E adevarat ca Jeanee se uita spre el, dar nu vedea nimic. Privea in gol, asteptand cu nerabdare sa se poata uita si ea prin telscop. Mai devreme il zarise, dar se ferise ca nu cumva HaNa sa afle ca venise doar sa il vada pe el, nu stelele. Nu prea era interesata de astrii ceresti. Ii considera foarte reci si foarte departe. Nu avea ce sa o preocupe in privinta stelelor. Poate daca ar fi fost intr-o situatie romantica,....ar fi avut motiv sa priveasca stelele. Dar asa...Joon se grabi sa se imbrace, dar pana cand el fu gata, fata deja plecase din zona lui vizuala. Un moment de panica urma. Incertitudine, nehotarare, o mie de intrebari. Si acum ce fac? Unde ma duc? Ar trebui sa o caut? De ce era atat de convins ca fata nu locuia acolo? Nici el nu stia. Sa merg in statia de autobuz si sa vad daca este acolo? Sa stau sa o astept? Cu aceste intrebari in cap, fugii spre statia de autobuz. Tocmai cand a ajuns acolo o vazu urcandu-se in autobuz. Degeaba alerga, acesta pleca din statie, iar Joon ajunse mult prea tarziu. Ii vazu de departe, doar profilul fetei pe care si-o sprijinise de geam. Parea atat de visatoare... Reusi si de data asta sa-l bulverseze pe Joon. Ii tulbura din nou noptile si zilele, iar el incepu din nou sa o caute in fiecare femeie pe care o intalnea. Era atat de obsedat incat credea ca o vede la fiecare pas. Jeanee era un pic trista, nu reusise sa il vada suficient. Fusese doar in treacat si atunci nu avusese curajul sa-l priveasca bine. Nu voia sa isi dea seama prietena ei ca de fapt venise pentru el. Ar fi fost in stare ca ea sa refuze sa o mai primeasca la ea. Ea era sigura ca dupa un timp prietena ei o sa-si gaseasca ceva mult mai palpabil si mai usor de dobandit. Pana si ea stia ca Joon era o cauza pierduta. Dar... Ii placea sa viseze si in mintea ei facea o mie de scenarii in care ea si Joon erau impreuna si traiau clipe de fericire. Stia ca Joon este steaua ei de neatins, dar nu se putea stapani sa nu viseze si sa-si doreasca. Oare chiar se indragostise de el? Oare asta era iubirea? Cate intrebari fara raspuns, cate dorinte neamplinite... Isi imagina ca se indragostise de o himera. Cu cat se apropia mai mult de el cu atat distanta dintre ei se marea. Ii placea durerea aceasta, a dragostei neamplinite. O facea sa se simta vie. De multe ori se rusina si ea de visele pasionale pe care le traia cu Joon. Se trezea cu inima bubuind si o roseata puternica in obraji, dar nu ii parea rau. Era fericita ca traia asa pasiuni intense cu asa un barbat care ii rapise sufletul si inima. Din punctul ei de vedere, ea era a lui intreaga. Daca s-ar fi intalnit intamplator cu el, nu ar fi ezitat sa faca tot ce el i-ar fi cerut. Ar fi fost sclava lui neconditionat. Nu ar fi comentat nimic. Ar fi fost fericita sa ii indeplineasca toate cerintele. Ajunsese sa traiasca intr-o lume a ei, unde nu era decat ea si el. Se infiora cand o lua de mana, rosea cand o strangea in brate. Aceste vise le traia la maxim. Simtea cum se consumau si fizic si psihic. Chiar si cand mergea pe strada era prezenta in lumea ei. Ce se intampla in realitatea reala o lasa rece. Era atenta doar sa nu o calce vreo masina si atat. Cursurile de actorie, astea o mai aduceau cu picioarele pe pamant. Astea ii placeau. Le percepea ca o punte intre ea si Joon. Spera ca intr-o zi ei doi sa se intalneasca. „Oare si el va fi patruns de sentimentele pe care le traiesc eu? Va fi si el lovit de inevitabil, ca in drame?” De cateva zile mergea la biblioteca sa se documenteze. Nu stia nici ea de ce, rafturile acelea doldora de carti asezate la linie ii dadeau un sentiment unic de satisfactie. O presimtire. O anticipare. In preajma atator carti o apasare puternica simtea in piept. Ramanea fara aer. Isi lua cartile de care avea nevoie si incepea sa le rasfoiasca chiar acolo pe loc. Nu pierdea timpul cu luatul lor la o masa. Ii placea sa stea pe jos. Rasfoia fiecare pagina cu evlavie. Devora pur si simplu cuvintele pe care le gasea acolo. Avea un adevarat cult pentru teatrul britanic, era fascinata de Regele Lear, de Hamlet, de A douasprazecea noapte, Romeo si Julieta, Faust, Othello, Tristan si Isolda si cate si mai cate. Il diviniza pe Shakespeare. In adancul sufletului dorea sa poata juca si ea unul sau doua roluri pe scena teatrului din Seoul. Era a mia oara cand recitea o scena din cartile ei favorite. Oboseala acumulata de cateva nopti nedormite isi spuse cuvantul. Atipi cu cartea deschisa pe genunchi. Joon avea nevoie de niste carti sa se documenteze. Tocmai intrase in biblioteca si rasfoise fugitiv cateva carti cand se impiedica de ea. In primul moment voi sa o certe ca statea pe jos si impiedica lumea , dar apoi o privi si....Un sentiment ciudat. Parca, parca o cunostea de undeva. Isi scoase sapca care ii umbrea ochii si se uita mai bine la fata care motaia cu cartea deschisa pe genunchi. O sageata trecu prin inima lui si o forta nevazuta il facu sa se aplece spre ea. O privi incantat si totodata flamand. Curentul care trecu prin el ii trezi dorinta de a o saruta. Se apleca si depuse un sarut timid pe buzele pline ale fetei. Aceasta deschise incet ochii si.... il lua de gat tragandu-l spre ea in dorinta de a mai fi sarutata o data. Joon se conforma si o saruta cu pasiune, tragand-o la randul lui spre el, lipind-o de pieptul lui. Jeanee ii raspunse la sarut cu pasiune cuibarindu-se in bratele lui cat mai bine. Apoi zambi. Joon o ridica usor si o lipi cu spatele de rafturile cu carti, pasiunea mistuitoare il inabusea. O saruta pe gat. Jeanee gemu de placere cu ochii pe jumatate inchisi. Isi impleti degetele cu parul lui de culoarea castanei. Ii simtea mirosul lui viril, usor aspru amestecat cu mosc. Toate acestea ii innebuneau simturile si nu mai reusea sa faca diferenta intre vis si realitate. Ii cuprinse umerii si isi infipse unghiile micute in pielea tare plina de muschi incordati. Isi dadu capul pe spate si isi impinse trupul inainte in dorinta de a fi cat mai aproape de el. Parul ei cazu greu in valuri cand degete mestesugite ii indepartara clemele de par. Un miros usor de flori de primavara ii umplu narile lui Joon si il facu sa o doreasca mai mult. Tot mai mult. Un zgomot de carti cazute il trezi din feerie. Joon isi puse repede sapca pe cap si disparu repede lasand-o pe Jeanee dorindu-l. Deschise ochii si...”Of, a fost doar un vis. Doamne cat de real. Si acum simt parfumul lui in toata fiinta mea. Buzele mele inca sunt fierbinti de sarutarile patimase. De la o vreme, am vise asa de reale...” Ofta si stranse cartile. Isi trecu cu mana prin parul despletit, cautandu-si agrafele si din cateva miscari dibace il stranse la loc. Nu stia nici ea cum se desfacuse singur, dar visul fusese atat de intens incat nu mai se gandea la nimic altceva. Pentru cateva minute fusese fericita. Asa vis nu mai avusese niciodata. E adevarat ca visase o intalnire cu Joon, dar chiar atat de reala? Nu. Cat despre Joon, acesta fugii inspaimantat ca si cum facuse ceva rau. Nu indrazni sa se uite in urma nici macar o singura data. Inima ii bubuia de sa-i sparga pieptul, capul ii vajaia si fugea incercand sa puna distanta destul de mare intre ea si el. De ce oare se panicase asa? De ce fugea? De ce se speriase asa? Isi daduse seama unde erau, un loc public, expus. Daca l-ar fi recunoscut cineva? Daca ii faceau poze si il expuneau barfelor? Nici macar nu o cunostea. Nu stia cine era. Nu stia de ce trezise in el acele sentimente. E adevarat ca de ceva timp o cautase in fiecare femeie de pe strada, dar asta nu ii dadea dreptul sa se poarte cum s-a purtat. El tipul mereu calculat, maniac, corect isi iesise din tipare si facuse ce facuse. Traise cateva clipe ca un rebel. Isi pierduse controlul si se purtase anormal. Cu toate acestea isi dadu seama ca nu mai traise niciodata asa de intens. Pentru prima oara in  viata simtise ca traia si ii parea bine. Nu stia ce era asta, dar eul lui interior biruise. Se simtea in al noualea cer. Ar fi vrut sa se intoarca inapoi, sa o ia de mana si sa fuga cu ea in lume. Nu stia nimic despre ea. Atat ca se simtea fericit langa ea. Simtea ca traieste. Sigur va mai voi sa traiasca asa ceva. Daca fata asta ii putea oferi aceasta, atunci fie. O sa o gaseasca el intr-un fel. Daca le este sortit sa fie impreuna atunci sigur se vor reantalni. Din ce isi daduse el seama si fata simtise aceeasi betie ca si el. Si ea participase la acel vartej sentimental. O clipa fusesera numai ei doi. Nu conta nimic in jurul lor. Traisera clipa. Doamne si ce clipa. Si acum ii simtea gustul dulceag al buzelor, mirosul ei persista in narile lui infiorandu-l. Ii simtea unghiile infipte in umerii lui si ardoarea bratelor ei cand il imbratisase. Pur si simplu ii luase mintile. La inceput voise doar sa o sarute, dar apoi parca bause din nectarul zeilor si isi dorise mai mult, mult prea mult. Isi imagina de mii de ori cum ar fi sa faca dragoste amandoi, cum s-ar strange in brate si s-ar lasa consumati de patima dulce. Doar imaginandu-si  acestea si trupul lui reactiona plin de dorinta. Cu greu isi reveni si incerca sa gandeasca lucid. Dar va veni o zi cand toate astea se vor implini. Va veni o zi cand ea va fi a mea si numai a mea. Trebuie doar sa o gasesc. Jeanee nu reusea sa isi revina. Credea ca totul fusese doar inchipuirea ei. Dar buzele fierbinti de ardoarea sarutului stateau dovada ca totul fusese cat se poate de real. Cand isi aducea aminte de atingerea buzelor lui, un foc launtric ii invada fiinta si o facea sa vibreze. Nu stia inca identitatea celui care o sarutase si o stransese in brate, dar isi dorea sa fi fost Joon. Mereu avea vise cu el, asa ca i se paru normal ca personajul principal din visul acesta real sa fie Joon. Se ruga la toti zeii posibili sa fie real. „Pe toti sfintii si zeii din lume imi doresc sa fi fost Joon.” Si-l imagina asa cum il vazuse la dus, cu pieptul ud, siroind apa pe el. Se cutremura toata la aceasta amintire. Sangele i se involbura si prinse a pulsa cu putere in tot trupul ei. Il simtea cum curge fierbinte prin vene provacandu-i ameteli. A stat mereu si s-a gandit: „Ce se intampla cu ea? Se indragostise?” Nu se vedea in stare sa se indragosteasca doar de un tip pe care il considera irezistibil. Nici chiar asta nu era relevant. Oricat de irezistibil ar fi fost el, ea era mult prea cerebrala, sa i se intample asa ceva. Poate ca a vazut mult mai mult. Nu doar suprafata exterioara, ci a intuit sufletul lui. Ceva in ochii lui miscase o coarda a inimii ei si vibrase, asa cum nu o mai facuse niciodata. O comunicare, o potrivire. Cert este ca o perioada toate gandurile ei erau indreptate spre el. Dorea nespus de mult ca ei doi sa se intalnesca. Chiar daca acum nu stia ce i-ar putea spune, ea era convinsa ca atunci in acel moment ar gasi ea ce sa spuna. Avea o parere buna despre ea. Se simtea plina de cutezanta si indrazneala. Era timida ( doar in anumite cazuri), dar se trata. In viata de zi cu zi, mereu i se intampla si ceva bun. Gandea optimist si asta conta pentru ea foarte mult. Era pregatita sa infrunte viata de zi cu zi in fiecare clipa. Ii placea sa traiasca clipa. Viata esta atat de efemera si imprevizibila. Nimeni nu stie cand se va sfarsi. In fiecare zi, o traia ca si cum ar fi fost ultima din viata ei. Era palpitant sa poata trai asa. Se puse serios cu burta pe carte, creand astfel oportunitati multiple. Stia ca Joon putea fi intalnit pe platourile de filmare, asa ca invata din greu sa se poata apropia de ele macar ca figurant. Vizitele cat mai dese la biblioteca, devenisera un ritual pentru ea. Spera in adancul sufletului ca necunoscutul sa apara din nou in viata ei si el sa fie Joon. Se gandea ca nu este imposibil. Visa mereu cu ochii deschisi scena sarutului din biblioteca sau pur si simplu imaginatia ei o lua razna creand, noi si noi scene asemanatoare. Fiecare inchipuire a ei o lasa fara suflare si tremura din toate incheieturile. Nu se simtise niciodata atat de vulnerabila. Visa de mult la o scena asemanatoare in biblioteca, dar nu sa doarma ci pur si simplu sa fie luata pe sus si sarutata cu pasiune. Sa -i lipeasca spatele de rafturile de carti, sa-i tina mainile ridicate deasupra capului si sa fie sarutata salbatic. Off. De cate ori pe zi se derula scena asta in capul ei. Ar fi vrut sa-l vada din nou pe Joon, dar nu avea curaj sa se duca la prietena ei din nou. Nu stia ce motiv sa invoce. Ar fi batut la ochi. Isi imagina  cum Joon era la dus si ea il cuprindea in brate din spate. Ii mangaia fiecare fibra a torsului lui perfect, ii simtea fiecare tresarire a muschilor cand ii atingea. Isi plimba dosul mainii pe pieptul lui ud, provocandu-i extaz dupa extaz lui Joon care se lasa in voia simturilor. Inchise ochii si dadu capul pe spate, arcuindu-si frumos gatul primind dezmierdarea degetelor ei. Sub atingerea lor pielea lui se infiora, se zbarlea, devenea nelinistita. Chiar daca apa care curgea pe trupul lui era fierbinte, el tremura sub atingerea mainilor ei. Fiori de gheata ii treceau prin trupul fierbinte facandu-i sangele sa pulseze cu putere. Of Doamne ce piele fina putea sa aibe. Ce fata plina de extaz putea sa aibe. Il adora. Brr, ce naiba este cu mine? Cred ca am luat-o razna. Rosi cand se gandii ce indecente erau gandurile ei. Pe de alta parte Joon traia si el ceva asemanator. Isi amintea cu perfectiune de mirosul parului ei atunci cand isi bagase mana in el si il lasase sa i se rasfire printre degete. Chiar daca era moale, parul ei era viguros si cu vointa proprie. Pentru cateva secunde mainile lui fura legate de suvitele de par rebele care ascultau doar de legea lor. Chiar si acum simtea acea senzatie si se uita cu mirare la degetele lui asteptandu-se sa-l vada in mana lui. Un miros ca de primavara se simtea in jurul ei, iar el se simtea ademenit ca fluturele de o floare. Tanjea dupa atingerea ei, tanjea dupa sarutarile ei, tanjea dupa ea. Nu crezuse niciodata in dragoste la prima vedere, dar ea ii furase inima intr-o clipa. Atat a fost suficient si el a fost subjugat pe vecie. Visa la ea mereu, chit ca dormea sau nu. Mereu o avea in fata ochilor si mereu dorea sa o revada. Ii era un dor nespus de ea. Se trezi lac de sudoare. Inima ii batea sa-i sparga pieptul, iar in urechi inca auzea acordurile melodiei cantate de Joon. Inca simtea caldura emanata de apropierea corpului lui, in spatele ei. Inca simtea greutatea delicata a mainilor lui care s-au odihnit pe umerii ei. Inca ii rezona in urechi si in toata fiinta ei melodia pe care Joon o cantase cu caldura. Oare a fost aievea? Ii vedea inca chipul zambitor si ochii calzi vorbindu-i. Niciodata nu il visase cu atata intensitate. Oare o lua razna de tot? Oare si-a pierdut mintile? Si ce daca? Daca asa te simti dupa ce le pierzi, fie. Era dispusa sa si le piarda. Daca simtea mereu ceea ce simtea acum se putea declara fericita. Nu isi aducea aminte sa-i fi batut inima pentru cineva asa. Simtea o imensa fericire. De mult nu mai simtise atat de puternic prezenta cuiva in visele ei. Pe Joon, era prima data cand il visa, dar visul ei paruse atat de real incat o durea ca nu fusese adevarat. Cu toate ca era innebunita dupa el, nu il visase niciodata pana acum. Acum ca pusese stapanire si pe visele ei, avea confirmarea certa ca era indragostit nebuneste de Joon. Va face orice era posibil ca visul ei sa devina realitate. Inca simtea fiori pe sirea spinarii si trupul ii vibra cand isi aducea aminte de visul ei. Fusese atat de real... Se simtea ca o vioara dupa ce ii atingeai delicat strunele facandu-le sa vibreze. Inca isi aducea aminte de caldura pe care o simtise pe spatele ei cand se trezise. Cand se trezise nu stia ce fusese. Vis sau realitate. Simtise totul atat de clar ca visul il lasase fara suflare. „Chiar atat de indragostit sunt ca nu mai fac distinctie intre vis si realitate. Chiar atat de mult imi doresc sa o vad incat o simt aievea langa mine? Trebuie sa o caut. Trebuie sa o gasesc. Chiar daca am spus ca, daca destinul va voi sa fim impreuna, ne va aduce el intr-un fel. Nu pot lasa hazardul sa decida. Sta in puterea noastra sa ne implinim visele. Destinul doar ne da un impuls. Ne arata calea in rest...noi suntem eroii principali. Dar va veni o zi in care noi doi o sa fim o singura fiinta. Trebuie.” Incepu sa umble iar prin locurile in care o vazuse mai inainte. La biblioteca toata lumea intorcea capul dupa el, dar tragea sapca si mai mult pe ochi. Incerca sa evite orice contact. Cum naiba se facea ca amandoi se cautau unul pe celalalt, dar nu se gaseau niciodata. De cateva ori o zarise cand ea pleca deja si era mult prea departe de el. Alteori ea il zarise intr-o masina, ca trecea pe langa ea. Se parea ca soarta le era potrivnica. Azi chiar avea treaba la biblioteca. Cauta un seminar, o lucrare a unui cunoscut si rasfoia infrigurata cartea, parcurgand pe nerasuflate pasaje intregi. Era captivata. Nici macar nu avusese rabdare sa se duca la o masa sa citeasca in liniste. Se simtea flamanda. In timp ce citea se simtea ca si cum s-ar fi asezat la masa sa manance. Si chiar simtea ca incepe sa-i dispara senzatia de foame. Dadea multumita din cap la diverse pasaje din carte. La altele zambea usor. Multe dintre ele le parcurgea incruntandu-se usor si ramanea foarte concentrata. Reusea cu greu sa-si aduca aminte sa mai si respire. Ofta si se intoarse cu spatele la raft sprijinindu-se de el fara sa-si ridice ochii din carte, se lasa pe spate pana atinse raftul. Ramase ceva vreme asa fara sa-si dea seama ca acesta ii intrase in carne si ca spatele ii amortise. Nu vazuse cat era ceasul, decat atunci cand cateva lumini se stinsesera. Se zapaci si incerca sa se desprinda din locul unde ramasese tintuita. Isi ridica cu greu privirea din carte incercand sa-si gaseasca un alt punct de spijin. Cu ochii inrositi din cauza concentrarii cu care citise din carte, il zari pe Joon langa ea. Tresari atat de puternic incat scapa cartea din mana. Dar mana agila a lui Joon o prinse din zbor si nu o lasa sa faca nici cel mai mic zgomot. Facu un pas spre ea. Instinctiv ea se retrase un pic. El mai facu inca un pas, iar ea se lipi de rafturile bibliotecii tinandu-si rasuflarea si cu inima batandu-i cu putere. Incerca sa se eschiveze si sa iasa dintre rafturi, dar drumul de iesire era blocat de Joon. Inainte era Joon, inapoi era peretele cu rafturi. Se inrosi la fata. Joon intinse mana spre ea si ii lua o suvita rebela de par de pe fata, continuand miscarea cu o mangaiere tandra. Ea aproape ca ofta de placere, iar genunchii i se muiara instant. Daca Joon nu ar fi prins-o, ar fi cazut fara drept si poate. Niste maini vanjoase o prinsera de talie si o sustinura sa nu alunece. Inca un pas il apropie de fata atat de mult incat ii auzea bataile inimii. Se apleca si o saruta usor pe buze. Ea tremura vizibil la atingerea buzelor lui, dar nu se retrase. Ridica privirea si se ineca in abisul ochilor lui. O caldura nefireasca ii incalzi stomacul si fara sa vrea se intinse pentru un nou sarut. Zambind Joon ii cuprinse fata si o saruta apasat. Buzele ei se deschisera incet, invitandu-l parca pe Joon la o explorare a lor. Usor ii atinse buzele cu limba, ea gemu si isi avanta trupul inainte. Se lipi de corpul lui si caldura care acesta o emana era asemanatoare cu cea din vis. Sarutul pasional care urma, nu pregatise pe nimeni pentru ce urma. Fiecare buza era gustata la propriu de Joon care scotea si un usor marait de placere. Nu crezuse ca buzele cuiva puteau avea acest gust. Dupa o clipa de zapaceala fata incerca sa se retraga, dar nu facu nimic altceva decat ca se aseza mai bine in bratele lui. Speriat ca vrea sa fuga o prinse de mani si o tinu tintuita, ca el sa o poata saruta. Incerca sa intoarca fata din dreptul lui, dar Joon o saruta cu atata pasiune incat si putinul rationament pe care il mai avea, cazu in neant si se lasa prada simturilor. Ii cuprinse gatul si il trase usor spre ea rapindu-i si ultima suflare.

-Joon!!! Se auzi strigat incetisor. Ai gasit ce cautai? Vocea se apropia periculos de repede. Ezita o fractiune de secunda suficienta pentru a rupe vraja dintre cei doi. Fata se smulse din bratele lui si o tuli repede printre rafturi, lasandu-l pe Joon plin de uimire. Daebak! Cat de repede a fugit. Nici nu am apucat sa o intreb cum o cheama, cine este, unde o pot gasi. Doamne ce idiot sunt. Ce naiba strigi asa? Se rasti la prietenul sau care il insotise pana aici. Suntem intr-o biblioteca, aici se citeste nu se striga. Era nervos. Isi simtea tot trupul incins si incordat. Ar fi dat orice sa fie acum doar cu fata cea misterioasa, numai ei doi si atat. Alerga spre iesire incercand sa ajunga acea fata din urma, dar aceasta disparuse ca un fum. Sigur nu fuses vis. Inca ii simtea gustul buzelor ei, pe buzele lui. Inca isi amintea cum ii raspunsese la sarut si cum intreg trupul ii vibrase si se topise sub imbratisarea lui. Cu toate astea nu isi aducea aminte, cu ce fusese ea imbracata. Nu isi aducea aminte decat de ochii ei adanci ca abisurile negre ale unei pesteri fara sfarsit, de buzele cu gust de fructe proaspete, de caldura pe care o simtise in tot trupul lui. De imbratisarea ametitoare a ei, care l-a purtat pe meleaguri necunoscute. Ce farmece facuse fata asta asupra lui? Se purta irational. Nu i se mai intamplase sa fie asa de mult atras fata de o femeie, fata sau ce o fi. Sigur ii facuse vraji, altfel nu isi putea explica ce naiba il apucase acolo in biblioteca, fara teama, fara resentimente, fara griji. Innebunise oare? El? Ce poate sa faca dragostea dintr-un om. „Dragostea? Sunt indragostit? Ce usor a venit asta. Sigur asa este. Cred , mai bine zis stiu.” Pleca.... Gasise ceea ce cautase la biblioteca. Cine stie unde o va regasi. Dar in mod cert se vor intalni. Acum era convins. Asa ca un pic mai linistit pleca in treburile lui pe care de la o vreme le cam neglijase. Ii venea sa sara intr-un picior. „ Nebuna. Nebuna asta esti. Cum ai putut sa fi atat de desfranata? Te-ai purtat ca cea din urma femeie. Te-ai pus pe tava singura. Cu un sarut, a facut din tine tot ce a vrut. Te-a avut la faza asta. Omo, tu chiar nu ai frica de nimic. Chiar nu iti pasa de oameni? Ce naiba este in capul tau? Cum ai putut sa te intinzi si sa te predai atat de usor, dupa un simplu sarut? Simplu? O nu! Nu a fost simplu deloc. Am gasit  in el toate nestematele lumii, toate culorile curcubeului si toate fericirile de pe pamant. Am pierdut timp, spatiu, tot. Eram copilul universului imponderabil. Pluteam. Apoi al doilea sarut si restul m-au aruncat intr-un abis fara sfarsit. O explozie de cantec si culoare. Un balsam necesar inimii mele. Nu visam. Era realitate si m-am bucurat. Niciodata nu mi s-a intamplat ceva asa de bun. Daca mor acum sunt fericita. Am atins nemarginirea. Am atins intangibilul. In stomac mii de fluturi au inceput sa roiasca si zborul lor era atat de navalnic, de naucitor. Doamne am visat la o asa dragoste, la o asa pasiune. Nu am crezut niciodata ca ea exista. Stiam ca basmele raman basme. Ce chin minunat in sufletul meu. Deodata totul in jurul meu a inceput sa straluceasca. Stii durerea aia de ochi cand soarele straluceste foarte tare. Asa imi simt eu inima acum. Dureros de placut. Imi este dor de el. Ii simt prezenta cu durere in suflet. Parca ceva a fost smuls de acolo. Ceva lipseste. Mi-e dor de el, de imbratisarea-i ferma, de sarutarile pline de pasiune si de dor. Abia acum simt cat de mult imi lipseste. Imi este atat de dor incat ma dor plamanii, de parca au ramas fara aer. Oare se gandeste la mine acum? Toata fiinta mea e plina de el. Il doresc. Simt nevoia sa-l ating. Mi-e dor de caldura trupului lui. Am simtit cum ma topesc atunci cand m-a imbratisat. M-am pierdut in nemarginirea ochilor lui. Acestia imi vorbeau. Ma sorbeau in infinitatea lor facandu-ma sa plutesc. Ma simteam atat de usoara, ca o pana dusa de o adiere de vant. In clipa cand m-a sarutat, timpul s-a oprit in loc pentru o secunda. O secunda care as fi vrut sa nu se termine niciodata. Nu am cunoscut niciodata pasiunea. Dar cand e langa mine, imi doresc sa faca din mine tot ce vrea. Nu ii pot rezista, nici daca as vrea. Inima imi bate nebuneste, pulsul imi bubuie in urechi, o ameteala dulce ma cuprinde si tanjesc dupa apropierea lui. Oare cum mai pot trai de acum in colo? Am sa il doresc in fiecare zi mai mult. Poate ca apoi ma voi risipi in vant in mii si mii de cioburi de dorinta. Ce ganduri nebunesti imi trec prin cap. Oare sunt eu? Poate sunt posedata. Oare ce mi-a facut? M-a vrajit? Si a aruncat un blestem asupra mea? Simt un foc launtric numai cand ma gandesc la el. Orice urma de ganduri lasa o urma de foc. Ma mistuie. Oare asa esta patima iubirii? O sa fiu mistuita incet de focul launtric? Doamne apara-ma. Da-mi putere. Da-mi-l pe Joon.” Chiar si in clipele acestea Jeanee il dorea. Indiferent cum, trebuia sa il aibe. Macar o data. Ai naibii fluturi, nu se mai opresc. Noaptea il visa si retrai toata scena din biblioteca. Se trezi cu trupul incins plin de dorinta. Isi musca buzele si dori...Inca o clipa din visul ei isi dori. Isi simtea trupul palpitand de dorinta, inima ii batea puternic. A trecut o noapte. As vrea sa dorm din nou ca visul sa continue. Joon lasase totul in voia sortii. Pentru cateva zile rezista stoic, apoi incepu sa fie nelinistit. Daca erau meniti sa se intalneasca din nou, de ce nu se intampla nimic? De ce nu dadea de fata aceea in drumul lui? Nerabdarea puse stapanire din nou pe el in asa fel incat nu reusea sa se concentreze deloc. „Nu este bine deloc sa stau sa astept. Trebuie sa ii dau o mana de ajutor destinului. Trebuie sa o  gasesc. Nu pot astepta pur si simplu. Simt ca nu ne vom revedea niciodata daca nu fac ceva. Trebuie.” Incepu din nou sa frecventeze biblioteca. „Poate o voi regasi din nou, doar s-a mai intamplat o data.” Himerele incepura sa il bantuie din nou si nu isi gasea linistea nicaieri. Umbla iar ca naucul pe strazi oprind din cand in cand cate o fata pe strada. „Off, sunt nebun, nebun. Oare ce mi-a facut fata asta? Cu cat ma gandesc la ea cu atat de mult o doresc mai mult. Ce naiba? Doar sunt un tip cu stapanire de sine. Niciodata nu am facut ce am facut in preajma ei. Are o forta irezistibila. Credeam ca asta exista doar in drame. Cum poate fi atat de real?” Jeanee pe de alta parte incerca sa-si revina, sa uite. Era totusi cu neputinta. Umbla fara rost de colo, colo incercand sa-si puna ordine in ganduri si in simtiri. Toate drumurile o duceau spre biblioteca, dar cand aproape intra in ea se razgandea si fugea privind inapoi ingrozita. Fiecare fibra a fiintei ei vibra cand era aproape de biblioteca, asa ca daca ar fi fost cu ochii inchisi tot ar fi stiut unde a ajuns.  „Ce naiba este cu mine? Cum de nu pot sa ma stapanesc? Nu am fost niciodata sclava simturilor mele. Mereu am fost retrasa si introvertita, si acum? Ce naiba mi s-a intamplat? Cum pot sa cred tot ceea ce mi se intampla?” Chiar daca timpul trecea nepasator si rece, sentimentele ei erau din ce in ce mai incendiare. Acum avea atacuri de panica si cand nu se astepta, lesina si isi pierdea cunostinta pentru putin timp. Incerca sa se duca la psiholog. Cu cateva sedinte reusi sa se stabilizeze si incerca sa isi caute o preocupare pe care sa se focalizeze. Greu. Mai ales ca Joon era o persoana publica si era imposibil sa nu afle cate ceva despre el in fiecare zi. Incerca sa-si spuna ca avusese un vis. Reusise in mare parte sa-si vada de viata ei. Joon parea ca se resemnase ca nu o va mai intalni niciodata. Fiecare incerca din rasputeri sa mearga mai departe. Atunci cand praful uitarii se asternuse incet, incet peste amintiri, hazardul facu din nou o miscare si....

- OMG. In sfarsit, te-am gasit. Iti dai seama cat de mult te-am cautat? Ii vorbi Joon cand dadura nas in nas pe scarile studioului.

-Pardon? Incerca sa-l evite si sa se faca disparuta repede din calea lui.

- Acum spune-mi, acum. Cum te cheama? Ii vorbi disperat Joon oprind-o din tentativa ei de a fugi. Ii atinu calea si o apuca cu mana dreapta de brat retinand-o in apropierea lui. Contactul cu mana lui ii produse mii de fiori, care ii facusera sangele sa pulseze cu viteza. Incerca fara sanse sa scape din stransoarea lui. Joon facu un nou pas spre ea, imobilizand-o cu prezenta lui. Jeanee se muie instant si era gata sa se prabusesca, cand bratul lui ferm o opri din cadere, strangand-o la piept incet. Aproape fara suflare se aseza pe banca pe care Joon o trasese si ofta resemnata. Ridica ochii in care lucea dorinta. Joon se ineca in ei si fara sa vrea ii dadu drumul mainii pe care o tinea. Jeanee surase si clipi inocent din ochii plini de stele.

- Se pare ca in sfarsit ne intalnim oficial, spuse un pic jenata Jeanee. Ma numesc Jeanee si sunt studenta in anul 4 la actorie. Joon dadu sa se prezinte si el dar mana fetei il opri. Stiu prea bine cine esti. Nu este nevoie de nici o prezentare. Ma bucur nespus ca am reusit sa ne cunoastem. Cu toate ca sangele ii fierbea in vene, vorbele fetei il tineau la distanta. Nu asa isi imaginase el intalnirea lor, dar era mai bine decat nimic. Isi drese glasul si facu conversatie cu Jeanee de parca se cunosteau de cand lumea. Dupa un timp Jeanee se ridica sa plece. Joon o apuca de mana si depuse un sarut tandru in podul palmei ei. Aceasta se clatina incet incercand cu greu sa isi mentina echilibrul. Facura schimb de numerele de telefon si cu promisiunea ca se vor intalni din nou, se despartira. Amandoi erau ametiti. Joon era imbatat de mirosul floral al parului ei, iar ea imbatata de mirosul lui masculin, un pic aspru, un pic dulce, un pic...nu stiu cum. Dupa cateva zile se reantalnira din nou.

- Imi pare rau Jeanee. Am inceput total invers. Cu sfarsitul. Cum mai pot eu acum sa te iau de mana fara sa fiu mistuit pe loc de patima? Am impresia ca te-am intalnit de foarte mult timp si te iubesc.

- Jjang. Te auzi ce spui? Bineinteles ca am inceput prost. Bineinteles ca simturile nostre au luat-o razna inaintea ratiunii. Bineinteles ca te iubesc, dar totul este prea rapid. Simt ca si cum ne consumam ca flacara unei lumanari. Ardem total si mai apoi nu va ramane nimic din noi. Cu toate astea... imi doresc sa traiesc intens fiecare clipa. Nu stiu si nu doresc sa aflu ce imi rezerva viitorul. Azi simt ca traiesc, iubesc la maxim, sunt iubita si dorita. Stiu ca ardem prea repede, dar o calmare a lucrurilor acum este cu neputinta. Nu pot si nici nu vreau sa o iau de la inceput. Nu astept nimic mai mult decat prezentul. Toata viata mi-am trait-o asa. Nu vreau sa schimb nimic.

- Dar totusi! Eu...eu cred ca mi-as dori ceva mai mult. As dori o oarecare stabilitate, un viitor spuse uimit Joon.

- Viitor? Noi? Imposibil. Crezi cumva ca nu imi cunosc locul? Crezi cumva ca nu stiu ca ar trebui sa nu am prea multe asteptari? Mi-as dori asa ceva. Da....

- Da? Ce te face sa crezi ca nu vom reusi? Eu am incredere.

- Se poate, dar prea ardem, mistuindu-ne la fiecare intalnire. Cu greu ma abtin sa nu te ating. Si cand te ating....Sti doar ca nu ma pot decurca prea bine. Cand te ating sau ma atingi, sunt toata un foc care izbucneste cu o flacara imensa. Nu stiu de tine, dar totul in jurul meu isi pierde din continut. Plutesc intr-un infinit colorat.

- Ai reusit cu exactitate sa descri sentimentul. Exact asta este. „Un foc imens”

- Pai vezi? Tu crezi ca cei cu pasiune mistuitoare sunt sortiti sa aibe un viitor?

- Si totusi....Totusi vreau mai mult.

- Ai grija ce iti doresti. Stai putin si gandeste-te.

- Langa tine nu pot gandi, mai ales ca apropierea dintre noi imi face pielea sa arda mocnit. Daca ma atingi voi exploda in mii de bucati incandescente. Te doresc atat de mult, spuse si facu un pas spre ea. Jeanee se uita rapid in jur si se retrase incet din calea lui. Joon se opri nelamurit.

- De ce? De ce te retragi? Simt ca trebuie chiar acum sa te strang in brate. Ard de dorinta. Intelegi?

- Nici eu nu doresc altceva, dar uita-te in jurul nostru. Nu vezi cum se uita lumea la noi? Intr-adevar parca toata lumea era hipnotizata de prezenta celor doi. Joon privi in jur si respira cu regret. Se trase un pas inapoi si isi indesa sapca mai bine pe ochi incercand sa se ascunda de ochii indiscreti ai celor din jurul lor.

- Am ceva de spus...Hai sa ne despartim. De fapt nici nu suntem impreuna, dar as vrea sa nu ne mai intalnim.

- Jeanee-ah, striga Joon disperat la ea. Cum ...cum ai putut sa-mi faci asa ceva? Ce sunt eu pentru tine? In loc sa luam totul de la inceput asa cum ar fi normal (cu intalnirile, cu tinutul de mana, cu plimbari lungi, sa cinam impreuna), tu...tu imi spui sa ne despartim? Yaa, nu crezi ca esti un pic cam cruda? De ce esti asa? Cu ce ti-am gresit? Stiu ca si tu simti la fel ca mine si atunci de ce toate astea? De ce?

- Pentru ca intr-o zi o sa ne trezim ca nu mai simtim nimic unul pentru celalalt si ar fi mult prea dureros atunci. Flacara pasiunii se poate stinge intr-o clipa. Gandeste-te cat de intens traim fiecare din noi. Amandoi ardem. Dar...dar pana cand? As vrea sa pastrez in inima mea aceste sentimente. Sunt sigura ca acolo vor trai pentru totdeauna. Nu stiu despre tine, dar eu...eu nu voi mai iubi niciodata. O data a fost suficient pentru mine si mai ales mistuitor. Vazandu-l mut de uimire pe Joon, Jeanee pleca in fuga stapanindu-se cu greu sa nu se intoarca inapoi. Stia ca luase decizia cea mai buna, dar de ce o durea atat de tare inima? De ce lacrimile continuau sa curga pe obrajii ei? Stia ca il ranise si pe Joon, dar nu avea ce face. Pentru binele lui a renuntat la el. Acum ce va face? Cum va reusi sa mearga mai departe? Viata ei parca nu mai avea nici un rost. Fusese scurta fericirea, dar atat de intensa. Cu timpul...cu timpul va reusi sa il uite. Sa-l uite? Asta nu se va intampla niciodata. „Eu..eu chiar il iubesc.” Pentru moment se pregati pentru transfer. Se transfera, de fapt fugi in Japonia unde incerca din rasputeri sa supravietuiasca iubirii. Cu orice pret trebuia sa mearga mai departe. Nu mai conta ce facea, dar voia sa fie foarte ocupata sa poata uita. Volumul mare de invatatura si faptul ca fiecare zi era o noua incercare de supravietuire, o multumea. Faptul ca nu vorbea limba si ca trebuia sa se forteze sa traiasca printre straini, o ajutau sa mearga in fiecare zi mai departe. Tot mai departe. Cat despre Joon...Inca nu isi revenise din uluiala cand spatele fetei nu se mai zarea. Statea prostit in mijlocul strazii sperand ca o va vedea curand fugind spre el. Dupa un timp intelese ca Jeanee nu va mai veni inapoi. Intelese si se intrista intrebandu-se pentru a mia oara unde gresise. Pe moment se cufunda in munca pe care o cam neglijase. Inca o data semna multe contracte care erau menite sa-l tina cat mai ocupat. Gandurile lui sa nu poata iesi la suprafata si sa-l intristeze. Munci o vreme fara oboseala, apoi cazu lat pentru o buna bucata de timp. Dupa convalescenta se intreba: „Ce vreau sa fac cu viata mea? Vreau sa traiesc si pentru mine. Vreau sa iubesc, sa fiu iubit. O vreau pe Jeanee inapoi. Mi-e dor de ea.” Dupa terminarea serialului la care lucra, isi propusese sa plece intr-o calatorie. O mini vacanta, inaintea urmatorului val de proiecte. Voia sa aibe un pic de timp si pentru el. Numai pentru el. Doua saptamani de relaxare. Stia ca asta il va costa mult, dar asa simtea. Trebuia sa fie asa. Un mini tur in tarile asiatice il va reancarca cu energie. Nu voia sa piarda festivalul ciresilor infloriti din Japonia. Iubea aceasta sarbatoare. Nu lipsise in nici un an de 10 ani incoace. Aceasta sarbatoare facea parte din fiinta lui. Iubea culorile chimonourilor, multimea de culori, zumzetul oamenilor fericiti. Zgomotul facut de sabotii de lemn pe dalele pline de petalele ciresilor. Se gandise de multe ori ca intr-o zi ca aceasta si el isi va gasi sufletul pereche. Jumatatea din yang si ying. Partea lipsa din el. Acum mai mult ca oricand. Isi simtea sufletul ranit si gol. Spera ca ziua aceasta sa-i aduca un pic de alinare. Simtea nevoia unui balsam pus pe rana inimii lui. Ce altfel de balsam, decat frumusetea in sine a sarbatorii? Mereu se simtise bine aici. Iubea aceasta tara. Se simtea acasa, se simtea iubit si dorit aici. Avea o gramada de fani aici. Se simtea bine in pielea lui aici. Pana si ploia avea alta stralucire aici. Se simtea binevenit. Toata lumea incerca sa-i ghiceasca dorintele si ii lasau mereu spatiu. Putea sa respire aici. Nu se simtea sufocat, sau constrans aici. Dupa ce pleca din Tokio avea de gand sa mearga la izvoarele termale de la Aomori. Auzise ca sunt foarte bune pentru alungarea stresului. Isi dorea asa ceva. Saptamana incepuse cum nu se putea mai bine. Toata lumea era draguta cu el, dar nu il sufocau. Isi vizita prietenii din capitala. Se plimba pe aleile pline de ciresi infloriti inhaland mirosul lor imbatator. Se relaxa si  pentru un timp uita problemele lui existentiale. Chiar daca ziua fusese plina, noaptea tot singur il gasea in odaia intunecata. Isi petrecea mult timp ghemuit pe sofaua din camera si apoi adormea chinuit de multe vise. In doua zile deja se plictisise, el care nu se plictisea niciodata aici. Statea ca pe jar. Nu isi gasea locul. Era nelinistit. Parca astepta sa se intample ceva neprevazut. Avea un tremur in inima pe care nu s-il putea explica. Chiar daca se fortase sa nu se gandeasca la Jeanee, noaptea venea o data cu gandul la ea. Simtea aceeasi fierbinteala a sangelui, inima ii pulsa cu putere dandu-i ameteli numai cand ii rostea in gand numele care ii devenise atat de drag. Simtea ca se sufoca. Avea nevoie de ea ca de aer. Nu se vedea traind decat langa ea. Si ce daca iubirea ii consuma? Si ce daca pasiunea ii mistuia? Mai bine asa decat lipsa lor. Mai bine sa traiasca intens decat deloc. Ajuns la Aomori cauta un hotel mai linistit, cu izvoare termale in interior. Nu ii placea sa faca drumuri lungi pentru o baie. Fie ea si pentru a se relaxa. Se pregati sa se duca la baie. Isi cauta indelung prosoapele necesare, fara a le putea gasi. Se enerva pe moment, dar apoi isi spuse ca poate trece pe la receptie sa le ia de acolo. Noroc ca invatase japoneza cat sa se descurce si singur fara ajutorul nimanui. Stia din toate limbile asiatice atat cat sa nu moara de foame, vorba vine. Tocmai o intreba pe cea de la receptie de prosoape cand o fata veni in fuga cu halatul de baie si cu prosoapele mult asteptate.

-Scuzati-ma (spuse fata intr-o japoneza rigida studiata), tocmai ma pregateam sa le aduc. Nu am stiut ca deja s-a cazat cineva. Imi cer mii de scuze.

- Ce? Scuze? Pentru una ca tine noi pierdem clientii, se rasti la ea receptionera privind-o plina de ura. Nu il inteleg deloc pe patron de ce a angajat o persoana care nici macar nu este din Japonia. Fa-ti treaba cum trebuie ca sa nu te spun sefului, o certa receptionera din nou. Fata cu capul plecat facea mii de plecaciuni. Joon asistase la scena aceasta si nu stia nici el de ce se simtea rau pentru fata. Incercase fara succes sa-i vada fata, dar  faptul ca fata tinea capul plecat ii era dificil sa vada cum arata. Joon astepta resemnat ca discutia sa se termine si sa fie condus in sala cu bai termale.

- Ce mai astepti Jeanee? Nu conduci clientul in sala de baie?

- Omo, sigur ca da. Se intoarse spre Jonn (care deschisese gura sa puna o intrebare) si isi ridica privirea dand sa spuna ceva. Cand ochii li se intalnira..aerul capata o greutate imensa. Deveni irespirabil, incins electrizant. Joon o apuca de bratul cu care ducea prosoapele si o apropie de el incet, foarte incet. Timpul capatase o vascozitate profunda. O prinse de umeri si o zgudui fara mila.

-Tu? Tu aici? Ce faci aici? Cum se face ca esti aici? Ce cauti aici? Ii punea o mie de intrebari neasteptand ca ea sa-i raspunda la ele. Abia acum cand o regasise vazu cat de mult ii lipsise si cat de mult se mintise.

-Joon? Intreba ea in cele din urma, cand se mai linisti dupa surpriza intalnirii. Ce...ce cauti aici? De ce? Cine ti-a spus?

- Cine ce?  Nu mi-a spus nimeni nimic. Nimeni nu stia unde esti, unde ai disparut. Ai idee cat de mult te-am cautat? Ai idee cat de mult am suferit? Ai fost atat de rea.

- Jeanee!! striga receptionera calcata pe nervi, ce naiba astepti? Condu clientul la baie. Ai grija sa nu-i lipseasca nimic. Stai la ordinile lui si ii indeplinesti toate dorintele, ai inteles? Misca-te o data. Joon enervat vru sa protesteze impotriva receptionerei, dar  Jeanee pleca repede si el fugi dupa ea, curmand orice discutie contradictorie. Abia cand reusi sa iasa din raza de vedere a receptionerei, Joon o lua in brate, topind-o in imbratisarea lui patimasa. Fara un cuvant, Jeanee se lasa stransa la pieptul lui si gusta o clipa fericirea. Apoi fara un cuvant il introduse intr-o camera unde in mijlocul ei era un bazin imens cu apa fierbinte, din care ieseau aburi. Pe marginea bazinului erau o gramada de uleiuri si esente speciale pentru piele. Dadu sa se retraga, dar Joon inca o tinea de mana. O facu sa se aseze pe marginea bazinului.

- Ramai cu mine. Nu pleca nicaieri, ai inteles? O privea atat de intens incat ea se aseza ca hipnotizata pe bancuta de piatra de langa bazin. Joon se schimba repede dupa paravan, cu ochii la Jeanee ca nu cumva ea sa fuga din nou. Acum ca o regasise nu mai avea nici o indoiala. Destinul exista, era chiar in fata ochilor lui. Nu ii va mai da drumul niciodata. Pastra doar un prosop in talie cu care intra in bazin. Se scufunda in apa fierbinte, care ii incalzea incet, incet sangele. Statu rezemat de marginea bazinului multa vreme. Sub privirea fetei se simtea timid. O ruga sa-l ajute cu uleiurile pentru corp. O Doamne!!! Nici macar nu visase vreodata ca va ajunge sa atinga trupul de care se indragostise atunci cand il privise prin telescop. Cu maini tremurande ii masa spatele. Folosi ulei de santal care ii racorea pielea infierbantata. Cu greu rezista tentatiei sa nu-l imbratiseze, sa nu isi lipeasca obrazul de spatele lui si sa ofteze cu dor. Joon la fiecare atingere a fetei simtea cum se sparge in mii de cioburi. Mainile ei pline de uleiuri faceau dezastru in toata fiinta lui.

- Spune-mi, ai mai facut asa ceva si pentru alti clienti? Intreba timid Joon, sperand la un raspuns negativ.

- Bineinteles...

- Ce? La cati barbati le-ai facut masajul asta? Intreba Joon si o privi in ochi atunci cand se intoarse catre ea.

- Cine a spus ca erau barbati? Spuse zambind Jeanee

-Am crezut ca....

-Ca ce? Nu sunt de mult in bransa asta, asa ca nu m-au lasat sa fac greseli fata de clienti. Le-a fost frica sa nu-i piarda. Esti primul meu client cu adevarat.

- Adevarat? Nu ma minti?

- Daca vrei poti intreba la receptie. Din nu stiu ce motiv, receptionera nu ma place deloc. I-am fost un ghimpe in ochi de cand m-am angajat. Nu o sa minta pentru mine. Va  face orice sa ma faca sa ingenunchez in fata ei.

-Jeanee, o chema tandru Joon si o trase langa el in apa. Hainele fetei se udara imediat si i se lipira de trupul firav, conturandu-i silueta micuta si delicata. Ascultatoare se lipi de pieptul lui ud care stralucea de la apa amestecata cu uleiuri. Ii mangaia fiecare fibra a pieptului, fiecare muschi al bratelor. Isi plimba degetele pe pielea lui la fel ca un pianist care canta la un pian valoros. Joon nici nu putea sa vorbeasca. Era atat de fericit incat ii era teama sa si respire. Nu stia ce este. Vis? Realitate? Voia sa opreasca timpul in loc, sa se bucure cat mai mult de placerea pe care o simtea. O cuprinse in brate si o forta sa nu se miste.

- Doar putin, putin sa stam asa. Nici macar nu am visat vreodata asa ceva. E prea frumos sa fie adevarat. Cu toate ca te ating, ca te sarut, ca te simt, inca nu pot sa cred. Nu pot sa cred ca este adevarat. O Doamne!! Sunt fericit. Sunt nebun de fericire.

- Te rog sa nu mai spui nimic. Nu vreau sa ma trezesc din vis. Buzele mele tanjesc dupa sarutul tau. Trupul meu doreste imbratisarea ta. Mi-a fost atat de dor de tine... Am crezut ca nu te voi mai revedea niciodata. Doamne!!! Te iubesc atat de mult... Oare pot sa ma bucur de fericire in sfarsit? Isi sprijini capul de pieptul lui si ramase vreme indelungata fara sa se miste, aproape fara sa respire. Dupa un timp ridica mainile din apa si se uiata cu mirare la ele. Aratau ca murate. Nici nu era de mirare de la apa fierbinte in care stateau. Se desprinse incet din imbratisare cu mult regret si iesi din bazin. Isi scoase hainele ude, dupa paravan, le stoarse si le scutura, apoi le puse din nou pe ea.

- Acum poti iesi. E timpul...

-Hm? Ce ai spus? Ce timp?

-E timpul sa revenim la realitate nu crezi? Trebuie sa mergem fiecare pe drumul nostru.

- Ce crezi ca faci acum? Crezi cumva ca iti voi da drumul? Mi-am jurat ca daca te voi reintalni, niciodata....auzi? Niciodata nu iti voi da drumul. Tu chiar crezi nu vezi ca ne este sortit sa fim impreuna?

- Nu stiu ce sa spun. Acum trebuie sa iesi, asta daca nu doresti sa fii fiert in apa asta fierbinte. Hai vino spuse, si intinse mana spre el, ajutandu-l sa iasa din bazin. Ii pregatise halatul si il ajuta sa-si scoata prosopul ud, apoi disparu repede cu ele pana sa se dezmeticeasca Joon de tot. Acesta iesi uitandu-se imprejur dupa ea. Voi chiar sa intrebe la receptie, dar isi aduse aminte cum fusese tratata mai devreme acolo si chiar nu voia sa atraga atentia asupra lui provocand un taraboi. Acum ca stia unde este Jeanee, sufletul lui se linisti ca prin farmec. De mult nu se mai simtise atat de impacat cu sine. Fata asta chiar ii aducea pace in suflet. Era fericit. Zambea prosteste si era distrat. Comanda ceva de mancare si apoi pleca in explorare. Dupa putin timp o regasi intr-o camaruta mica, sobra, fara mult mobilier in ea. Statea ca prostita in mijlocul camerei gandindu-se ce trebuia sa faca. Fugise la atatea sute de kilometri distanta, se ascunsese intr-un orasel micut si cu toate astea soarta, destinul, ii adusese impreuna din nou. Poate ca totusi...Ar vrea sa incerce. Ce avea de pierdut? Poate ca va fi fericita macar ceva vreme pana cand...Dar de ce sa ma gandesc la ce va fi? Vreau sa traiesc prezentul. Vreau sa fiu libera sa iubesc. Nu stiu cand, sau ce va urma dar acum...acum iubesc si sunt iubita si eu. Se ridica hotarata si se indrepta spre usa, dar...

- Credeai ca nu te voi gasi? Intreba Joon si intra in camera, facand spatiul si mai mic decat era. Zambi spre fata uimita a fetei si o stranse in brate cu ferocitate posesiv. Ii ridica capul si o privi in ochi, apoi cu o tandrete infinita ii atinse incet buzele moi. Intai le saruta usor ca o adiere, apoi mai apasat si in sfarsit posesiv si pasional. O strangea in brate si o saruta nelasandu-i timp de gandire. O aseza pe jos si ii acoperi trupul cu al lui. O clipa se opri din sarutat si ii cauta privirea. Jeanee gemu si se intinse dupa un nou sarut, arcuindu-se toata si incercand sa pastreze atingerea trupului lui. Era ametita, dar nu dorea deloc sa se opreasca. Acum mai mult ca oricand il dorea. Il dorea cu toata fiinta ei. Il tinea strans langa ea si raspundea sarutarilor lui. Mainile lui ii framantau carnea de pe spate, de pe coapse, producandu-i o dorinta si mai intensa. Incerca sa se retraga. Ramasese fara aer si pur si simplu era epuizata. Joon nu o forta deloc. O lasa sa se linisteasca. Acum nu avea rost sa se grabeasca. Va fi fericit sa savureze incet, incet elixirul. Voia sa faca totul cu Jeanee. Voia sa-i produca tot atata fericire cat ii producea ea lui. Acum cand descoperise ceea ce isi dorea de la viata, nu avea rost sa se grabeasca. Sampania este mai buna cand este sorbita incet, incet.

- Si acum? Acum ce urmeaza? Intreba Jeanee cu glasul gatuit de emotiile prin care trecea. Ce facem acum?

- Ne iubim. Ne vom iubi si vom ramane impreuna atata timp cat dragostea va arde. Sunt dispus sa cred ca va fi pentru toata viata. Niciodata nu am simtit ceea ce simt acum. Daca asta este fericirea, inseamna ca am ajuns in Rai. Jeanee...te iubesc. Eu...eu vreau sa fi a mea. Hai sa ne casatorim. Nu...nu trebuie sa-mi raspunzi acum. Nu cred ca sunt inca pregatit pentru raspunsul tau. Stiu doar ca te iubesc si ca am nevoie de tine in viata mea. Da? O stranse din nou la piept si o saruta pana cand o lasa fara suflare. Nu cred ca voi mai putea trai fara tine. Acum mai mult ca oricand, te doresc in viata mea. Vreau sa impart cu tine si bucuriile si necazurile. Nu cred ca as suporta sa stiu ca ai putea fi a altui barbat. Tu...tu esti facuta pentru mine. Esti jumatatea mea. De cand te-am intalnit am simtit cum sufletul meu s-a implinit. Nu vreau sa traiesc fara tine. Acum orice clipa fara tine mi se pare o eternitate. Chiar acum inima mea ma doare gandindu-ma ca trebuie (chiar pentru putin timp) sa ma despart de tine. Ochii lui se umezira si se umplura de lacrimi. Lacrimi de recunostinta, lacrimi aducatoare de pace interioara. Jeanee il privi cu tandrete, ii prinse obrajii intre palme si ii sterse lacrimile razlete. Il privi in adancul ochilor si se simti fericita.

- Chiar daca fericirea va tine putin, eu tot vreau sa ma bucur de ea pe deplin.

- De ce sa tina putin?

- Nu stii ca tot ce este frumos are o perioada scurta? Am sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta alaturi de tine. Te voi urma acolo unde vei merge, voi face tot ceea ce iti doresti.

- As fi in stare sa fug cu tine in lumea larga, undeva unde sa fim doar noi doi.

- Oare exista un asa loc? Crezi ca ar fi bine?

- Sigur. Iti jur ca te voi iubi pana la sfarsitul vietii mele.

- Iti jur ca voi fi doar a ta, atat timp cat voi trai. Te voi face fericit. Il cuprinse de gat si il saruta cu toata fiinta ei. Tandru, pasional, indragostita. Joon o cuprinse in brate si o saruta si el pana simti ca nu mai poate respira. Zambi.

- Cum ar fi sa mori din cauza unui astfel de sarut? Glumi el incantat.

- Nici in gluma sa nu vorbesti despre moarte. Aduce ghinion.

- Nu fi superstitioasa. Superstitiile nu au putere decat asupra celor care cred in ele. Eu..eu nu cred sau mai bine zis nu credeam...

- Adica? Ce vrea sa insemne asta? Crezi sau nu crezi?

- Nu am crezut niciodata in soarta, in destin. Mereu am crezut ca destinul ni-l facem noi insine. Jumatate am avut dreptate, dar jumatate....

- Te-a pus pe ganduri nu-i asa? Fara sa vrei ai inceput si tu sa crezi, drept dovada ceea ce s-a intamplat cu noi nu?

- Mda. Ai dreptate. A fost ceva mai presus de vointa noastra. Chiar daca ne-am dorit.

- Acum in clipa asta ai vrea sa renunti la tot pentru a fi cu mine? Ai lasa totul deoparte? Ai fi gata pentru un nou inceput? Nu. Nu cred. Nu ai putea renunta atat de usor la viata ta. Considera ca a fost o clipa de nebunie si atat. Hai sa ne strangem mainile, sa ne dam ultimul sarut si ultima imbratisare si apoi fiecare sa isi vada de viata lui. Nu a fost sa fie. Poate in alta viata ne vom intalni si atunci ne vom iubi neconditionat.

- Nu...nu inteleg ce vrei sa spui cu asta. Ce vrea sa insemne? Tu te desparti de mine cand inca nu am inceput nimic?

- Pai...ce pot sa spun? Nu crezi ca asa este mai bine? Ne vom proteja de viitoarele rani si dureri.

- Nu crezi ca esti un pic cam cruda? Asta este parerea ta? Sincer? Vrei sa ne despartim? Acum pe loc? Wow, nu pot sa cred. Tu oare ma iubesti macar putin?

- Ce intrebare este asta? Stii doar. Sti ca nu pot trai fara...Joon o ridica brusc si o stranse la pieptul lui.

- Te rog sa nu mai spui nimic. Te rog sa taci. Ma voi face ca nu ai spus nimic. Eu...eu nu am auzit nimic. Sunt atat de socat incat nu pot nici macar sa plang. Taci, taci iubirea mea. Tu ai dat sens vietii mele. Acum ca te-am cunoscut ma intreb, cum de am trait pana acum. Iubirea ta m-a inaltat pe culmi necunoscute. Te iubesc. Intelegi? Te iubesc, spuse si o stranse si mai tare la piept. Sarutul veni lent, ca o pecete pe o scrisoare. Lin, dar care incet, incet se adanci producand mii de fiori celor doi indragostiti. Cum as putea eu sa traiesc acum fara tine?

- Nici eu nu stiu cum as putea...Am incercat din rasputeri. Dar senzatia ca traiam ca un om mort nu imi iese din cap. Daca sa muncesti, sa respiri, sa mananci si sa te misti inseamna a trai, atunci da pot spune ca am reusit, dar...de ce ma simt atat de goala in interiorul meu cand sunt fara tine? Fara sa spuna un cuvant, Joon ii dadu drumul din imbratisarea lui disperata si pleca incet, nici el nu stia unde. Simtea ca totul se prabusise in jurul lui. Chiar si el se simtea zdrobit, incapabil de a riposta. Nu crezuse niciodata ca putea sa-l doara atat de mult. Iesi din camera ei fara sa spuna nimic, fara sa aibe puterea de a se uita inapoi. Cu cata bucurie o regasise, si acum simtea ca a pierdut-o fara sa mai poata face nimic. O durere crancena in piept. O durere care il paraliza. Ajunse cu greu in camera lui, unde se prabusi fara cunostiinta. Nu stia cat statuse asa inconstient, dar se trezi plin de o sudoare rece. Se tara pana la pat, dar efortul facut a fost prea mare si lesina din nou. Chiar daca nu facuse nici o miscare, cei de la receptie nu se alarmara. Stiau din proprie experienta ca e bine sa lasi clientul sa faca ceea ce doreste atat timp cat plateste. Insa se speriara destul de tare, cand o camerista veni in goana sa-i anunte ca ceva nu este in regula cu Joon. Le comunica ca il gasise langa pat pe jos fara cunostinta si mai ales ca nu dadea semne ca si-ar reveni cat de curand. Patronii erau disperati, alergau de colo colo fara sa poata face ceva. Au chemat un doctor si l-au ajutat, sa-l puna in pat. Se vaitau continuu, ca nu stiau ce sa faca acum. Nu le venea la indemana ca oaspetele lor se imbolnavise. Voiau sa tina cat mai secret. Afacerea lor era in pericol. Nu voiau sa-si goneasca si ceilalti clienti speriindu-i. Totul trecu sub tacere. Din cand in cand intrau in camera lui Joon si consultau medicul. Aproape nimeni nu aflase nimic. Camerista care il gasise pe Joon fusese trimisa intr-un concediu, departe de ei.

- Daca trecem cu bine de prima zi, sigur o sa ne descurcam cu restul. Chiar daca Jeanee auzi conversatia, nu ii dadu atentie. Era prea preocupata. Nu stia ce se intamplase cu Joon. De cand plecase ranit, nu mai reusise sa dea deloc de el. Voise sa intre la el in camera, dar placuta de pe usa o tinu la distanta. “Ce naiba? De ce nu vrea sa fie deranjat? Oare de toata lumea? Voi veni mai tarziu.” Cu toate astea, ceva nu era in regula, o simtea si ea. O neliniste nefireasca se instala in sufletul ei. Isi vazu de treburile ei si se hotara in sinea ei sa revina mai tarziu. Chiar daca muncea din greu sa-si duca responsabilitatile pe care le avea la bun sfarsit, o greutate o apasa pe inima. Ofta din te miri ce si privea in jurul ei nelinistita cautand parca ceva. Pe seara se abatu spre camera lui Joon. Aceeasi placuta o tinu la distanta. Cu toate astea hotara sa stea sa astepte. Isi terminase treburile si acum ar fi trebuit sa se duca la odihna. Se asezase intr-un loc cat mai retras sa nu fie observata foarte usor. Atipi asteptand, dar la prima miscare pe holul intunecat, se trezi si privi atenta sa poata vedea ceea ce se intampla acolo. I se paru ciudat ca il zari pe medicul casei intrand agitat in camera lui Joon, fara sa bata la usa ca si cum nu era nimeni acolo. Dupa cateva minute aparu si patronul, care mergea cu grija sa nu fie auzit si intra de asemeni in aceeasi camera. De curiozitate Jeanee se strecura cu grija pana la usa si o deschise incet, doar cat sa poata auzi ceea ce vorbeau cei din camera.

- Ce spui doctore? E vreo sansa sa isi revina? Ce naiba are? Ai zis ca nu este nimic grav. Atunci de ce nu se trezeste? Sa ma astept la ceva mai grav?

- Nu stiu ce sa spun. Am facut tot posibilul. Si dupa tot consultul nu pare sa aiba vreo problema. Chiar nu stiu de ce nu se trezeste. Poate ca…

- Ca ce? Zi doctore o data nu ma mai fierbe. E vorba de toata afacerea noastra. O moarte ar pune capat business-ului nostru, ai inteles? Si tu si eu vom ramane muritori de foame. Fa ce stii si trezeste-l. Apoi o sa-l trimitem repede de aici si asa scapam cu fata curata. Eu plec. Mai stai putin si vezi ce poti face. Apoi Dumnezeu cu mila. Cred ca toata noaptea ma voi ruga pentru sanatatea lui.

- O sa ma mai uit un pic la el si apoi voi pleca. Jeanee abia avu timp sa se ascunda, cand patronul iesi grabit din camera. Pleca grabit si ingrijorat. Medicul se mai invarti putin, apoi suspina a neputinta si parasi si el camera. Trase usa, dar nu o incuie. Nu avea motive sa o incuie. Era mai bine sa fie deschisa, se putea ajunge mai usor la pacient. Oricum peste cateva ore va reveni sa-l vada din nou. Cu inima in gat, mai ca se prabusi si ea. Culoarea palida a obrazului lui te trimetea cu gandul la cineva care nu mai are mult de trait. Durerea care era imprimata pe fata lui o izbi direct in fata atunci cand se aplecase sa-i asculte respiratia, sau bataile inimii. Inlemni cand ii vazu fata atat de mult iubita, plina de durere si lipsita de viata. Ii lua obrajii in palme si il mangaie usor. Incerca sa-l faca sa se trezeasca, dar corpul lui se impotrivea cu putere.

- Doamne, asta este pedeapsa pe care mi-o dai? Asta este pedeapsa sa il pierd pe Joon? De ce? Cu ce a gresit el? Eu…eu sunt vinovata. Ia-ma pe mine Doamne. Incepu sa planga dupa ce il sarutase si el nu daduse nici un semn de trezire. Mai incerca o data. De data asta lacrimile ii siroiau fara incetare si se prelingeau pe obrazul palid al lui Joon.

- Te iubesc Joon. Trezeste-te. Te vreau langa mine. Daca ti se intampla ceva eu cum mai traiesc? Jur ca nu te voi parasi niciodata. Vreau sa ne casatorim. Trezeste-te. Iubitule….iubitule. Plangea si cu pumnii micuti il lovea in piept pe Joon. Isi lasa capul pe pieptul lui plangand acum in hohote. Oare ce a fost in capul meu? Oare de ce te-am alungat? Si ce daca nu renunti la nimic pentru mine? Voi renunta eu la tot pentru tine. Te rog sa te trezesti, ma auzi? Iubitule, iubitule, dragostea mea, vino din nou la mine. Joon deschise ochii si o clipa nu isi aduse aminte unde era. Apoi o vazu pe Jeanee si incet isi aduse aminte de tot. O mana isi ridica incet si o mangaie pe suvitele rebele, incercand sa ii aline durerea fetei.

- Oh, ce zgomotos. Ce naiba faci aici de nu ma lasi sa dorm? Intreba zambind dulce Joon.

- Oh, iubitule, te-ai trezit? Te simti bine? Unde te doare, cum te pot ajuta?

- Incet, vorbeste incet, mai incet, daca nu vrei sa trezesti pe toata lumea.

- Da, da ai dreptate. Ma duc dupa medic acum. Dadu sa se ridice dar mana lui Joon o retinu la pieptul lui.

- Nu pleca. Inca un pic ramai langa mine.

- Nu iti face griji. Asta nu se va mai intampla. Chiar daca tu nu ma vei dori langa tine, eu te voi urma oriunde vei merge.

- Sa inteleg…

- Da. Am fost o proasta. Am crezut ca daca te iubesc, trebuie sa iti dau drumul. Dar…M-am razgandit. Am decis…

- Oh nu. Daca imi dai o veste proasta sunt in stare sa si mor chiar acum sa stii.

- Daca vreau sa ne casatorim este o veste proasta, nu am ce-ti face. Va trebuie sa ma suporti toata viata.

- Ce ai spus acum? Intreba neincrezator Joon.

- Nu mai este loc de razgandit sa sti. Te vei casatori cu mine cat de curand.

- Jeanee!!! Saranghae!!!!

-