DESTINY

Azi era o zi buna sa te trezesti dupa o lunga boala. Joon se uita in jurul lui. Nimic nu ii era cunoscut. Camera austera, plina de aparate medicale iti dadea usoare frisoane pe sirea spinarii. Din cand in cand se auzea un tiuit facut de masinariile acelea infernale. “Ce naiba caut eu aici? De ce sunt eu aici?” Trecu ceva vreme si sesiza o miscare in camera. O asistenta destul de draguta se apropie si ii zambi. “Cum te simti azi? Il intreba si ii mangaie un ciuf de par care se pare ca nu asculta de nici o regula. Ii regla perfuzia, se uita din nou la aparate si isi nota ceva pe o fisa. Ii arunca din nou un zambet mortal (cel putin asa dorea ea sa fie) si iesi in liniste din camera. Joon se uita cu disperare dupa ea si incerca sa o opreasca strigand-o. “De ce nu ma aude? De ce? O fi ceva in neregula cu mine?” Razele soarelui care se strecurasera printre jaluzelele lasate ii incalzeau partea corpului pe care acestea cadeau. Ii placea caldura lor. Si totusi? Ce naiba se intampla? Nu isi aducea deloc aminte sa fi fost bolnav si sa fie nevoie sa fie spitalizat. Bora prietena lui…. Chiar, de ce nu era aici cu el? Trecu multa vreme, timp in care alte asistente intrasera si controlasera aparatele, perfuzia si apoi plecara fara sa ii dea prea multa atentie. Incerca fara success sa se miste. Nu intelegea de ce nu putea sa-si miste nici macar un deget. Aceasta situatie era insuportabila. Doar ochii putea sa si-i miste in cap si acestia nu prea mult.

Cu trei ani in urma….

- La inceput am crezut ca este doar o extravaganta din partea ta, il certa suparata Bora (o femeie exceptional de frumoasa), dar vad ca tu ai facut o adevarata pasiune pentru motocicleta asta. Am crezut ca e o fita de moment, dar vad ca ai lungit-o inexplicabil de mult. Joonki sa stii ca nu imi place asa ceva. Pentru un tip super bogat, frumos si destept nu inteleg pasiunea asta stupida. Nu puteai sa ai si tu un hobby mai elevat? Sa colectionezi timbre, monede sau tablouri? Erau mai aproape de statutul tau social. Vazandu-l ca se innegura la fata, Bora se duse catre el si il cuprinse sensual in brate, incercand sa-i abata atentia catre fiinta ei care emana un erotism pur in fiecare miscare pe care o facea. Reusi cu success sa il faca sa zambeasca. O cuprinse plin de dorinta in bratele lui puternice si o stranse la pieptul lui, plin de posesiune. Era fericit ca aceasta fiinta magnifica ii apartinea. Se luptase din greu cu multimea de pretendenti si intr-un final castigase detasat. Nu stia daca o iubea, dar simtul posesiunii era puternic. Competitia fusese acerba, dar statutul lui social isi pusese amprenta la final. Bora ii apartinea. Deja se pregateau de nunta si de toate celalalte. Tatal sau ii lasase compania pe mainile lui care in timp devenisera foarte pricepute. Avea toata increderea ca va face un lucru bun la conducere, asa ca se retrasese si ii lasase mana libera primului lui nascut. Chiar daca cel de al doilea fiu avea si el anumite abilitati, totusi opta pentru Joonki care era mai omenos, mai milos, mai darnic. Nu era atat de avid dupa castig cat era Pan Seok cel de al doilea fiu. Si Pan Seok dorise mana Borei, dar aceasta il acceptase in jurul ei doar pentru ca era fratele lui Joon, nicidecum ca unul care voia sa se insoare cu ea. Ea era atrasa iremediabil de calmul, frumosul, inimosul Joon. Era invidioasa pe orice ii capta atentia lui Joon. Nu ii placea ca el putea sa aibe pasiuni care o tineau departe de el. Ar fi fost in stare sa stea langa el si sa respire si aerul pe care acesta il expira. Stia ca facuse o pasiune dementa pentru el, dar nu mai putea da inapoi. Era prinsa definitiv in vraja ochilor si a zambetului lui. Plansese mult din cauza lui. Fusese nefericita, dar cu timpul reusise sa ii capteze atentia si spiritul de competitie il insufletise la final. Ca oricarui pradator, vanatoarea il motivase si dorinta de a castiga isi spusese ultimul cuvant. Bora era ca o papusa de portelan. Parea fragila, incantatoare. Nevoia de a o proteja se nascuse firesc in fiinta lui calda. Iar ea a intuit ca avea mai multe puncte de castigat facand pe firava, incat exagera cateodata.

- Iubito, ai venit, se intoarse el nevinovat catre Bora, mangaind marginea lucioasa a motocicletei, aproape cu tandrete.

- Sa stii ca sunt geloasa. Toata ziua esti cu motorul. Il iubesti mai mult decat pe mine? Intreba Bora facand pe suparata si punand bot.

- Iubito! Stii doar ca nimic nu te poate inlocui. Tu esti soarele meu, viata mea. Hai vino sa ma saruti, ii spuse si intinse bratele spre ea. Bora se topea mereu cand auzea cuvinte mestesugite din partea lui. Era fericita, dar nu voia sa cedeze asa de usor. Nu voia ca Joongi sa se sature prea repede de ea. Trebuia sa faca din cand in cand pe inabordabila. Asa ca il lasa cu bratele intinse catre ea, facandu-se ca nu observa. Incerca fara succes sa para suparata, dar supararea disparuse la primele cuvinte ale lui Joon.

- Ei hai nu mai fi suparata. Azi sunt al tau toata ziua.

- Sigur? Il intreba, cand il cuprinse in brate si se lasa imbratisata si ea. Nu poti sa iti retragi cuvintele. Da?

- Ai fost mintita toata viata? De unde neincrederea asta? Razand Joon o stranse in brate cu grija ca papusa de portelan sa nu se sparga. Zambi si o indeparta usor de el ca sa se poata da jos de pe motocicleta. O batu ca pe un adevarat cal de curse, pe grumaz si o parasi cu parere de rau. Dupa munca extenuanta de la birou ar fi vrut sa fie mai mult timp in compania motorului pe care il adora pur si simplu. Cateodata Bora il sufoca, dar bunatatea inimii lui nu ii dadea voie sa gandeasca rau despre ea. O saruta usor cu grija ca papusa de portelan sa nu se sfarame si o stranse protector in brate. Nu stia daca o iubeste, dar simtea o nevoie acuta sa o protejeze. Plecara impreuna ca Joon sa se schimbe sis a iasa in oras cu cativa prieteni de ai Borei. Joon era pur si simplu in afara discutiilor lor. Ii pareau atat de anosti, de imaturi acesti zisi prieteni, dar pentru ea incerca sa-I suporte cu stoicism. Se plictisea repede, dar Bora parea ca se distreaza copios cu prietenii ei, asa ca statea si el impasibil si lasa sa treaca timpul pur si simplu. Ura multimea din cluburile de noapte unde Bora il tara mereu. Chiar daca nu era un dansator notoriu, ii placea sa se miste, dar muzica data la maxim si inghesuiala din ringul de dans era o incercare mult prea mare pentru el. Ofta usurat cand Bora cadea obosita sau ametita de cocteilurile sofisticate pe care le consuma uneori din curiozitate. Verzi, albastre, rosii…Toate aveau pentru ea ceva magic, care trebuia consumat. Norocul lui era ca asta se intampla destul de rar. Ii impusese totusi cateva limite, care cu greu erau respectate, dar totusi erau. Invatase si el sa nu mai spuna atat de des “Nu”, iar Bora il respecta pentru asta. Se simteau bine impreuna.

- Hai du-te sa faci un dus. Eu te astept cuminte, sau…

- Sau? O intreba Joon curios. Daca ai altceva de facut….

- Nu, voiam doar sa iti dau o mana de ajutor, la dus, zambi Bora nevinovata, clipind des din gene. Chiar daca se pregateau de nunta, intimitatea dintre ei se limitase la imbratisari si sarutari. Nimic mai mult. Poate ca venise timpul sa faca un pas inainte?

- Haide, nu mai fi prostuta. Inca nu m-am ramolit. De ce crezi ca am nevoie de ajutor?

- Off, nu te inteleg de ce ma tii la distanta mereu. Doar ne vom casatori. Alte cupluri déjà au avut parte de….

- Sper ca nu vorbesti serios. Nu vrei sa intri pura in biserica?

- De multe ori stau si ma intreb, daca ma iubesti cu adevarat.

- Ca sa iti dovedesc ca te iubesc, trebuie sa ma culc cu tine? Nu este ca si cum nu te-as dorii. Din contra. Dar asa am ales eu sa te respect. O sa avem o viata intreaga in care sa…

- Nu mai support. Din cauza respectului pe care m-il porti nu am ocazia sa te iubesc cu toata fiinta mea, asa cum imi doresc. Vreau sa simt si sa mangai pielea umerilor tai. Vreau sa vad fiecare muschi pe care acum abia il intuiesc. Am ajuns sa am vise erotice cu tine in fiecare seara. Nu intelegi, cat de mult te doresc?

- Hai nu mai fii copil. Prostuta mica. Stii doar ca te iubesc. O mangaie delicat pe coama parului carliontat. Ma faci nefericit vorbind asa. Bora se rasuci pe calcaie si pleca imbufnata. “Ce naiba? Oare nu ii inspir nici un pic de dorinta? Nu ma vede ca pe o femeie? Oare cum as putea sa-l ademenesc in patul meu? Cand nu obtin ceea ce doresc, ma face sa vreau mai mult ceea ce nu primesc.” Se opri din mers, isi stranse mainile in pumni si izbi cu piciorul in caldaram, iritata la culme. Se uita in urma ei si nervoasa suspina: “trebuie sa il am.” Joon se uita mirat in urma ei, dar nu incerca sa o opreasca. Nici o clipa nu se gandi sa fuga dupa ea. Se gandea la Bora ca la sora lui mai mica. Iubire? Oare cu ce se mananca? Niciodata nu simtise acest sentiment. Pe de o parte se simtea singur si gol, ca acest sentiment ii ramasese inca necunoscut. Oare cu timpul? Dar o iubesc pe Bora. Imi doresc sa o protejez, sa o strang in brate. Recunoscu in sinea lui ca si in momentul in care o saruta, sarutul lui nu avea pasiunea unui indragostit. Bora nu reusea sa ii trezeasca simturile, sau mai bine zis animalul din el. Simtul de posesiune exista este adevarat, dar asa simtea pentru oricare lucru care ii apartinea. Nu intelegea nici el de ce era atat de rece si protocolar cu ea. Ar fi putut de mii de ori sa se culce cu ea dar….Cand se va casatori cu ea, atunci. Dar pana atunci nimic?....Il sun ape fratele lui intrebandu-l daca vrea sa bea ceva cu el. Simtea nevoia de o tarie si lui nu ii placea sa bea singur.Incerca sa mai diminueze raceala dintre ei, invitandu-l sa isi petreaca timpul impreuna. Stia ca de mic Pan Seok ii invidia orice miscare facea. Joon se simtea atat de singur cand Pan Seok isi manifest ape fat aura si invidia care il macinau. Erau atat de palpabile.

- De ce m-ai chemat asa de urgent? Il intreba Pan Seok, asezandu-se pe scaunul inalt de la bar.

- Nu pot intelege femeile deloc. Tu cum te descurci cu ele fratioare?

- Sa inteleg ca iar te-ai certat cu Bora? Daca nu o iubesti de ce nu o eliberezi? Las-o sa gaseasca un barbat mai….

- Mai bun? Asta vrei sa spui? De ce crezi tu ca eu nu sunt bun pentru ea? Pentru ca ma urasti?

- Ce vrei sa spui? Il intreba balbaindu-se Pan Seok. Nu inteleg. Nu am spus asa ceva, batu in retragere Pan Seok.

 - Nu ai spus dar stiu ce gandesti. Esti atat de transparent….

- M-ai chemat aici ca sa ne certam? Se ridica brusc Pan Seok de pe scaun.

- Stai jos si nu mai fi tafnos. Nu am putere sa ma cert si cu tine. Lasa-ma sa iti torn o bautura. Dup ace ii umplu paharul ii facu semn sa bea. Pan Seok asculta si dadu paharul peste cap dintr-o singura miscare apoi s-il umplu din nou singur.

- Nu stiu cum sa iti raspund la prima  intrebare. Cred ca nici macar nu trebuie sa le intelegi. Trebuie sa le lasi sa isi faca singure de cap. Da-le bani, libertate si cred ca apoi le vei avea la picioarele tale.

- Nu cred ca, cunosti destul de mult femeile. Bora este atat de diferita. Nu vrea sa astepte pana la nunta. Vrea sa se culce cu mine.

- Cee? Cum e posibil asa ceva? Si tu? Tu? Ai facut-o?

- Vad ca nu ma cunosti deloc. Cand m-am aruncat eu cu capul inainte in vreo relatie? Bineinteles ca nu. Dar ea a luat-o ca pe un afront. S-a suparat. A plecat suparata acasa. Nu asta am vrut eu.

- Dar, apropo. Tu? Tu nu esti atras deloc de ea? Nu ai vrea sa o bagi in patul tau cat mai repede? Daca as fi eu…

- Hei! Nu fi porc. Nu uita ca inca este femeia cu care ma voi casatori. Imi pare rau ca am deschis discutia asta cu tine. Stiu doar ca si tu te simti atras de ea. Imi pare rau.

- De ce iti pare rau? De mine sau de Bora?

- De amandoi. Sincer. Nu am vrut sa ranesc pe nimeni. Dar ea m-a ales pe mine. Stiu ca este o scuza, dar …asa a fost sa fie. Pe Bora o ador, o vreau in preajma mea, dar parca sentimentele mele sunt de natura filiala mai mult. Vreau sa o protejez, dar nu ca pe sotia mea ci ca pe copilul meu. Ha, ha. Cred ca m-am imbatat déjà. Spun numai prostii. Pan Seok il privea tacut, dar ochii ii straluceau ciudat, parca a satisfactie, sau asa i se paru lui Joon. Bau inca un pahar, apoi se ridica si pleca fara un cuvant lasandu-l pe Pan Seok singur.

- Platesc eu azi. Tu poti sa stai cat vrei. Am plecat. Flutura din mana si pleca impleticindu-se usor. Cand nu mai era in raza privirilor lui Pan Seok, isi indrepta tinuta si spatele, apoi chema un sofer sa il duca acasa. Chiar daca bause nu voia sa conduca el. Trebuia sa se gandeasca la el, la Bora, la Pan Seok…..

-  Il urasc. Chiar daca este fratele meu il urasc. Tata, chiar si mama l-au vazut numai pe el. Totul a fost pentru el. Compania, iubirea parintilor si chiar si fata pe care o iubesc. Toate sunt ale lui. Daca as putea…”Pan Seok habar nu are cat de mult il invidiez. Ce mare scofala sa fi primul nascut? Trebuie sa asculti de dogme, trebuie sa te supui celor batrani. Nu poti face niciodata ceea ce iti doresti. Mereu mi-am dorit sa fiu actor, dar totul a ramas doar un vis. Am vrut sa iubesc fara constrangeri, dar casatoria mi s-a impus de catre cei batrani. As da locul meu pentru viata pe care Pan Seok o traieste. I-as da tot, numai sa am libertatea de a alege ce vreau sa fac cu viata mea. Daca ar stii, poate nu m-ar mai ura atat de mult. Mi-ar fi placut sa fim mai apropiati, dar….nu stiu cu cine seaman atat de disperat sa aibe tot ce am eu. Poate intr-o zi ii voi propune sa… Ei dar vorbesc déjà prostii. Sigur m-am imbatat. Daca ar fi sa ma mai nasc o data, nu mi-as dori sa fiu primul nascut. Vreau sa traiesc pentru mine. Chiar daca era un pic ametit, tot a ajuns cu bine la apartamentul lui. Deschise usa si se lasa jos langa tocul usii, fara nici o vlaga. Dupa un timp se tara la propri in baie unde isi arunca hainele de pe el si dadu drumul apei sa curga cu putere. In cateva secunde baia se umplu de aburii apei fierbinti. Incet potrivi apa si facu un dus, mai bine zis lasa apa sa curga pe corpul lui plin de forme ispititoare. Un moment zambi. Un gand fugar il facu sa zambeasca usor. Isi baga mainile prin parul ud si il ciufuli. Se destinse incet, de la apa care parca ii lua toate greutatile cu ea. Simtea cum pielea lui se relaxeaza usor. O sapuni cu gelul de dus care mirosea a avocado si a menta. O senzatie racoroasa ii deschise porii si il detensiona de toate problemele. Urma samponul pentru par. Isi sampona parul indelung masand totodata si pielea capului. Se elibera de stres si se relaxa imediat. Mai lasa sa curga apa pe pielea lui ceva vreme si apoi se retrase in dormitor, invelit doar cu un prosop in talie. Se arunca pe patul nedesfacut si adormi instant. Era atat de obosit. Cateva ore cel putin va dormi fara vise, apoi….

- Bora, nu inteleg ce naiba ai vazut la Joon? Cu ce este el mai presus decat mine? Intreba Pan Seok nervos, pe superba femeie care intra in barul unde il lasase Joon. Ii umplu si fetei un pahar cu tarie si se uita concentrat la ea.

- Nu ai sa intelegi niciodata. El…el e total opusul meu. Cu el simt ca ma completez. Chiar daca la inceput a fost doar dorinta parintilor mei, cu timpul am ajuns sa-l cunosc un pic. Ma face fericita simpla prezenta a lui. Cred ca am ajuns sa-l iubesc.

- Dar eu? Eu ce sunt pentru tine?

- Tu? Esti prietenul meu cel mai bun. Tu esti umarul pe care pot sa plang. Esti colacul de salvare. Esti aici cand am nevoie de tine. Ce poti cere mai mult?

- Tu nu intelegi Bora. Eu….eu chiar…

- Te rog sa nu mai spui nimic, va fi foarte rau pentru prietenia noastra. Nu vreau sa te pierd, iar pe Joon simt ca il iubesc din ce in ce mai mult. Ii simt lipsa cand nu este langa mine. Il doresc chiar si atunci cand sta alaturi de mine. Imi este un dor profund cand sta doar langa mine. El da sens vietii mele.

- Taci. Te rog nu mai spune asa ceva. Nu mai suport. Il urasc, il urasc. Doresc sa moara cat mai repede.

- Nu pot sa cred ce spui. Tu…tu nu esti asa. Tu esti bun, bland. Te cred mai presus de invidie. Ma dezamagesti si ma intristezi. Ce te-a facut sa te schimbi asa? Ma faci nefericita. Te rog sa nu ma sperii asa. Revino la mine asa cum te stiu eu. Bau cu sete paharul cu tarie care astepta cuminte pe bar. Il bau si apoi isi mai umplu inca unul pe care il goli la fel de repede ca pe primul. Se vedea ca era suparata. Ar fi vrut ca discutia care avea loc sa nu se fi intamplat niciodata. Voia sa se imbete, sa uite cuvintele grele ale lui Pan Seok. Cuvintele acelea au durut-o cel mai mult. Mai bine zis au ranit-o profund. De acum in colo il va privi pe Pan Seok dintr-o alta perspectiva. Incepu sa ii fie frica de el. Il ura prea vizibil pe Joon. De ce? De ce? Nu credea deloc ce ea era unul dintre motive. I se parea nefiresc. De ce a trebuit sa ii spuna toate astea? De ce a bulversat-o in asa hal? Inima ei incetase sa bata pentru cateva clipe cand Pan Seok ii spusese ca isi uraste fratele. De ce? De ce? Dezamagita dadu se plece din bar, dar picioarele nu o ascultara si se sprijini greu de Pan Seok cand se dadu jos de pe scaunul inalt de bar. Chiar daca o privi ciudat, acesta tot o ajuta sa ajunga la masina care o astepta. Bora ar fi vrut sa il respinga, sa ii respinga ajutorul dar corpul ii era moale ca o carpa si nu era in stare sa opuna rezistenta, asa ca se lasa condusa de el. Maine, maine avea sa discute din nou cu el. Va intelege, era sigura. Maine….Masina pleca in tromba iar Pan Seok ramase cateva clipe privind in urma ei. Se simtea descatusat. Reusise sa spuna tot ce gandea, adica aproape tot. Sufletul lui se simtea mai usor si parca si ura ii disparuse complet. Acum statea si se gandea doar la Bora, pe care ar fi vrut sa o stranga in brate, sa-i puna capul pe pieptul lui si sa o imbratiseze. De ce naiba se indragostise asa? De fapt el se indragostise de ea inaintea tuturor. O iubea de mult in tacere, dar cateodata ar fi vrut sa ii spuna tot ceea ce simtea pentru ea sis a isi elibereze inima. De ce trebuise ca Bora sa se indragosteasca de fratele lui? Asta era ultima picatura din pahar. Ura ii ineca ratiunea si isi dorea ca Joon sa dispara din fata tuturor, sa ii dea si lui locul pe care il merita. Locul care era al lui. De ce trebuise ca Joon sa aibe totul? Nu suporta ca Bora sa fie ultima bomboana care sa ii apartina lui Joon.

Pentru Joon incepu o noua zi in camera plina de aparate. Privi neputincios la asistentele care ii controlau si ii schimbau perfuzia. Ura neputinta de a se misca. Cu toate astez era multumit ca incepea sa simta cate ceva. Caldura razelor de soare, briza vantului care adia prin geamul intredeschis…Simtea pana si mangaierea asistentei care il placea. Era multumit ca putea auzi ce se intampla in jurul lui. “Incet, incet va fi bine.” O vazu pe Bora, frumoasa ca intotdeauna, imbracata dupa ultima moda, plina de bijuterii, mereu pedanta si atenta la ea, la imaginea ei. Venise insotita de Pan Seok. Acesta nici macar nu se uita spre el. O privea doar pe ea si era atent doar la ea. Se parea ca cei doi se simt bine impreuna. Joon chiar banui ca acestia erau destul de intimi. Ceva din gesturile si miscarile lor ii confirma asta. Sa nu mai vorbim de privirile avide ale fratelui sau. Parca o consuma de vie pe Bora, iar ea…ea era constienta ca era central atentiei lui. Se apropiara de patul lui si Bora il mangaie usor pe frunte, ii sterse sudoarea de pe fata si intreba asistenta de starea lui de sanatate.

- Vreo noutate? Intreba asistenta care tocmai intra sa-si faca rondul.

- Inca nu. Se pare totusi ca analizele i-au iesit bune si toata lumea spera la inbunatatirea  starii lui. A prins ceva culoare in obraji si asta este un semn bun.

- Multumesc pentru munca depusa. Sper ca voi fi prima persoana pe care sa o anuntati de starea lui. Da? Va multumesc inca o data. Dragule mergem? Il intreba pe Pan Seok si il lua usor de brat, iesind amandoi din salon. “ Ce naiba? Astia doi s-au casatorit? Sau ce? Cum de ii spune dragule? Of cred ca este un vis. Trebuie sa ma trezesc cat mai repede.” Incerca din nou sa-si miste degetele mainii si parca, parca reusi un pic. “Incet, incet. Trebuie sa imi revin.” Asistenta care ii vorbea mereu sosi si ii spala mainile si picioarele, apoiii desfacu bluza de pijama si ii curate pielea cu un burete ud cu apa calduta. Il intoarse usor si continua sa-i stearga spatele. Cand aceasta se apropie de pantalonii de pijama, Joon facu o miscare de retragere uimind-o pe aceasta. Se uita imediat in ochii lui care parca ii vorbeau. Vazu in ei jena care il cuprinsese pe Joon si atunci ea se retrase incet. Il maingaie usor pe mana si suna din butonul de urgenta. O armata de oameni imbracati in alb si albastru intrara in salon. Il supusera la diverse teste si se pare ca erau destul de multumiti de rezultate.

- In curand se va trezi si vom putea comunica mai usor. Sa fi-ti cu ochii pe el. Orice va atrage atentia, va rog sa chemati medicii. Trebuie tinut sub observatie. Inca nu trebuie sa ii anuntati familia. Cand vom fi siguri, abia atunci. Nu trebuie sa le dam false sperante. Incet, incat franturi de amintiri, ca niste flashuri apareau in mintea lui Joon. Cioburi disparate de amintiri isi faceau loc in mintea lui. Revazu motocicleta lui draga, costumul pe care il imbraca cand mergea cu ea. Revazu rochia de mireasa a Borei si apoi flash-ul unui aparat de fotografiat. Vazu dosare insirate pe biroul lui, un plic ciudat nedesfacut, care nu avea nici o adresa sau expeditor pe el. Isi revazu parintii la masa, laolalta cu prieteni si cu voie buna. Auzea pana si muzica din acel loc. Incepu sa-l doara capul si isi ridica mana sa-si maseze fruntea. Avea o durere cumplita la cap. Capul ii era infasurat cu bandaj. Nu intelegea de ce. Se ridica incet in sus pe perna cu multa grija. Ameti imediat de la miscarile acelea. Se intinse epuizat inapoi pe perna. Sesizand o miscare in salon, intoarse privirea.

- Te rog, spuse si ridica mana in semn de ajutor.

- Omo, omo. Asistenta se repezi la buton si suna indelung, apoi se apropie de Joon si il ajuta sa se ridice in pat sis a stea mai comod. Iarasi armata de doctori si asistente dadura iama in salon. Il intoarsera pe toate partile, ii ciocanisera diverse locuri din corp, il palpasera si ii ascultara inima, apoi se retrasera multumiti.

- Puteti sa-I anuntati familia. Chiar daca inca nu isi adduce aminte chiar de tot, cu timpul memoria ii va reveni treptat.Oricum totul decurge normal. Ce a fost mai rau a trecut.

- De ce?...intreba Joon asistenta care se misca neancetat in jurul lui. De ce sunt aici? De cat timp sunt in starea asta? Ce naiba am facut de sunt asa, aici, acum?

- Ati avut un accident cu motocicleta. Atat stiu. Amanunte puteti afla de la rudele dumneavoastrz. Oricum ei trebuie sa apara din clipa in clipa. Sunteti de trei ani in acest salon si nu a existat zi sa nu ma rog sa va reveniti. Daca ati reusit asta inseamna ca sunteti un om bun si Dumnezeu a avut grija de dumneavoastra. Acum nu trebuie sa va obositi prea tare. Incet, incet o sa reveniti la ce ati fost o data. Il lasa singur, dup ace ii aseza din nou perna si ii ridica un pic patul. Dupa un timp usa se deschise cu putere si Bora navali in salon cu fata rosie de emotie, tremurand toata. Pan Seok o urma indeaproape, evitand contactul cu ochii intrebatori ai lui Joon. Bora se arunca la propriu pe patul lui Joon, care nu mai era conectat la nici un aparat si arata aproape normal.

- Ti-am spus mereu ca nenorocita aia o sa-ti vina de hac. Nu m-ai ascultat deloc.

- Bora…te rog…nu pot respire, incerca Joon sa o indeparteze de langa el. Imi pare bine ca te vad Pan Seok, esti bine? Ma bucur ca traiesc si pot sa va vad pe amandoi. Mi-a fost dor de voi.

- Mda si noi am fost ingrijorati de tine. Frate au trecut trei ani. Nu am crezut ca iti vei mai reveni. Bine ai revenit printre noi. Sa stii ca s-au intamplat multe in acesti ani.

- Sunt convins, vorbi resemnat Joon. Era si normal sa fie multe schimbari. Sper ca ai condus compania bine.

- Da mi-am dat toata silinta. Sper sa fii multumit. Acum ca ti-ai revenit, ti-o voi inapoia cat de curand.

- Nu te grabi. Inca sunt un om bolnav, iar daca tut e-ai descurcat bine, nu vad nici un motiv sa nu continui ceea ce faci. Acum nu am intentia sa preiau nici o functie nicaieri. Fii linistit. Nu iti voi lua inapoi nimic.

- Nu…nu te inteleg. Oricum e prea devreme sa vorbim de companie. Esti inca un om bolnav. Sper sa iti revi cat mai repede. Pan Seok nu stia de ce inima lui se simtea usurata afland ca Joon nu are nici un gand cu compania. Ambitia lui se linisti un pic si parca simti un pic de afectiune pentru fratele lui, chiar compatimire. Mai avea un hop si asta era legat de Bora. Trebuia sa-I spuna si despre ea, dar nu chiar acum. O privea pe Bora cum il strangea in brate pe fratele lui, dar nu mai simtea ura sau teama. Stia ca Bora ii apartine. Nu se mai temea de nimic. Avea tot ce isi dories in viata. Viata fratelui sau. Nimic nu se va mai schimba acum, mai ales daca Joon nu avea dorinta de a redobandi tot ceea ce pierduse. Era pentru prima data cand il privea pe Joon cu mila si il compatimea. Ii privea chipul senin si ii era mila de loviturile pe care le va incasa incet, incet. Bora sfarsi prin a-i aseza perna de sub cap si de a-l inveli. Ii mangaie chipul frumos si suspina fara sa vrea. Ii ciufuli parul mult prea lung, care ii cadea pe fata si facu doi pasi in spate, cuminte, asteptand ca cerul sa se prabuseasca peste ea. Nu era timpul acum si nici locul sa-I faca confesiuni lui Joon. Aveau inainte tot timpul din lume. Stia ca Joon va sfarsi prin a o ierta si va merge inainte.

- Acum ca m-ati vazut, plecati acasa. Stati linistiti. O sa avem timp sa vorbim alta data. Acum…sunt oboist. Voi dormi un pic. A, da. Pan Seok pot primi si eu un laptop, un telefon mobil si agenda mea de contacte? O sa incerc sa-mi reamintesc ce mi s-a intamplat. Hai plecati si nu ma uita cu ce te-am rugat da?

- Da desigur, maine le vei avea. Tot ce ti-ai dorit. Hai Bora, hai sa mergem, spuse si o apuca de mana. O trase afara din salon, dupa el. Ceva din gestul asta il facu pe Joon sa se gandeasca ca nu era prima data cand se intampla asa ceva. Il vazu foarte natural si parca exersat foarte mult timp. Ofta, dar culmea. Nu ii paru rau. Se resemna ciudat de repede, aproape ca se minuna si el. Dar isi spuse ca trecusera trei ani. Era ceva firesc sa se intample asa ceva. Totul era asa cum trebiua sa fie. Isi dories viata lui Pan Seok. Accidentul lui il propulsase pe acesta pe primul loc si totulcazuse pe mainile fratelui mai mic. Zambi usor si adormi linistit. Zambetul ii starui multa vreme pe buze.

- De ce esti atat de nesabuit? Il intreba Bora pe Pan Seok. Nu crezi ca Joon poate banui ceva? Nu trebuie sa-l socam. Abia si-a revenit.

- Am facut ceva rau? Am omorat pe cineva? Iubito au trecut trei ani. Crezi ca Joon se astepta la tine s ail astepti? Crezi ca el nu intelege? Cred ca la ora asta nu il mai socheaza nimic. E multumit ca traieste. Asta cel putin am citit eu pe fata lui. Iar tu cred ca esti ultima lui problema.

- Iubitule, oare asa sa fie? Crezi ca ma va ierta vreodata? Nu puteam s ail astept trei ani. Parintii mei nu ar fi fost de accord si …sit u erai acolo, asa ca….

-        - Nu trebuie sa te justifici in fata mea. Stai linistita. Totul va fi bine. Totul va decurge normal. Hai nu mai fi speriata, ii zise si o cuprinse in brate, incercand sa o linisteasca. Totul va fi bine. Culmea acum nu il mai urasc. Imi este mila de el. Cine stie cum va suporta realitatea. Il stiu destul de puternic. O sa am grija de el. Ai sa vezi. Il voi ajuta. Da dragule asta sa faci. Datorita lui suntem impreuna sti asta nu? Va intelege si ne va ierta pe amandoi. O sa fie bine. Chiar daca inima lui il impunsese cand observa schimbarea la cei doi, totusi nu era suparat. Simtea o usurare. O liniste sufleteasca. Parca toate se asezasera asa cum trebuia. Pe de alta parte nu mai simtea nici o ostilitate din partea lui Pan Seok si nici senzatia de sufocare pe care o simtise de mult ori in preajma Borei. Cand medicul venii in vizita Joon il ruga sa-i faca un program dur de recuperare. Voia sa plece cat mai repede din spital.Nu ii placea deloc acolo. O perioada muncii din greu sa-si recupereze timpul pierdut. Cu multa durere reusi sa se punape picioare si sa para un om normal. De la accident ramasese cu toate oasele intregi, numai lovitura la cap il tinuse tintuit in pat trei ani de zile. Incet, incet cu mult efort reusi sa revina la omul care era inainte. Acum I se deschisese in viata o noua oportunitate. Voia sa-si schimbe radical stilul de viata. Nu avea de gand sa-I ia compania si nici femeia lui Pan Seok, cu toate ca acesta cand venea la el in vizita parca ar fi calcat pe coji de oua. Ii era tema de decizia lui Joon, dar voia sa-si apere viata cea noua. Prea o simtea ca ii venea ca o manusa. Nu…nu voia sa renunte asa usor. Va lupta. Ziua cand Joon se externa se apropia cu repeziciune.

-        - Te-ai gandit ce vei face de acum in colo? Ce trebuie sa fac cu….

-        - Adica? Il intreba usor iritat Joon.

-        - Trebuie sa pun la punct toate proiectele  companiei si apoi ti-o voi reda, spuse cu glas scazut Pan Seok.

-        - De ce? Nu mai sunt la curent cu nimic si apoi chiar nu imi doresc asa ceva. Acum cand in sfarsit sunt liber, sa ma leg din nou?... Nu, nu, nu. Ramai acolo unde esti. Faci treaba buna, am inteles. De ce sa pleci? Asta iti doresti?

-        - Nu vreau sa plec. Compania a fost visul meu. Acum ca mi l-am implinit imi este greu sa-l parasesc. Pot sa raman macar pe aproape?

- Oare ce nu ai inteles? Am spus ca poti sa o pastrezi sanatos. Nu am nici un gand sa fiu la conducerea ei. O sa ma bucur de libertate  si de dividendele pe care o sa mi le dai.Atat. A….si Bora…

- Ce-I cu Bora? Intreba speriat Pan Seok.

- Se pare ca voi doi sunteti impreuna. Buna treaba. Ai facut sit u un lucru bun in viata ta. Pentru asta iti multumesc.

- Iti bati joc de mine acum? Ce este in neregula cu tine?

- Mi-am venit in simtiri abia acum. Stiam ca tu o placi, sau cel putin asa banuiam. Ma bucur ca nu ai lasat-o balta sa astepte un om care putea sa nu se mai trezeasca niciodata. Si pentru asta iti multumesc. Deci….

- Deci???

- Voi incepe o noua viata. Voi pleca intr-o calatorie si apoi voi decide ce sa fac cu viata mea. Abia atunci. Si nu mai fa figura asta speriata. Sunt sincer. Sa sti ca nute-am urat niciodata in viata mea.Niciodata. Pan Seok ramase mut. Era prea socat sa poata vorbi. Totul se aranjase minunat. Acum te rog sa pleci am lucruri mai importante de facut. Ai inteles? Il intreba si il impinse afara din salon, inchizand usa dupa el. Joon se sprijini cu spatele de usa inchisa, rasufland usurat. “Bun, am rezolvat-o pe asta.” Isi freca mainile fericit si se indrepta spre aparatul de gimnastica care il astepta tacut. O noua serie de exercitii il preocupa si apoi cazu extenuate dar linistit. Acum nu mai simtea nici o presiune nici pe el nici langa. Acum avea timp sa le faca pe toate.Tot,tot ce si-a dorit. Cine stie? Poate va incerca si actoria. Incercarea moarte nu are. Simtea cum azi a renascut. Recuperarea chiar daca a durat ceva timp, macar a fost cu folos, deschizandu-I o alta oportunitate de as trai viata. Voia sa dispara incet din viata celor care pana atunci fusesera considerati familia lui. Voia sa rupa definitiv orice legatura cu aceasta. Voia libertate deplina. Intr-o zi cei care vor veni sa-l vada nu il vor mai gasi. Si iata ca aceea zi veni. Se apuca siscrise mai multe scrisori pe care le lasa in salonul pe care il parasi fara remuscari. Pan Seok primi, in aceeasi zi o scrisoare prin curier in care Joon renunta la tot in favoarea lui. Incerca sa-l sune pe mobil sa-l intrebe ce s-a intamplat, dar deja numarul nu mai era valabil. Se repezi la spital dar acolo salonul era gol si o gramada de scrisori isi asteptau destinatarii. O primi si el pe a lui….OMG! Lacrimile incepura sa-i curga pe obraji si emotionat se aseza pe primul scaun care ii iesi in cale. Cuvinte ca….nu te-am urat niciodata, ma voi gandi la tine, sa fi fericit, ii jucau prin fata ochilor. Abia acum isi dadu seama cat de mult l-a iubit pe fratele lui si nici macar o clipa nu a fost constient de asta. Dupa un timp impaturi scrisoarea si pleca. “Cand voi avea nevoie de ajutor, te voi cauta”, asta ii promisese Joon in scrisoarea pe care o tinea strans in mana. “ Te voi astepta” ii raspunse in gand Pan Seok. Avea destui bani cat sa traiasca timp indelungat cat de cat decent. Momentan asta era ultimul lucru care il interesa. Mai avea destule de vandut, dar momentan nu voia sa se ocupe cu asta. Isi inchiriase o locuinta intr-un cartier marginas din Seoul si incepu sa se pregateasca serios pentru niste auditii de care aflase pe internet. Isi lua cateva ore la niste cursuri de dans, cateva ore de muzica si actorie. Facu tot ceeace crezu de cuviinta ca trebuie sa stie un actor. Era incantat de progreselepe care simtea ca le face. Era determinat si constiincios. Perseverent si minutios cu tot cee ace invata. Stia si era deja pregatitsa primeascasi nereusite, dar nu va ceda atat de usor. Va incerca pana va reusi. Trebuia sa reuseasca. Din cand in cand ca sa se elibereze de stress, se mai plimba cu motocicleta la care nu reusise sa renunte. O tinea intr-un garaj privat. Si din cand in cand mai facea curse cu ea. Nu ii purta pica pentru accident. Stia ca nu mototcicleta fusese de vina ci soferul care se urcase beat la volanul masinii care il lovise. Incercase din rasputeri sa evite bolidul care gonea cu viteza maxima, dar parca il urmarea pe el. Manevra pe care Joon o facu il aduse in fata bolidului care schimbase si el ruta in incercarea evitarii coliziunii. Dar…acum cand se urca pe motor era fericit. Simtea cum vantul ii suiera pe langa casca lui colorata. Era o muzica pe care Joon o adora. Isi schimba si numele in Joon. Nu mai parea atat de rigid. Datorita infatisarii lui, greu ii dadeai treizeci de ani. Capata cateva spoturi publicitare. Chipul lui incepu sa cucereasca incet, incet lumea inconjuratoare. Isi scoase un single si facu un MV pe care il postape internet, unde vizualizarile il pusera in Top 10. Era mandru de ce reusise sa faca, mai ales intr-un timp atat de scurt. Ajunsese cel mai cautat in postarile de pe internet. Ofertele incepura sa curga. Capata mici roluri in cateva mini serii. Era in cautarea unui scenario care sa ii puna in valoare tot ceea ce se putea. Voia sa capete un rol de compozitie, un rol bun. Incet dar sigur se apropia de lumea pe care el a visat-o. Apusul de soare il prinse pe marginea raului Han, cand se odihnea dupa o cursa prin oras cu motorul. Se oprisesa asculte linistea din jurul raului. Adesea venea aici si privea cum soarele se ducea la culcare intr-o mare de culori. Si azi nu era nimic deosebit. In linistea raului se auzi deodata un pleoscait ca si cum ceva a cazut cu putere in apa. In demiurgul zilei zari o mogaldeata care era in apa. Cateva secunde nu se intampla nimic, apoi acea mogaldeata incepu sa se agite frenetic incercand sa se mentina la suprafata apei.

- Hei, striga Joon intrigat. Ce faci acolo? Intreba ridicandu-se in picioare si mergand cat mai aproape de marginea apei. Semnele de disperare incepura sa se rareasca. Incet se asternu tacearea. Joon privi in stanga si in dreapta cautand ajutor. Degeaba. Nimeni in jur. Se precipita spre apa, isi arunca hainele de pe el si pantofii din picioare si se arunca in apele tulburi. Cu greu reusi sa aduca la mal, corpul Acela care nu mai facea nici o miscare. Cu sufletul la gura reusi sa-l traga din apa si incepu sa-l loveasca peste fata, peste piept incercand sa readuca la viata corpul inert. Tocmai cand se hotarase sa faca resurcitare, trupul avu cateva spasme si un suvoi de apa iesi din gura victimei. Cand se uita mai bine Joon vazu ca era o fata cu parul lung incalcit cu matasea broastei. Nu isi dadea seama cum arata. Deja intunericul incepuse sa se astearna, umbre ciudate acopereau pamantul si o ceata densa se ridica deasupra raului. Fata se ridica pe jumatate si il privi cu ciuda pe Joon.

- De ce? De ce? De ce? Incepu sa tipe si sa-I care pumni cu nemiluita lui Joon. Cine esti? Cu ce drept? De ce? Plangea cu durere fata. Acum il prinsese de reverele camasii si il zguduia neincetat.

- Esti nebuna? Ce ai? Ti-am salvat viata si tu acum ce faci? Asta este multumescul tau?

- Cine te crezi? Cine ti-a cerut asta? Eu? Nu. Atunci? De ce? De ce? De ce? De ce nu m-ai lasat sa mor? Nu intelegi? De asta eram acolo, ca sa termin o data cu viata asta de tot rahatul. Nu mai am motive sa traiesc. Nu vreau sa fiu singura pe pamant.

- Tu chia rai o problema, spuse Joon sunand la 112. Dup ace vei primi ajutor o sa fie bine. Ai sa vezi. Crede-ma, stiu ce spun. Si eu am fost fata in fata cu moartea, asa ca stiu ce vorbesc. Acum trebuie sa te potolesti, o sa fie bine.

-        - Ha, asa am spus si eu cand parintii mei m-au parasit amandoi in acelasi timp. Asa am zis cand am ramas fara servici, dar…Cand ceva bun s-a intamplat in viata mea, nici macar nu am realizat asta, deja pierdusem. Cel pentru care mai traiam in lumea asta, a decis ca este prea plictisitor sa traiasca alaturi de o pierzatoare. Alaturi de o fata care nu avea nici un viitor. A plecat si eu….eu nu pot trai fara el. - Inceteaza cu prostiile astea. Ai ramas in viata, inseamna ca ai un scop pe care trebuie sa il indeplinesti. Discutia lor fu intrerupta de sirenele salvarii. Joon facu semn unde trebuiau sa ajunga si imediat se trezira amandoi dusi la urgenta pentru unele testari. Joon explica celor de acolo ce se intamplase si dadu sa plece. Cu toate astea ceva il retinu si se aseza cuminte pe un scaun in sala de asteptare. Nu isi explica nici el de ce era curios. “O sa mai raman ceva vreme pe aici sa vad ce face.” In Hee dormi o buna perioada de timp, apoi isi smulse perfuzia si se ridica cu greutate din pat. Inca ametita de socul cazaturii dar decisa sa termine ce avea de facut, se clatina nesigur spre lift. Cu ultimele puteri intra in lift si apasa butonul pentru acoperis. “ Da si asta este un mod de a murii.” Chiar in momentul in care usile liftului se inchideau, Joon o zari dar prea tarziu. Liftul deja se pusese in miscare, iar Joon ajunsese prea tarziu. Se uita sa vada unde se ducea liftul sic and vazu ca acesta urca se alarma imediat. Lua liftul alaturat si urca si el pe acoperis. In Hee era sleita de puteri. Abia se tara. Ajunsese cu greu aproape de marginea acoperisului. Inca doi pasi si totul se termina. Se chinuia sa incalece parapetul, cand Joon o trase cu putere jos, lovind-o cu brutalitate. Era negru la fata si imaginea asta o infiora pe In Hee.

-        - Inceteaza. Esti nebuna? Doamne ce este cu tine? Unde te trezesti? Cu ce drept vrei sa iti iei viata?

-        - Lasa-ma, se zbatea In Hee, incercand sa scape din stransoarea lui Joon. Lasa-ma. Cine esti? Ce vrei de la mine?

-        - Sunt un om ca toti ceilalti, iar tu ai mari problem cu capul. Fetito esti dusa rau. In loc sa te sperie incercarea de mai devreme, tu o faci din nou? Esti in toate mintile?

-        - Da sunt nebuna. De ce nu lasi nebuna sa duca nebunia la bun sfarsit? Spuse ea plangand, dar incetand sa se mai zbata. Ti-am spus ca nu am motive sa mai traiesc.

-        - Imi doresc sa nu fi auzit acste vorbe niciodata. Tu crezi ca viata ta iti apartine? Nu crezi ca ai avut un scop ca sa te nasti?

-        - Nu stiu, nu stiu plangea fata cu fata in palme. Cu greu o ridica de jos si porni cu ea spre lift tinand-o de umeri si protejand-o.

-        - Nu mai plange. O sa fie bine. Hai acum sa mergem. Iti promit. Dupa un timp Joon auzi.

-        - Apartinatorul lui In Hee? Banui ca despre fata asta era vorba si se ridica ducandu-se la receptie pentru medicatie si nota de plata. O externa si….

-        - Unde stai? O intreba Joon.

-        - Nu am unde sta. Iubitul meu a vandut casa si a fugit cu toti banii. Cei care s-au mutat acolo mi-au aruncatlucrurile in mijlocul drumului. De asta iti spuneam ca nu trebuie sa mai traiesc.

-        - Doar pentru atat? Am doua camera. Vei sta la mine un timp pana reusesti sa te pui pe picioare. Vom gasi o solutie la toate …pe rand.

-        - Adica vom fi doar noi doi? Singuri? Intreba tematoare fata.

-        - Sa nu imi spui ca iti este frica de mine acum. Iti spun sincer, nu ai de ce. In ochii mei nu te vad ca pe o femeie. Scuza-ma, asta e. Stii cumva alta solutie? Hai nu te mai prosti si sa mergem. Apropo eu sunt Joon. Am inteles ca pe tine te cheama In Hee. Nu pot sa spun ca sunt incantat. As minti. Hai ca mai avem multe de facut. Intai trebuie sa-mi recuperez motorul si apoi mai vedem. O lua de mana si o ghida spre o statie de autobus. Chiar daca pe fata o mira gestul lui nu isi retrase mana si il urma cuminte in tacere. Nici nu il auzea pe Joon care vorbea neincetat. Era mirata de Joon. Abia acum putu sa vada cu claritate fata protectorului ei. Era sincer incantata. “Iata si ceva bun in viata mea. Un inger.” Gasira motorul in stare perfecta. Joon il mangaie profund indragostit. In Hee il privea nedumerita, dar nu incerca sa spuna nimic. Se uita vrajita la fata transfigurata a lui Joon. Nu crezuse ca barbatul de langa ea era capabil de atatea sentimente profunde. Era sincer incantata. Inca un plus pe lista de lucruri bune despre Joon.

-        - Hai urca, ii arunca o casca in brate si se urca nerabdator pe motor. Hei ce ai ramas asa? Misca-te. In curand se face dimineata si nu vreau ca spiritele apelorsa ma traga in adancuri, mai ales ca le-am lasat fara un suflet nou, adica fara tine. Fata il privy mirata. Nu intelegea felul acesta de glume, caci banuia ca acest barbat facuse o gluma numai de el inteleasa. Cu toate astea se precipita spre motor impiedicandu-se se redresandu-se imediat. “Va fi bine, va fi bine, isi spunea singura. O incredere oarba o cuprinse cand se sui pe motor alaturi de Joon. Acesta ii lua mainile si le aseza pe mijlocul lui.

-        - Asa sa te tii. Sa nu indraznesti sa imi dai drumul ca este de rau, ai inteles? Sunt responsabil acum pentru viata ta. Pricepi? Daca iti dai drumul ma ranesti pe mine. Ai inteles? Da? Ascultatoare, aproba tacuta din cap si se tinu strans de mijlocul lui Joon.

-        - Imi place de tine, declara Joon cu euforie. Fata ii dadu drumul imediat si era cat pe aici sa o piarda pe drum. He ice faci? Tocmai cand te laudam ca esti ascultatoare, tu..ce naiba faci?

-        - Pai, m-ai speriat. Eu nu te plac, spuse temetoare. Joon casca gura sa spuna ceva si bufni intr-un ras limpede si nestapanit. Doamne. Esi comica rau. Am spus ca imi place de tine ca asculti tot ce iti spun. Ce o fi in capul tau? Nu uita ca ne cunoastem doar de cateva ore. Niciodata nu m-am indragostit la prima vedere. Nu ca aveam de cine sa ma indragostesc. La inceput nici macar nu stiam ca esti fata , baiat… Habar nu aveam. Si cand am constatat ca esti fata, nici atunci nu ai fost cine stie ce. Parul naclait de matasea broastei era tot insirat pe fata ta. Cine naiba crezi ca te-ar fi placut, chiar si pentru o secunda? Eu in nici un caz. Standardele mele sunt mult prea ridicate, spuse razand.

-        - Gata! Inceteaza te rog. Am inteles, am inteles ce vrei sa spui. Daca sunt atat de nesuferita de ce ma tratezi asa de bine? Faci totul sa para o confuzie. Nu ma trata atat de bine pe viitor.

- Ce sa fac? Asa sunt eu. Pana si pe un caine amarat il ajut, darmite un suflet de om. Hai  nu mai fi prostuta si tine-te bine cum ti-am aratat. Lasa prejudecatile si hai sa plecam o data. Sunt obosit. Pentru cineva ca mine, odihna este de baza. Plecara. In Hee nu stia de ce inima ei o luase la goana. Poate din cauza adrenalinei pe care o simtea mergand cu motorul? Poate din cauza ca era tratata cum nu fusese niciodata? Nu stia nici ea. Dar asta era ultimul lucru la care se putea gandi acum. Fara sa-si marturiseasca, se simtea emotionata. Va locui cu acest barbat-inger. Viata ei incepea sa capete un alt sens. Ajunsera dupa putina vreme la locuinta lui Joon. O surprinse placut ordinea si curatenia din casa. Vasele erau curate si straluceau in locul lor, hainele erau aranjate frumos iar in casa nu se zarea pic de praf. Totul stralucea.

-        - Sunt un maniac in privinta curateniei. Daca se poate, as dori ca si tu sa pastrezi la fel. Nu imi plac lucrurile in dezordine, iar mirosul de vase nespalate imi da fiori. Sper ca din punctual asta de vedere sa ne intelegem cat de cat.

-        - O, da. Sper sa fii multumit de mine. Nici macar nu vei stii ca sunt si eu in casa.

-        - A, da. Ar trebui sa mergem la cumparaturi…

-        - Da, dar eu….ingana fata.

-        - Da, da stiu. Dar iti trebuie strictul necesar. Periute, cani, prosoape. Chestii din astea. Lasa ca ma duc eu. Tu ai fi in stare sa nu iei nimic, caci nu ai cu ce. Pana vin inapoi poti folosi astea, spuse si ii aduse un rand de haine curate pe care i le puse in camera pe care i-o cedase. Poti sa te speli, asta daca nu ti-a ajuns baia din raul Han, rase de ea Joon si iesi grabit pe usa. Fata surase fara sa vrea, la gluma lui si se repezi in baie unde un dus fierbinte o remonta imediat. Dupa baie, stomacul ei isi ceru drepturile si se vazu in situatia de a cauta ceva de mancare prin frigider. Ramase placut surprinsa, gasind frigiderul plin cu de toate. Ciuguli cateva fructe si se aseza sa-l astepte pe Joon. Acesta nu intarzie mult. O multime de pachete a adus cu el. Fetii ii lipseau atat de multe… Ii propuse ca a doua zi sa mearga impreuna sa-I cumpere cateva haine. Preocupat sa vorbeasca cu fata, nici macar nu o privea. Scotea din pungile de plastic cumparaturile, neridicand ochii spre aceasta. Privea doar mainile ei fine in plina miscare. Era uimit cat de mici erau, dar sigure. Avea maini ingrijite. Pielea ei stralucea si era mult mai alba decat s-ar fi asteptat. Nu voia nimic de la In Hee, dar un sentiment ciudat isi facea loc in sufletul lui. Cand fata nu se uita la el, Joon o studia vadit interesat. O curiozitate ciudata ii macina gandurile. Acum ca totul in jur se mai calmase putea si Joon sa se uite mai pe indelete la ea. Micuta de statura si subtirica. O miniona cu par lung drept. Imbracata in hainele lui parea si mai micuta. Se scutura vizibil deranjat de tot ceea ce ii trecea prin cap. “De vina este singuratatea mea. Trebuie sa imi fac rost de o prietena cat de curand.” In Hee era in extaz. Din inger nu il scotea pe Joon in mintea ei. I se parea ca tot ceea ce face el este ceva iesit din comun. Incerca de cateva ori sa se ciupeasca. “Nu , nu visez. E real”, isi spunea necontenit incercand timida sa zambeasca atunci cand nu era vazuta.

- Ti-e foame nu? O intreba Joon. Imediat o sa mancam. Vino si ajuta-ma sa pun masa. Daca vom sta impreuna trebuie pastrate niste reguli. 1. O zi fac eu de mancare, o zi tu. La fel si cu toate celelalte treburi ale casei. 2. Fiecare isi spala hainele. 3. Vasele se spala la comun. 4. Pana cand te vei obisnui, cumparaturile le fac eu, apoi fiecare pe rand. Ai inteles? 5. Trebuie pastrata intimitatea fiecaruia. 6. Sunt hipersensibil la zgomote. 7. Nu trebuie sa iti bagi nasul in lucruri care nu te privesc. Ar mai fi destule, dar astea sunt deocamdata urgente. Hai sa facem treaba buna spuse si ii intinse mana pentru a pecetlui acordul lor. Timida In Hee intinse mana pe care Joon o apuca cu fermitate strangand-o usor. Ii retinu mana o secunda mai mult decat era necesar, iar fata se inrosi toata. Isi retrase mana si fugi in camera ei cu inima batand sa-i sparga pieptul. Nu imi spune ca acum esti timida. Pana acum ti-a turuit gura in continuu. “De ce , de ce” o imita Joon cu mult umor. Hai culca-te si stai linistita. De regula sunt un barbat cu toate tiglele pe casa, rational, calm si linistit. Nu se va intampla nici o data nimic. Noapte buna, ii mai spuse si se baga in pat unde adormi imediat. In Hee facea o analiza a zilei care tocmai se termina. De la tentativa esuata de suicid, pana la mutatul in casa unui barbat total necunoscut, dar care i-a salvat viata. Ziua asta i se paruse cea mai lunga zi din viata ei. Nu stia de ce, dar se simtea destul de multumita. Se culca si ea si adormi fara vise. “Voi decide maine….”,asta fu ultimul ei gand inainte ca somnul sa puna stapanire totala pe ea. Cand hotarase sa termine cu viata ei de tot rahatul, isi parasise si locul de munca, lucrurile ei le daduse celor mai saraci ca ea, isi luase adio dupa ce incheiase tot ce era nerezolvat in viata ei. Acum nu mai avea nimic. Era atat de saraca si cu toate astea zambea fara sa isi dea seama. Tot ceea ce se intamplase ii dadea o incredere fantastica. Maine, maine va fi o noua zi. Voi vedea maine ce voi face. In primele zile nici nu iesea din casa. Cand Joon venea acasa, ea intra in camera ei evitandu-l. Joon se simtea frustrat, nu intelegea atitudinea fetei. Cateva zile o lasa in apele ei, darapoi...

- In Hee! O striga Joon cand fata intra in camera ei, atunci cand el tocmai intra pe usa. Fata se intoarse un pic spre el si se opri cu ochii in pamant asteptand sa vada ce ii va spune Joon.

- In Hee! Ce inseamna toate astea? Sunt cumva un ciudat? Am ceva pe fata? Ti-am gresit cu ceva? Vorbeste. Te porti ca si cum ai vazut o fantoma. Am dreptate? Nu inteleg atitudinea ta. Vino sa stam de vorba. Auzi? Aproape ca striga la fata care statea inlemnita in prag. Ca un robot se aseza si incerca sa vorbeasca dar fara success.

- Nu te simti deloc frustrata de nimic? De ce nu incerci sa-mi spui ce te deranjeaza. Pe mine purtarea ta, ma zapaceste, ma bulverseaza si nu pot merge mai departe fara sa spun nimic.

- Pai, eu... eu, incerca timida sa spuna cate ceva.

- Tu ce? Se rasti la ea Joon. Nu ai nici o dorinta? Nu vrei sa faci nimic in viata ta? Spune-mi. Te ascult. Stiu cum este sa nu ai cui sa-i spui ce te doare. Din cauza asta ai luat hotararea sa te sinucizi. Nu era nimeni langa tine care sa te asculte. Care sunt visele tale, ce doresti de la viata, ce dorinte ai, ce pasiuni, ce iti place sa faci?

- Sincer... incepu timida. De cand sunt aici este prima data cand am senzatia ca traiesc, ca ii pasa cuiva de mine. Ieseam din camera mereu pentru ca nu voiam sa te deranjez. Credeam ca daca te voi deranja ma vei goni de langa tine, din viata ta. Stiu ca sunt doar un trecator oarecare pentru tine, dar eu nu sunt asa. Sunt fericita ca nu am murit. Sunt fericita ca m-ai salvat, ca ai fost ingerul meu frumos. Imi place sa citesc, imi place sa scriu, imi place lumea din jurul meu. Sunt atat de fericita incat imi este frica. Frica sa nu ma trezesc din vis. Joon se uita la ea cum turuia continuu si zambea. Nu stia nici el de cand nu mai zambise atat de mult.

- Si eu care credeam ca fugi de mine, spuse razand Joon.

- Cee? De unde iti veni ideea asta?

- Sa nu te mai ascunzi. M-am obisnuit deja cu ideea ca stai in casa cu mine. Ah mi-e foame spuse si se indrepta spre frigider. In Hee ii taie calea si baricada cu bratele intinse drumul catre frigider.

- Nu mai este nimic in frigider. Trebuie sa mergem la cumparaturi. Il lua de brat si il roti spre iesire. Razand de gestul ei indraznet iesi in urma ei. Chiar daca cumparaturile durasera ceva vreme, Joon se simtea bine cu In Hee. Se gandea, ce imagine idilica formau ei doi.

- Hai sa mancam in oras zise In Hee si se aseza in primul cort in care se servea fishcake. Adjumma!!! O sticla de soju aici zise si batu cu palma in masa. Mancara in liniste si baura si sticla de soju, tocmai buna de dezlegat limbile. In Hee se simtea euforica. Un pic ametita, doar un pic.

- Eu... sunt fericita ca am ajuns sa te cunosc. O sa incep sa imi caut ceva de munca. Nu mai pot sta asa in carca ta. Am spus doar ca vom sta pana voi reusi sa gasesc ceva convenabil. Asta o sa dureze ceva.

- O sa vedem ce putem face. Poate te ajut un pic. Nu trebuie sa te grabesti. Nu plec nicaieri. Imi face placere sa stiu ca mai este cineva in casa mea. Stai cat doresti. Din partea mea poti ramne definitiv.

- Bine, dar tu nu ai pe nimeni? O prietena? O iubita? Poate din cauza mea nu poti veni cu ea acasa.

- Prostuto. Nu exista asa ceva. Am avut o prietena acum trei ani dar s-a terminat.

- Sigur?? Nu spui asta ca sa ma faci pe mine sa ma simt bine?

- Dar cine te crezi tu? De ce sa fac asta? Iti spun doar adevarul atat. Hai acasa. Maine trebuie sa ne ocupam de niste probleme urgente spuse si o tara dupa el.

- Maine..., o da, maine bolborosi si ea. A doua zi, o supa de mahmureala trona in mijlocul mesei si In Hee il astepta cu masa pusa. De mult nu mai mancase mancare gatita in casa. Acest sentiment... Ii facu inimasa se infioare. Se aseza tacut si manca cu multa placere micul dejun.

- Wow, a fost delicioasa. Nu stiam ca stii sa gatesti. Si te-ai potrivit perfect gusturilor mele spuse Joon multumind pentru masa.

- Am sa mai gatesc. Pana cand voi gasi ceva de munca, am sa gatesc si am sa fac toate treburile prin casa.

- Nu vreau sa te fortez. Nu trebuie sa o faci.

- Ba da. Ramane asa cum am vorbit. Vii devreme acasa?

- Da. Voi veni devreme spuse si el surprins de raspuns.

- Atunci te voi astepta, spuse fata si se intoarse catre vasele pe care le spala cu spor. Ce cuvinte magice. Joon mergea pe strada si in urechi ii rasuna: “te voi astepta”. In Hee nici macar nu banuia ce furtuna declansase in inima si sufletul lui Joon. “Te voi astepta.” In ziua aceea nu reusi sa se concentreze la nimic. Abia astepta sa plece acasa. “Te voi astepta”, auzea mereu in urechi aceste cuvinte. In Hee nu stia ce semnificatie profunda aveau aceste cuvinte pentru Joon. Se intalni cu Pan Seok intr-o cafenea, dar era vizibil absent la tot ceea ce fratele lui incerca sa ii spuna.

- Ti s-a intamplat ceva bun azi?, il intreba cand Joon era pierdut in visare si zambea usor.

- Da... ma asteapta...

- Hmm? Ce? Te asteapta? Cine? Unde? De ce? Intreba intrigat Pan Seok.

- Ma asteapta acasa. Trebuie sa plec. Ne mai vedem, spuse si pleca fugind vesel. Pan Seok se uita lung dupa el. Nu mai tinea minte de cand nu il mai vazuse atat de fericit. Ridica din umeri si pleca si el spre casa unde era si el asteptat. Zambi in sinea lui si...” oare e indragostit?” isi puse intrebarea atat de firesc. In Hee statea ghemuita intr-un colt cu gandurile plimbandu-se aiurea prin capul ei. Privi spre usa cand auzi zgomotul, dar nu reactiona in nici un fel. Il privi pe Joon, distrata. Il masura din cap pana in picioare cu privirea si apoi o muta intr-un punct fix din tavan, fara sa spuna nici cel mai mic cuvant. Joon o privi nedumerit. Incerca sa ii atraga atentia dar,... fara succes. Deodata In Hee vorbi..

- Stii? Atunci cand m-am aruncat de pe pod...

- De ce aduci in discutie chestia asta? E trecut deja. E uitat.

- Uitat? Eu... eu nu voi uita toata viata. Am vrut sa mor, darapoi pentru o clipa am vrut sa traiesc, sa iubesc, sa fiu mama, sa-mi cresc copiii si sa ii educ. Am vrut sa traiesc o viata normal ca toata lumea. Si am ezitat. Am ezitat in hotararea mea de a murii. Am fost lasa nu-i asa? M-am mintit pe mine insami. De fapt nu voiam sa mor? Oare ce voiam? De ce nu m-ai lasat in pace? De ce? Trebuia sa mor atunci. De ce m-ai facut sa vreau sa traiesc viata asta de tot rahatul? Cine sunt eu? Sunt un nimeni care iti incurca si tie viata. Sunt o piedica in calea ta. Ar trebui sa nu mai fiu lasa si sa plec. Sa plec si sa te eliberez dar...

- Dar? Intreba Joon incet, parca vorbind doar cu el.

- Dar acum vreau... Of Doamne. Trebuie sa plec. Doamne unde sa plec? Cum? Cu ce? Am ajuns dependenta de tine. Te incurc.

- Nu ma incurci si sincer? Si eu sunt dependent de tine. Nu m-am mai simtit atat de liber si de fericit niciodata. Mi-ai dat un motiv sa traiesc. Te rog sa traiesti pentru mine, langa mine, cu mine. Sunt fericit cand stiu ca esti aici si ma astepti. Vin cu nerabdare acasa unde estit u. Astept cu nerabdare sa mananc ceva cu tine la masa. M-am gandit ca poate asa trebuie sa arate o familie adevarata. Sotul sa vina de la munca acasa si sa gaseasca masa pusa, femeia lui toata un suras, sa-l imbratiseze cand intra pe usa, sa zambeasca pur s simplu catre el. Fiind primul nascut am fost crescut diferit de restul lumii. Aveam atatea de protejat. Nu aveam voie sa zambesc asa cum fac acum. Eram nefericit. Daca nu as fi avut  accidental, acum traiam o viata inchistata si monotona. Asa ca nu mai vorbi prostii si mai ales nu pleca nicaieri, fara sa-mi spui mie mai intai. Imi este teama ca am sa te pierd, si nu vreau asa ceva. Si sincer sa fiu, tu esti salvarea mea. Cand te-am salvat pe tine, de fapt m-am salvat pe mine si nu imi pare rau. Si ma rog. De unde iti vin ideile astea? Nu ai nimic la ce sa te gandesti? Priveste inainte. Lasa trecutul. Eu simt ca pot face asta. Vrei sa incerci si tu?

-O Doamne! Tu chiar ai fost singur. Iarta-ma nu am stiut, nici macar nu am banuit. O sa incerc acum sa nu imi mai plang de mila si voi incerca….

- Te rog. Imi place cum ma simt acum. Imi place cine sunt acum. Imi place de tine In Hee.

- Hmm? Ce ai spus? Intreba mirata fata necrezandu-si urechilor ce auzise. Poate se inselase. Poate nu auzise bine.

- Da, cred ca am ajuns sa teplac In Hee.

- Dar, de ce? Nu ma cunosti aproape de loc si mai ales de foarte putin timp. Nu pot sa cred asa ceva.

- Cand am avut accidental am realizat cat de scurta este viata. Niciodata nu o sa reusesti sa cunosti o persoana atat de bine. Cand eram prizonier in corpul meu, realizam in fiecare clipa care trecea ce scumpa este viata si mai ales cat de multi mi doream sa traiesc. Stii ce inseamna trei ani? Trei ani de captivitate. Trei ani de dorinte frustrate si mai ales temeri. Teama ca nu voi mai putea sa fiu din nou intreg. Dar de cand m-am ridicat din pat, am trait miracole in fiecare zi. Mereu ma minunez cand te gasesc acasa asteptandu-ma. In Hee se inrosi la fata. Era vizibil emotionata, ia rcuvintele pe care incerca sa le spuna nu voiau sa iasa din gura ei.

- Nu timpul m-a facut sa te plac. Cred ca ….Te-am placut dintotdeauna. Nu intelegeam de ce figura ta mi se parea cunoscuta. Cred ca te-am cunoscut in visele mele, iar faptul ca ai sarit de pe pod era predestinat sa te salvez, sa ma salvez, sa traiesc. Muta, emotionata si rosie la fata In Hee fugi in camera ei, incapabila sa raspunda tumultului de sentimente. Inima ii batea sa-i sparga pieptul. Era ametita si culmea, simtea o fericire in adancul sufletului ei. Joon batu la usa ei, dar In Hee nu raspunse si nici nu deschise usa.

- In Hee! O striga de catevaori. Esti bine? Ai nevoie de ceva? Te-am suparat cu ceva? Raspunde-mi pentru numele lui Dumnezeu. Sunt ingrijorat pentru tine.Daca nu iesi afara daram usa sa sti. Iti spun asta si sa sti ca nu glumesc. Te rog iesi. Sa sti ca numar pana la trei. Daca nu iesi daram usa. Unu…..Doi…..urmeaza trei sa sti.

- Stai tipa In Hee deschizand usa. Ce vrei de la mine? Intreba cu mainile puse in solduri.

- A…pai…se balbai Joon, vreau sa-mi raspunzi la ceea ce ti-am spus pana acum. Ti-am spus ca te plac, nu?

- Si acum ce vrei? Vrei sa iti spun multumesc?

- Ce? Intreba usor iritat Joon. Nu vreau sa-mi multumesti. Vreau sa iti aflu parerea. Pot continua sa te plac?

- Fa ce vrei. Sper ca acum nu astepti sa iti cad la picioare nu?

- Nu inteleg de ce esti atat de suparata. Doar nu te-am omorat, nu?

- Off. Greu de cap esti. Trebuie? Chiar trebuie sa ti-o spun in cuvinte?

- A, nu, sigur ca nu. Vreau sa stiu doar daca nu ai nimic impotriva.

- Nu…nu am nimic impotriva. Dar…Cred ca ar fi cazul sa plec nu crezi? Intreba InHee cu glasul pierit.

- Ce? La naiba. Tu asta ai inteles? Nu vreau sa pleci nicaieri.

- Dar ce va crede lumea? Ce vor spune oamenii, despre mine, despre tine, despre noi? Vor intelege ce trebuie?

- Ce ma intereseaza de lume? Pe tine te deranjeaza? Daca da atunci ne casatorim. Asa vom inchide gurile tuturor.

- Wow, ce romantic esti. Tocmai m-ai cerut in casatorie ca si cum ai fi carat un sac de cartofi. Off si mai spuneai ca iti place de mine.

- Ho, opreste-te. Pana acum trei secunde nu ma asteptam sa te cer in casatorie. Abia mi-am dat seama ca te plac. Drace, cred ca m-am grabit. Scuze. Dar oferta ramane in picioare. Nu retrag nimic sa stii.

- Dumnezeule. Ce rapid ai fost. Prea multe am aflat azi. Trebuie sa ma gandesc. De data asta sa nu mai vii dupa mine ai inteles? Noaptea e un sfetnic bun. Vorbim maine. Ai mancare in bucatarie spuse si fugii in camera. Joon zambi in urma ei si isi freca mainile satisfacut. Nu stia nici el cum de ajunsese la casatorie, dar ideea ii suradea foarte mult si da nu fusese deloc romantica cererea. Se va gandi la ceva nou, poate si un inel? Fredonand incet o melodie, se aseza la masa unde manca cu pofta din tot ce pregatise In Hee. Cateva zile In Hee il evita cu success pe Joon. La inceput nici macar nu baga de seama Joon ca fata il evita. E adevarat ca si el venea destul de tarziu din treburile lui. Cand se intorcea In Hee era de mult in pat. Ii putea auzi respiratia ritmica si puternica.Mereu se oprea la usa ei si asculta. Ii dadea un sentiment atat de placut.Apoi a inceput sa ii fie dor  de fata ei si de glasul ei, de mimica fetei ei. Dimineata cand se trezea gasea micul dejun pe masa, dar In Hee nu era nicaieri. Oricat se invartea, oricat astepta, fata nu aparea deloc. A inceput sa vina la diferite ore ale zilei, doar, doar o va intalni. Il obseda problema asta. Nu intelegea ce se intampla cu ea. Isi aminti ca fata trebuia sa ii dea cat de cat un raspuns. “Oare se ascunde de mine? Nu vrea sa imi raspunda?” O suspecta ca voia sa plece fara sa ii spuna nimic, asa ca se hotara sa o pandeasca si sa nu o lase de capul ei. “Cine stie ce vrea sa faca? Daca vrea sa plece? Eu? Eu cui raman? Ce sa ma fac Doamne fara ea? O iubesc! Pe bune? Da, da. Nu este alta explicatie. Sunt innebunit dupa ea. Nu este nici cea mai frumoasa femeie din lume, nu este nici cea mai linistita. Nu pare nici prea ascultatoare. Of oare de ce m-am indragostit atat de tare de ea? E calda, e vesela, e umana. Da asta este cuvantul, umana.Imi place tot la ea. Vreau din ce in ce mai mult de la ea. Vreau sa fiu langa ea. Cred ca asa arata fericirea. Dar unde naiba este? De ce ma ocoleste?” Intr-una din zile intra in casa si dadu nas in nas cu In Hee. Aceasta fastacita, dadu sa se faca disparuta din fata lui.

- Nu pleca, ii spuse Joon apucand-o de mana. Nu pleca. Nu musc. De la ultimul control pe care l-am facut mi s-a precizat ca sunt om nu animal. Ce naiba este cu tine? De ce fugi? Ti-am gresit cu ceva? Vino si stai jos.Trebuie sa vorbim.

- Ce….ce trebuie sa vorbim? Nu putem sa facem asta mai tarziu? Am…am un pic de treaba. Trebuie neaparat sa ma duc intr-un loc.

- Nu pleca. Sincer te rog. Nu pot sa cred ca am ajuns o sperietoare pentru tine. Nu crezi ca a venit timpul sa raspunzi?

- Sa raspund? La ce? Intreba InHee senina.

 - Parca iti spusesem ca te plac si apoi am zis…

- Gata, gata, stiu il intrerupse agitata In Hee.

- Si? Care este raspunsul tau? Intreba serios Joon.

- Off. Pai, adica, am spus se balbai fara success In Hee. Pai si eu, spuse timida si lasa ochii in jos cu timiditate.

- Ce inseamna si eu? Nu inteleg si de ce nu vorbesti mai tare? Nu te-am auzit aproape de loc.

- Da si eu te plac, tipa aproape isterica In Hee, dar am eu oare dreptul asta? Pot fi eu fericita? Eu care am renuntat la viata mea si m-am aruncat de pe pod? Nu….Nici macar nu sper la asa ceva. Ar fi prea egoist din partea mea. Se zmuci si fugi in camera ei inchizand-o cu cheia. Degeaba batu Joon, degeaba incerca sa intre. In Hee plangea( in camera) cu suspine.

- Niciodata nu m-am gandit la tine ca ai fi egoista. Ai si tu dreptul la fericire ca toti ceilalti. Nu ma uit de sus la tine. Hai fi fata cuminte si iesi sa vorbim. Vreau sa iti vad fata. Imi este dor de tine. Ma auzi? Tacerea din camera fetei il facu sa se sperie. “Ce mama naibi am gresit?” Dupa un timp In Hee iesi, iar Joon se repezi sa o prinda in brate, sa-i dezmierde parul care emana un miros placut, de flori de camp. O tinu strans la pieptul lui, dezmierdand-o si alintand-o.

- Nu am mai simtit niciodata ceea ce simt acum. Sunt asa de fericit nu imi incap in piele. O ridica in brate si se invarti cu ea de cateva ori.

- Of, esti un nebun, spuse ea razand. Pune-ma jos, o sa ametim amandoi si o sa cadem gramada. Nu stiam ca raspunsul meu o sa-ti creeze asa o reactie. Iti multumesc Joon. Iti multumesc ca existi si mai ales ca ma placi. Sunt fericita. Mult prea fericita pentru o fata care renuntase la viata ei.

-        Pentru un timp fi a mea. Daca nu poti prea multa vreme, macar un pic. Vreau sa vad cum este ca viata ta sa depinda de a altcuiva. Vreau sa stiu ca viata mea este importanta pentru cineva. Acum dupa ce am petrecut ceva vreme impreuna, (sincer?) imiestegreu sa ma gandesc la o casa goalaunde nu ma asteaptanimeni.

-        - Asa sa fie zise si ea apropiindu-se de Joon si ii cuprinse capul cu amandoua mainile sprijinindu-l de pieptul ei. Ii auzi suspinul de relaxare si il simti cum se lasa moale in mainile ei. Continua sa-l mangaie pana cand Joon atipi. Ea zambi si se umplu de un val de caldura pe care nu il mai cunoscuse pana atunci. Simti ca dragostea are mai multe forme si este mult mai profunda decat credea ea ca este. Il stranse matern in brate si continua sa-l mangaie, aducandu-i liniste sufleteasca. Dupa un timp il trezi si il conduse in camera lui. Cand se ridica sa plece. Mana lui o retinu. Se uita intrebator la el.

-        - Nu pleca, sopti Joon. Ramai cu mine in seara asta. Vazand-o ca se speriase de cerinta lui, batu in retragere, dar nu de tot. Nu te gandi la prostii. Vreau sa fii langa mine atat. Cand m-ai tinut in brate, caldura corpului tau si bataile inimii tale, mi-au oferit confortul pe care nu l-am mai simtit niciodata in viata mea. Pentru putin timp vreau sa ma mai bucur un pic de ele. Te rog nu pleca ii spuse din nou, cand o vazu ca ezita. Relaxandu-se, In Hee se aseza langa Joon si il cuprinse matern in brate. Acesta ofta si se lasa alintat de mainile acelea micute, dar cu o forta in ele de nedescris. Inchise ochii si adormi lipsit de griji. In Hee se linisti si ea si adormi cu mainile impletite in parul lui lung si des. In timpul somnului Joon o lua in brate si o acoperi protector cu mainile impreunate peste mijlocul ei micut. Caldura neoprita la timp facu ca peste noapte temperatura sa creasca destul de mult. Joon isi dezbraca tricoul si arunca si pantalonii uitand ca nu era singur. Cu toate astea folosi corpul lui In Hee ca perna si din cand in cand o strangea sa se asigure ca este inca acolo. In Hee se trezi prima si ramase muta cand il vazu pe Joon aproape gol langa ea. Se uita si la ea speriata crezand…. Se linisti cand vazu ca are inca toate hainele pe ea. Se ridica incet si isi facu un dus repede apoi se pregati sa prepare micul dejun. Stia ca lui Joon ii place ca acesta sa fie copios, asa ca pregati cat mai multe feluri, apoi se duse sa il trezeasca. Il striga din pragul usii, dar acesta nu schita nici un gest. Il mai striga de cateva ori apoi se apropie si incepu sa-l scuture intai incet, apoi din ce in ce mai tare. Se pregati sa aduca un prosop ud si se ridica de pe pat, dar mana lui Joon o trase cu putere inapoi. Isi pierdu echilibrul si cazu peste el, spre amuzamentul lui.

-        - Hei, ce faci? Spuse Joon razand, ma seduci cumva? O intreba si o prinse in brate strangand-o usor. Ii mangaie fata si ii indeparta firele rebele de par care ii cazusera pe obraz. Razand In Hee se lasa dezmierdata si apoi il lovi usor cu palma peste bustul gol,…

-        - Hai nu te mai prosti si vino la masa. Se va raci supa. Nu ma face sa te astept prea mult si mai ales trebuie sa te grabesti sa te duci la munca.

-        - Nu pot sa stau cu tine azi? Nu am chef de munca azi? Nu o sa pot lucra nimic, cu gandul la tine.

-        - Oh, ce siropos. Hai grabeste-te cu baia si te astept la masa, spuse razand si se grabi sa iasa din camera, din dorinta de a nu-l vedea dezbracat. Ii era frica de tentatia asta. Ar fi fost in stare sa nu mai iasa. Pleca repede ca sa nu fie ispitita prea mult. Il auzi pe Joon in baie si isi imagina cum apa siroia pe pieptul lui, cum ii uda firele de par si cum ii alunga sapunul de pe intregul trup. Se scutura si se inrosi la gandurile astea si isi facu de lucru cu farfuriile si asezatul mesei. Cu parul inca siroind de apa Joon se aseza la masa, incepand sa manance cu pofta. In Hee aduse un prosop curat si ii usca parul stergandu-l plin de tandrete.

- Am visat de mult la o asa scena, spuse Joon luand-o de mana unde depuse un sarut deloc nevinovat. Isi mangaie fata cu mana fetei care se topise toata. Era atat de erotica scena..Simtea furnicaturi in tot corpul. Ar fi fost…..ar mai fi trebuit doar o clipa in care pasiunea ce o simtea sa dea pe afara. Nu se gandise niciodata ca va simti ceva atat de puternic, de pasional. Acum stia sigur ca pentru ea, Joon era unicul pe care il iubea cu toata fiinta ei. Se gandea ca o asa dragoste ar trebui interzisa prin lege. Nu reusea deloc sa se adune. Contactul fizic cu pielea lui Joon era criminal. Se simtea beata cu toate ca nu bause nimic. Era ametita de fericire. Simtea iubirea strecurandu-i-se in cange ca niste picaturi de miere, clare, fierbinti, dulci. Toate aceste trairi le simtea in sufletul ei. Realitatea devenise ceva foarte indepartat, ceva care era acoperita cu o ceata densa. Ii placea sentimental acesta dulce si fierbinte. “Oare nu este interzis sa simt atata fericire? De ce naiba ma doare aceasta fericire, de ce simt ca ma sufoc si ca raman fara aer? Oare este adevarat? Nu este un vis?” Joon se rasuci cu fata spre In Hee. Ii cuprinse mijlocul cu bratele si isi odihni capul pe pieptul ei, unde auzea inima care batea  sa-i sparga pieptul. Isi ridica privirea catre ea si simti cum se inneaca in abisurile ochilor ei stralucitori. Intinse mana si ii mangaie fata micuta si pletele ravasite. Simti o placer teribila sa-si plimbe mana prin parul ei matasos. Joon nu credea ca poate exista atata iubire. Simtea ca pieptul lui se mareste incet incet si sentimental pe care il simtea il apasa si il acoperea cu totul. Vascos, lasciv, erotic. Simtea caldura care ii patrundea prin vene. Simtea la propriu cum circula prin tot corpul lui. Incontrolabil. Nu mai simtise asa ceva niciodata si asta ii dadea o putere noua. Respira adanc , rar de cateva ori si apoi ii dadu drumul.

- Nu stiu ce o sa ma fac cu tine, spuse oftand Joon

- Adica? Am facut ceva rau? Spune-mi. O sa incerc sa ma controlez de acum spuse ea timid.

- Nu, nu tu. Eu. Eu sunt incontrolabil. Nu stiu ce este cu mine. Nu mai am control asupra mea deloc. Ce naiba mi-ai facut? Zambi Joon spre In Hee cand aceasta se imbufna. Pan Seok se plimba de colo colo fara sa isi gaseasca linistea. Nu stia  nici el ce il nemultumea atat. Zilele cand se temea de situatia lui s-au reinters Se simtea nesigur si nefericit. Cat timp Joon fusese in coma, se simtise ca un peste in apa. Capatase tot ce si-a dorit vreodata, bani, faima, dragoste. Le avea pe toate. Atunci de ce naiba nu era fericit? Simplul fapt ca il vedea zambind pe Joon, se simtea de parca ar fi fost pacalit toata viata. Zambetul lui Joon ii facea sangele sa fiarba. Chiar daca la inceput cand si-a revenit din coma s-a bucurat. S-a bucurat ca putea sa ii arate lui Joon tot ceea ce reusise el sa capete si asta doar prin fortele lui. Acum avea dubii. Oare nu a capatat toate astea din cauza lui Joon? Oare nu el I le servise pe tava si acum radea de el? Voia s ail faca sa sufere, sa vada ca a pierdut in fata lui, ca el este cel mai bun. Si cu toate astea nu a reusit decat s ail faca fericit pe Joon. Acum nu il mai multumea nimic, nici pozitia pe care o dobandise cu greu, nici dragostea pe care acum o privea cu alti ochi. Stia cu siguranta ca SeNa nu il iubea. Fusese un substitute al lui Joon. Oare ea chiar l-a iubit pe Joon? Era inca gelos pe Joon, chiar daca SeNa era sotia lui. Nu putea sa-l ierte pe Joon ca fusese primul in inima sotiei lui. Poate ca inca SeNa are sentimente pentru Joon. Poate cu ea se intalneste Joon de este atat de fericit. Nu isi aducea aminte de nici o clipa in care Joon sa fi fost atat de fericit sis a aibe fata atat de luminoasa. Temerile lui Pan Seok se adanceau pe z ice trecea. Puse pe cineva s ail urmareasca discret. De fapt sa o urmareasca pe SeNa. Dupa o vreme rapoartele nu il satisfacura si schimba subiectul urmariri. Asa afla de fata cu care Joon locuia. “Ce naiba este asta? Cum poate Joon sa faca asta fara nici o frica? Chiar ii place de fata asta? Nu este nici stralucit de frumoasa, nu este nici bogata si mai ales se pare ca are un trecut destul de dubios. Cred ca este din cauza ca a stat atat de mult in coma. I-a afectat judecata. Nu are de ce sa se sperie. Nu este nimic isi spuse, dar inima lui spunea altceva. Dorea sa il vada suferind pe Joon. Recunoscu in sfarsit ca perioada in care el fusese in coma era cea mai buna perioada din viata lui. Atunci nu mai avea pentru ce sa il invidieze. De mic copil il invidia pe Joon. Isi dorea tot ceea ce ii apartinea lui Joon si facea in asa fel incat sa aibe totul cu orice pret. Daca Joon desena ceva si ii placea desenul, a doua zi acesta patea un accident si era distrus in totalitate. Daca ii placea un animal a doua zi acesta murea sau disparea. Acum vechea dorinta reveni si isi dori ca In Hee sa fie cu orice pret a lui. Nu intelegea ce vedea Joon la ea, dar pentru el acesta era singurul motiv pentru care o dorea pe fata aceea. Isi propusese sa o seduca. Cu cat mai repede cu atat mai bine. Asa ca isi facu un plan. Trebuia intai sa intre in casa lui Joon cu orice prêt. Trebuia sa gaseasca un motiv bun. Cauta orice motiv sa-l viziteze pe Joon, la munca, pe strada. Il chema sub pretextul ca are ceva urgent de discutat cu el. Il chema sa bea cu el, se confesa si plangea pe umarul lui. De cateva ori se imbatase si Joon fusese nevoit sa-l duca acasa. Toate aceste atentii subite il necajeau pe Joon, dar il si copleseau. Stiind cat de singur fusese Pan Seok in copilarie, il tolera si incerca s ail aline. Stia ca ranile din copilarie au lasat urme adanci in sufletul fratelui sau, dar…acum mai mult ca oricand isi dorea sa fie cu In Hee. Cu cat stateau mai putin impreuna cu atat ii dorea prezenta mai tare. De cateva ori fusese ispitit sa-si ia fratele la bataie pentru ca el era motivul pentru care nu putea ajunge mai repede acasa. In Hee zambea cand el se lamenta mereu si se plangea ca fratele lui, deodata il iubeste si il cauta mereu. Joon ii povesti fratelui sau despre In Hee, femeia pentru care ii sarea inima din piept. Incet ca sa nu creeze suspiciuni Pan Seok ii inocula dorinta de a se lauda cu acea femeie. Il facu pe Joon sa doreasca sa ii prezinte fratelui sau femeia vietii lui. Pentru asta Joon incepu sa vorbeasca cu In Hee si sa-I spuna ca vrea sa-I prezinte fratele.

- Cee? Cum? Nu, nu se poate. Eu…eu nu am nimic de oferit.Sunt o femeie singura fara familie, fara avere. Cu ce poti tu sa ma prezinti? Nu…Nu vreau. Nu are ce vedea la mine. Nu sunt de acord.

- Iubito! Incerca Joon sa-i potoleasca avalansa de vorbe pe care le arunca cu furie refuzand orice apropiere de alta persoana. Iubito! Calmeaza-te. Daca nu vrei asta e, dar ma ajutai mult sa stii. Atata i-am spus despre tine incat a devenit  curios si acum nu mai inceteaza sa ma intrebe de tine. Te rog. Macar o data, o singura data si promit ca nu se va mai intampla. Staruind atata si vazandu-l ca isi dorea mult acest lucru, fu de acord. Il anunta pe Joon sa-l invite la masa, dar doar pe el fara sotia lui. Nu stia nici ea de ce, dar simtea multa gelozie pe acea femeie care aproape ca fusese a lui Joon. Nu se pregati in mod special pentru ca il rugase pe Joon ca invitatia sa fie spontana. Nu voia sa para frumoasa sau o femeie fatala in fata fratelui lui. Nu voia sa o creada vreo oportunista, asa ca se prezenta in fata acestuia cat mai natural. Pan Seok ramase placut surprins de prezenta ei. Ii urmarea miscarile pline de gratie si se pomeni zambind. Joon care il urmarea, zambi fericit. O prinse de mijloc si o rasuci spre el intr-o imbratisare casta(cel putin asa parea) dar posesiva. In Hee isi ridica ochii spre el imbujorata si se trase usor din bratele sale.

-        Se uita la noi. Hai sa fim un pic decenti spuse ea rusinata.

-        Mda se uita, zambi si Joon. Se intoarse spre Pan Seok si spuse:

-        Asa efect are asupra oamenilor. Dupa putin timp ii face pe toti fericiti. Prin orice fel de mijloace. Chiar si prin simpla prezenta. Sa nu mai vorbim ca e maestra in bucatarie. Ai sa te convingi singur.

-        Wow. Nu credeam ca am sa te vad indragostit vreodata frate. Tu chiar te-ai schimbat. Mult. Recunosc ca mirosul mancarii imi gadila placut narile si stomacul meu deja face galagie. Mancam azi? Spuse zambind subtire Pan Seok.

-        Omo, ce nepoliticoasa sunt. Poftiti la masa. Joon bem ceva?

-        Sigur. In cazul asta soju este cel mai bun. Sper ca nevasta  ta sa nu fie ingrijorata ca nu ajungi devreme acasa, spuse Joon preocupat cu o sticla pe care o desfacea si umplea paharele cu lichidul Acela incolor, dar cu gust amarui.

-        Stai linistit. Nevasta mea e plecata la bai. E ciudat. Cam des pleaca. Sper ca nu ma inseala cu vreun gigolo tanar si plin de muschi.

-        Ei ce prostii vorbesti. Ea nu este in stare sa te insele, rase Joon. Mancara in tacere, dar Pan Seok adopta o mina trista si paru sa bea peste masura. In Hee incerca fara putere sa-i abata gandurile in alta parte, dar…Usor, usor se imbata. Adormi la masa cu mana pe pahar. Joon il ajuta sa se intinda si il acoperi cu o patura. In Hee stranse masa spala vasele ajutata de Joon si se retrase lasand pe cei doi frati sa se odihneasca. Curand se asternu linistea in casa lor. Pan Seok dupa ce asculta cu luare aminte respiratia regulata a lui Joon se ridica si iesi din camera incet. Incepu o inspectie rapida si descoperi ceea ce dorea sa afle. Incerca manerul usii lui In Hee si deschise incet usa. In interior o vazu pe In Hee care dormea senina fara griji. Usor imbujorata cu parul cazandu-i lejer pe frunte si obraji. Imaginea aceea il tenta pe Pan Seok sa intre si sa-i indeparteze parul de pe fata, sa-i mangaie incet pletele si sa-i alinte buzele pline si rosii cu degetele tremurande. Se scutura subit uimit si el de tentatia pe care o simtise. O clipa inima ii statuse in loc ca apoi sa o ia razna batand din ce in ce mai repede. Se sprijini de tocul usii incercand cu greu  sa-si gaseasca puterea(care il parasise), din picioare. Respira greu si se lasa incet in jos. Inchise usa fara zgomot. Palise cand o vazuse pe In Hee. O raza jucausa de luna se juca in parul ei, aruncand reflexe peste tot. Mii de ape de toate culorile isi dadusera intalnire in parul si pe fata ei. In Hee oftase usor si se intinse dezvelindu-si un picior. Inima lui Pan Seok se oprise atunci. Credea ca nu mai vazuse in viata lui asa ceva, atat de erotic si seducator. Ce naiba era cu el? Se sperie in asa hal incat inchisese usa fara sa-si duca planul la indeplinire. “ Lasa ca nu au intrat zilele in sac. Va fi si o alta zi” isi spuse si se retrase in camera lui Joon unde acesta dormea fara sa stie nimic. Oricat a incercat Pan Seok, somnul nu mai voia sa vina si ramase treaz pana la primele ore ale diminetii.

-        Chiar am abuzat de voi, spuse si se imbraca repede incercand sa dispara cat mai repede.

-        Nu ramai sa iei micul dejun? Il intreba In Hee vizibil ingrijorata.

-        Nu, multumesc mult. Trebuie sa ajung pe acasa sa ma schimb si apoi sa fug la companie. Am uitat ca am o sedinta urgenta azi. Dar Joon ?

-        Daa. El mai doarme un pic. El dimineata cateodata este mai lenes, spuse zambind(unei amintiri) In Hee.

-        Bine. Multumesc. Pot…pot sa mai vin? Intreba Pan Seok.

-        Probabil ca da. Vorbiti voi intre voi. Eu nu stiu daca voi fi mereu acasa, dar esti bine venit, sa stii. Ii intinse mana si el o prinse si i-o mangaie usor cu degetul mare al mainii lui. Vizibil fastacita, In Hee isi retrase mana, dar Pan Seok i-o retinu fortat mai mult timp. Jenata isi smulse mana din acea stransoare care o nelinistea si inchise repede usa dupa plecarea lui, parca temandu-se ca se va intoarce inapoi. Isi sterse instinctiv mana cu carpa pe care o strangea spasmodic in mana cealalta. Isi duse mana la inima care voia parca sa ii iasa din piept si simti cum tot sangele ii navalise in obraji de indignare. Nu putea sa ii spuna lui Joon. Poate ca i se paruse ei si reactionase gresit. Nu voia sa-l alarmeze inutil pe Joon. Mai ales ca acum il vedea cat de fericit se simtea de apropierea de fratele lui. “Da sigur mi s-a parut”, se scutura si pleca la bucatarie sa faca micul dejun si apoi sa-l trezeasca pe Joon. Trecura cateva zile, dar senzatia neplacuta pe care o simtise In Hee nu isi pierdu din intensitate. Voia sa fie sincera cu Joon si sa-i spuna tot ce are pe suflet, dar cand il auzea si mai ales cand il vedea, nu putea sa-i strice bucuria de a se apropia de fratele lui. Stia ce viata stricta dusese Joon pana atunci, asa ca hotara sa treaca peste asta, spunandu-si ca poate i se paruse. Dar Pan Seok era puternic determinat. Voia sa duca la bun sfarsit ceea ce isi propusese, mai ales ca simtea dragostea lor plutind in aer, atat de reala, atat de palpabila. Aceasta ii ranea inima si simtea cum un cutit se rasucea in rana din ce in ce mai tare. Era atat de invidios incat abia mai putea respire. Dupa cateva vizite, cand fusese invitat, incepu sa vina si neinvitat la orice ora voia. Spera sa o gaseasca pe In Hee singura sa poata puna planul in aplicare. Curios era ca astepta mereu cu nerabdare urmatoarea vizita. Devenise  cumva dependent de aceste vizite in care se simtea parca strans cu usa, dar si un soi ciudat de libertate si fericire. Ii facea placere sa o vada pe In Hee, facand diverse lucruri marunte. O urmarea cu privirea peste tot si se bucura enorm ca o simtea pe ea ca stie. La gandul asta, fremata de nerabdare. Buricele degetelor aveau mii de ace in ele, din cauza dorintei de a o atinge, de a o simti, sa se convinga singur ca este reala. Joon in fericirea lui nu observa nimic iar In Hee se ferea sa ii spuna ceva si continua sa incerce sa fie indiferenta. Din ce in ce, simtea ca pielea ii arde sub privirile fara decenta ale lui Pan Seok. Simtea cum acesta o dezbraca din priviri si sufletul ei ii lua foc din cauza frustrarii. Ar fi vrut sa il bata pana la sange, gandindu-se la nemernicia lui fata de fratele lui care il adora. Nu putea sa faca nimic. De multe ori nu ii deschisese usa lui Pan Seok, mai ales cand era singura. In preajma lui mereu era in alerta si se ferea din calea lui cat putea. Nu voia sa o atinga din nou. Nu ar fi suportat. In una din serile in care Pan Seok fusese la ei la cina, Joon o vazu nelinistita, cu ochii plini de spaime intunecate, speriata si plina de temeri ascunse. Crezand ca iar are o depresie, se apropie de ea incet incercand sa o ia in brate. In Hee tresari atat de puternic si il impinse cat colo, respingandu-i avansul amoros. Isi acoperi ochii cu palmele si izbucni in plans.

-        In Hee…ce se intampla? Ce este cu tine? De ce plangi? Te-am suparat cu ceva? Se apropie prudent de fata, care acum parea ca il recunoscuse. Se lasa moale in bratele lui puternice. Ii alinta un obraz cu dosul palmei, ii mangaie parul si apoi ii cuprinse fata intre palme. O privi si apoi depuse o sarutare usoara pe buzele fierbinti ale fatei. In Hee se agata disperata de gatul lui, iar el ii prinse ceafa si o saruta din ce in ce mai profund, mai pasional. O izbucnire fierbinte de sarutari adanci. Imbratisari puternice si maini nerabdatoare masand diverse parti de trup. Amandoi se infierbantasera si pasiunea ii coplesi total. In Hee isi bagase mainile sub tricoul lui doritoare sa-i simta pielea. Il mangaia pe spatele gol producandu-i mii de fiori, incitandu-l. Joon cu maini tremurande ii atinse sanii care se trezira la viata sub atingerea lui fierbinte. Bluza fetii se odihnea demult pe un scaun aruncata. Se simtea iubita, se simtea frumoasa sub privirile lacome ale lui Joon. Sfarsira prin a face dragoste, epuizandu-se unul pe celalalt. Acum se cuibarise in bratele lui Joon si ii desena mici  desene pe abdomenul ud de transpiratie.

-        Daca nu te potolesti in curand o luam de la capat sa stii, glumi Joon si o stranse tandru in brate.

-        Nu stiu daca este bine sa iti spun sau nu, dar….ezita In Hee.

-        Ce este? Intreba lenes si multumit Joon

-        E vorba de fratele tau.

-        Ce este cu el?

-        Nu stiu. Poate mi se pare mie sau…….

-        Ce naiba iti trece prin cap? Nu iti place ca vine pe la noi? Vrei sa ii spun sa nu mai vina? Intreba Joon usor iritat.

-        Nu de asta, dar…e ceva ciudat. Parca prea dintr-o data a ajuns sa te iubeasca, dupa ce o viata intreaga te-a urat. E ceva ce imi scapa. Poate doar mi se pare mie? Tie nu iti da de gandit deloc?

-        Ei hai nu te mai gandi la prostii. Inteleg ca nu prea il agreezi.

-        Nu ma intelege gresit. Sper din tot sufletul sa fie sincer cu tine, dar….e ceva ce nu se potriveste aici. Iarta-ma, vorbesc prostii. Acum ca ai adus vorba si mie mi se pare ciudat. O sa mai vorbesc cu el. O sa vedem pe parcurs. De ce tremuri? Iti este frig? Ce se intampla cu tine? Intreba Joon si o stranse in brate incercand sa-i opreasca tremurul nervos al corpului ei. In Hee se cuibari la pieptul lui si nu raspunse nimic, doar ofta din cand in cand, pana cand respiratia ii deveni regulata. O simti ca se relaxeaza si tremurul disparu, lasand loc unui abandon total. Dupa putina vreme isi dadu seama ca In Hee adormise. O stranse din nou in brate si adormi si el zambind unei amintiri fugare. De ceva vreme Joon o observa pe In Hee. Vedea zbaterea ei, incercarea ei de a-i spune ceva. Teama ei de a nu fi prost inteleasa. Stia din proprie experienta cum este sa ai ceva de spus si sa nu poti. Ii citea in ochii teama si durerea in neputinta ei de a i spune. O vedea cum se agata de el cu disperare. Voia sa o aline dar tragic, nici el nu gasea cuvintele eliberatoare. In cei trei ani in care fusese in moarte clinica, sau mai bine zis intr-un somn adanc si el a avut multe de spus si nu putea. Aceeasi dorinta ca a lui o citea in ochii iubitei lui si cu toate astea nu reusea sa faca un pas spre ea sa o elibereze. O lua deseori in brate si o legana usor inganand o melodie fara cuvinte. Ii mangaia pletele lungi si spatele adeseori zgribulit parca, plin de frisoane. Ii asculta in tacere bataile inimi ei speriate si ii stergea din cand in cand o lacrima imaginara de pe obrazul fierbinte. In Hee isi sprijinea capul de pieptul lui cautand caldura necesara sufletului ei inghetat. Asa neliniste nu avusese niciodata nici macar cand se aruncase de pe pod. Acum era mai greu de suportat. Chiar daca il evita pe Pan Seok, acesta aparea in cele mai neasteptate locuri. Se purta cu dezinvoldura si fara inchibitii. Asa ca In Hee se condamna mereu ca este suspicioasa degeaba. Voia sa treaca de bariera, dar ceva…. Ceva inca o tinea pe loc. Inca nu avea incredere in oameni. Singurul care ii inlaturase frica si fricile, era Joon. Dar daca se gandea la el si simtea cum caldura ii navaleste in maruntaie. Ar fi putut muri pentru Joon. Ar fi putut face orice sacrificiu. Din cauza asta nu voia sa-l raneasca. Din cauza asta ezita atat de mult. Incet, incet Pan Seok avansa in planul lui, dar ceva se schimba si la el. Daca inainte cauta sa intre in viata lui Joon si a iubitei lui ca sa-i desparta, doar din razbunare. Acum incepu sa se gandeasca la In Hee, ca la o persoana de care avea neaparata nevoie. Daca inainte dorea razbunare, acum dorea cu totul altceva. Dorea ca In Hee sa-i apartina. Stia ca nu erau bune sentimentele astea, dar nu se mai putea stapani. Pierduse in fata ei. Ce naiba gasise la ea nu stia. Stia doar ca este atras ca un magnet de toata fiinta ei. Inca incerca sa se mai minta, inca incerca sa reziste, dar fara rezultat. Capitulase si el, dar inca nu stia. Isi spunea de mii de ori ca era din cauza lui Joon, dar se trezea gandindu-se cum ar fi ea in bratele lui, cum ar tresari speriata de atingerea lui, cum ar geme de placere sub sarutul lui pasional. Doar la gandul asta si simtea cum i se strangea ceva in el, tensionandu-l pana la limita tipetelor. Dorinta era atat de mare incat cu greu se abtinea sa nu o atinga, sa nu o stranga in brate sau sa ii taie rasuflarea cu un sarut periculos. Nimic nu il multumea. Cauta cu inversunare eliberarea in bratele(destul de reci) sotiei. Aceasta chiar daca era mirata, nu se impotrivea deloc. Era magulita ca inca Pan Seok o iubeste si o doreste. Dupa ce faceau dragoste acesta adormea epuizat, dar era bantuit de vise. Vise care incepusera sa-l bantuie de cand Joon revenise la viata atat de surprinzator. Il auzea vorbind in somn, dar nu era interesata de ce spunea, asa a se retragea intr-o camera aluturata. De ceva vreme ii placea sa doarma singura in patul dublu. Ii placea rasfatul asternuturilor de matase, moi, fosnitoare, alunecoase. Ideea ei despre fericire se schimbase de cand avea tot ce isi dorise. Atinsese limitele. Acum se plafonase. Viata ei era calculata pana la cele mai mici aspecte. Nu mai astepta nimic. Totul era perfect. Traia intr-o dulce lentoare. Pe de alta parte Pan Seok dupa ce facea dragoste cu sotia lui, era nefericit. Simtea ca a tradat pe cineva. Era bantuit de vise ciudate si de multe ori striga in somn numele lui In Hee. Stia ca sotia lui se ducea in alta camera, dar nu ii pasa. Era fericit ca era lasat in pace cu demonii lui. Niciodata nu crezuse ca o sa simta asa ceva. Nici chiar atunci cand credea ca este indragostit de sotia lui. Sentimentele care il tulburau erau o amestecatura de dorinta. De teama, de neputinta, de pasiune, de necesitate. Oare asta era iubirea adevarata? Nu mai conta nimic. Nu conta a carui femeie este, nu conta ca ea se ferea de el si il ocolea. Asta nu facea decat sa-l incite, sa-l faca sa nu renunte. Era furios pe Joon si simtea cum ii fierbe sangele in vene cand il vedea ca o atinge pe In Hee. Chiar daca stia ca In Hee este femeia lui Joon, el o dorea mai mult. Trebuia,…trebuia sa fie a lui, sa-i apartina. Decizia era luata, asa ca urma planul sa-l puna in aplicare si asta cat de curand, daca voia sa nu innebuneasca. Prilejul se ivi din senin. Fara sa fie ceva premeditat. Pan Seok nimeri intr-o zi acasa la Joon iar In Hee ii deschise usa zambind. Pe moment zambetul ii ingheta pe fata si incerca zadarnic  sa inchida usa. Piciorul lui Pan Seok bloca usa si nu putea fi inchisa.

-        Stii, spuse ea, Joon intarzie. Nu stiu la cat vine. Nu te pot primi, am ceva de facut.

-        Nu-i nimic. Doar nu suntem niste straini, nu? Zambi diabolic Pan Seok si isi facu loc sa intre in casa. O sa-l astept. Tu fa ce ai de facut. Nu o sa te incurc. Mai de voie, mai de nevoie, In Hee isi continua treaba. Crispata si tot timpul in alerta facu curatenie si apoi incepu sa intinda rufele le uscat. Aproape ca uitase de Pan Seok cand simti ca este cuprinsa in brate de el. Incerca fara success sa se elibereze, dar cu cat se zbatea cu atat bratele lui deveneau mai puternice, mai rigide.

-        Ce, ce faci? Reusi cu greu sa vorbeasca In Hee

-        De mult imi doream sa vad cum este cand te tin in brate. Nu stiu ce naiba mi-ai facut, dar te doresc, ma sufoc numai la gandul ca Joon te atinge asa, spuse si incepu sa o mangaie cu o mana, iar cu cealalta o tinea captiva intr-o stransoare ca de menghina. In Hee se cutremura oripilata.

-        Sunt femeia fratelui tau. Tu chiar nu ai nici o frica, nimic? I-ati mainile de pe mine, da-mi drumul, repede, auzi? Striga la el In Hee. Cu o forta de care nu se credea in stare se elibera si fugi cat putu de repede din calea lui Pan Seok. Am sa ii spun lui Joon daca nu te potolesti, striga In Hee la el. Acesta dintr-o saritura o ajunse si o stranse in brate sufocand-o cu un sarut fortat. Ii strangea gatul fortand-o sa-si deschida gura. Fiecare atingere a lui o durea si o ardea. Scarba si panica o faceau sa ramana fara suflare. Dezgustul si amaraciunea ii ardea maruntaiele facand-o sa aibe senzatia de voma. Impotrivirea ei ii sporea dorinta lui Pan Seok. Ar fi fost in stare sa o posede atunci pe loc, dar facu un pas inapoi si incerca sa-si ceara scuze fara sa aibe totusi pe fata vreo urma de remuscare. Sub asazisul  imperiu al remuscarii, se facu nevazut repede. In Hee ramase in mijlocul camerei incercand sa-si dea seama daca a fost sau nu realitate. Inca isi simtea buzele fierbinti de la dintii lui Pan Seok, care o muscasera cand ea nu voia sa deschida gura. Inca simtea cum pielea ii lua foc in locurile in care fusese atinsa. Alerga spre baie unde voma fara incetare lasand-o fara putere. Joon o gasi prabusita pe pragul de la baie si se sperie. O aduse in simtiri si incerca sa vorbeasca cu ea.

-        Ce s-a intamplat? O mangaie usor indepartandu-i o suvita de par de pe obrazul palid. Vrei sa te duc la spital? Ce este?

-        A, nu, reusi cu greu sa sopteasca. O sa-mi revin. Am avut o zi grea astazi si am crezut ca vii si tu destul de devreme. De ce ai intarziat? Stai linistit o sa-mi revin in curand. Urmara cateva zile in care se forta sa uite incidentul, spunandu-si ca niciodata nu va mai deschide usa lui Pan Seok atunci cand va fi singura.  Isi propuse sa fie mai atenta si astfel reusi sa ascunda secretul acesta oribil intr-un colt cat mai indepartat al mintii ei. Dar cosmarul victimei era abia la inceput. Se simtea urmarita mereu, se simtea vulnerabila, mult prea mult afectata. Era intr-o durere continua. Intr-o zi cand se intorcea de la piata cu multe plase, se chinuia de zor sa deschida usa apartamentului. Abia reusi sa deschida si sa intre ca Pan Seok navali peste ea in casa, inchizand usa in urma lui. In Hee scapa plasele din mana si panicata cauta un loc in care sa se refugieze. Cu un calm rece Pan Seok o privi si….

-        Mi-a fost dor de tine In Hee. Am crezut ca ii vei spune lui Joon ce am facut data trecuta dar….Am impresia ca si tie ti-a placut. Nu ai spus nimic, asa ca azi iata-ma. Vino iubirea mea, vino sa te strang in brate. Lasa-ma sa te sarut. Vreau sa fi a mea.

-        Oh, Doamne, esti nebun, nebun de legat. Da nu i-am spus nimic lui Joon, el chiar te iubeste. Stii cat de ranit ar fi fost daca i-as fi spus? Placere? Ha. Nu am simtit decat dezgust si umilinta. Te urasc. Niciodata, dar niciodata sa nu te mai apropii  de mine. Ai inteles? Imi intorci matele pe dos. Pleaca imediat, auzi? Striga In Hee la Pan Seok.

-        Ha? Ce spui? Dezgust? Vrei sa spui ca nu ti-a placut sa ma saruti? Te-am auzit cu urechile mele cum gemeai de placere. Hai nu mai face pe mironosita. Doar nu esti o fecioara acum. Da-mi ce vreau si am sa plec imediat.

-        Ce spui? Sa-ti dau ce? Pleaca, imi vine sa vomit. Dispari imediat, continua In Hee sa strige la el, cautand disperata un loc unde sa se ascunda.

-        Hai lasa teatrul si nu mai pierde timpul. Sau il vrei spectator pe Joon? Pot sa o fac si in fata lui sa stii, spuse si ii prinse mana zmucind-o spre el. Ii rasuci mana la spate si o sili sa stea nemiscata. La oricat de mica impotrivire ii forta mana provocandu-i dureri atroce. Cu mana libera incepu sa ii mangaie trupul care se intrezarea printre faldurile hainelor usoare pe care le purta. Linia taliei, formatul sanilor pe care respiratia intretaiata si iute ii ridicau ritmic. Curbura coapselor ei il innebuneau pe Pan Seok care motolea materialul hainelor, in nerabdarea atingerilor lui. Imaginatia ii lua ultima ratiune si il facu sa slabeasca un pic stransoarea. De acest prilej se folosi In Hee incercand disperata sa scape. Fara folos. Stransoarea lui deveni mai puternica si totodata o apropie periculos de pieptul lui. In Hee aproape capitula, incetand sa mai opuna rezistenta. Pan Seok se folosi de prilej si o saruta, iar mana libera ii apuca sanul si il stranse spasmodic, fara mila. In Hee striga de durere, iar Pan Seok isi introduce limba in gura ei oprindu-i strigatul in gat, sufocand-o. In Hee se zbatu cu inversunare, incerca sa scape cu riscul de as rupe bratul. Isi dadu capul pe spate si reusi cumva sa scape de sarutul care o sufoca. Pipai prin prejur si apuca ceva cu care ii sparse capul lui Pan Seok lasandu-l lat. Tremurand de groaza, fugi din casa disperata si se opri pe malul raului Han punandu-si intrebarea daca mai avea rost sa traiasca sau nu. Se innoptase bine cand Joon o gasi tremurand inca. Cand o atinse, ea se retrase ca un animal ranit, uitandu-se cu groaza la el nerecunoscandu-l. Cu calm si cu vorbe spuse abia sopti reusi cat de cat sa o calmeze si sa o aduca acasa. Cand intra in casa se uita cu groaza, parca asteptandu-se sa-l gaseasca pe Pan Seok mort, intins pe jos, asa cum il lasase cand fugise. Cu toate astea nu zari nimic care sa te faca sa banuiesti ceva. Se uita uimita la Joon, intrebandu-l din priviri.

-        Pan Seok? Intreba incet In Hee

-        E bine. Nu are nevoie decat de cateva copci si e ca nou. Pot sa intreb ce s-a intamplat? Poti sa-mi spui? Intreba citindu-i deopotriva groaza de pe chipul plin de lacrimi. Daca nu poti vorbi acum, nu este nimic. Vom avea timp. Trebuie sa o sun pe sotia lui nu? Poate este ingrijorata.

-        Joon! Spuse In Hee. Putem pleca? As vrea sa plecam de aici. Putem sa o luam de la capat oriunde. Daca suntem impreuna nu imi este frica de nimic. Nu vreau bani, nu vreau avere ci doar un loc unde sa fiu doar cu tine. Te rog. Se poate?

-        Nu stiu ce este cu tine, dar….am sa ma gandesc. Bine? Joon era impresionat de durerea pa care o citea pe fata ei. O gasise la malui raului Han ghemuita, tremurand, de frig, de spaima, nu stia de ce. Cand ii atinsese umarul(dupa ce o strigase de cateva ori si nu raspunsese), In Hee sarise in sus speriata, ferindu-se totodata de atingerea lui, de parca ar fi oparit-o cineva cu apa fiarta. Nu putea nici acum sa uite privirea ei goala, nu putea sa uite cum pielea ei se zgribulise la simpla atingere. Cand ajunsese acasa Joon isi dadu imediat seama ca se intimplase ceva. Casa era in dezordine, iar plasele erau aruncate pe jos. Usa deschisa si fiinta cea mai draga lui, lipsa. Atunci a avut un moment in care respiratia i se opri si intra intr-o panica acuta. Cu greu reusi sa-si revina si alerga nelinistit pe strazi strigand numele ei….In Hee! Nici el nu stia cum ajunsese pe malul raului. Poate o presimtire, poate o banuiala. Era deja disperat si se uita spre mijlocul apei incercand sa distinga daca era cineva acolo. Nu o banuia pe ea ca ar fi incercat din nou gestul acela disperat, dar si-a zis ca poate…poate o va gasi acolo. Si avusese dreptate. Acum statea neputincios in fata ei, neputand sa-i aline disperarea din ochii ei frumosi. Facu un pas spre ea, dar fata se retrase si mai mult ghemuindu-se ca un caine batut. Incet, incet lacrimi mari incepura sa se rostogoleasca peste obrajii palizi lipsiti de viata. O lasa sa planga si apoi se apropie usor de ea si o prinse in brate, asezandu-i capul pe pieptul lui, alintand-o. Apoi urma intrebarea: Putem pleca? Curios, dar Joon stia ca nu era vorba de plecarea acasa, ci intr-o directie mult mai indepartata. Nu putea sa-i raspunda. Nu acum. Trebuia sa descopere ce o speriase atat de tare. Trebuia sa afle cu orice pret. O mica banuiala isi facea loc in mintea lui, dar el o alunga mereu nevenindu-i a crede. Trecu ceva vreme, dar nimic nu ii confirma suspiciunile. In Hee reusise sa-si revina si sa redevina femeia de care era indragostit si de care avea nevoie. Uita curand si viata lor se scurgea ferita de dificultati. Traiau intr-o lume numai a lor. Pe de alta parte Pan Seok incerca sa uite si el tot, dar din cand in cand, vise pline de imaginea lui In Hee il torturau si il faceau sa se zbuciume in somn. Chiar daca parea foarte calm, in interiorul lui zacea un foc intens. Isi jura in sinea lui ca va face orice sa o aibe pe In Hee. Nu va putea scapa de el asa de usor. Cu cat era respins mai mult, cu atat se inversuna mai tare. In secret o urmarea si ii stia toate miscarile pe care le facea In Hee. O lasa sa se linistesca. Va aparea cand se va astepta mai putin. De data asta se va pregati intens. Nu va da inapoi asa usor. Statea la panda si isi urmarea prada. In acea zi o urmari intens peste tot. Cand intra in casa In Hee se trezi azvarlita cat colo. Nu apuca sa strige, ca o palma puternica o lovi peste gura, naucind-o de durere. Buzele i se umezisera. Simti un gust sarat pe care si-l linse cu limba. Sangele ii curgea din cauza loviturii puternice. Inca sub impresia surprizei, nu putea reactiona in nici un fel. Pan Seok o lipi cu brutalitate de zid si ii incatusa mainile deasupra capului. Ii sustinu privirea diabolica si incerca sa strige. In clipa urmatoare Pan Seok o saruta salbatic, muscandu-i pana la sange buzele. Incerca sa se opuna si isi intoarse scarbita fata scuipand sangele care ii umplea gura. Pan Seok o apuca de barbie si o forta sa isi intoarca fata spre el sa o poata saruta din nou. Simtea o foame cumplita. O foame cumplita de ea. Cu mana libera incepu sa ii mangaie corpul care era intins ca un arc. La fiecare atingere In Hee incerca sa se zbata, sa strige, sa scape, dar puterea pe care o avea Pan Seok ii epuiza orice urma de rezistenta. Cu greu reusea sa se opuna sarutarilor pe care Pan Seok i le dadea. Buzele i se umflasera si erau dureroase. Nu mai avea putere sa se opuna. Ii era groaza de ce ar putea sa-i faca Pan Seok. Era atat de innebunit. Privirea lui nu prevestea nimic bun. Ii ridica bluza si mana lui inainta spre pieptul care i se ridica rapid si haotic. Simtea ca pielea o ardea, ar fi vrut sa scape de ea ca de o haina. Se simtea atat de intinata. Un gand ii staruia in minte. “Nu va mai putea niciodata sa fie a lui Joon”. Se simtea murdarita, patata, iar Joon nu merita asa ceva. “O Doamne de s-ar termina o data.” Se lasa moale si cazu fara vlaga, lasandu-se prada dorintelor lui Pan Seok. Acesta se bucura ca In Hee slabise rezistenta si voia sa profite de ocazie. O atinse in diverse locuri incercand sa trezeasca in ea dorinta sexuala dar….curand isi dadu seama ca isi pierduse interesul din clipa in care ea capitulase. Ii placea de In Hee cand se apara ca o fiara si mereu si-o imagina facand dragoste pasional. El asa o dorea. Nu voia sa posede un corp inert si rece. Se indeparta de In Hee si fugi fara sa se uite inapoi. Un timp In Hee ramase inerta cu bluza sfasiata si patata de sangele buzelor, cu fusta ridicata pana aproape de brau, cu ciorapii fini de matase sfasiati si gauriti. Cu greu se aduna de pe jos. Avea pe fata o hotarare ferma. Scrise la repezeala ceva pe o bucata de hartie si disparu in ceata ce se lasase peste oras. Fugi innebunita intr-o directie necunoscuta. Lua primul autobus si disparu. Doar o haina ponosita ii acoperea corpul plin de rani. Isi trecu o mana prin parul dezordonat incercand cu greu sa-l faca sa para mai normal. Isi ridica gulerul trenciului si isi acoperii cu greu fata manjita de sange inchegat. Joon venea fericit spre casa, anticipand intalnirea cu In Hee. Deja se simtea excitat si infierbantat. “Inca o noapte de dragoste cu iubirea vietii mele. Nu voi inceta niciodata sa o iubesc. Vom fi impreuna mereu.” Usa apartamentului era intredeschisa. O impinse cu prudenta si ramase consternat in pragul usii. O cauta cu privirea pe In Hee parca prevazand inevitabilul. Inima inceta sa-i mai bata. Se prabusi disperat si….lacrimile incepura sa-i curga imediat ce citi biletul scris intr-o maniera devastatoare. Chiar daca scrisul era deformat(tradand o mare durere), il recunoscu ca fiind al ei. Citi biletul de nenumarate ori nereusind sa-i inteleaga sensul. Ii scria sa nu o caute. “Daca destinul va vrea sa ne mai intalnim vreodata, bine. Atunci voi recunoaste ca ne apartinem unul celuilalt. Nu ma cauta. Nici eu nu stiu unde merg. Doar bunul Dumnezeu stie unde imi va calauzi pasii. Incearca sa gasesti o femeie buna care sa te iubeasca. Eu sunt fericita ca te-am intalnit si ca am trait alaturi de tine. Am cunoscut adevarata fericire si cat a fost, mie mi-a ajuns. Daca Cerul ne va ingadui, poate ne vom revedea candva. Te iubesc si te voi iubi mereu. Esti sufletul si inima mea. Ai fost o minune in viata mea. Adio.”Lasa biletul sa-i cada din mana innebunit de durere.

                                                     ********

                                              Dupa sapte ani.

 In micul orasel se isca zarva mare.

- Ai auzit? Vin niste oameni din Seoul sa filmeze prin partile noastre. Au cerut déjà aprobare sa filmeze in plantatia de ceai. Sunt atat de emotionat, spuse primarul frecandu-si mainile de bucurie. Toata lumea vorbea si radea in acelasi timp. Era un subiect nou pe buzele tuturor. SunMi cu plasa plina de scoici si peste proaspat, fugi spre marginea orasului unde locuia cu mama ei. “Sigur mama se va bucura. Ea chiar a trait in orasul acela Seoul. Pana si numele este frumos. Asa de mult imi doresc sa vad si eu orasul acela…”

- Buna mama. Am ajuns. Am adus tot ceea ce ai dorit, uite, spuse si ii intinse plasa plina. Si mama…sa iti spun ce am auzit azi?

- Off. Stai linistita si tu o clipa. Nu mai alerga de colo, colo. Ti-am spus ca fetele trebuie sa fie mai linistite, tu chiar nu vrei sa intelegi? Ce putea sa te faca atat de bucuroasa?

- Vor vei niste oameni din Seoul. Vor sa faca un film aici. Am auzit chiar din gura primarului ca au primit aprobare sa filmeze la plantatia de ceai. Inseamna ca o sa vad si eu ce vor face, batu din palme Sun Mi. Plantatia este chiar langa noi. Ce bine, ce bine. O sa vad lume noua, oma…

- Doamne…ce mare lucru? Stai cuminte si incearca sa nu incurci oamenii acolo, ai inteles? Spuse obosita In Hee. SunMi era o sursa inepuizabila de energie. Era in continua miscare. Alerga cat era ziulica de mare. Noroc ca va incepe scoala anul acesta. Asa poate s-o mai domoli nitel. Privi spre SunMi si fata i se insenina. Pe zi ce trecea asemanarea dintre ea si tatal ei devenea izbitoare. Nu uitase nici o clipa fata frumoasa a lui Joon, ochii surazatori si gura parguita ca ciresele de mai. Cand o privea pe SunMi ceva in adancul sufletului ei se strangea si ii apasa inima pana o lasa fara suflare. Ii parea rau pentru Sun Mi, ii parea rau si pentru Joon. In ziua cand il parasise aflase ca este insarcinata. La inceput se bucurase, dar apoi dupa ceea ce se intamplase nu ar mai fi avut curajul sa-i spuna niciodata. Si asta era unul dintre motivele care o facusera sa fuga mancand pamantul. “Daca el se indoia de ea? Daca nu isi dorea copilul?, daca…” Nu voia sa afle un raspuns negativ, asa ca fugise. Un alt motiv era Pan Seok. Vazuse nebunia din ochii lui si stia ca nu va scapa niciodata de el si alesese sa fuga si de el, departe de dragostea bolnava care ii intunecase mintea. Joon zambi satisfacut cand sesiza miscare in tufa de ceai. De cateva zile o mogaldeata ii spiona fiecare miscare de pe platoul de filmare improvizat. Chiar ajunsese sa astepte momentul in care micuta mogaldeata isi facea aparitia si care apoi statea nemiscata ore in sir in tufa de ceai. Chiar daca era curios nu voia sa o sperie. Lua doua inghetate pe bat si facu un ocol mare ca sa ii iasa fetitei in spate. Facu destula galagie ca sa nu o sperie si apoi se apropie incet, asezandu-se langa ea. Fetita era atat de captivata de ceea ce vedea incat nu isi dadu seama de prezenta lui Joon decat atunci cand simti gustul dulce acrisor al inghetatei pe care o primise automat. Il fixa cu privirea pe Joon o clipa si …si apoi zambi. Toata fata i se lumina si ochii ii suradeau senini. Pe Joon il strafulgera prin inima. Senzatia de déjà vu era atat de puternica…Ceva in sufletul lui vibra si o amintire de mult uitata incerca sa iasa din bezna in care fusese aruncata. Joon zambi(crispat) si el. Nu putea rezista privirii atat de serioase cu care fetita il privea. Se apleca si ii mangaie pletele negre naravase.

- Tu? Tu cine esti? Reusi Joon sa vorbeasca. Si ma rog ce cauti aici? Oare parintii tai nu te-au invatat ca nu trebuie sa stai langa niste oameni straini si sa accepti lucruri de la ei? Spuse si ii arata cu degetul inghetata mancata pe jumatate.

- A, a, ba da, dar….voi nu sunteti straini. Va cunosc déjà de cateva zile. Nu sunteti oameni periculosi, de asta m-am convins eu in zilele astea. Sunt asa de fericita…Ce frumoasa este doamna aceea, spuse si ridica un degetel spre actrita principala. Cand o sa fiu mare am sa joc si eu intr-un film. Asa i-am spus si mamei aseara. Asa sa stii, spuse fetita serioasa.

- Serios? Si mama ta, ce a zis?

- Mama? A ras. Mi-a spus ca tatal meu a fost actor. Si eu chiar am crezut-o sa stii. Mama nu minte niciodata. E cea mai buna mama din lume.

- Asa spun toti copiii despre mamele lor.

- Nu te pacalesc! Asa vorbeste toata lumea despre ea. Daca vrei sa o cunosti, ai sa vezi ca spun adevarul. Inima lui Joon se topi incet, incet. Era topit dupa aceasta fetita care vorbea atat de serios, dar cu ochii scaldati de o adevarata veselie. Ceva la copilul asta… era ceva cu el. Parca ar fi stiut-o de mult timp.

- Hai fi copil cuminte si fugi acasa. Se face noapte si ma gandesc ca mama ta este chiar ingrijorata. Maine sa vi din nou sa mancam inghetata, ai auzit?

- Da ajusshi. Sa ma astepti. Neaparat. Voi veni neaparat maine. Sa aveti o seara frumoasa, spuse si se inclina ceremonios in fata lui Joon starnindu-i acestuia un val de zambete pe care cu greu reusi sa le ascunda fata de fetita accea incantatoare. Era dulcica foc. De mult nu se mai uitase asa la un copil. E drept ca avea parca ceva care il facea sa isi puna diferite intrebari. Dupa plecarea fetitei, cu greu reusi sa se adune. Isi continua munca suspect de repede si chiar era multumit de ceea ce iesise. In acea noapte s-a tot invartit in pat de pe o parte pe cealalta, incercand zadarnic sa adoarma. Franturi din conversatia purtata cu fetita…da chiar. Nici macar nu o intrebase cum o cheama. Nu intrebase nimic personal. Fetita ii spusese doar ce dorise si apoi please gratioasa prin plantatia de ceai spre casa in care locuia. Oare i se paruse ca fetita pomenise la trecut de tatal ei? Avea atat de multe intrebari. Adormi chinuit de vise din alte vieti si se trezi mai obosit decat atunci cand se culcase. Se bucura ca noaptea trecuse destul de repede. Isi relua lucrul si avansa incet, dar sigur. Spre pranz aparu si ghemotocul de fata. Se simti usurat la vederea fetitei si ii facu prietenos cu mana, chemand-o sa se aseze in scaunul alaturat de el. Un timp ramase ca vrajita si urmarea incordata tot ceea ce se petrecea pe platou. Mimica fetei i se schimba in functie de ceea ce vedea. Respira usurata cand toti luara o pauza. O pauza binemeritata. Abia atunci Joon observa ca fetita avea un pachet cu mancare, pe care acum il desfacea ca pe un ritual. Ii intinse betisoarele lui Joon si il pofti din ochi sa manance. Ca vrajit Joon facea tot ce fetita ii sugera fara sa scoata cel mai mic sunet. Era stupefiat. Cu greu se zmulse din aparenta vraja…..

- Ia asculta, spuse un pic rastit Joon. Ai venit aici, dar nici prin gand nu ti-a trecut sa te prezinti?

- Ajusshi, nu am vrut sa fiu atat de indrazneata. Am crezut ca daca nu m-ai intrebat, nu era necesar sa spun eu singura, cel putin asa mi s-a parut cuviincios. Replica fetitei il lasa cu gura cascata si surazand in cele din urma spuse:

- Buna, ma cheama Joon. Pe tine? O intreba si intinse mana spre ea.

- Buna ziua. Ma cheama SunMi si sunt fata mamei mele. La acest raspuns Joon inlemni. Nu stia ce sa faca, sa taca, sa rada, sa o ia in brate? Fetita il privea serioasa si astepta ca el sa spuna ceva. Ii prinse mana lui Joon si i-o scutura voiniceste, trezindu-l din reverie. Se lasa pe spate si rase sanatos. De mult nu mai rasese asa.

- Strengarito, hai sa vedem ce ai in cutia aia? Banuiesc ca vrei sa o impartim, de aceea mi-ai dat betisoarele nu?

- O daaa. Desfacu capacul si il servi pe Joon din pachetul ei.

- Oh, oh, gemu el cu gura plina. De mult nu am mai mancat asa mancare gustoasa, spuse si isi umplu gura pana la refuz.

- Ajusshi, ar trebui sa mananci incet, altfel te vei ineca, asa spune mama mea si ea chiar stie ce spune. Asa sa stii. Joon aproape ca se ineca, din cauza violentei cu care radea. Mancara apoi in liniste si terminara repede ce avura de mancat. Sun Mi stranse cutiile si le puse deoparte, asteptand ca Joon sa vorbeasca primul. Era atat de educata copila asta incat te uimea cu manierele ei.

- Woaa, am mancat bine. Multumesc micuta prietena. Acum e timpul pentru desert nu? Spuse si scoase inghetata din cutia frigorifica. Pe cand isi mancau tacticosi inghetata, Joon afla ca  SunMi nu are decat mama.

- Tatal tau? Intreba Joon

- Tata a murit inainte ca eu sa ma nasc. Mama a fost multa vreme suparata. Asa mi-a spus chiar ea. Imi pare rau ca nu l-am vazut niciodata, dar ma bucur ca nu a parasit-o pe mama din alt motiv. Nu-i asa ca mama mea este o buna bucatareasa? Intreba Sun Mi candid.

- Da chiar voiam sa spun asta. Ar trebui sa merg si sa-i multunesc pentru pranz nu crezi?

- Nu este acasa. Lucreaza la bucatarie in primarie si apoi se duce la cules de frunze de ceai. In perioada asta este foarte ocupata, abia noaptea tarziu ajunge acasa.

- Pai tu nu te plictisesti?

- Stie ca sunt aproape de casa si nu am ce sa patesc. Ma cunoaste toata lumea.

- Hai acum fugi acasa, noi mai stam putin si plecam. Pe ziua de azi am cam terminat.

- Ajusshi, ne vedem si maine nu? Spuse SunMi cu incredere. Acum ca please Sun Mi isi dadu seama ca stia gustul mancarii. Era ca o amintire, care revenise la viata. Inima incepu sa-i bata cu putere. Acum ca statea sa se gandeasca, era ceva la micuta SunMi care il fascina. Un anumit gest, o anumita privire ii aduceau aminte vag de cineva. Oare de cine? Nu indraznea sa-si dea raspunsul. Se temea de el. Nu voia sa fie din nou ranit. Acum sapte ani fusese ranit cumplit, isi dorise sa moara, dar nu avusese atata putere sa renunte la viata. In adancul sufletului lui, spera ca va veni o zi in care el si In Hee se vor intalni din nou. Speranta asta il tinuse in viata. “Doamne, cred ca nu sunt normal. De ce nu am intrebat-o mai multe pe micuta? Era atat de dornica sa-mi vorbeasca despre familia ei…Incredibil, zici ca mi-a luat mintile cu privirile ei inocente. Ma port ca un pustan. Sunt intradevar nebun. Chiar sunt.” Senzatia asta de frematanda asteptare ii era atat de cunoscuta incat il innebunea. Isi aduse aminte de vremea cand era atat de fericit. De vremea atat de scurta… Nu stia ce sa creada. Pe de o parte ar fi dorit sa se insele. Nu se credea in stare sa iubeasca iar. Pentru el iubirea nu mai exista de cand In Hee il parasise atat de crud. Atunci isi jurase ca niciodata , chiar niciodata nu isi va mai da inima nimanui. Si acum SunMi ii daramase toata apararea pe care si-o construise. Ceva la SunMi ii amintea de In Hee. Din cauza asta nu mai avea liniste. Nu o va ierta niciodata pe In Hee ca il parasise pentru un alt barbat. Acum era clar nu? Doar nu facuse copilul singura. Nu, chiar nu merita iertarea lui, daca prin absurd In Hee era mama acelei copile. Daca ar mai fi trait in epoca Joseonului ar fi decapitat-o pentru tradare. “Dumnezeule mare ce ganduri imi trec prin cap. E imposibil sa vorbesc de aceeasi femeie. Copila asta m-a scos din minti cu privirile ei. Sunt sigur ca e doar o coincidenta. Reusi sa adoarma un somn adanc fara vise. Chiar si el se minuna de asta. Era multa vreme de cand nu mai dormise atat de bine. Se trezi bine dispus si pentru o vreme uita de toate framantarile din ajun. Se concentra asupra filmului pe care il monta.Facu o treaba buna si multumi Cerului ca toate mersesera bine fara incidente. Fusesera putine scene care trebuiau taiate. In principiu actorii care jucau in filmul lui, faceau treaba buna ii intelesesera viziunea lui ca regizor. Stiau ce asteptari are Joon de la ei. Il placeau pe Joon si mai ales il considerau un regizor de viitor. Toata lumea incerca sa isi vada de treaba ca regizorul sa fie multumit de jocul lor actoricesc. Il simpatizau ca nu era un regizor cu nasul pe sus si asta conta foarte mult pentru toti. Azi nu filmau. Dupa o vreme isi aduse aminte de SunMi. Nu ii spusese ca azi nu filmau. Se ingrijora ca fetita va astepta degeaba intreaga zi. Pleca in graba spre locul filmarii, sa o caute pe micuta. Gasi pachetelul cu mancare pe una din bancile aflate in acel loc. O striga, o cauta disperat, dar fetita nu era nicaieri. O vreme o astepta, dar Sun Mi inca nu se intorsese. Trist se indeparta.

- Ajusshi! Se auzi vocea vesela a fetitei. Aceasta fugi spre el incantata. Joon se intoarse spre ea la timp ca sa o prinda in brate, sa o ridice si sa o invarteasca facand-o sa rada fericita cu glasul ca sunetul unui clopotel. O invarti pana ameti si el, apoi o puse usor pe pamant strangand-o totusi in brate.

- Oma, oma, uite-l pe ajusshi. Nu-i asa ca este frumos? Ti-am spus eu. Nu ai vrut sa ma crezi, acum o sa vezi cu ochii tai. Joon ridica privirea spre femeia care se apropia cu pasi repezi pentru as recupera copila si de as cere iertare pentru obraznicia ei. Cand privirile celor doi se intalnira….In Hee isi duse mana la gura oprind la timp tipatul care voia sa iasa. Se rasuci rapid dupa ce o prinse de mana pe SunMi si incerca sa se indeparteze cat mai repede posibil. Dar…

- In Hee? Esti chiar tu? Striga cu neincredere Joon in urma ei. Aceasta se opri in loc, dar nu se intoarse cu fata la el. Atat doar, o strangea cu putere pe SuMi si o tinea in loc.

- Ajusshi…de unde o cunosti pe mama mea? Dupa ce puse intrebarea fata i se insenina. Nu-i asa ca este frumoasa? E cea mai frumoasa mama din lume. In Hee se urni cu greu si o trase pe SunMi dupa ea fara sa raspunda intrebarilor lui Joon. Acesta chiar daca era surprins de vederea ei, se ridica si o prinse de mana. Incerca sa o intoarca spre el, dar ea lasa capul in pamant si isi feri ochii din calea ochilor  lui intrebatori. SunMi isi elibera mana si ii cuprinse mana lui Joon cu mana ei micuta si calda. Il facu sa mearga alaturi de ea.

- Unde, unde ma duci SunMi? Se balbai el, incercand sa se opreasca in loc.

- Ajusshi, mergem in casa sa iti dau o cana de ceai. Tu mereu mi-ai dat inghetata, a si vreau sa-ti mai fac cunostinta cu cineva mai spuse ea misterioasa, strangandu-I din nou mana. Aproape ca il tara pana la usa casei lor care era acoperita cu multa verdeata. Joon se uita in urma sa vada daca In Hee ii urmeaza. Chiar daca pe fata ei se citea panica, aceasta ii urma la mica distanta. Intra in casa in urma fetitei care ii aduse in fata ochilor un puiut de mat. Alb cu urechi si labute negre, cu o privire plina de intrebari ascunse. Fara sa isi dea seama Joon intinse mainile spre micul print iar acesta i se culcusi imediat in brate de parca l-ar fi cunoscut de cand lumea.

- Oma, oma vino sa vezi. Pisicul asta este asa de dragut. Il iubeste pe ajusshi. Si mie imi place de el, spuse copila cu glasul abia soptit. Am pus si apa pentru ceai. Te ocupi tu mama ajusshi? Chiar daca mama ei nu scoase nici un cuvant, fetita sesiza furtuna ce se zarea pe fata mamei ei. Stia ca era timpul sa se ascunda. Mama ei era cea mai iubitoare mama din lume, dar si cand se infuria…Era ca un taifun in plina dezlantuire. Furie apriga. Acum in ochii mamei citea furtuna si din experienta zilelor ei, era cazul sa se puna la adapost. Fugi cu mica creatura in brate lasandu-i pe cei doi singuri sa se descurce cum or putea. Fara sa fie poftit Joon se aseza si incepu sa se uite in jurul lui, cautand parca ceva. In Hee umplu in tacere castile de ceai si il servi. Cand apuca ceasca din mana ei, degetele lui lungi si frumoase ii atinsera pielea mainii ei. In Hee isi retrase mana rapid, de parca ar fi luat foc. Chiar isi masa locul si se uita mirata ca nu vede arsura pe mana ei. Pe Joon la atingerea ei il napadira toate amintirile pe care le crezuse uitate. Revazu cu ochii mintii, momente intime, cand pielea lor lua foc si se mistuia in pasiunea cu care faceau dragoste. Aproape ca icni si geamatul ii iesi din gat fara voie. Toata pielea i se infiora si sari in sus ridicand-o si pe ea in picioare. Fara sa se gandeasca o lipi cu spatele de zid si o saruta pana o lasa fara suflare. Ea isi infipse degetele in parul lui tragandu-l spre ea, mai aproape tot mai aproape. Mainile lui ii framantau trupul tremurand. Ea il strangea langa ea, dornica de caldura corpului lui. Facura dragoste rapid, violent, insetati unul de celalalt. Tacura multa vreme si apoi se despartira din imbratisarea in care erau.

- De ce? Intreba Joon.

- De ce, ce? Intreba si In Hee. De ce am plecat? Sau de ce ne-am intalnit acum? La care intrebare vrei sa raspund, vorbi In Hee inca ametita de pasiunea cu care facuse dragoste.

- De ce ai plecat atunci? Pentru asta? Intreba si arata cu mana de jur imprejur. Nu ai avut incredere in mine chiar deloc? Nu ai crezut ca te iubesc destul de mult sa iti pot da tot ce iti doresti, sau ce iti doreai? Pentru tine, pentru dragostea noastra as fi renuntat la orice. Sa sti ca tacerea in cazul de fata nu este un raspuns. Daca atunci nu te-am inteles, acum vreau sa stiu, vreau sa aflu tot. De ce, din ce cauza, unde am gresit. Dupa un timp In Hee se hotara sa vorbeasca.

- Nu ai gresit cu nimic. Eu,…eu nu eram destul de buna pentru tine. Mi-a fost frica. Frica ca nu voi reusi sa fiu ceea ce iti doreai. Am intrat in panica si am fugit.

- Esti proasta? Cum de poti spune asa ceva. Stii doar ca te iubeam si ca nu as fi renuntat niciodata la tine. Eram fericit cu tine. In Hee incepu sa planga. Isi duse pumnii stransi la gura sa nu se auda plansul care dadea semne de disperare. Nu voia ca Joon sa-i auda plansul dureros, care tindea sa strige in gura mare durerea. Joon incerca sa se tina tare pe pozitie, dar in fata avalansei de lacrimi ceda si se indrepta spre In Hee si o stranse in brate. O stranse in brate si ii mangaie tandru parul, o saruta in crestetul capului. Ii lua fata si ii sterse lacrimile cu degetele, se uita in ochii ei acum limpezi si linistiti si…pierdu. Pierdu notiunea timpului si uita unde se afla si de ce. Nimic nu mai conta decat In Hee. De afara se auzi fetita care se apropia vorbind pisicii. Fu mai mult decat suficient ca Joon sa coboare cu picioarele pe pamant. Se uita panicat la In Hee cu o mie de intrebari in ochi, incapabil sa vorbeasca.

- Ea….ea e copilul tau? Intreba cu greutate Joon rugandu-se in sinea lui ca raspunsul sa fie negativ.

- Mda. SunMi este copilul meu. De ce?

- Te-ai recasatorit? De asta ai fugit de mine? Tatal copilei unde….unde este?

Aproape ca izbucni in ras In Hee, dar nu a mai avut timp sa raspunda ca micuta pasi banuitoare in casa.

- Oma? Esti bine? Intreba fetita temetoare din spatele usii neindraznind sa intre, sa nu fie prinsa in mijlocul furtunii. Sperase ca dupa un timp mama ei sa se calmeze, dar… nu putea stii niciodata.

- SunMi, te rog sa te mai joci un pic afara. Am de vorbit cu ajusshi.

- Bine mama, spuse fetita si fugi vesela sa se mai joace un pic. In Hee se intoarse spre Joon si incepu sa vorbeasca linistita. Tu…tu asta ai crezut atatia ani? Ca am fugit sa ma casatoresc cu altcineva? Ha, ce gluma. Tu ..tu sper ca glumesti. Vreau sa te intreb…Adica stai. SunMi ti-am spus ca e copilul meu. Nu are tata. Sau ce-l putin nu avea pana de curand. Nu stiu ce sa zic. Vom vedea.

- Ma innebunesti. Ce naiba vrei sa spui? Vorbeste o data. Sunt in culmea disperarii acum. Vreau sa imi spui tot fara sa omiti nimic. Intelegi? Am dreptul asta.

- Mda. Spune-mi care mai este relatia ta cu fratele tau, cu familia ta?

- Ce intrebare este asta? Dar iti raspund. Nu ne-am mai vazut de ani buni. M-am departat de ei. Dupa ce ai plecat nu am vrut sa mai vad pe nimeni care imi aducea aminte de tine. Te-am urat ca m-ai parasit. Am vrut sa mor, dar apoi, am spus ca macar o data sa te mai vad si apoi gata. Si am trait cu speranta asta pana in ziua de azi, cu toate ca nu o recunosteam nici eu. Acum vorbeste. In Hee incepu sa-i povesteasca prin ce a trecut, cum a ajuns in locul asta si cum a trait ea. Ii povesti cum ajunsa aici constata ca era insarcinata si cum si-a crescut copilul singura. Incet, cu greu, menajandu-l sa nu se supere ii povesti de Pan Seok si de dorinta ei dea pune intre ei o distanta cat mai mare.

- Daca as fi ramas unul dintre noi doi ar fi trebuit sa moara. Nu stiu, chiar nu stiu ce il apucase pe fratele tau. Atat am vrut sa nu te doara. Nu voiam sa fiu motivul despartiri a doi frati. Asa ca am fugit. Fara sa scoata un cuvant Joon o lua in brate si o stranse cu putere. Striga si fetita care isi cam pierduse interesul de la joaca si era curioasa acum de ce se petrecea in casa. Fetita dadu buzna in camera si se arunca in bratele barbatului care isi deschisese bratele sa o primeasca in imbratisarea lui. O stranse la piept si o invarti fericit, facand-o si pe micuta sa tipe de incantare. Fericirea ce o simtea era vecina cu nebunia. Nu stia daca trebuia sa planga sau sa rada. Stranse la piept cele doua femei din viata lui si planse pentru prima oara dupa multi ani. Asa cum ii spusese In Hee in scrisoare,…era Destinul.

END

-