Ganduri

De ce in capul meu umbla mereu o gramada de ganduri? Am mereu in cap un film care se deruleaza continuu. O multime de ganduri tipa, urla sa iasa afara. Se invalmasesc toate deodata cerand impetuos iesirea din spatiul stramt al creierului meu. De multe ori imi doresc sa plang ca prin curgerea lacrimilor mele mintea sa se limpezeasca un pic. Dar durerea pe care o simt cand plang o insuportabila si doare cumplit. Incerc sa trag storul peste gandurile astea multe dar cateodata ele ma sufoca si tot timpul am nevoie de aer. Simt cum se blocheaza in gatul meu si ma strang ca o menghina. Parca doua maini zdravane de barbat  ma strang dorind sa-mi culeaga ultima suflare. Incet o lacrima rebela se scurge pe obraz sapand un sant adanc si rece. Nu pot sa o opresc, nu pot sa o sterg. Ramane pe obraz ca pentru a-mi aminti ca trebuie sa plang. Dar e doar una singura. O lacrima asa cum spun: rebela. De ce se incapatanesza sa curga, nu stiu. Am inchis robinetul lacrimilor mele de mult, dar din cand in cand o rebela lacrima curge. Se prelinge nestiuta de nimeni, parcurgand un drum extrem de lung. Imi doresc ca toate gandurile astea sa iasa, dar viteza lor sa fie una normala. As vrea sa imi cunosc toate gandurile, si incet incet sa....Sa ce? Am pierdut gandul. S-a dus. Prea repede se deruleaza, nici nu apuc sa vad despre ce este vorba. Ma doare. Oare ce? Nu stiu, dar sentimentul de durere nu imi da pace. Daca as fi poet, as reusi sa insir cuvintele necesare pentru a-mi elibera sufletul, dar asa...........Asa incerc sa-mi explic, de ce? De ce sunt trista si ma doare? De ce nu mi-am gasit iubirea la care am tanjit toata viata?
Poate exista in lume si oameni ca mine care nu au fost iubiti niciodata? Care au suferit din lipsa unei dragoste impartasite?
A venit vremea depresiilor. Am inceput sa simt acut nevoia unei schimbari. Vreau sa fiu si eu iubita, sa simt fluturi in stomac cand se uita la mine, sa nu intoarca capul degustat, din contra sa isi doreasca mangaierea mea si strangerea in brate. Am sufletul greu. Mi-e dor sa fiu tanara, sa pot iubi fara restrictii, sa fiu iubita si sa apreciez acest lucru. Poate ca asta e o pedeapsa pe care trebuie sa o ispasesc, ca nu am stiut din vreme sa apreciez ce am avut si ca mereu mi-am dorit altceva? IUBIREA ? O utopie. Nu exista. Iubirea este doar dorinta si atat. Nimic palpabil doar o dorinta. E intangibila.
In curand voi parasi aceasta lume. Dar mi-as dorii sa pot simti iubirea in cealalta viata daca o exista asa ceva. Acolo sa mi se implinesca dorintele si sa traiesc viata la maxim, sa nu mai am regrete niciodata, sa fiu macar o data fericita. Poate sa dureze doar o clipa . Dar clipa asta conteaza cat o eternitate. Respir adanc. Gata. Plang. Acum totul va reveni la normal. Oare ce inseamna normal?
Nu stiu. Nu vreau sa stiu. Murim singuri si goi. Nu luam nimic cu noi din asta viata. Ne zbatem mereu sa adunam averi. Oare de ce ? Pentru ce? Cu ce ne incalzeste? Nu mai murim? Sau ce? E vremea care ma deprima cel mai tare. Frig, ploaie, o vreme care parca plange ca si mine.Si iar ma doare.

nu-ma-lasa-sa-plec

- Esti de o aroganta fantastica. Nu stiu ce te face sa ti nasul asa pe sus.
- Adica cum? Ce vrei sa spui ? Eu imi tin nasul pe sus? Nu cred. Sunt un baiat normal ca oricare altul. Nu am nimic deosebit si din cauza asta nu imi tin nasul pe sus si mai ales nu privesc pe nimeni de sus.
- Ei asta-i buna. Uita-te numai la tine cum esti imbracat. Ultimul racnet de costum de piele.
- Bine, dar in ce ai vrea sa merg pe motor? E bun si pentru vant nu numai pentru a arata bine in el. Si oricum ma simt super bine in el. Imi da o stare de bine.
- Si casca? Nu putea fi una normala fara prea multe zorzoane? E clar. Iti place sa fi in centrul atentiei. Mai bine zis iti place sa atragi atentia in jurul tau.
- Aici ai dreptate. Imi place ca lumea sa se uite la mine. Cred ca aici sunt un pic vanitos.
- Si uita-te la fetele din staff. Toate ofteaza cand te vad, sau trec pe langa tine. Ce ti-e si cu lumea asta. Toate sunt atrase ca mustele de baietii rai sau cu aspect salbatic. Doar ce intorci capul spre ele si sunt deja in plasa ta. Acum si cu costumul asta mulat pe fiecare muschi, te cred si eu ca toate sunt sub vraja ta.
- Dar eu nu fac nimic special. Si din cauza a doua-trei fete care sunt ca electrocutate, inseamna ca eu nu ma mai pot plimba cu motorul asa cum imi place?
- Ce spui tu?Tu cred ca nu te uiti in jurul tau. Uita-te doar o secunda si vei vedea cum tot sexul feminin iti acorda o atentie deosebita. Ca e tanara sau batrana toate intorc capul dupa tine.
- E probabil din cauza vitezei sau a zgomotului pe care il fac cand merg cu motorul.
- Eish, la naiba. Cum o sa te fac sa vezi in jurul tau? Vezi si asta tot aroganta se cheama.
- Ei hai, nu mai fi asa. O sa incerc sa ma uit in jurul meu, e bine asa? Si chiar si asa ce pot face eu? Cum ar trebui sa ma port? Ce ar trebui sa fac, sa nu mai fiu perceput ca unul care este arogant? Oricum masca asta de raceala pe care o port, ma tine la distanta de restul lumii. Cu ce gresesc ca nu vreau sa ma amestec cu toata lumea?
- Dar esti prea evident. Esti ca sconcsul ala care lasa dara de miros in urma lui. Asa esti si tu.
- Ei bine. Am inteles. Dar sa stii ca nu renunt la costumul de piele nici mort. L-am dorit prea mult ca acum sa-l abandonez.Si la fel, nici la motor. Ador viteza si im face placere sa merg cu motorul. Imi place sa ma intalnesc si cu altii care au motoare si sa ne intrecem in viteza. Chiar azi trebuie sa ma duc la o astfel de competitie. Si sti ce este dragut? Ca acolo nimeni nu ma cunoaste. Sunt doar un simplu calaret de motor si atat. Imi place lucrul asta. Si inca ceva. Acolo suntem toti la unison. Fete, baieti nu conteaza.
- Cum iar pleci azi? Si pe mine cui ma lasi?
- Managere, te-ai plictisi. Ce sa faci tu acolo? Nu este loc pentru spectatori.
- Ok. Am inteles. Nu ma vrei acolo. Da ce-i vei spune tatalui tau? Azi trebuia sa te intalnesti cu el. Spunea ca are ceva serios de discutat cu tine.
- A da. Stiu. Iar ma trimite la intalniri aranjate. Vrea de asemenea sa intru in companie la el. Ei asta nu vreau. Chiar nu as suporta sa stau la birou opt ore si sa ma fac ca muncesc. Nu vreau inca sa renunt la libertatea de a face ceea ce vreau. Inca vreau sa fiu actor, cantaret, motociclist...

 

Telefonul suna insistent. Sukki raspunse fara chef mai ales ca a vazut cine era apelantul.

- Oh, tata. Buna.

- Sper sa nu te sustragi de la cina din seara asta nu? Chiar vreau sa vorbesc cu tine si mai ales sa te vad. E chiar atat de greu sa crezi ca vreau doar sa te vad si nimic mai mult?

-Tata, asa zici mereu si apoi iar deviezi de la subiect si vrei sa-mi bagi nu stiu ce fata pe gat, vrei mereu sa intri in viata mea cu bocancii. Ti-am spus ca nu mai sunt dispus sa ascult de tine. Stiu ca tu vrei sa-mi aranjezi viata, dar am si eu un cuvant de spus. E viata mea si cu bune si cu rele. Vreau sa o traiesc fara sa dau vina pe cineva ca a intervenit.

- Uite, acum iti promit, doar azi, nu o sa vorbim de nimic altceva. Vreau sa te vad.

- A, dar te anunt ca nu o sa vin imbracat office. Urasc chestia asta.

-Vino cum vrei, doar vino!

Ce ciudat. Ce o avea tata? S-a intamplat oare ceva? E ciudat. De fiecare data cand ma intalnesc cu el, imi cere sa ma imbrac intr-un anume fel, sa ma port nu stiu cum. Oricum o sa ajung tarziu. Trebuie, inainte sa ma duc la intrecerea de motoare. Abia apoi trec si pe la tata. Sper sa pot. Isi puse casca, ochelarii, masca de vant, incaleca motorul si pleca lasand in urma lui o dara de fum si un zgomot infernal. Slalomul printre masini ii puse adrenalina in miscare. Stopurile furate la mustata ii dadeau un sentiment de betie. Se simtea bine in aceasta postura, si gandurile incetau sa-i mai fuga. Azi chiar o sa fie concurenta mare. Multe motoare vor fi prezente pe pista de intrecere. Proba de viteza, este de baza, si preferata mea. Ajuns la locul intrecerii constata ca sunt o gramada multicolora de motoare aliniate la start. Daca mai intarzia putin ar fi ratat concursul de azi. Era al treilea consecutiv la care participa. La primele doua nici nu s-a pus problema ... a castigat la o distanta foarte mare. Azi stia ca are concurenta, doar atat. Nu stia cine este rivalul de temut. Mai bine. O sa concureze sa castige cu orice pret. El impotriva tuturor.

- Hai nu mai veneai o data? Am tinut startul in loc pentru tine.

- Multumesc. Imi cer scuze. Am avut intarziere pe traseu. A fost foarte aglomerat pe sosea. Oricum sper ca nu ati asteptat mult nu?

- A nu. Stai linistit. Am vrut doar sa te sperii un pic, zise razand prietenul Jin Shi.

- Ok. Ti-a reusit. Voiam acum sa-mi cer scuze la toata lumea. Ha,ha, hai ca esti de groaza. Lua loc la linia de start si in mai putin de un minut, cursa incepu.O lupta stransa avu loc, cu greu reusi sa se desprinda de plutonul compact. Dar incetul cu incetul i-a lasat in urma. Un singur motor il urma la distanta mica. Era tot rosu si avea pe el flacari galbene. Acesta pastra distanta constanta. Spre sfarsitul cursei, motorul rosu accelera si incerca sa castige prima pozitie, dar Sukki era pe faza si nu lasa asa ceva sa se intample. Accelera si distanta se mari din nou. Dar uite si linia de finish. Oare sa o las mai moale?... Ha?, cand a trecut inaintea mea? se intreba singur plin de uimire. Baga viteza si pe ultima lungime reusi sa treaca primul linia de sosire. Era intrigat. Cine oare reusise sa se tina de coada lui si chiar sa-l si intreaca la un moment dat. De regula la intrecerile astea nu este nevoie sa se cunoasca, decat persoana care a castigat. Atat. Ceilalti pot sa-si pastreze identitatea secreta. Dar tare mult isi dorea sa afle cine este.

- Jin Shi! Cine era cu motorul rosu si plin de flacari? Ai idee? Il cunosti? Mi-as dori sa-l cunosc sau macar sa-l zaresc un pic.
- Sti ca este impotriva regulilor. Dar ma duc sa intreb. Daca vrea sa-i fie dezvaluita identitatea, atunci o sa-l aduc la tine, daca nu, eu nu pot face nimic.
- Bine. Incearca macar, spuse cu parere de rau Sukki. Stia ca asta este un drept care de regula nu se incalca de nimeni si pentru nimic. Lasa la latitudinea concurentului, daca vrea sa fie cunoscut sau nu. Incercarea lui Jin Shi fu un esec total. Nici macar nu fu invrednicit cu vreo privire. Doar un fluturat de manusa in semn ca nu doreste sa fie cunoscut primi. Doar atat. Sukki incerca si el sa se apropie de cel cu motorul rosu, dar acesta nu mai statu mult in loc, ci demara in tromba, parasind locul intrecerii. Sukki primi botezul invingatorului si apoi pleca si el linistit spre casa tatalui sau.
- Buna seara. Tata, iarta-ma, dar chiar nu am avut timp sa ma schimb. Daca treceam pe acasa, nu mai plecam. Oricum nu stau prea mult. Sunt in trecere si foarte grabit.
- Nu stai la masa? Am pus sa-ti pregateasca mancarea care iti place tie cel mai mult.
- Tata intelege. Nu am timp. Trebuie sa ajung sa fac un dus si sa-mi pun ordine in hartii. In curand o sa am si un concert, asa ca am multe de pregatit.
- Da am inteles. Nu ai timp pentru batranul tau tata. Esti tot timpul ocupat. Sau cel putin asa vrei sa pari. Cand vine vorba sa vi sa vorbim, inventezi mereu fel de fel de scuze, care mai de care mai fanteziste si mai putin credibile. Te-am chemat azi, pentru ca m-am decis sa parasesc compania. Nu vreau sa te oblig astfel, ci pur si simplu m-am saturat. Vreau sa traiesc si pentru mine macar putin timp. Asa ca in curand voi pleca intr-o calatorie. Nu m-am decis inca, unde sau cat timp va dura. Un singur lucru vreau sa te rog. Cat voi fi plecat sa vi sa stai aici in casa asta. Taci, stiu ce vrei sa spui, dar am angajat pe cineva care va avea grija de tot. Tu trebuie doar sa vii sa locuiesti aici.
- Dar tata, stii ca am unde locui. Nu deranjez pe nimeni si nu stau in calea nimanui. Nu este mai bine sa imi vad de ale mele, ca si pana acum?
- Daca vrei sa ma dezamagesti inca o data, fa ce stii.Dar pentru mine a fost o rugaminte si as fi dorit ca macar o data in viata, sa nu fii impotriva. Persoana pe care am angajat-o este foarte competenta. Va avea grija de tot, inclusiv de viata ta de artist. Sunt decis acum asupra timpului pe care il voi petrece departe in calatorie. Trei luni.
- Trei luni? Tata glumesti? Cum sa stau trei luni aici in aceasta casa?
- Nu. Tu trebuie sa stai o luna. Daca in timpul de o luna, nu te-ai razgandit, esti liber sa pleci. Ce zici? Batem palma?spuse zambind tatal lui. Dar daca ai depasit o singura ora peste timpul de o luna, esti obligat sa ramai si restul lunilor aici. E ok asa? Trebuie sa scriem pe hartie, sau ramane stabilit?
- Tata nu ca nu as avea incredere, dar mai bine sa scriem. E mai bine asa pentru ambele parti.
- Ok, mie imi convine. Facura contractul, il citira si apoi il semnara. Mai trebuia trecuta data cand va incepe. Ce zi este azi? Vineri. Ok. Atunci duminica ora 8 dimineata incepe contractul nostru. E bine asa? Pentru mine nu este nici o problema sa-mi fac formele de plecare.
- Ok tata, asa ramane. Treizeci de zile nici un minut peste. Da? Poti pleca linistit. Totul va fi bine.
- De asta si plec, pentru ca sunt convins ca totul va fi bine. Acum poti pleca, stiu ca esti o persoana ocupata. Ne vedem duminica la opt. Pa . Ai grija cum mergi cu motorul acasa.
- Hmm, ciudat, tare ciudat. Ceva miroase aici, dar nu-mi dau seama ce. Prea repede a acceptat tata. Oare ce pregateste? Voi vedea duminica. Acum libertate. Ma duc acasa sa imi fac de cap.

Oare cine era cel cu motorul rosu? A fost tot timpul langa mine. O clipa de neatentie si as fi pierdut. Trebuie sa mai castig inca de doua ori. Altfel titlul nu il voi capata. Cel putin pentru anul asta. Vreau sa fiu The Best. Titlu mi se potriveste ca o manusa. Iar cu tata... ceva nu se potriveste. Ce stratagema o folosi acum, ca sa ma puna pe linia de plutire? Multe intrebari se perindau prin gandurile lui Sukki. Dar o data ajuns acasa si intrat la dus, le pierdu firul si se lasa in voia apei. Dusul reusi sa-i readuca buna dispozitie si din aceasta cauza il suna pe managerul Jin Tae.
- Ce este de facut? Trebuie sa ma mut si sa locuiesc acasa o luna de zile. Asa ca nu trebuie sa am concerte in afara orasului. Pot canta doar in club atat. Oricum este bine pentru ca aveam nevoie de un pic de liniste. Oricum mai am albumul la care lucrez, am inregistrari de facut, am emisiunea la radio, o gramada de reclame si Doamne iarta-ma. Am destule de facut si fara concerte. Ha, ha, si pe langa toate astea tata vrea sa ma si casatoresc. Nu imi plac intalnirile aranjate. Si cu atat mai putin casatoriile aranjate. Si oricum. Nu sunt facut pentru casatorie inca. Stiu ca va trebui candva sa fac si pasul asta, dar sper sa fie cat mai departe momentul acela. Oricum si cum crede tata ca o sa cunosc vreo fata care sa nu fie interesata de aspectul meu de vedeta? Nu vreau sa renunt. E unul dintre putinele lucruri care ma motiveaza sa merg inainte. Unde mai pot fi eu rasfatalui si alintatuil? Cred ca nu voi renunta niciodata la statulul de vedeta. Managere Jin Tae, hai sa iesim ca baietii in seara asta. Ce spui? Nevasta, copiii.... A inteleg. Cred ca trebuie sa-mi schimb managerul. Vreau unul liber, asa ca mine. Oricum vorbim. Hai noapte buna. Daca stau sa ma gandesc, nici eu nu aveam prea mare chef sa ies, dar....spunand toate astea isi lua chitara si iesi pe terasa casei care era puternic luminata. Incerca acordurile chitarei si apoi se declara multumit. Incepu sa mangaie corzile intr-un ritm ciudat, fara vreun tel, si cu toate astea se trezi cantand de a binelea un cantec nou, care s-a nascut acum pe loc. Cantecul era cald, linistit, total opus celor pe care le compunea mereu. Parca ceva din sufletul lui iesise si corzile chitarei ducea la indeplinire totul. Parca se conturau in mintea lui si versuri demult uitate, care acum renasteau in forta. Isi zdrangani chitara pret de vreo doua ore cantand noua melodie din capul lui si apoi reveni in dormitor unde se culca si visa frumos. Avea un principiu, daca o melodie staruia in capul lui si dupa o noapte, atunci merita sa o scrie, insemna ca va fi o melodie care va place tuturor. Dimineata a sosit o data cu melodia de aseara. Se intinse si se apuca de lucru. Dupa aproximativ o ora se ridica si se duse sa manance ceva. Era sambata, o zi frumoasa numai buna de o plimbare cu motorul. Se imbraca si porni spre pista de antrenament binedispus. Imbracat cu costumul de piele, cu ochelarii si masca de vant, demara in forta si facu o jumatate de ora pana la locul bine stiut. Deja pista era ocupata cu mai multi participanti. Dar ce vad? Motorul rosu cu flacari galbene, era in plina miscare. Fara sa vrea ii admira curba frumoasa a flacarilor galbene. Posesorul motorului rosu era imbracat si el intr-un costum de piele sofisticat. Acesta era negru si avea portiuni unde urme rosii il strabateau de-a lungul si de-a latul intr-o conceptie modernista. Casca era rosie si avea aceleasi dungi ca si costumul, numai ca aici ele erau negre. Ochelarii fumurii si masca de vant intregeau costumul care se mula perfect. O singura schimbare. O jacheta fara maneci tot din piele trona peste acest costum, schimband radical alura. Un aparat foto agatat de gatul motociclistului, intregea tot ansamblul. Dupa cateva ture facute la viteza maxima, motociclistul se hotara sa se retraga de pe pista lasand si pe altii sa beneficieze de ea. Grupuri mici se indreptau spre pista, facand mici pariuri cine va castiga cursa adhoc care avea loc chiar acum. Sukki se apropie si el si intra in jocul celor prezenti. Mai bine sa aiba concurenta, decat sa alerge singur. Inainte de start avu timp sa observe cum este luat in colimator si fotografiat de motociclistul misterios. Tare si-ar mai fi dorit sa-i cunoasca identitatea. Dar lasa. Toate la timpul lor. Castiga detasat toate cursele la care se inscrisese si fara sa vrea cauta cu privirea, acel motociclist. Mai avea o cursa si apoi se va duce sa-l intrebe cate ceva.

Cursa se termina in urale pentru invingator, dar acesta nu avea timp sa savureze victoria. Trebuia sa afle. Deci cauta din priviri pe acel misterios motociclist, dar acesta parca intrase in pamant. Plecase? Parca inaintea cursei il zarise langa capatul de pod. Statea jos langa motor intr-o atitudine relaxata. Blitzul aparatului de facut fotografii nu se odihnea nici o clipa.
- O Jin Shi! Ai ajuns? Trebuie neaparat sa vorbesc cu motociclistul de ieri. Tu il cunosti?
- Oh. Stiu. Dar nu stiu de unde sa il iau. A aparut de ceva vreme, dar nu a venit niciodata sa ma contacteze. Nici macar nu stiu daca e baiat sau fata. S-a pripasit asa din senin pe la noi. Dar este super dotat. Are talent pentru acest sport.
- Jin Shi, cand afli ceva , te rog sa ma anunti, da?
- Cu o singura conditie.
- Care?
- La primul concert sa am bilete VIP. Ok ?
- Ok. Dar, nu stiu cand va fi acesta. Nu am asa de repede concert. In vreo trei luni. Oare de ce am zis trei luni? se intreba Sukki, deodata prost dispus.
- Nu este problema. Cand o fi. Sper ca pana atunci sa aflam identitatea misteriosului calaret.
- Ok. Hai ca plec si eu. Mai fac o tura prin oras si apoi ma duc spre casa.
- Ne vedem data viitoare. Saptamana viitoare este din nou o cursa. Nu are prea multa importanta, dar daca ai timp si vrei, poti veni si tu sa participi. Nu e o cursa propriu zis, ci mai mult etalarea talentelor de calaret. Va veni multa lume si chiar spectatori. Ca sa nu mai vorbim de televiziune. Sunt vreo doua sau trei care si-au anuntat prezenta.
- Cu atat mai bine. Atunci conteaza pe mine. Sti ca orice concurs e pentru mine o provocare.
- Ok Sukki. Te anunt cand va fi data exacta si ora. Dar oricum ne mai vedem nu?
- Normal. Trebuie sa-mi iau portia de adrenalina in fiecare zi. Ok. Acum te las. Pe curand. Incaleca si porni cu aceeasi viteza cu care si venise. O clipa il mai zari Jin Shi si apoi disparu din campul lui vizual. Se intoarse si cauta cu privirea pe cineva. Langa el se opri o fata cu par lung, imbracata cu o rochita scurta si purtand niste sandale cu toc.
- Si-a dat seama? intreba Dae Jeong
- Habar nu are cine poate fi. Nu stie nici macar daca este fata sau baiat. Oricum nu este cazul sa afle acum. Mai este timp. Dar de ce el?
- O, pentru ca este un increzut si un arogant, un tip care crede ca i se cuvine totul. Am sa-l invat minte o data pentru totdeauna. O fi el un mare cantaret, dar ca om lasa de dorit.
- Poate totusi te inseli. Nu poate fi chiar asa de rau si ca om. Poate aparentele inseala.
- Nu stiu, acum ca ai spus asta, am inceput sa ma indoiesc si eu. Dar timpul le rezolva pe toate. Vom vedea. Am plecat. Dae Jeong isi puse castile in urechi si pleca fluturand usor din mana. Jin Shi se uita admirativ dupa ea si apoi se reintoarse la munca lui de zi cu zi. Dae Jeong se indrepta cu pas vioi spre metrou, unde se pierdu in marea de oameni de acolo. Dar oare cine este Dae Jeong? Deocamdata ramane si pentru noi un mister. Am vaga impresie ca o vom mai intalni. Poate ca atunci vom afla ce este cu aceasta fata si ce secret detine. Caci este evident ca are un secret, bine ascuns care nu vrea sa fie dezvaluit inca. Oare care este legatura ei cu Jin Shi? Asta stiu. Sunt prieteni din copilarie. Se aveau ca fratii. Intr-un timp crezuse ca este indragostita de Jin Shi,dar prietenia a fost mult mai puternica. In schimb iubea pasiunea lui: Motocicleta

Devenise si ea dependenta de mersul cu motocicleta. Iubea vantul care incerca sa-si faca loc printre partile neacoperite ale costumului. Iubea viteza. Dar aceasta pasiune era prea costisitoare pentru ea. Nu isi permitea sa aiba motorul propriu, asa ca doar il imprumuta de la Jin Shi, care o intelegea. De fapt el se simtea raspunzator pentru faptul ca ii inoculase microbul asta in sange si acum incerca cu greu sa repare acest lucru. Familia ei saracise in urma unui faliment. Parintii ei abia au reusit sa treaca peste acesta, supravietuind cu greu. Au vrut sa-si creasca fetele, cat mai bine si sa nu le lipseasca, macar dragostea parintilor. Dae Jeong, mai avea o sora cu doi ani mai mica, care era indragostita de Jin Shi. De fapt cei doi se iubeau nespus. Dae Jeong termina o facultate si apoi lucra in mai multe companii pana a ajuns la Dnul Jang. Acesta a vazut ca fata este foarte capabila si incet, incet a lasat pe umerii ei, lucrurile din companie, mai ales ca Sukki nu voia cu nici un chip sa-i faca pe plac, nici cu compania si nici cu insuratoarea. Ar fi vrut ca Sukki sa fac o mezalianta cu alta companie, ca sa faca o fuziune si sa poata deveni mai puternici pe piata. Asa ar fi avut posibilitatea sa iasa si in afara granitelor tarii, sa se extinda pe plan mondial. Dar Sukki, nu si nu. Asa ca si-a schimbat orientarea spre cineva caruia chiar ii placea ce face. Ii placea de aceasta fata si de ideile inovatoare pe care fata reusise sa le promoveze, tinandu-si aproape si consiliul director. Parca toti erau sub vraja fetei asteia. Ce zicea ea era sfant. Erau putini care se opuneau ideilor ei. Cu rabdare si pricepere, reusea sa-i faca si pe acestia sa inteleaga ideile ei si sa le aprobe. Avea o putere de convingere foarte mare. Pana si cel mai sceptic ceda in fata argumentelor aduse de fata. Tot ceea ce facea era bine documentat, cercetat in cele mai mici detalii si intors pe toate partile. Tot pe ea o angajase sa aibe grija de Sukki trei luni si spera sa poata schimba ceva in viata lui, in stilul lui de viata. Asa cum am spus, i-a dat mana libera, sa procedeze cum crede cu Sukki. Duminica ora opt fara un sfert, Dae Jeong ajunse la noul loc de munca. Imbracata cat mai decent si cu dorinta de a nu atrage deloc atentia celor din jur. Dnul Jang o intampina zambind.
- Iti multumesc inca o data ca ai acceptat rugamintea mea.
- Eu va multumesc domnule pentru increderea acordata. Voi munci mult, si sper sa am rezultatele la care va asteptati.
- Dar ce face baiatul asta? Vrea sa intarzie azi? spuse domnul Jang si se uita nerabdator la ceas.
- Inca nu este timpul pierdut. Mai sunt cateva minute. Nu termina bine de vorbit, ca pe aleea din fata casei, parca intr-o tromba de praf motocicleta lui Sukki si el aparu din norul de praf starnit de venirea in viteza.
- Sper ca nu am intarziat nu? Buna tata. Am fost punctual ca de obicei, rase cu gura pana la urechi Sukki.
- Bine ca ai venit. Trebuie sa plec si eu caci altfel nu mai prind avionul. Te rog sa faci cunostiinta cu secretara mea Dae Jeong.
- Pai o lasi cu mine?
- Da . Ea este persoana care se va ocupa de tine. Orice ai nevoie spune-i ei. O sa te ajute. Nu uita invoiala noastra. A si sa nu uit. Dae Jeong si tu trebuie sa locuiesti aici trei luni. Imi pare rau dar asta nu este negociabil, spuse cu parere de rau in glas.
- Cum tata? Sa locuiesc cu aceasta secretara sub acelasi acoperis? intreba stupefiat de situatia creata.
- Domnule, va rog... nu se poate. ,spuse balbaindu-se Dae Jeong.
- Draga mea, te rog fa-o pentru mine. Te voi plati in plus. Asa vei putea sa ai grija de Sukki douazeci si patru din douazeci si patru. Adu-ti aminte ce te-am rugat. E ok acum?
- Da domnule. Voi da cateva telefoane si voi rezolva problema asta.
- Acum la revedere, spuse si pleca grabit spre masina care sosise sa-l duca la aeroport. Cei doi ramasesera descumpaniti in fata casei. Nici unul nu avea curaj sa-l priveasca pe celalalt. Dar Dae Jeong fu prima care lua initiativa

- Va rog sa poftiti in casa, vorbi ea formal cu Sukki. Hainele cand le veti aduce? Sau mergem sa facem o garderoba noua pentru trei luni?

- Ha, trei luni? Glumesti, nu? O luna, doar o luna. Si mai bine mergem sa cumparam ceva, decat sa-mi fac bagajul si sa ma mut aici. Asa ca sa te pregatesti sa mergem la cumparaturi.

- Am inteles domnule, dar mai intai sa mancati. Masa este pregatita, asa ca va rog poftiti, vorbi din nou foarte calma Dae Jeong.

- Bine merg, dar am o conditie. Te rog sa nu mai vorbesti cu mine asa de formal. Mai ales ca suntem numai noi doi. O Doamne, sunt singur cu o femeie in casoaia asta. Oare si ea se simte ciudat ca mine? se intreba Sukki, privind-o pe furis pe Dae Jeong. Aceasta era calma (sau cel putin aparent calma) si inainta spre camera unde pusese masa.

- Atunci cum doriti sa va spun? intreba un pic surprinsa.

- Offf, ce greu este. Sukki. Sukki ma cheama. Pot sa-ti spun Dae Jeong? intreba Sukki.

- Da,in regula. Acum ca am stabilit lucrul acesta, hai la masa. Am facut un program pe care as dori sa-l respecti in aceasta luna in care vom locui impreuna.

- Ce program? De regula eu imi fac programul, asa ca nu sunt de acord.

- Te rog sa te uiti, peste el si daca ceva nu e pe placul tau, vom discuta. E bine asa?

- Ok. La masa vom vorbi despre program. Se aseza la masa si manca atent cu ochii in hartii. Hmmm. Da este chiar bun programul asta, dar data viitoare te rog sa-l facem impreuna da?

- Bine, asa voi face. Nu am inclus in program timpul pe care il acorzi inregistrarilor si celorlalte activitati pe care cariera ta ti-le impune.

- Da vad. Oricum astea ma preocupa pe mine, asa ca...

- Ba nu. Te rog sa-mi spui. Vreau la orice ora sunt intrebata sa pot da un raspuns corect, unde si ce faci. Am pregatit la subsol o camera plina cu instrumente muzicale. Acolo vei repeta si tot acolo vei inregistra. In legatura cu reclamele, am luat legatura cu toti si bineanteles ca au fost cu totii de acord sa vina sa faca pozele aici. Chiar le place foarte mult locatia. Sti, ca acum sunt mult cautate casele astea cu un stil arfitectonic gen medieval. Asa ca nu te stresa prea tare. Terasa cu vederea spre apus iti apartine. La fel si camerele din partea aceea de casa. Iar eu voi avea cele de deasupra intrarii. De fapt una imi este suficienta. Eu nu sunt asa sofisticata.

- Ce vor sa insemne intepaturile astea discrete? Ai ceva impotriva mea? Nu iti place de mine, sau ce? Iti sunt nesuferit? Daca este asa cum crezi ca ne vom suporta reciproc? intreba Sukki iritat.

- A nu. M-ai inteles gresit. Nu am vrut sa sune asa. Chiar imi ajunge o singura camera. A cham. Ti-am pus si chitara cu care ai venit in camera de la etaj. Daca mai doresti ceva, striga-ma. Voi fi in camera mea.

- Ce naiba? Acum o sa stau singur in inchisoarea asta? Nu o sa am nici macar cu cine sa vorbesc? Apropo Dae Jeong, plecam in zece minute. Ai zis ca mergi cu mine la cumparaturi.

- Da bineanteles. Eu sunt gata. Plecara la cumparaturi. Isi achizitiona cateva chestii urgente de care avea nevoie. Camasi, tricouri, ciorapi, pantaloni, esarfe, toate zburau prin aer. Odata aleasa garderoba lui, voi sa treaca si la a ei, dar fu oprit printr-un gest ferm.

- Nu multumesc. Am tot ce-mi trebuie. Strictul necesar, mi l-am adus. Nu am nevoie de nimic. Oricum domnul Jang mi-a dat mana libera sa fac ce cred de cuviinta. Deocamdata este in regula asa.

- Bine cum crezi. Am vrut doar sa fiu bine crescut, spuse ofensat si jignit de refuzul fetei.

- Oricum, pentru piata nu este cazul sa ne facem probleme. Am arvunit pe cineva care ne va aduce tot ce trebuie in fiecare dimineata, deci nu este nevoie sa mergem personal.

- Bine. E in regula.

- Tu trebuie sa-mi spui daca doresti ceva anume de mancat.

- Bine . Fa ce crezi. Mananc orice. Nu sunt mofturos. Imi place mancarea facuta in casa. Am atat de putin timp ca nu apuc niciodata sa mananc mancare gatita in casa.

- In regula atunci. Pentru ca este pranz voi face de mancare. Tu ai de facut ceva azi?

- Aa, nu! E duminica. De regula duminica ma odihnesc, citesc, scriu, cant la chitara. Tu?

- Eu muncesc, douazeci si patru din douazeci si patru, sapte zile din sapte. Ai uitat? Oricum, daca nu ai nimic de facut, poti sa ma ajuti cu vasele cand termini de mancat?

- Ceeee? Sa spal vase? Cine a mai pomenit. Nu sunt oameni special angajati pentru asta?

- Domnul Jang le-a dat liber la toti trei luni. Nu suntem decat noi doi. Asa ca... inca astept raspunsul tau. Ma ajuti?

- Offf. Am de ales? Daca nu este nimeni in afara de noi, trebuie sa te ajut. Doar nu esti sluga mea. Trebuie sa-mi castig si eu painea cinstit nu?

- Nu neaparat. Eu sunt platita pentru asta.

- Poti sa nu mai fi sarcastica? Am vrut doar sa ne intelegem mai bine, dar daca tu pastrezi distanta, nu stiu cum ne vom descurca.

- Da am inteles, dar am aceeasi atitudine pe care o ai si tu fata de toata lumea.

-Ce vrei sa spui? Asa ma port eu? Ei nu ca esti culmea! Ai reusit sa ma enervezi. Nu mai vreau sa mananc. Nu-mi mai trebuie nimic de la tine, striga si iesi trantind usa. Ei nu. Asta nu s-a mai intamplat de mult. A reusit sa-mi scoata nervii la vedere. Se duse la subsol si isi incerca instrumentele de acolo. Canta la fiecare cateva ore. Stomacul isi cerea drepturile. Sunt prost sau ce am? De ce sa ma supar pe mancare? Oare a facut ceva? Dar de ce ma gandesc la ea? Cham. Asta-i buna. Se duse, se imbraca, si iesi. Incaleca motorul si facu o lunga plimbare si isi calma putin tumultul inimii. Era indignat, era frustrat, era fara aparare in fata acestei fete, bizare. Lua pranzul de unul singur la un restaurant in centru. Ce naiba? E mai rau ca atunci cand stateam singur. Mananc de unul singur, la restaurant, stau tot singur. Ce-i asta? Nu inteleg. Manca si se gandea la fata asta bizara care a intrat cu bocancii in viata lui. A reusit in doar cateva ore sa-i bulverseze viata, sa i-o dea peste cap complet. Telefonul il trezi din gandurile care ii invadasera mintea.

- Da, alo? Ce-i? Ce vrei? intraba iritat.

- Te rog sa nu intarzii, in seara asta. Am ceva de facut si trebuie sa plec putin timp.Ok?

- Cum ma lasi singur in casa aia? Nu, nu sunt de acord. Vin cu tine.

- Nu am timp de prostii. Ar fi bine sa nu te mai prostesti asa. Nu iti sta bine de loc.

- Cum? Ce ai spus? Ma prostesc? Hei, sti cu cine vorbesti?

- Gata. Te rog. Vorbim cand ne intanim. Lipsesc doar doua ore. Vorbim. Pa

- Ya! Alo, alo! Eish, fata asta ma innebuneste de-a binelea. Mi-a inchis telefonul cand inca vorbeam. Fata asta nu este normala. O cauta cu lumanarea. Vrea cu orice pret sa ne certam. Dar oricum, si eu am lasat-o singura, si am plecat. Oare sa imi plateasca cu aceeasi moneda? Oare chiar are treaba sau e doar razbunare? Dar oricum nu ma duc acasa inca. Ma duc la club sa ascult muzica si sa beau ceva. Nu mult caci sunt cu motorul

Gandind toate astea se ridica sa plece din restaurant, cand privirea ii cazu pe ziarul de seara unde pe prima pagina trona o poza de a lui, de la concusul de motociclism, iar in spatele lui era tipul cu motorul rosu. Reporterul care facuse poza, il imortalizase pe Sukki botezat ca si invingator si pe cel cu motorul rosu, pregatindu-se sa-si dea casca si masca de vant, jos. Eish. De ce reporterul asta nu a facut poza cateva secunde mai tarziu? Asa ar fi vazut si el cine se afla in spatele castii rosii. E clar, norocul nu era de partea lui azi. Oare tata a glumit cand a zis ca pleaca trei luni? Nu cred, ca poate sa stea departe de companie atata timp. Cu toate a... Ei nu stiu, nu vreau sa stiu. Sunt un pic confuz acum. Mi-a pierit cheful de club si de bautura sofisticata. Mai bine iau niste soju si beau acasa. Macar asa sunt sigur ca nu se intampla nimic . Se opri la un butic si cumpara un bax de bere si patru sticle de soju. Ajunse acasa se facu comod si isi turna intai un pahar de bere pe care il bau dintr-o suflare. Apoi se aseza comod la masa, dupa ce intai dadu drumul la muzica in surdina. Isi turna soju si bau trei pahare pe nerasuflate. Apoi totul paru mai prietenos in jurul lui. Asa il gasi Dae Jeong dupa aproape o ora si jumatate.

- Ce faci? Bei de unul singur? Toarna-mi si mie un pahar, am mare nevoie de unul. Spuse Dae Jeong si se arunca pe scaunul din fata lui Sukki. Si Sukki era prea ametit, asa ca isi turna singura si dadu paharul peste cap. Urmara alte trei la fel de repede consumate.

- De ce bei asa? spuse impleticindu-si limba si zambind tamp Sukki. O sa te imbeti.

- Poate ca asta si vreau. Soarta ne-a aruncat unul inaintea celuilalt. Nici unul din noi, nu il suportam (din diferite motive) pe cel de langa noi. Asa ca ce imi mai ramane de facut decat sa ma imbat in seara asta. Doar azi. Promit. Bautura incepu sa-si faca efectul si la Dae Jeong. Curand incepu si ea sa rada fara sens si sa-si sprijine capul de masa. Cine i-ar fi vazut pe cei doi, ar fi crezut ca sigur au ceva de impartit si ca asa isi vor rezolva problemele mai usor. Se tarara fiecare cu ultimile puteri in camera lor, adormind asa imbracati cum erau. Dimineata ii gasi tolaniti care cum a apucat, pe jos, prin pat, dar.... surpriza. Amandoi in aceeasi camera. Oare ce s-a intamplat? Puterile il parasisera pe Sukki si intra in prima camera care ii iesi in cale. Se aruncase imbracat in pat si adormi instantaneu. Cu greu mai putea cineva sa-l trezeasca. Iar Dae Jeong intrase in camera ei, dar nu mai avu forta necesara sa ajunga pana la pat si adormi si ea unde nimeri, adica pe jos. Se trezira cam in acelasi timp si acum se uitau unul la celalalt, plini de panica.

- Pot sa stiu ce faci in camera mea? intreba Dae Jeong iritata.

- A, a nu stiu. Cred ca eram prea baut aseara si nu am nimerit decat aici,fiind prima camera care mi-a iesit in cale. Scuze. Eu sunt vinovat. Promit ca asta a fost prima si ultima oara in care am intrat aici. O sa fiu mai atent. Scuze, inca o data. Spunand astea iesi in viteza afara si fugi in camera lui. Facu un dus si apoi pleca spre bucatarie. Mirosea imbietor. Oare gatise Dae Jeong?

- Buna, zise el incurcat. Ce bine miroase. Ce este?
- Mancare. Daca nu iti place nu manca.
- Oooo, ce taioasa esti. Stiu ca am gresit, dar trebuie sa ma ierti. Nu a fost intentionat. Mananc orice. Ti-am mai spus, cred. Gata cu sarcasmele te rog.
- De ce. Nu iti place cand esti tratat cu aroganta? Asa suna si cand vorbesti tu.
- Eu? Arogant? spuse incruntat Sukki. Aici are dreptate. M-a citit destul de bine. Hmmm. Pot manca acum? Multumesc. Am sa mananc cu pofta, zise si incepu sa manance, gandindu-se la programul zilei de azi. Era o zi foarte plina. Avea de inregistrat un LP la studioul de inregistrari. Avea sa-i ocupe toata ziua. Cham, tu ce treaba ai azi?
- Trebuie cumva sa-ti dau raportul? raspunse intepata Dae Jeong. Inca mai era suparata. Era suparata pe ea insasi. Cum lasase situatia sa-i scape de sub control asa de usor si asta din prima zi. Trebuia sa-si recapete respectul de sine.
- A nu, nu. Faceam conversatie doar. Ok. Cred ca inca nu m-ai iertat. Oricum eu sunt toata ziua ocupat la studio. Ai spus ca eu trebuie sa-ti dau raportul nu? spuse spasit Sukki.
- Scuza-ma, sunt usor iritabila cand pierd controlul. O sa incerc sa ma stapanesc, caci altfel sunt foarte acra si acida si nimeni nu se descurca cu mine. Ma duc la companie, am ceva de facut acolo si apoi am treaba aici.
Daca ai haine de spalat, este un cos special pus in baie. O sa le spal
- A nu, asta nu. Le spal eu. Atat pot face si eu. Si plus de asta nu imi place sa-mi atinga cineva lenjeria si mai ales sa se uite la ea. Nu. Este prea rusinos. Nu suport asa ceva.
- Cum vrei. Daca doresti ceva te rog sa-mi scri un bilet pe usa de la frigider. Le voi citi pe toate mereu. De asemenea si tu ar fi bine sa te uiti pe usa zilnic. S-ar putea sa fie ceva urgent sa-ti comunic.
- Dar de ce nu schimbam numerele de telefon? intreba uimit Sukki.
- A nu. Nu vreau sa depind de telefon. Asa ca... daca este o urgenta, urgenta atunci ma voi risca. Si plus de asta telefonul este de serviciu. Un mijloc de comunicare, cu compania si acesta tot de urgente. Nu raspund la telefon mereu. Asa ca te avertizez din timp ca sa sti, daca nu iti voi raspunde vreo data la apel.
- Ok. Am inteles. Brrr. Imi este mila de prietenul tau. Esti asa de acida. Aratai mai umana aseara. De ce ti mortis sa fi antipatica? Iti iese atat de bine. Ai exersat asta, sau chiar asa esti? Lumea nu incepe si nu se sfarseste cu tine.
- Eish, ce filozof esti. De cand? Parca asta este stilul tau nu? Nu iti place sa ti se plateasca cu aceeasi moneda nu? Asa se simt si cei din jurul tau, cand le vorbesti asa de arogant.Ar trebui sa meditezi la asta si sa incerci sa te schimbi. Viata nu este roz mereu. Incearca sa nu mai fi asa de arogant. Atata timp cat nu faci nimic pentru asta, asa vei fi si tu intampinat de acum in colo. Plec. Ne vedem mai tarziu.
- Hey! Unde pleci? Eu ce ar trebui sa fac? vorbi singur, caci Dae Jeong disparu in graba, din fata lui. Ei nu ca nu este adevarat. Nu pot sa cred ce mi se intampla.
- Alo, manager Jin Tae, unde esti? Ce program am azi? intreba enervat de a binelea. Daca nu am nimic plec sa ma plimb cu motorul, poate asa reusesc sa ma mai calmez nitel.
- Hey Sukki, ce este cu tine? Iar te-a suparat careva? Poti sa te duci unde vrei. Nu ai nimic zilele astea. O sa te sun, cand se iveste ceva. Oricum considera ca ai o mini vacanta.
- Ce mini vacanta? Cu fata asta imposibila? E fara nici un sens. Nu stiu cum sa ma port cu ea. Bine ne auzim da? Hai ca inchid. Pa. Se imbraca si cobora in goana. Se urca si porni in viteza pe autostrada. Dadu doua, trei ture si apoi se indrepta spre pista de intreceri. Voia sa intalneasca oameni cu care sa vorbeasca fara sa se enerveze.
- Salut Jin Shi, ce mai este nou? Ceva curse? intreba plin de speranta Sukki.
- Salut. Nu. Toata saptamana trecuta a fost o mare vanzoleala, dar acum e pustiu. Adica pustiu e prea mult spus. Mai vine cate un ratacit asa ca tine. De exemplu, si ii arata pe pista pe cel care trecea in viteza. Mergea de parca l-ar fi gonit cineva, ca si cum de cursa asta depindea insusi viata lui.
- Iar? Cine Doamne iarta-ma este? Nu ai aflat nimic? intreba curios
- Nop. Nu vrea de loc sa comunice cu mine. De fapt nu l-am vazut sa vorbeasca cu cineva. Vine, aproape in fiecare zi, ia startul, face cateva ture de pista precum vezi si apoi pleaca la fel de repede, precum a venit.
- Ce ciudat spuse ganditor Sukki.
- De fapt chiar acum cred ca pleaca, are deja cinci ture facute si la viteza maxima. Du-te si incearca sa intri in vorba cu el. Poate ca va dori sa vorbeasca cu tine.
- O sa incerc, cu toate ca nu prea sunt dispus astazi sa fac descoperiri, spuse Sukki si se intorse catre Jin Shi. A fost suficienta o clipa de neatentie si din nou disparu fara urma motorul rosu.
- Eish, si cum spuneam, iar l-am pirdut. Oricum nu venisem pentru asta astazi. Voiam doar sa stau de vorba cu tine si sa fac cateva ture. Si sincer sa fiu am adus si chitara. Voiam sa auzi ceva nou, sa-mi spui daca suna bine. Mie imi suna ok, dar....sti ca parerea ta conteaza pentru mine. Esti mai critic decat criticii in sine.
- Ei lasa. Nu ma mai peria atat. Sti doar ca voi incerca sa aflu pentru tine ceea ce doresti. E chestie de timp. Va veni si vremea cand totul se va afla si atunci....
- Ce spui? intreba neatent Sukki.
- A nu, nimic. Du-te si fa turele si apoi cantam. Ok?
- Ok. Tine-mi te rog chitara. Nu vreau sa i se intample ceva neplacut. Tin foarte mult la ea.

Ajunse intr-un final acasa, obosit si plin de praf. Extenuat fizic, dar si moral. Se gandea cu groaza ca o sa trebuiasca sa dea cu ochii de Dae Jeong si nu stia ce atitudine trebuie sa aibe. Intra tiptil in casa si aproape ca fugi spre camera lui. Dorea sa faca un dus si apoi sa se culce, fara sa dea cu ochii de fata asta care l-a bulversat. Nu sunt zdravan. Sa ma feresc in propria mea casa. Ha. Intra si facu un dus fierbinte. Se relaxa total, si acum iesise din baie cu prosopul in cap si cu celalalt se stergea de zor pe fata, pe gat.
- Au, se ciocnira in fata usii, Sukki si Dae Jeong. Ea dorea sa intre in baie, pe cand el iesea. Se uitara unul la celalalt si apoi incercara sa-si vada singuri de drum, dar....Dupa multe ezitari si incercari nereusite de a parasi acel loc, Sukki se decise sa ii faca loc fetei sa treaca prima. Dae Jeong plina de nervi trecu in viteza pe langa el si intra in baie , unde aluneca pe gresia uda si cazu pe spate pierzandu-si echilibrul. Auzind busitura Sukki ezita in fata usii si nu stia ce sa faca. Intrebarile lui ramaneau fara raspuns, asa ca se hotara sa intre cu orice pret. Ceea ce vazu pe podeaua baii il lasa cateva momente fara aer. Nu credea ca poate exista o piele atat de alba ca cea pe care o vedea pe jos in baie. Halatul se desfacuse usor, lasand vederii, doua picioare frumoase cu niste talpi micute roz. Linia picioarelor era fina si ii acaparau privirile. Bratele dezgolite erau intinse in lateral, parca si-ar fi luat zborul curand. Parul ii cazuse pe fata, acoperindu-i partial gatul lung si frumos. Privea aceasta fata pentru prima oara si se declara multumit. Se lasa in genunchi si incerca sa o aduca in simtiri. Ii indeparta parul de pe fata si privi plin de interes, linia interesanta a fetei, nasul mic, ochii putin alungiti, linia perfecta a unor buze care te indemnau sa le saruti. Buze carnoase si cu o culoare de un rosu aprins stateau intredeschise parca... Dar iata ca da semne ca isi revine. Oare ce sa fac? Incerca stangaci sa-i acopere picioarele. Ii trase halatul si o ridica usor, ajutand-o sa stea pe picioarele ei.
- Au! Ce s-a intamplat? intreba Dae Jeong tinandu-se cu mana de cap.
- Ai alunecat pe podeaua uda si ai cazut. Ar trebui sa mergem la doctor pentru un control. E bine in cazurile astea sa fi sigur ca nimic nu s-a intamplat..
- Ei, nu este nimic. Nu vreau sa merg la doctor. Imi este bine. Doar un pic ametita, din cauza cazaturii.
- Nu este de glumit. Hai sa mergem. Nu o sa mi-o iert niciodata, daca ai patit ceva din cauza mea.
- Hai ca nu sunt asa de fragila. Oricum e vina ta ca ai lasat apa pe jos. De acum nu vom mai folosi amandoi aceeasi baie. Ma voi duce jos, la baia de jos. Asa ca asta de aici va ramane a ta.
- Bine am inteles. Imi cer scuze. Nu se va mai intampla, baigui Sukki. Se duse in camera lui si incerca fara succes sa adoarma. Imaginea fetei intinsa pe jos in baie nu ii dadea pace. Mai ales imaginea parului pe gat si vederea buzelor era obsedanta. Simti ceva ciudat. Inima ii tresarise dureros, cand privise fata lipsita de aparare. Crezuse atunci ca era din cauza faptului ca a gasit-o intinsa pe jos si ca se speriase pentru ea, dar acum de ce ii bubuia atat de tare? Era nelinistit. Nu mai simtise asa ceva niciodata. Cred ca trebuie sa fac un control. Poate ca am vreo boala ceva. Adormi cu Dae Jeong in gand. Dimineata veni pe nesimtite si il trezi dintr-un somn chinuit de vise. Soarele rasarise deja si se juca printre ramurile inca verzi. Toamna se apropia pe nesimtite. Chiar daca afara era inca cald si bine, frunzele incepura sa cada una cate una si sa se ingalbeneasca usor. Se ridica din pat si se indrepta spre baie. In usa salii de baie revazu mental scena ce avusese loc acolo si o retrai clipa de clipa.Acelasi bubuit in inima ii atrase atentia. Oare ce insemna asta? Facu un dus, se imbraca si cobora la masa, unde gasi totul preparat si asezat ordonat. Manca singur, caci oricat s-a straduit sa vada unde era Dae Jeong nu reusi. Terminand de mancat, stranse vasele si le puse puse la spalat in masina. Pe usa frigiderului trona un biletel galben cu urmatorul mesaj:
- Am treaba. Ti-am pregatit sa mananci. Ma intorc tarziu. Sper sa nu ai nevoie de nimic. In caz de ceva, lasa-mi un bilet tot aici. Ne vedem mai tarziu. Ce fata anormala. De parca as avea nevoie de ea. Oare se crede buricul pamantului? Cu toate astea isi aduse aminte de buzele ei rosii intredeschise si ramase in contemplarea gandului care ii umple toata fiinta. Cred ca as fi vrut sa o sarut. Daca nu isi revenea atunci, sigur asta se intampla. Gandind astfel se tinu cu mana de stomac. Ceva falfaia inauntrul lui, ca un zbor usor de fluturi. Sigur sunt bolnav. Acum si stomacul. Au inceput organele mele sa-si faca de cap. Dar unde s-a dus asa de dimineata? La companie?

A dat un telefon scurt la companie si afla cu stupoare ca nici macar nu trecuse pe acolo. Hmm, ce lucru important o fi? Oare s-a dus sa se intalneasca cu cineva? Dar asa de dimineata? Nu. Ceva ciudat se intampla. Incerca sa-si sune tatal, dar apelul lui ramase fara raspuns. Oare ma ignora? Nu vrea sa vorbeasca cu mine? O face intentionat? Pe cine sa mai intreb despre fata asta? Dar nu inteleg ce ma intereseaza? De ce asa deodata, vreau sa stiu cat mai multe despre ea? Daca ea vrea sa fie un mister, atunci sa ramana un mister. Zilele incepura sa treaca una dupa cealalta, iar interesul lui Sukki crestea pe zi ce trecea. Ii cauta prezenta fetei scornind tot felul de motive, care mai de care mai puerile. Se pare totusi ca si Dae Jeong se mai muiase nitel. Nu mai era asa de taioasa si cauta sa fie cat mai mult timp acasa in prezenta lui Sukki. Se parea ca nu ii este indiferent de loc. Mancarea devenise din ce in ce mai bogata, mai diversificata, mai gustoasa, sau poate ca i se parea lui Sukki? Managerul Jin Tae il contactase de cateva ori si incerca fara succes sa il convinga sa mearga la club pentru vreo cantare. Sukki prefera sa ramana in casa sa compuna si sa faca inregistrari la studio. Atat si nimic mai mult. Diminetile se trezea devreme si incerca sa o ajute pe Dae Jeong cu treburile prin casa, bineanteles ca pastra aceeasi atitudine glaciala, caracteristica lui. Dar in sufletul lui ardea mocnit un foc care parea ca nu se va stinge niciodata. Se pare ca amandoi se tolerau din ce in ce mai bine si chiar parca devenisera si prieteni de la o vreme. Sukki ii povestea despre proiectele lui, ii cerea parerea aproape in orice domeniu, iar Dae Jeong ii raspundea fara nici o problema, dovedindu-se un adevarat coechipier. Cursele zilnice cu motorul se cam imputinasera pe nesimtite. Pleca de acasa, doar cand si Dae Jeong disparea misterios. De la Jin Shi nu reusise inca sa afle nimic nou. Vedea adesea, doar spatele motociclistului, dar parca nu mai era asa de presant sa afle ce si cum. Incepuse sa se obisnuiasca cu faptul ca va ramane toata viata o enigma. Incepuse o serie de sedinte foto pentru publicitatea unor produse cosmetice. Pleca dimineata si venea seara tarziu. Doar in pauzele dintre sedinte mai tragea o fuga acasa sa manance si sa o vada pe Dae Jeong. De multe ori, cand discutau, el se pierdea in contemplarea fetei. Ii urmarea mimica fetei, cand fata vorbea, ii sorbea cuvintele de pe buzele pe care dorea dureros de mult sa le sarute. Se surprindea mereu ca isi inchipuia cam cum ar reactiona fata daca el ar saruta-o. Oare l-ar fi palmuit, sau ar fi fugit, sau...i-ar fi raspuns la sarut? De cand o vazuse intinsa pe jos in baie, parerea despre fata asta se schimbase radical. O privea cu ochii mai blanzi. Era mai deschis, mai intelegator. Aroganta lui disparea incetul cu incetul, dezvaluind un suflet doritor de dragoste. Se intrebase mereu: Sukki o placi pe fata asta? O placi cu adevarat? Eish. Ce stupid. Sigur nu era asta. Ii facea placere prezenta fetei, doar atat. Dar cu toate astea....Incepea sa simta mai acut absenta fetei. Seara cand se culegeau care de unde fusese, incerca sa stea cat mai mult langa ea. Se trezea de multe ori ca sta si o examineaza, nu auzea nimic din ce-i spunea fata. Era pierdut in visare. Nu isi aducea aminte sa se fi intamplat asa ceva vreodata. Dorea sa stie cat mai multe despre fata asta care pastra atat de bine misterul. De cate ori o intreba, Dae Jeong schimba vorba cu iscusinta si intrebarea lui ramanea mereu fara raspuns.

Il incita si mai mult misterul din jurul ei. Termenul de o luna se apropia vertiginos de sfarsit. Oare ce sa faca? Isi dorea sa locuiasca impreuna cu Dae Jeong. Nu descoperise inca misterul si lucrul asta il sacaia cumplit. Poate ca asta este si motivul pentru care ar vrea sa ramana cu ea. Poate daca nu ar mai fi curios atunci, ...ar renunta? Era o intrebare pe care se ferea instinctiv sa si-o puna. Traiul in comun crease o dependenta. Era ca un drog. In ziua in care nu o vedea nu era bun de nimic, nu avea chef de nimic. Dorinta era apriga si nu putea sa-si stapaneasca bataile inimii. Iar cand o vedea, aceeasi inima batea ci putere, lasandu-l fara suflare. Inregistrarile la studio mergeau bine, cantecele pe care le avea incepute, capatau incet, incet forma finala. Toate capatau un sens, de cand statea in asa zisa mini vacanta. Era mai linistit. Ducea proiectele la bun sfarsit mai repede. Totul mergea parca struna. Dae Jeong avea zile si bune si rele. Cele bune erau atunci cand nu se ocupa decat de Sukki si de casa. Cele rele erau cele in care trebuia sa se ocupe si de companie si sa se mai duca si pe acasa si sa incerce sa explice, ce si unde era. Plimbarile in afara casei erau din ce in ce mai rare. In adancul sufletului ei, ar fi vrut sa se plimbe cu Sukki impreuna, dar nu ar fi recunoscut nici in ruptul capului. Zilele primei luni se apropiau de sfarsit si Dae Jeong incepea sa intre in panica. Daca Sukki nu mai dorea sa stea cu ea inca doua luni? Nu voia sa arate, dar chiar era speriata de asta. Se gandea cum sa faca sa-l pacaleasca, sa calce contractul. Trebuia sa-l retina putin peste ora stabilita. Dar cum? Si cum sa faca sa nu dea de banuit? "Hey, Dae Jeong, sa te gandesti bine, da? Trebuie sa gasesti o solutie si asta cat mai repede.". Asa gandea Dae Jeong. Pe de alta parte Sukki isi muncea creierii de zor cautand solutia salvatoare. Sa se faca ca a uitat? A nu, era prea evident. Cauta si el o portita de scapare. Salvarea veni cand nici unul din ei nu mai spera nimic. In ultima zi....
- Te rog sa raspunzi la usa, eu sunt ocupata in bucatarie si chiar nu pot lipsi deloc, spuse preocupata Dae Jeong.
- Ok. Ma duc. Oare cine poate fi asa de dimineata? se intreba de zor Sukki. Merse si deschise usa. In prag era un curier care le aducea un pachet. Semna de primire si il duse in bucatarie, curios. Era pe numele fetei.
- Dae Jeong, ai primit un colet. Nu stiu ce este in el. Vino sa vezi.
- Am inteles. Treci in locul meu putin ca sa pot vedea ca este aici, spuse Dae Jeong scuturand energic pachetul. Plina de nerabdare, zmulse ambalajul si deschise cutia. In interiorul ei era o rochie de seara, pantofi, accesoriile de rigoare si o scrisoare. Era invitata la o intalnire oarba. Domnul Jang trimisese pachetul si ii aranjase intalnirea.
- Ei nu, ca asta e culmea. Oare domnul Jang vrea sa ma si marite acum? Oare a uitat ca nu sunt copilul lui? De ce face treburile astea? intreba plina de jena si rosie toata in obraji. Era jenata ca Sukki vazuse asta si se simtea prost. Sukki era interzis si nu putea rosti nici macar un cuvant. De ce tatal lui facea aceste lucruri, nu-l intelegea. Se auzi din nou soneria, dar de data asta Dae Jeong sari ca arsa.
- Ce, oare ce mai e din nou? intreba nervoasa si aproape zmulgand usa din balamale. Un alt curier cu un plic pentru Sukki, de data asta. Acesta il lua si il intoarse pe toate partile, plin de curiozitate. Il desfacu meticulos fara sa lase sa se vada cat este de tulburat. O scrisoare de la tatal lui, cuprindea o invitatie tot la o intalnire oarba.
- Eish, tata chiar este cineva. Ce vrea de la mine? Stie ca nu imi plac lucrurile de genul asta. Fastacit peste masura ca Dae Jeong era martora la reactia lui, tranti si bufni, mototolind scrisoarea si aruncand-o cat colo,fugi disperat in camera lui.

Se arunca pe pat plin de nervi si incerca cu greu sa-si stapaneasca pornirile. Cu toate astea, tatal ii daduse intalnire si trebuia mort, copt sa se duca. Tinuta obligatorie, tzz, ce ti-e si cu tatal meu azi. Adevarat ca era un loc , unde nu puteai sa intri, daca nu erai imbracat la patru ace. Nu avea incotro, trebuia sa se pregateasca. Chiar daca acesta nu era lucrul dupa care tanja, chiar daca nu era planul lui ,asta, de a petrece ultima zi, departe de Dae Jeong. Se vedea despartit de ea si incerca un puternic sentiment de regret. Nu asa dorise sa isi ia la revedere de la fata care il suportase si cu bune si cu rele, o luna de zile. "Eish, chiar ma innebuneste tata. De ce trebuia sa se mai bage, nu stiu." Oricum pana la intalnirea din seara asta, mai era timp.

- Dae Jeong, hai sa mancam. Unde esti? intreba Sukki coborand scarile. O gasi pe fata stand la masa in fata festinului pe care il pregatise. Statea si parca astepta ceva. Cand il auzi isi sterse rapid o lacrima rebela si incerca sa fie surazatoare.

- Credeam ca am facut atata mancare degeaba. Hai aseaza-te si sa mancam. Il servi cu toate bunatatile de pe masa si mancara un timp in tacere.

- La asa mancare era bun niste soju, zise Sukki trist.

- A da. Cum sa nu, imediat. Dar nu este prea devreme ca sa bem soju? intreba plina de candoare Dae Jeong.

- Azi nu se pune la socoteala. Hai sa facem toate nebuniile, din lume. Chiar imi doresc asa ceva.

- Ce-ti veni? Ai uitat de intalnirea pe care o am diseara? Si parese ca si tu ai una. De intalnirea mea, atarna insasi viata mea. Decizia nu-mi apartine in totalitate. Nu trebuie sa ma marit la intalnirea asta, dar trebuie sa ma duc. Ai face bine ca si tu sa te duci. Nu este bine sa-ti superi tatal. Stiu ca tu nu depinzi de el, dar nu poti sa-ti renegi radacinile. Trebuie sa fi un fiu bun si ascultator. Asa ca... mai bem sau nu soju?

- Trebuie sa fac asa cum spui, ai perfecta dreptate, dar ce are cu noi? Ce-i veni sa ne strice ultima zi pe care o petrecem impreuna? Nu el ne-a adus in stadiul asta? Nu el a vrut sa locuim si sa depindem unul de celalalt? Acum chiar nu il inteleg. Ce vrea pana la urma? Care o fi secretul? Mancara in tacere, fiecare muncit de gandurile lui si apoi se dusera care incotro. Dupa multe zile de pauza Sukki simti nevoia unei plimbari cu motorul. Pe nesimtite seara se apropia si trebuia fiecare sa se pregateasca. Sukki era disperat, ar fi vrut sa o incuie pe Dae Jeong in casa sa nu poata iesi. " Dar de ce sunt asa? se intreba el. Ce simt eu pentru fata asta? Ce ma intereseaza soarta ei? Suntem doi oameni care la un moment dat si-au intersectat destinele. Fiecare a trecut prin viata celuilalt ca un vant usor de primavara. Doar atat." Se imbraca atent, elegant indepartand total aerul de baiat rebel. Pantalonul cu dunga, sacoul alb, camasa neagra si cu un papion alb cu buline mici intregea tinuta la patru ace, cu care defila in seara asta. Cobora preocupat jos in camera de zi. Cand mai avea de coborat cateva trepte, ridica ochii si o zari pe Dae Jeong care iesea chiar atunci din baia de jos. Rochia primita de dimineata ii statea perfect, subliniindu-i silueta subtire, pantofii cu tocuri inalte ii veneau perfect, intr-o armonie cu picioarele care erau acoperite de niste dresuuri fine de culoarea pielii. Un colier micut ii punea in valoare decolteul nu prea adanc. Cerceii ii atarnau din urechile micute, balansandu-se continuu la orice miscare pe care fata o facea. Parul strans in sus, intr-o coafura eleganta intregea tinuta. Un machiaj usor ii scotea in evidenta frumusetea de care Sukki era atat de constient. O clipa inima ii statu in loc. Simti ca nu mai are aer. Intr-un tarziu isi reveni si o intreba:

- Dae Jeong. Cu ce ajungi la intalnire?

- Cred ca va veni o masina dupa mine. Cel putin asa am inteles. Dar tu? intreba Dae Jeong

- O sa iau una dintre masinile din garaj. Oricum esti foarte draguta azi.

- Cum? Doar azi sunt draguta? Si eu care credeam ca sunt draguta mereu, rase fata fara falsa modestie.

- Eish, nu asta am vrut sa spun. Esti draguta mereu, dar azi esti schimbata.

- Nu-i asa ca nu m-ai lasa sa plec? cocheta Dae Jeong cu Sukki

- Sincer? Chiar nu te-as lasa sa pleci, daca ai fi prietena mea, dar asa...

- Dar asa ma lasi nu? rase din nou Dae Jeong. Oricum sunt slabe sperante sa fiu prietena ta nu? Nici macar nu ai visat asa ceva. Se auzi soneria la usa si fata se pregati sa plece.

- Vezi sa fi acasa inainte de ora douasprezece. Atunci vraja se va risipi si vei redeveni , din nou Dae Jeong, functionara la compania domnului Jang, exact ca in basmele spuse cand eram mic.
-Da, ai si tu dreptate spuse Dae Jeong serioasa. O sa am grija sa-ti ascult sfatul sa ma intorc la timp.
- Hey. Sper ca nu te-a suparat, gluma mea nevinovata. "Dar chiar imi doream sa vi mai repede acasa. Poate vom sta si noi un pic impreuna", isi spuse in gand Sukki.
- Sa te distrezi, flutura usor din mana si pleca aproape in fuga Dae Jeong.
- Si tu, ii raspunse din urma Sukki constient ca nu mai putea sa-l auda. Lua cheile de la masina si pleca si el. Era deja in intarziere. Stia ca tatalui lui nu ii placea ca cineva sa intarzie. Ajuns la restaurantul care trebuia, isi prezenta invitatia si fu poftit intr-o sala privata. Toate bunatatile erau deja puse pe masa, dar sala era goala. Se uita la ceas cu mirare. Tatal lui nu intarzia niciodata. Telefonul suna insistent.
- Da, eu sunt, a buna seara tata. Ce, cum spui? Nu mai vii? Atunci cina o anulam? Cum? Nu? Pai ce rost are sa stau singur aici? A vine cineva pana la urma? Bine am inteles. Inchise telefonul si ramase un timp fara sa se miste. Oare ce insemnau toate astea? Se aseza la masa si isi puse o bautura in pahar. Voia sa bea cava tare cat timp statea si astepta pe nu stia cine. Il bau destul de repede. Persoana care trebuia sa soseasca intarzia. Hainele il stanjeneau, il faceau sa se simta inconfortabil. Slabi nasturele de la gat al camasii, trase de papion si-i slabi stransoarea. "Ei acum parca mai merge". Bau si al doilea pahar, deja ii era cald peste limita. "Sa-si scoata sacoul?" Statu in asteptare o ora intreaga, timp in care bau de nervi, din acea bautura. Se decise intr-un final sa plece, dar ridicandu-se de la masa constata cu stupoare ca era ametit si in incapacitate de a conduce. Chema chelnerul si-l ruga sa-i faca rost de un sofer,pentru a-l duce acasa. Carat mai mult, decat sa mearga pe propriile picioare pana la masina, este condus pana acasa. Ajuns aici, se uita la casa goala si se amara subit. Se aseza in camera de zi cu o sticla de soju , care incepu sa-i puna capac. Atipi. In timpul acesta Dae Jeong este condusa la restaurantul unde se presupunea ca era asteptata. Desi ajunsese un pic mai tarziu de ora fixata, totusi nu gasi pe nimeni care sa o certe ca intarziase. Aceeasi masa plina cu delicatese si aceeasi sticla cu bautura pe masa. Tentatia era mare. Se gandi ca daca ar bea ceva s-ar mai linisti si ar prinde curaj. Curand sticla se imputina si fata se ameti destul de mult. Asteptarea asta o omora. Nu era prea bine, ca o fata sa astepte la o intalnire aranjata. Nu cadea bine. Cu toate astea statu mai bine de o ora, tratandu-se singura cu bautura fermecata, care ii dadea curaj si ii incalzea sangele in vene. Deodata se hotara si impleticindu-se chema masina care o duse imediat spre casa. Tarandu-se mai mult, intra in casa unde se arunca pe primul loc gasit in drumul ei.
- Eish, nu te uiti? Unde te asezi asa, auzi o voce, aproape mormaita. Se sperie si sari drept in sus, dar echilibrul nu o ajuta prea mult si recazu pe acelasi loc provocand durere celui de acolo.
- Au... Tu chiar vrei sa ma omori? Ai loc toata casa. De ce trebuia sa fie exact locul unde stau eu?

- A domnul Aroganta. Aneyo. A fost cel mai aproape. Picioarele nu m-au ascultat decat pana aici. Ce faci aici pe intuneric? De ce nu esti la intalnire? Nu te-ai dus? Ce o sa zica tatal tau, intreba intr-un iures de cuvinte.
- Ooo! Taci. Ma doare capul. Cum poti spune ca esti ametita, daca vorbesti atat de mult, intreba cu greutate in glas Sukki. Am baut ceva si acum ma dreg cu soju. Vrei si tu? Oricum nu stiu ce as putea face altceva in timpul care a mai ramas. Imi este frica, ca daca inchid ochii nu te voi mai vedea niciodata. Asa ca prefer sa-i tin larg deschisi si sa ma satur de imaginea ta.
- Ha, ha, ha, rase fata, cu un ras de betiv. Vreau si eu soju. Dar chiar crezi ca ne vom trezi de la asta? Eu zic ca...si adormi brusc cateva secunde. Dupa un timp se trezi la fel de brusc precum adormise. Sti...tu! Mie chiar imi place de tine. Ii lua obrajii in maini sa-l saruta apasat pe buze, apoi ii dadu o palma. Tu... chiar nu stii sa iubesti pe cineva. Nu vezi nimic evident in jurul tau. Trebuie sa fi ajutat mereu, sa-ti arate omul cu degetul, ceva ca tu sa vezi. Adormi la fel de subit precum se trezise. Chiar daca era ametit isi dadea seama ca Dae Jeong spusese un adevar. De ce era el orb mereu la ce era in jurul lui? Oare asta nu era tot o aroganta? Mai bau ganditor, din sticla. Se termina repede. Se ridica si mai aduse cateva de baut, inclusiv bere. Le aseza pe masa si se aseza comod langa Dae Jeong care adormise. Privea fata asta, din nou. Inima ii batea sa-i sparga pieptul. Se simtea mai treaz ca niciodata. Parca s-ar fi trezit dintr-un vis atunci. Deci si eu o plac pe Dae Jeong. Daca ea nu ar fi avut curajul ( dat de bautura) sa spuna lucrul asta, nici mie nu mi-ar fi cazut panza de pe ochii. As fi ramas orb si nesimtitor. O adevarata aroganta din partea mea. Ii mangaie fata fetei si o saruta usor pe buzele pe care le dorise de mult. Fata mormai ceva si se intoarse cuprinzandu-l in brate. Sukki se zbatea fara suflare, in imbratisarea asta. Ar fi vrut sa profite cat mai mult de imbratisarea asta, dar apoi se gandea ca nu era bine. Era prea inocenta. Nu voia sa strice relatia cu fata. Se desprinse cu greu din imbratisarea ei. Nu se hotara ce sa faca. Oare trebuia sa o duca in camera ei? Sa o lase aici pe canapeaua din camera asta? Decise sa faca ce-i mai greu. Sa o duca in camera, dar nu acum. Voia sa mai stea langa ea. Asa ca bau ganditor in continuare. Efectul bauturii nu intarzie sa apara. Sangele ii fierbea in vene. Cu ultima constiinta treaza, o lua pe Dae Jeong in carca si mai mult o tara pana in camera ei. O puse cu grija pe pat si ramase catva timp alaturi de ea, mai ales ca fata il tinea strans si nu voia cu nici un pret sa-i dea drumul. Se aseza si el pe pat alaturi de ea si o lasa asa sa-l imbratiseze in continuare. O stranse si el in brate si incet atipi si el. Amandoi cazura intr-un somn profund, imbratisati. Nici unul nu voia sa cedeze comoara pe care o tinea in brate. Dimineata ii gasi tot imbratisati, iar ora la care totul se termina era aproape.
- Ooo. Doamne! Ce faci? zise si-l impinse pe Sukki de cazu din pat.
- Au. Doare. Ce dura esti dimineata. Aseara nu erai asa. Plus ca nu am putut sa ma misc de langa tine, asa de strans ma tineai, spuse Sukki morocanos.
- Ce gluma buna. Ha, ha, ha. Nu pot sa cred nimic. Inventezi, spuse neincrezatoare Dae Jeong.
- Da? Ia stai si te gandeste. Poate incet, incet iti revine memoria si iti vei aduce aminte, spuse suparat Sukki ca era acuzat pe nedrept. Stand in capul oaselor si in varful patului, Dae Jeong reproducea mental ziua de ieri, mai ales partea unde ajunsese acasa. Se revazu spunandu-i lui Sukki ca il place si cum l-a sarutat, si apoi cum l-a palmuit. Se revazu apoi imbratisandu-l si nelasandu-l sa plece de langa ea. Fata ei capata o culoare de un rosu aprins.
- Dupa culoarea fetei, tind sa cred ca ti-ai adus aminte, spuse un pic mai linistit Sukki. Atunci eu plec. Da?
- Stai. Nu prea imi este clar ce s-a intamplat, dar te rog sa ma ierti. Am fost beata. La bautura spun tot felul de lucruri ciudate. Dar este si prima oara cand si fac ciudatenii.
- Ei hai ca nu ai facut nimic grav. Nu o sa mor acum ca o fata este moarta dupa mine si ca m-a sarutat. Nimic nou pentru mine, spuse insensibil Sukki, dorind sa para un tip fara nici un fel de sentimente.

Inca nu dorea sa-si dezvaluie revelatia de aseara. Abia suporta el gandul. Cum ar fi sa-i spuna si ei? Cum ar reactiona. Daca ea a recunoscut la betie ca ii place de el, la trezirea la realitate ar mai spune acelasi lucru? Erau ganduri care il munceau de zor pe Sukki.

- Hey! Ce ai ramas stana de piatra? Nu pleci din camera mea? Vreau sa ma schimb. Hai, pleaca, mai repede. Du-te, striga fata pierzandu-si rabdarea.

- Gata, gata. Nu mai fi asa de rea. Plec. Ma duc la mine, spuse spasit Sukki.

- A, inainte sa pleci in camera ta, sa strangi toata mizeria care ai facut-o in living, ai inteles? Nu o sa am timp si pentru asta. Trebuie sa pregatesc masa nu? Se pare ca cei doi au uitat cu desavarsire ce zi era azi si ca ceasul era opt dimineata. Deja! Sukki iesi (mai mult dat afara) din camera fetei si incepu sa stranga cutiile goale de bere, sticlele de soju si paharele. Facu ordine si curata peste tot, apoi se retrase in camera lui pregatindu-se de un dus cat mai indelungat. Un dus care sa-i alunge mahmureala din cap. Dupa multa vreme iesi si se pregati sa coboare pentru a o ajuta pe Dae Jeong cu masa. Soneria il anunta ca sosise cineva. "Oare cine poate fi asa de dimineata, toate vestile proaste vin de dimineata. Chiar si ieri..." Deodata isi aduse aminte ce zi era si mai ales cat era ceasul. Era trcut bine de ora opt treizeci dimineata. Deci... Contractul ramane valabil. Nu voia sa arate ca se bucura, dar nici nu ii parea prea rau. Asa ca... cobora precaut scarile si incerca sa vada cine venise la acea ora. In living dadu nas in nas cu tatal sau care statea comod pe canapea, asteptand sa fie servit cu o cafea de Dae Jeong. Fata era fastacita toata, de parca ar fi fost prinsa cu ceva si mai rau se incurca cu vasele. Sukki vazand-o asa de zapacita ii sari in ajutor dupa ce isi saluta ceremonios tatal. Ii zmulse canile din mana si lua cafetiera si servi cafeaua tatalui sau care le urmarea fiecare miscare. Si el se simtea un pic stingherit sub privirile patrunzatoare, dar se misca totusi mai degajat decat fata. Dae Jeong se retrase in bucatarie unde zgomotul vaselor nu inceta multa vreme. Tatal lui Sukki continua sa isi bea cafeaua fara sa spuna un cuvant, doar privea pe deasupra ochelarilor la el, incercand sa-l citeasca, sa vada ce simte. Dupa multe minute pline de tensiune, tatal se hotara sa ia cuvantul.

- Deci, ce pot spune, decat ca contractul nostru ramane valabil inca doua luni nu?, intreba usor amuzat domnul Jang. Lucrurile decurg asa cum mi-am dorit. Compania se descurca si fara ajutorul si prezenta mea. Dae Jeong chiar face treaba buna in ambele cazuri.

- Da tata ai dreptate. Ai castagat de data asta. Raman aici inca doua luni, dar nu stiu cum voi face cu concertele.

- A cu concertele! Singura solutie este sa-i spui din timp lui Dae Jeong si ea te va insoti peste tot. Asta este conditia. Nu vrei sa o iei cu tine? Nici tu nu poti sustine concertele. M-am asigurat din timp si am introdus o clauza in sponsorizarea concertelor. Stie de fapt managerul tau totul. Nu trebuie sa-ti explic eu. O sa vorbim cu el mai tarziu. Acum sa revenim. Vad ca iti merge nesperat de bine. Te-ai mai umanizat si tu, dupa cate vad. A inceput sa-ti pese de cei de langa tine.

- Tata, cine te aude zice ca am fost nesimtitor si crud cu cei din jurul meu. Chiar nu pot sa cred ca spui asta.

- Hey, gata, gata. Nu le mai pune si tu la suflet. Oricum imi place schimbarea ta. Da. E de bine.

- Haideti la masa. Mancarea este gata, striga Dae Jeong din bucatarie. Mancara in liniste, fiecare gandindu-se la ale lui. Apoi Sukki o ajuta sa stranga masa si sa spele vasele. Asta facea mereu, nu i se parea ciudat sa o faca si acum chiar daca tatal lui il privea insistent, cu o urma de suras in coltul gurii.

- Dae Jeong iti multumesc. Mancarea a fost delicioasa. Hai vino sa stam de vorba. Se asezara si fiecare isi povesti ce avea de povestit. Sukki privea neputincios la apropierea pe care o simtea intre tatal lui si Dae Jeong. Ar fi vrut sa zica si el ceva, dar discutia celor doi nu-l viza si pe el. Erau lucruri despre companie, care Sukki chiar nu stia absolut nimic. Nu reusea sa zica nimic, in schimb sa uita la Dae Jeong, cum vorbea plina de profesionalism si incredere. Deodata discutia demara si in sensul dorit de Sukki si atunci interveni si el in discutie. Discutiile aprinse durara cateva ore, dupa care domnul Jang isi facu cunoscuta intentia de a pleca.

- Deci ramane cum am stabilit. Ramaneti in continuare inca doua luni impreuna. Invitatii de genul celor de ieri vor mai fi, asa ca sa nu fi-ti surprinsi cand se va intampla asta. A si apropo! Imi cer scuze pentru intalnirile nereusite de aseara. Perechile care trebuia sa vina la intalnirile cu voi, au anuntat prea tarziu anularea lor. Am fost prea jenat sa mai sun, asa ca v-am lasat de capul vostru, si dupa cate am vazut bine am facut. V-ati descurcat de minune. "Daca ar stii tata unde mi-am petrecut noaptea", gandea zambind Sukki. "Daca ar stii Sukki ca stiu tot ceea ce se intampla in casa asta, cred ca ar fi in stare sa fuga cu prima ocazie", gandea zambind la randul lui domnul Jang. "Doamne oare o sa-si aduca aminte Sukki ce am marturisit aseara? Sper sa ma pot uita din nou in ochii lui fara sa rosesc", gandea la randul ei Dae Jeong. Linistea trona de ceva vreme. Domnul Jang plecase lasandu-i pe cei doi sa rumege la rece tot ceea ce s-a discutat si intamplat in dimineata asta.

-Asculta! spuse Sukki

- A, vreau... Amandoi incepura sa vorbeasca in acelasi timp.

- Hai spune tu prima, ceda Sukki. Ce voiai sa spui?

- Voiam sa-mi cer scuze de prostiile pe care le-am spus la betie. Nu trebuie sa-ti faci probleme. Promit sa nu se mai intample, nimic de genul asta spuse fata rusinata dea binelea.

- Adica sa nu cred ca iti place de mine? Adica de fapt nu ma placi nu? Asta sa inteleg?

- A, nici chiar asa. Eu... adica ce vreau sa spun,este ca nu imi esti indiferent.

- Adica nu-ti sunt indiferent, dar nu ma placi nu?

- Nu stiu, spus de tine, suna tare ciudat. Imi rastalmacesti cuvintele si le dai alt sens.
- Si eu atunci, ce ma fac? spuse Sukki ingandurat fara sa-si dea seama ca vorbise cu voce tare.
-Hmm, ce vrei sa spui? intreba curioasa Dae Jeong..
- A nu nimic, cred ca am vorbit aiurea, spuse incurcat Sukki. Pleca ingandurat in camera lui si se tranti pe pat incercand sa reduca durerea pe care o simtea in piept. Oare m-am inselat? Chiar nu ma place? Sau ii este jena ca mi-a spus-o asa la betie? Nu stiu ce sa fac. Nu stiu cum sa ma port, ce sa spun. Sper ca timpul le va rezolva pe toate. Instinctiv simti ca a facut o mare greseala-Dae Jeong, caci a durut-o figura brusc obosita a lui Sukki, si mai ales plecarea lui ca un invins. Dar ce sa faca? Sa recunoasca sus si tare ca il place? Si daca rade de ea? Daca putin ii pasa de sentimentele ei? Nu ar suporta sa fie data la o parte cu brutalitate. Nu. Trebuia sa se pazeasca intai pe ea si apoi sa protejeze pe cei din jurul ei. Oricum nu este nimic pierdut. Toate la timpul lor. Totusi simti nevoia sa-l consoleze cumva pe Sukki si de aceea urca spre camera lui. Deschise incet usa si privi discret in interior. Sukki statea intins pe pat si..."Oare ce face acolo? Plange? Sau ce?" Il privea si totodata o durea sufletul ca il vedea asa. Nu si-l imaginase niciodata plangand, iar acum era rapusa de toate sentimentele din lume. Mila, compasiunea, dragostea. Toate navalira peste ea deodata sufocand-o. Avu un atac chiar acolo, lipita de usa lui Sukki. Incet isi controla respiratia si fugi tacuta pe scari. Se imbraca si iesi in goana din casa. Alerga de nebuna pe strazi, lovindu-se din cand in cand de oamenii de pe strada. Nu stia ce trebuie sa faca. Nu stia cum sa-l consoleze pe Sukki, acest baiat care pe afara parea de gheata, dar in interior era cald si plin de sentimente. Afisa mereu acea figura glaciala, probabil ca sa nu lase pe nimeni sa-l raneasca si tocmai ea a reusit. Tocmai ea l-a facut sa sufere si sa planga. Doamne, de ce doare atat de tare? Se opri in mijlocul strazii deodata. Ce sa faca? Trecura cateva zile in care fiecare se ferea de celalalt. Se ocoleau cat puteau. Se evitau. Si cu toate astea, trebuiau sa stie unul de celalalt, ce face, unde e, cum ii este. Primul care ceda fu Sukki. O cauta intr-o dimineata si ii atinu calea. Nu mai putea sa-l evite. Cazu pur si simplu in bratele lui, si se pare ca Sukki chiar era pregatit pentru primirea ei. O cuprinse in brate si o stranse la pieptul lui. Ii soptea cuvinte noi, necunoscute de el pana atunci, ii mangaia parul cu gesturi pe care nu le facuse niciodata, o strangea in brate cu o putere pe care nu credea ca o are. Toate noi pentru el si de asemenea toate vechi pentru noi ceilalti. Mugurii iubirii au dat in parg si incet, incet florile se deschideau. Fata ramase fara suflare, inerta, incapabila de a face macar vreun gest. Totul se petrecuse atat de neasteptat incat nu putu sa reactioneze in nici un fel. Incet fata se desprinse din imbratisare. Se departa usor si il privi intrebator.
- Ce vrea sa insemne asta Sukki? Ai putea sa-mi explici, intreba Dae Jeong cu vocea tremurata.
- Tu ce crezi? Te plac! Nu imi esti indiferenta. Te-am placut din prima zi , doar ca multa vreme nu am recunoscut nici fata de mine, asa ceva. Nu voiam sa cred ceea ce era evident. Nu intelegeam de ce simteam asa, nu voiam sa cred ca mi se poate intampla mie asa ceva. Eu nu pot iubi pe cineva, si cu toate astea, faci parte din inima mea. M-am ferit mereu de sentimente. Sentimentele te fac slab. De asta tata ma credea ( pe buna dreptate) un inuman, un om rece, calculat si fara sentimente inutile, dar tu... tu m-ai invatat ce e iubirea, cum sa iubesc si cum vreau sa fiu iubit. Nu iti spun toate astea ca sa te oblig in vreun fel. Dar am vrut sa stii. Zilele astea cat am stat fara tine, am realizat ca am nevoie de tine, indiferent ce vrei tu. Vreau macar sa te vad, sa-ti aud glasul. Nu iti cer nimic in schimb. Vreau doar sa existi. Nu credeam ca pot fi asa. Un foc in interior ma arde. Singura solutie este doar sa te vad sa stiu ceva despre tine. Toate acestea le spuse dintr-o suflare. Acum incerca un sentiment de usurare. Era multumit ca in sfarsit a avut curajul sa recunoasca si fata de el si sa accepte adevarul si fata de Dae Jeong.
- Chiar daca nu sunt beat sa recunosc purul adevar, nu voi retracta nimic din ce am spus acum. Ma simt bine. M-am eliberat de povara. Ce sentiment minunat este asta de acum. Tot suvoiul asta de cuvinte o naucise pe Dae Jeong. O lasase fara cuvinte. Fata i se facuse rosie ca focul. Constienta de lucrul asta isi lua obrajii in maini si incerca sa plece din camera. Trecand prin dreptul lui Sukki, acesta o apuca de o mana, o trase spre el si o saruta apasat. Se surprinse si pe el de acest lucru, dar era ok. Acum totul era perfect. Buzele pe care le dorise de atata vreme ii intoarsera sarutul. "Deci tot ce am spus mai devreme a avut efectul scontat. Sunt fericit"

Surprinsa de sarutul neasteptat Dae Jeong raspunse la acesta, dorind ca timpul sa se opreasca in loc. O multime de fluturi isi faceau de cap prin stomacul ei. Picioarele se muiasera si nu voiau deloc sa asculte, inima gonea la trap iar mintea i-o luase razna. Pierduta definitiv in tumultul sentimentelor nu mai stia ce este cu ea. Spera doar ca Sukki sa nu ii dea drumul imediat pentru ca era constienta ca ar fi cazut gramada fara puterea de a se impotrivi. Era moale ca o carpa in bratele iubitului. De ce sa nu recunoasca si ea? Asta era adevarul. Il iubea pe Sukki si nu ii era rusine de asta, mai ales ca acum avea confirmarea si din partea lui. " Asta este dragoste impartasita" gandea Dae Jeong,primind toate alintarile din partea lui Sukki.

- Stii...am spus o minciuna. Ai sa ma poti ierta? intreba Dae Jeong

- Ce vrei sa spui? intreba curios Sukki, dar nelasand-o din bratele lui.

- Am spus o minciuna, atunci cand am zis ca nu te plac, spuse rosind toata. Eu de fapt....

- Cu toate ca asteptam cu nerabdare sa-mi spui asa ceva, totusi las-o pentru cand esti pregatita. Nu vreau sa para ca ceva fortat. Spune-mi cand esti sigura si chiar iti doresti asta. Atunci te voi asculta cu foarte mare atentie, acum nu mai spune nimic, ci lasa-ma sa te mai tin un pic in brate. Simplul fapt ca pot face asta ma incanta teribil. Sincer, sa fiu nu ti-as mai da drumul. As vrea sa stam asa imbratisati. Ma simt minunat.

- Dar totusi nu crezi ca exagerezi un pic? Chiar sa stai asa mereu, nu are sens. Mai trebuie sa faci si altceva nu?

- De pilda ce? intreba plin de interes Sukki.

- De pilda asta, spuse Dae Jeong si il saruta, de il lasa fara suflare.

- Wow, chiar ca esti cineva. Cum poti sa saruti asa pe cineva? spuse dupa ce cu greu isi reveni.

- Ce, nu iti place? facu pe suparata Dae Jeong.

- Hey nu te supara. Nu am spus ca nu imi place. Din contra, as vrea sa fac asta mereu. Dar sincer. Cu buzele astea ai mai sarutat si pe altcineva? intreba ros de un inceput de gelozie.

- Normal. Nu esti primul pe care il sarut. Am si eu o varsta nu? Nu mai suntem copii, spuse razand Dae Jeong. Fara sa vrea, Sukki se supara dea binelea. Incoltise gelozia in sufletul lui, ranindu-i mandria. Dintr-o gluma spusa inocent se facu o adevarata tevatura. Plecara suparati amandoi. Mai devreme isi marturisisera dragostea si acum deja erau suparati unul pe celalalt? Oare cei doi erau normali? Fiecare s-a dus in camera lui suparat. "Nu stie nici macar de gluma? Tzz, ce fel de om este?", se intreba Dae Jeong suparata pe ea insasi ca a facut gluma asta nevinovata. " Cum poate sa spuna asa de usor ca a mai sarutat si pe altcineva?" se intreba manios pe el, Sukki. Trecura iar zile cu evitari si cu ocoliri, dar totusi...Dragostea isi cerea drepturile si iar Sukki facu primul pasul spre impacare. De fapt el era cel care se suparase degeaba. Aceeasi metoda ca si data trecuta folosi. O pandi pe Dae Jeong si din nou ii atinu calea. Imbratisarile si sarutarile care urmara, nu mai are rost sa vi le descriu nu? Inimile celor doi bateau la unison. Parca totusi era mai bine impreuna nu?

Urmara seri in care Sukki canta la club, si unde Dae Jeong facea galerie. Urmara si doua concerte, la care Dae Jeong a fost prezenta si l-a incurajat tot timpul. Prezenta fetei era necesara in viata lui. Ajunsese sa depinda de fata asta, mult de tot. Incepuse sa doreasca mult mai mult. De cateva ori se surprinsese gandindu-se la casatorie, " Oare tata ar fi de acord, daca m-as gandi sa ma casatoresc ca Dae Jeong?" se intreba mereu chinuitor Sukki. Ce ar spune Dae Jeong despre casatorie?
- Ce spui Dae Jeong? Daca ti se iveste ocazia sa fi ceruta in casatorie, ce parere ai despre asta? intreba intr-una din zile Sukki.
- Nu stiu. Sincera sa fiu nu m-am gandit la asta niciodata. Am considerat ca este prea devreme pentru asa ceva. Dar de cand domnul Jang mi-a facut acea invitatie, am inceput sa ma gandesc ca ar cam fi vremea pentru asta. Nu spun ca imi doresc neaparat, dar o data si o data tot trebuie facuta. Bineanteles ca imi doresc sa fie cineva pe care sa-l iubesc si care la randul lui sa ma iubeasca. Nu concep casatoria fara dragoste. Printre imbratisari si sarutari furate, timpul se scurgea nemilos. Timpul era aproape de final. Oare cand au trecut doua luni? Deja tatal lui Sukki isi anuntase sosirea. Deja era timpul sa se desparta. Dureros cuvant. De ce trebuiau sa se desparta> Nu puteau ramane impreuna? Intrebarile astea ramaneau fara raspuns. Intr-o seara Dae Jeong il opri pe Sukki.
- Te rog sa ramai un pic cu mine, spuse serioasa Dae Jeong.
- Stai sa ma duc sa ma schimb, incerca Sukki sa plece putin, dar fata il prinse de mana si il aseza pe canapeaua din living.
- Dar stai. Am ceva sa-ti spun. Motivul pentru care am acceptat slujba asta de trei luni ai fost tu. Intai am vrut sa te invat o lectie, sa-ti arat ca oamenii sunt oameni. Ca trebuie sa ii iei ca atare si cu bune si cu rele. Am vrut sa te fac sa nu mai fi asa de arogant. In principiu mi-a reusit, dar nu am vazut capcana in care am cazut singura. M-am indragostit fara puterea de a mai da inapoi. Te plac si cu bune si cu rele. Am descoperit ca de fapt esti altcineva, decat mi-am inchipuit eu. Am invatat sa te iubesc, te-am invatat sa iubesti. Dar...Ce vom face? Ce ne ramane de facut? Cum va evolua iubirea pe care o simtim amandoi, daca nu vom mai fi impreuna? Eu nu vreau sa plec, dar va trebui. O singura rugaminte am. Nu ma lasa sa plec. Daca voi pleca nu stiu ce si cum va fi. De ce taci? Spune ceva.
- Asteptam de mult marturisirea ta si cu toate astea m-a luat prin surprindere. Nu credeam ca ma voi simti atat de minunat dupa asta, dar e chiar bine. Sunt fericit. Te iubesc Dae Jeong. Nu te voi lasa sa pleci, mai ales acum. Te vreau langa mine mereu. M-am gandit la ceva, nu stiu cum va suna, dar... nu mi-a venit decat asta in minte. Te rog sa vi la mine. Vreau sa locuim impreuna. Stii ca am o casa nu? Daca iti este greu sa vi sa locuiesti , pur si simplu sa ne casatorim. Asa vom fi mereu impreuna. Nu ma intereseaza nimic altceva decat tu. Pe tine te vreau in viata mea si atat. A trecut multa vreme de cand mi-am dorit ceva atat de mult. Nu concep viata fara tine. Un suvoi de cuvinte, un suvoi de sentimente, toate naucitoare. Se imbratisara si se sarutara cu pasiune. Cu greu se desprinsera din imbratisare si incercara sa se calmeze putin.
- Asta e raspunsul tau Dae Jeong? intreba zambind Sukki.
- Cred ca da raspunse si Dae Jeong cu fata toata numai un zambet. Hai sa ii pregatim domnului Jang primirea. Oare ce va spune? Nu va fi impotriva? Amandoi se gandeau la acelasi lucru.
- A, cham. Am multe lucruri sa te intreb Dae Jeong. Vreau sa stiu totul despre tine. Tu nu vrei sa sti nimic de mine? intreba curios Sukki.
- Ba da, dar sper ca in timp sa rezolvam si asta. O sa avem timp suficient. Oricum mai am ceva sa iti spun. Ceva ce inca nu sti si iti doresti de mult sa afli. Dar nu azi. Mai ai un pic rabdare. In cateva zile. Dar pana atunci sa nu ma stresezi. Sa nu fi nerabdator
- Ok, promit. O sa incerc sa fiu rabdator.
Ziua cand tatal lui trebuia sa soseasca acasa a venit. Sukki fusese la studioul de inregistrari si abia acum era pe drumul de intoarcere spre casa. Langa masina tatalui sau parcata, trona motorul rosu care ii crease atatea batai de cap. Se uita in jur sa gaseasca persoana in cauza. Chiar in apropierea motorului gasi si persoana. Cand se apropie de el, si isi scoase casca si... un suoi de par lung se revarsa din-nauntru ei. Cum? O fata? Si cine este?
- Ce? Cum? Tu? Tu esti Dae Jeong? O lua incet de mana si intrara amandoi in casa, unde tatal lui ii astepta. Voind sa spuna ceva, tatal lui il opri cu un gest.
- La orice intrebare ai pune raspunsul meu este....da. Sunt de acord cu orice. Chiar speram la asa ceva. Cei doi nu asteptara si al doilea indemn, ci plecara intr-o plimbare cu motoarele. Doi frumosi imbracati in costume de piele, alergau cu motocicletele sfidand orice regula.


END

O noua lume

In sfarsit concediu,de mult l-am asteptat.  

- Dongsaeng, sa mergem la mare in Europa, acolo s-ar putea sa nu fiu recunoscut de oameni pe strada, ii spuse JunKi surorii lui mai mici.

- Daca vrei sa merg cu tine, trebuie sa vorbesti cu seful meu. Ti-am spus ca e un nesuferit. Mai mult decat atat, de fiecare data cand il rog sa-mi dea  o zi libera, tipa la mine de parca i-as cere jumatate din avere.Urma o clipa de tacere si apoi Seo Won isi auzi fratele vorbind la telefon.

- Alo, buna ziua, Lee Jun Ki la telefon.

- Buna ziua, Lee Jun Ki? Renumitul Lee Jun Ki? Cu ce va pot fi de folos?

- Da, eu sunt. As dori sa vorbesc cu domnul Park Shi Woo, daca se poate.

- Da , va fac legatura imediat. A spus ca este ocupat, dar cu dumneavoastra sigur va dori sa vorbeasca. Asteptati un moment va rog.

- Multumesc.

- Aici Park Shi Woo, cu ce va pot fi de folos domnule Lee Jun Ki?

- Am sunat in legatura cu sora mea, Lee Seo Won. As dori sa mearga cu mine intr-o calatorie in Europa si v-as fi profund recunoscator, sa-I acordati cateva zile de concediu, daca se poate.

- Daca se poate? Bineanteles ca se poate. Nici nu stiam ca domnisoara Lee Seo Won este sora dumneavoastra.

- Nimeni nu stie asta si v-as ruga sa nu mai spuneti nimanui lucrul acesta. Nu vreau sa fie si ea asaltata de reporteri zilnic.

- Da inteleg. Atunci sa-i spuneti domnisoarei Lee Seo Won ca o asteptam la munca peste doua saptamani.

- Multumesc frumos. Ii voi spune. La revedere.

- Nu aveti pentru ce....,dar Lee Jun Ki deja inchisese. Ce om grabit, sa nu astepte sa termin ce am de spus. Si voiam sa-i cer un autograf pentru fica mea......

- Surioara draga, s-a rezolvat, poti incepe sa impachetezi. Ai concediu doua saptamani din acest moment. Sa nu iti iei prea multe haine, caci vom face cumparaturi in Europa.

- Esti bestial, Oppa. Dar cu parintii nu vorbesti? Stiu ca esti inca certat cu tata, dar cred ca a venit vremea sa va impacati. A trewcut destul de mult de cand ai plecat de acasa si voi nu ati mai vorbit. Sa mergem sa-i vizitam inainte sa plecam.Fara sa spuna nimic JunKi se intoarse, isi lua telefonul si cheile de la masina si pleca. Oare ce treaba are ea cu mine? Daca tata nu vrea sa vorbeasca cu mine, eu nu-l pot obliga...ce-i drept, nici nu am mai vorbit decand am plecat de acasa. Nici la inmormantare la bunica,....m-a ocolit pur si simplu...si de ce ar trebui sa ii cer iertare ca am plecat? Doar mi-am indeplinit visul. Conducand masina pe autostrada, cu o viteza relativ mare. JunKi isi lua telefonul si apela un numar.

- Buna seara. Lee Jun Ki  va deranjeaza la ora asta.

- JunKi? Nu ne deranjezi niciodata, se auzi o voce de femeie. Ce faci puiule?

- Nu pot vorbi prea mult acum. Am sunat sa untreb daca pot veni cu Seo Won pana la dumneavoastra, in seara asta.

- Daca poti? Ce intrebare este asta? Bineanteles ca puteti veni. Tatalui tau i-a fost cam rau zilele astea, are probleme mari cu tensiunea si...

- Sa nu ii spuneti tatei ca venim. As vrea sa vorbesc personal cu dansul. Ne vedem in scurt timp. ‘Nu am mai vorbit cu mama de mult.... ce ciudat ma simt. Si totusi imi lipseste mult’.In tre timp, Seo Won isi punea tot felul de intrebari referitoare la fratele ei mai mare.’Oare unde s-a dus? Ar face bine sa se intoarca devreme, daca vrea ca maine la prima ora sa plecam. Sa ii impachetez lucrurile? Hmm, nu prea ii place sa-i umble cineva printre lucruri, mai bine lasa, sa si-l faca singur. Acum sa ne ocupam de al meu. ‘, bombanea de una singura Seo Won, cand...ii suna telefonul.

- Oppa, unde esti?

 

- Ia-ti ceva pe tine si hai ca te astept afara. Trebuie sa mergem undeva. ‘Ce-l apuca la ora asta?’ Repede sa imi pun o rochita pe mine, sa nu il las sa astepte prea mult, ca e nerabdator. Deschise dulapul si lua de pe umeras o rochita albastra, poseta albastra si niste sandale.

- Ce ti-a luat asa de mult? O intreba fratele ei, fara macar sa-i deschida usa de lea masina. Hai urca. Nu trebuie sa intarziem, suntem asteptati.

- Unde suntem asteptati la ora asta?Oppa iar ai de gand sa-mi faci cunostiinta cu niste baieti? Daca nu imi spui unde mergem, nu ma urc in masina.

- Bine, mergem la parinti. Acum hai o data, stii ca este drumul destul de lung. Noroc ca s-au mutat in Wonju. Spunand asta, amandoi se urcara in masina si pornira la drum, fara a scoate un sunet, dar fiecare gandindu-se la momentul culminant in care JunKi sa va intalni cu tatal sau. ‘Oare ce va zice tata? Ma va asculta pana la final sau nici macar nu ma va lasa sa intru in casa? Si ce as putea sa ii spun?...tot ce are legatura cu mine, deja se stie de la Tv, ziare, radio....dar ce emotii am’, la astea se gandea JunKi, cand gandurile i-au fost intrerupte de vocea surorii lui.

- Oppa, sunt mandra de tine. Si te iubesc mult. Esti cel mai bun frate pe care il am.

- Ha, ha, acum esti tare. Sunt sungurul frate pe care il ai. Si eu te iubesc pustoaico. Oare ce o sa zica tata? Crezi ca te va lasa sa mergi cu mine?

- Pai nu ai spus ca suntem asteptati? Cu cine ai vorbit?

- Cu mama. Plangea, a spus ca tatei i-a fost rau. Are probleme cu tensiunea si e mereu epuizat cand ajunge acasa. Cred ca ar trebui sa se pensioneze... sa vorbesc la spital pentru el?

- Eu zic sa nu te bagi. Stii cum e tata. Dar cred ca o sa se bucure, cand o sa te vada. De ani buni nu te-a vazut. Bine macar ca ti-ai indeplinit visul, asa ca nu are motiv sa te certe.

Urma inca o bucata buna de drum in tacere pana cand cei doi frati au ajuns la casa parinteasca.’Ce ma bucur ca Oppa s-a gandit sa vorbeasca cu tata. Poate vor reusi sa se impace si sa ajunga la un punct comun... e adevarat ca Oppa a gresit plecand de acasa, dar nu este normal ca un parinte sa-i impuna copilului un loc de munca’, asa gandea Seo Won, iar cand vazu poarta casei, a si sarit din masina, strigand cat putu de tare.

- Mama, tata, am ajuns. Ce dor mi-a fost de voi. Nu v-am vazut de cateva luni. Noroc cu Oppa ca a sunat la munca si mi-au dat concediu.

- Cum? A sunat la munca sa-ti dea concediu? Doar ca sa vizitezi doi batrani? O intreba mama, strangand-o in brate pe micuta ei fica. Du-te inauntru, a spus ca vrea sa vorbeasca cu tine separat, ii spuse mama baiatului, care nu mai astepta a doua invitatie.

- Tata, am ajuns. Ma bucur sa...si JunKi se trezi palmuit.

- Nu iti este rusine? Ti-au trebuit cincisprezece ani ca sa-ti amintesti ca ai parinti? Crezi ca daca vi aici cand vrei si vorbesti cu noi cateva ceasuri, o sa reusesti sa stergi trcutul? Ai trecut peste dorinta mea si te-ai facut actor.Esti multumit cu viata pe care o ai? Daca te faceai doctor sau avocat, la vaesta asta erai deja la caca ta si poate ca aveai si copii, dar asa...ce viata ai?

- Tata, stiu ca am gresit atunci, dar nu regret nimic. Mi-am realizat visul de a deveni actor si sunt multumit de viata mea. Stiu ca nu iti place lucrul asta, dar pentru mine ceea ce conteaza cel mai mult e sa iubesc si sa fiu iubit. Si sunt.

- Da  te iubesc toate fetele care nu au nimic altceva de facut decat sa stea cu ochii lipiti de calculatoare si televizoare.

- Tata, se auzi vocea fetei. Te simti mai bine? Nu il certa asa tare pe Oppa, el chiar si-a dorit sa vina sa te vada. Oppa, pot sa le spun eu? Te rog, te rog, te rog. Si fara sa astepte raspunsul fratelui ei, Seo Won spuse:

- Ok. Mama, tata... eu si Oppa placam maine in vacanta in Europa pentru doua saptamani. Sunt asa de nerabdatoare.

- Ce va trebuie Europa acum? V-ati saturat de Coreea? Tu vrei sa iti mariti sora prin vagaunele Europei? Sa plece si ea de acasa? il intreba cu voce aspra tatal lor.

- Draga, lasa-i sa mearga sa viziteze si ei lumea. Sunt tineri, nu trebuie sa stea lipiti de casa, il mai linisti putin sotia lui.

- Dar el a vazut lumea, de ce trebuie sa o duca si pe Seo Won a mea acolo printre oamenii aia? Veni raspunsul tatalui.

-Draga amandoi sunt copii nostrii. Si sunt amandoi maturi, daca vor sa mearga, lasa-i. Nu le poti dicta cum sa-si traiasca vietile si nu...ii raspunse sotia destul de serioasa, cand fu intrerupta de fiul ei.

- O sa am grija de ea, ii raspunse JunKi si se intoarse iesind afara.

- Nu il baga in seama. De fapt se bucura ca ai venit sa ne vizitezi, il imbratisa mama din spate. Ne era dor de tine, iar tatal tau urmareste fiecare stire care are legatura cu tine, iti stie replicile din filme si seriale pe de rost. E mandru de tine.

- Chiar? Mama nu-l inteleg de loc. Nu intelege ca sunt fericit? De ce ma tot bate la cap cu insuratoarea? Am timp pentru asta mai incolo.

- Oh, de cate ori mi s-a plans tatal  tau cand venea acasa de la spital. Toti colegii lui au nepoti numai el nu are. Si da ai timp pentru insuratoare mai incolo, dar acum esti tanar. Cum ar fi sa ai o sotie frumoasa, un copil?

- Mama, maine dimineata plec in concediu. Nu am timp acum sa meditez la neveste si copii. Puteti va rog sa o chemati pe Seo Won? Mai trebuie sa ne si odihnim, in noaptea asta. ‘Asta-i buna...ce-mi trebuie mie nevasta si copii? Eu sunt multumit cu viata mea de acum’.

- Oppa deja plecam? Eu ma gandeam ca o sa dormim aici si...

- Cum sa dormim aici? Ai innebunit? Nu pot dormi decat in casa mea, in camera mea, in patul meu, ii raspunse scurt JunKi.

- Si , si vrei sa te cred? Ok. Merg sa-mi iau ramas bun de la parinti. Si ai face bine, sa faci acelasi lucru sau o sa mergi singur in concediu.

- Imi termin tigara si intru si eu, veni raspunsul lui, dar Seo Won nu il mai auzi.’Cine m-a pus sa ma intorc aici? Toata lumea se pare ca stie tot, mai putin eu...’

- Lee Jun Ki-shi? Nu ma recunosti? Am fost colegi de clasa in gimnaziu.

- Daaa, da. Imi amintesc, cum sa nu-mi amintesc de cea mai buna eleva din clasa. Ce mai face fratele tau? Mai joaca fotbal? Fara sa apuce JanDi sa ii raspunda se auzi vocea tatalui lui JunKi.

- Ai de gand sa intri azi in casa sau stai la taclale toata noaptea?

- Se pare ca trebuie sa intru. Mi-a facut placere ca te-am vazut. Transmite salutari fratelui tau.

- Si eu ma bucur ca te-am vazut. Cat mai stai pe aici? Poate vei veni sa te intalnesti cu Oppa, inainte sa pleci, va veni maine aici cu sotia si cu cei trei copii.

- Nu cred ca il voi intalni. Dupa ce imi iau ramas bun de la ai mei, merg acasa , pentru ca maine plec in Europa. Oricum transmite-i toate cele bune din partea mea. Ai grija de tine, JanDi.

- Si tu sa ai grija de tine JunKi-shi. Dupa o scurta imbratisare, JunKi intra in casa.

- Tata, mama, am intrat sa imi iau ramas bun. O sa ne vedem dupa ce ne intoarcem din concediu. O sa vin, cu siguranta pe aici, se auzi tanarul, nevenindu-i sa creada ce spune.

- Bineanteles ca vei veni pe aici, il intrerupse tatal vorbele...doar aici iti sunt parintii. Totusi inainte sa pleci, vreau sa te intreb ceva...cava legat de munca ta. Esti intr-adevar fericit? TE simti implinit interpretand tot felul de roluri?

- Sunt si fericit si implinit dar ceea ce spun eu mereu, poate m-ati auzit nu vreau sa fiu o stea care straluceste si apoi dispare. Vreau sa fiu un actor adevarat care isi marcheaza locul prin multime. Asta e ceea ce vreau sa fiu... si nu ma poate schimba nimeni.

- Ma bucur sa aud asta . Pentru asta ai nevoie de sprijin si suport din partea familiei. Dragul meu baiat, din acest moment ai sprijinul si suportul familiei tale. Acesta fu raspunsul tatalui, iar baiatul il imbratisa repede spunandu-i:

- Multumesc.Intotdeauna mi-am dorit sa fiti mandri de mine. De acum voi fi un actor adevarat pentru voi.. Mama ai grija de tata te rog. Seo Won sa mergem acum. Mai avem putin timp si trebuie sa ne facem si bagajele.

- Da sa mergem. Mama, tat ramaneti cu bine. Ne vom intoarce cat de repede putem, le spuse fata si pleca impreuna cu fratele ei.

- Sa conduci cu grija, baiete ii spuse tatal facandu-le cu mana.In masina Seo Won isi lua fratele de mana.

- Oppa, ma bucur ca te-ai impacat cu tata. Eram foarte trista cand trebuia sa iau autobuzul pentru a-l vizita. Acum putem merge impreuna asa-i?

-Da, o sa venim de multe ori, dar probabil ca voi fi foarte ocupat si apoi vei veni tot singura cu autobuzul.

- Cum? De ce sa merg singura? striga fata.

Hey, nu striga ca nu sunt surd. Muncesc, sunt ocupat. Noroc ca filmarile le-am terminat pe moment si am putut sa-mi iau concediul asta acum.

-Imi pare rau....Stiu ca ai si tu viata ta, dar.... mi-e dor de acele timpuri.

- Seo Won...promit sa-mi fac timp liber pentru tine si parinti. Ah ti-am spus? Vom merge la San Marino.

-  Chiar? Credeam ca vei alege si tu o destinatie mai exotica. Marea Adriatica e frumoasa? Vazand ca nu primeste nici un raspuns, Seo Won se uita la fratele ei care eraaproape adormit la volan si striga:

- Oppa, masina.....

Un moment de neatentie si cei doi ar fi putut sfarsi intr-un tragic accident de masina. Tanarul JunKi, fiind obosit atipi la volan si masina scapata de sub control o lua pe contrasens si aproape se izbi de o alta care circula regulamentar.

-Iarta-ma Seo Won. Se pare ca sunt obosit Te rog nu mai tremura asa, incearca sa te linistesti.

- Oppa, era sa murim...nu-mi spune acum sa ma linistesc si sa ma calmez, ca nu pot. Hai sa mergem acasa si vorbim atunci. Ai grija cum conduci da? Am 24 de ani si nu vreau sa mor inca. Nu stiu cum esti tu asa de linistit.’Doamne, cum de am atipit asa? Daca se intampla ceva? Nu mi-as fi iertat-o niciodata. Seo Won este cea mai pretioasa fiinta din viata mea.’

‘Ce linistit este....oare chiar nu-i pasa ca aproape ne-a omorat pe amandoi? Trebuie sa ma linistesc, bineanteles ca nu a facut-o intentionat. Nu trebuia sa-l las sa atipeasca, trebuia sa-l tin de vorba, doar stiam ca este obosit’, gandea Seo Won in timp ce-si privea fratele. Dupa inca o jumatate de ora, au ajuns acasa. Lee Jun Ki se dadu jos din masina si ii deschise portiera lui Seo Won.

-Dongsaeng, te rog sa ma ierti. Nu mi s-a mai intamplat sa atipesc la volan. Nu am vrut sa te sperii asa. Nu imi pot explica ce s-a intamplat, dar iti promit ca nu se va mai intampla niciodata. Hai sa intram. Dupa ce ii spuse astea surorii lui, deschise poarta si-i facu semn sa o ia inainte...

El  ramase in urma si isi aprinse o tigara. Se pare ca fumul ei nu reusi sa-l calmeze deloc. Respira adanc si incerca sa se linisteasca. Nu isi explica cum a adormit la volan, el... el care este atat de atent. Intra incasa un pic mai linistit. Isi facu bagajul si se culca ostenit. Trebuia sa se trezeasca peste 4 ore. Bineanteles ca nu se trezi la timp. Intarziara si pierdura avionul. Abia peste zece zile puteau sa mai ia aceasta cursa. Aceasta companie avea zborurile foarte rare, datorita traseului foarte lung. Obosit si tracasat incerca sa se gandeasca , ce sa faca. A decis sa ia o alta cursa, care ocolea, dar dupa multe escale si schimb de avioane, ajungea in Europa cat mai aproape de destinatie.

- Seo Won, vom lua alt avion. Nu vom avea cursa directa, dar macar nu stam blocati in aeroport. Stiu ca nu am pornit cu dreptul, dar ia-o ca pe o aventura.

Oppa! Nu are importanta. Nu ne grabim nicaieri. Suntem in concediu, spuse vesela Seo Won. O sa fie un concediu de pomina. O sa ne distram bine.

Isi contacta prietenii pe internet si le povesti patania. Apoi ceru sfaturi de la ei, cum sa calatoreasca, in ce directie. Dupa doua zile petrecute prin aeroporturile lumii, ajunsera pe aeroportul din Timisoara. Tara? Romania.

- Oppa, ai mai auzit de aceasta tara? Intreba curioasa Seo Won.

- Mda. Am impresia ca am primit o scrisoare cu mesaje pentru ziua mea. Da. Imi aduc aminte acum. Pe langa urarile de La multi ani, au fost fani care au scris sa am grija de sanatatea mea si sa ma las de fumat. Au fost chiar simpatici. Oricummai auzisem de aceasta tara, dar am fost placut surprins ca au un fanclub si un forum de discutii, in care zeul lor sunt eu, rase plin de voie buna. Si  daca imi amintesc bine cea care a infiintat acest forum (unde toti isi spun parerilesi afla noutati uni de la altii), este chiar din acest oras. Oare....?

- Ce ai de gand Oppa? Vrei sa o intalnesti? Vrei sa o dai pe spate?

- Ar fi interesant sa o cunosc,mai  ales ca este dintr-o tara atat de indepartata de a noastra. Ce zici? Sa-i facem o surpriza? Avem timp suficient, trebuie sa stam o zi aici. Nu cred ca-ti doresti inca o noapte in aeroport nu?

- Da. Chiar. Am nevoie de o baie si de un somn bun. Cred ca este o idee foarte buna. Dar cum crezi ca o poti contacta?

- Ei cu minunea zilei, internetul si cu toate legaturile pe care le au toate forumurile din toate tarile. Trebuie macar sa incerc nu?, asa vorbi JunKi si incepu sa butoneze laptopul pe care il avea in permanenta cu el. Conecta  stickul pentru internet si lua usor legatura cu prietenii din Coreea, care asteptau noutati despre el. Dupa mai multe formalitati si politeturi schimbate intre ei afla cum sa ia legatura cu Flory- asa o cheama.Capata adresa siteului, pe care se inregistra imediat si ceru urgent date de contact.Nu avu mult de asteptat, caci Flory intrigata de aceasta inregistrare, care era in limba engleza, lua contact direct. La mesaje private isi lasa numarul de telefon si rugamintea  de a fi contactata de urgenta. Nu avu nici ea prea mult de asteptat si telefonul suna insistent.

- Off, Doamne, sper ca nu este vreo gluma proasta. Chiar nu am chef azi de asa ceva. Si asa sunt suparata ca mama nu ma lasa la Bucuresti la fanmeeting. Spune ca sunt visatoare si sa ma trezesc. Doamne, ce o avea cu mine? Cand a fost de varsta mea, ea nu a visat niciodata?

- Hello! Auzi in telefon. I’am Lee Jun Ki. Cu cine vorbesc? Oare cu Flory? Alo! Esti?.

Cu o voce tremurata Flory raspunse la telefon.

- Hello! I’am Flory. Sper ca nu va arde de glume nu? Sunt destul de suparata si nu pot inghiti glumele de prost gust.

- Nu esti administratora forumului? Eu pe ea o caut. Sunt intr-o situatie cam proasta in clipa de fata si as dori un pic de ajutor se poate? Am ajuns in Timisoara dintr-o greseala si am spus ca daca tot sunt aici , de ce sa nu te cunosc?

- Hai domnule, nu mai face glume nesarate. Cine crezi ca te-ar crede? Ce sa caute starul Lee Jun Ki aici in Romania si mai ales in Timisoara, fara sa-l cheme nimeni. Daca ar fi pe sfert adevarat, atunci s-ar fi oprit in Bucuresti nu la Timisoara.

- Avionul cu care am venit nu facea escala in Bucuresti, decat aici. Hai te rog . Poti sa ma ajuti te rog? Sunt cu sora mea intr-o calatorie de placere si sincer sa fiu mi-as dori sa te cunosc. Stiu atat de putine despre tine, despre tara ta. Poti sa ma luminezi un pic? Hai sa ne intalnim si daca tu crezi ca nu sunt Lee Jun Ki pleci. E ok asa? Ne intalnim in centru, da? Cred ca nu este nevoie sa-ti spun cum arat sau cum sunt imbracat nu? Te descurci tu.

- Ok. Am inteles. Ne vom intalni in centru, peste o jumatate de ora. Sper sa fi acolo si spre binele tau sa nu fie o gluma proasta, ca esti mort.

- Ha, ha, ha, tu chiar ti-ai insusit stilul nostru de a vorbi. Pe curand. Inchid acum, da?

-Seo Won cred ca fata asta este greu de convins. Nu vrea si nu pare sa creada ca sunt  cine spun ca sunt.

- Ha, ha, ha, Oppa nici eu nu as crede asa ceva. Mare mirare sa nu vina la intalnira cu vreun bat, ca sa te ia pe fuga. Imi si imaginez cum fuge cu batul dupa tine. E asa de haios, radea in continuare Seo Won.

Ajunsera in centru si se asezara pe o banca. Timpul trecea cu viteza melcului. Flory si cu prietena ei Ellora stateau pe banca si asteptau tacute, venirea unor straini. Oare chiar o fi adevarat? Oare Oppa sa fie cu adevarat? Citise ceva pe internet inainte sa ajunga aici dar....Nu, nu era de crezut.Era o fantasmagorie. Cu toate astea nu era intr-o buna dispozitie pentru a rade. Poate peste ceva timp va zambi, dar azi nu cu siguranta. De cele doua fete se apropie un cuplu format dintr-un tanar barbat si o fata caruia cu greu i-ai fi dat 20 de ani. Nu puteai sa confunzi, era cuplul pe care ele il asteptau. Flory sari de pe banca, parca trasa de un resort si intepeni pur si simplu. Intr-o engleza impecabila Lee Jun Ki i se adresa usor amuzat.

- Flory? Hello. Ma bucur sa te cunosc. Cred ca nu trebuie sa ma mai prezint nu? Spuse Lee Jun Ki studiind reactia fetei, care intepenise, dupa ce se ridicase de pe banca.

-  O..ppa, o..ppa. Chiar tu esti? Nu imi vine sa cred. Ellora ciupeste-ma. Visez oare? Auu, doare zise Flory dupa ce fusese ciupita de catre Ellora care era la fel de uimita ca si ea.

- Ma bucur de cunostiinta. Lee Jun Ki, iar ea este sora mea mai mica Seo Won, spuse si intinse mana pentru a le saluta.

- Si noi suntem fericite ca nu visam, ...adica ca te cunoastem personal. Nici in visele cele mai frumoase nu am crezut ca se poate intampla asa ceva. Dar...cum... ce s-a intamplat?

- Un mic accident. Nu ne-am trezit la timp si din cauza asta am pierdut  avionul. Si de aici o gramada de lucruri neasteptate. As vrea daca se poate sa ne recomanzi un hotel ceva unde  sa stam cateva zile, iar tu sa fii ghid pentru noi. Ce zici? Se poate? Hei Flory! Trezeste-te. E chiar atat de greu sa-ti revii? Nici acum nu crezi, ce vezi?

- Seo Won, fetele astea sunt inca in stare de soc. Ce putem face?

-  Oppa! Mai lasa-le un pic. Trebuie sa-si revina singure. Oricum si eu daca ma pun in locul lor nu as putea sa cred ce mi se intampla. Dupa mai multe minute, Flory si Ellora isi revenira si incepura sa se gandeasca la ce au de facut.

- Intai de toate trebuie sa va cazam undeva nu? Stati sa dau un telefon. Mama, avem ceva liber la noi in pensiune? Am nevoie de un apartamant cu 2 camere si sa fie lux. O sa-ti prezint pe cineva. O sa-ti prezint la ce visez eu. Si apoi o sa-mi dai dreptate.

-  Problema cazarii s-a rezolvat. Vreti sa mergem acum? Va faceti comozi si apoi ne intalnim si vorbim tot ce doriti.

- Oppa, fetele astea chiar sunt bestiale. Ce repede au rezolvat.

- Da si eu sunt mirat. Oricum mergem sa facem o baie, sa ne schimbam si apoi trebuie sa mergem sa mancam ceva.

- A si nu va faceti probleme. Masa este din partea casei. Asa ca nu va grabiti.

- Hai ca am nimerit super bine Oppa. Nu imi pare rau ca am ajuns aici. Ce primitoare  sunt. Acum sunt curioasa sa vad ce zic ele si as vrea sa cunosc si tara asta. Tu ce crezi?

- Da. Ca sa vezi unde ne-a aruncat soarta. Intr-o lume noua. O sa vedem maine ce vom face. Pentru azi doar odihna. S-ar putea sa stam mai mult decat ne-am planuit. Asta numai in cazul , ca ne-ar place asta. Vedem.

Avura parte de o baie raconfortanta, de o masa copioasa si apoi odihna din plin.

- Flory ce poti sa ne arati maine?

- In primul rand Oppa (sper sa nu te superi ca-ti spun asa, dar obisnuinta ce sa-i faci), va pot oferi o plimbare prin padurea din apropiere, calare. Avem niste cai superbi si stiu ca si tie iti plac Oppa.

- O ce bine. Nu am mai calarit demult. Imi era dor. Abia astept.

- Apoi vizitam mai multe locuri memorabile din oras. Te duc si la o stana sa vezi animalele cum sunt mulse si cum se face branza. Apoi te duc sa vezi izvoarele termale. Sper sa itim placa traseul. Vom merge calare peste tot. Sper sa te simti bine. Sunt cateva locuri frumoase in natura pe care as vrea  sa ti-le arat. A da si am o intrebare. Nu ai vrea sa te intalnesti cu fanii la Bucuresti? Peste cateva zile este fanmeetingul de anul acesta. Ce zici? Ti-ar place? Acolo ai ocazia sa mananci ca la mama ta acasa. Exista un restaurant cu specific coreean, si multi, multi oameni care iubesc Coreea si tot ce tine de ea.

- A nu stiu, ma mai gandesc. Abia am scapat de baile de multime din Coreea. Nu credeam ca aici nu voi pati la fel ca acasa, unde cand te recunoaste cineva, te sufoca cu dorinta de a te atinge.

Dimineata se anunta a fi una promitatoare. Un soare cald ca de sfarsit de vara isi facea timid loc printre ramurile bogate ,inca verzi ale pomilor din fata ferstrei.JunKi era treaz de ceva vreme si statea la fereastra respirand aerul proaspat al diminetii. O adiere de vant ii aducea, din cand in cand un miros proaspat de fan cosit. Iubea mirosul asta. Ii aducea aminte de copilarie. De perioada cand el si sora lui erau mici si alergau desculti prin iarba, bucurandu-se de zilele fara griji.

Un ciocanit usor in usa il trezi din visare.

- Oppa! Zise si intra Seo Won. Si la tine se vede asa de frumos pe fereastra? M-a trezit un ciripit vesel de pasarele. Soarele a rasarit si e timpul sa mergem in drumetie nu crezi? Ma simt minunat. Am dormit bine si acum sunt curioasa. Mergem?

- Da . Hai sa coboram.

Micul dejun ii astepta, iar Flory si Ellora erau nerabdatoare sa-l revada pe JunKi. Erau cuprinse de euforie. Stateau ca pe ghimpi. Aseara anuntasera pe toata lumea posibila de minunea ce s-a intamplat.Forumul se inrosise de la atatea mesaje cate a primit. Toata lumea era intr-un extaz total, si le invidiau pe fete ca il vad in realitate. Bineanteles ca toata lumea a rugat-o pe Flory sa-l aduca la Bucuresti. Raspunsul ambiguu al fetei a starnit valuri de proteste si insistentele au continuat tarziu in noapte. Ca sa puna capat la orice polemica, a promis ca face tot ce poate pentru a-l convinge. Asa a mai linistit putin spiritele. Acum statea cu Ellora si asteptau trezirea celor doi musafiri, cu inima de sa le sparga pieptul de emotie. O inspectie scurta facuta de dimineata la grajduri, le anunta ca totul a fost  pregatit cum trebuie si ca sunt pregatiti pentru vizita.’Oppa adora caii. Ce bine ca mama nu mi-a refuzat  ideea de a avea si caii pentru agrement. A fost o investitie buna care in timp si-a scos inzecit banii. Caii pregatiti, au fost scosi din grajduri si toti au plecatcalare in drumetie. O zi superba cu soare, si cu o adiere usoara de vant. Un drum plin de frumuseti care meritau sa fie privite. Copacii incepeau sa prinda pe ici colo reflexe aramii. Inca nu a venit toamna, dar se face simtita oriunde te uitai. JunKi si Seo Won erau incantati de locurile prin care treceau. Isi incarcau sufletul cu frumusetile din jur. La stana au ajuns tocmai cand era mulsul oilor aproape de sfarsit. Acum ciobanii preparau branza si servira pe acesti straini(ciudati dupa parerea lor), cu cas proaspat. Apoi au plecat spre izvoarele termale si si-au spalat picioarele in apa care parea ca fierbe. O senzatie de liniste le cuprinse sufletul si se simtira usori ca niste fluturi. Se intoarsera  cu parere de rau din drumetie, pentru ca s-a terminat.

- Multumesc Flory. A fost minunat. Sper sa mai putem face inca o data asa ceva. Mai avem ceva de facut in seara asta?

- A, da, Oppa. Facem un foc de tabara si avem ceea ce noi spunem o sezatoare.

- Sezatoare? Ce-i asta? Intreba curioasa Seo Won.

- E ca la un picnic pe timp de noapte, unde se face un foc mare, se spun povesti, balabe, se canta si se danseaza. E foarte frumos. E un loc unde costumul nostru national este purtat de toti participantii. Noi ii spunem costum popular. O sa vedeti. O sa ne distram pe cinste. Pentru voi o sa fie ca la spectacol.

Seara era calda, cu toate ca vantul era mai rece acum, dar datorita focului care se facu, toata lumea se simtea bine. Mancarea si bautura la discretie le deschise gurile si inimile uitand de cei doi straini. Cantecele incepura sa rasune, doine, fluierele incepura sa-si spuna povestile pline de dor. Apoi  incet, incet se inveselira si incepura sa danseze multe dansuri populare. JunKi si Seo Won priveau acesti oameni simpli care se bucurau de tot cei inconjurau. Bucuria ca traiesc, ca iubesc, ca sunt impreuna, era pe fetele tuturor. Hore, sarbe, incepura incet sa ia locul doinelor cantate cu dor. Dansurile insufletite le inrosira obrajii celor care dansau. Erau obositi dar nu ar fi cedat nici unul. Praful se ridicase binisor, de tropaitul opincilor. Tarziu in noapte se retrasera si cei doi, incantati peste masura de aceste minunate cantece, dansuri si costume frumoase. Adormira si visara Feti-Frumosi si Ilene Cosanzene imbracate in costume populare. Cu adevarat, o natie mult diferita de a lor.

Noaptea trecu pe nesimtite iar primii zori se ivira incet la rasarit. Natura intreaga se trezea la viata. O noua zi se intrevedea la orizont. JunKi se trezi cu primele raze de soare pe fata. Surase fara sa vrea. O sa fie o zi minunata. Oare azi Flory ce a mai pregatit? Se gandea el spalandu-se de zor.

- Oppa, striga Seo Won intrand in camera. Unde esti Oppa?

- Sunt in baie, ii raspunse cu gura plina de pasta de dinti. Ce-i? S-a intamplat ceva? spuse ingrijorat JunKi.

- A, nu, stai linistit. Sunt doar fericita si ma bucur ca suntem aici. Oare azi ce vom face? Aseara a fost ca un vis. Mi-a placut  foarte mult.

- Da si mie. Oamenii astia sunt atat de calzi si de primitori. Ziceai ca suntem prieteni de o viata. Au o alta mentalitate, diferita ca a noastra si altfel de legi.

- Oppa , se auzi strigat si o ciocanitura in usa se facu auzita. Sunt Flory. Sunteti treji? Seo Won nu este la ea in camera.

- Intra Flory. Seo Won este aici. Nu a mai avut rabdare. Ce plan ai pentru noi azi?

- Azi vom merge prin centrul orasului. Imi pare rau dar azi nu mergem cu caii.

- Avem masina? Cu ce mergem?

- Da avem. Fiti fara grija. Am avut eu grija de tot, spuse razand Flory.

Dupa ce luara micul dejun, coborara din pensiune si vazura ca sunt asteptai de o limuzina.

- Este limuzina noastra pentru vipuri, zambi Flory, raspunzand intrebarii mute de pe fata lui JunKi.

- Ok. Aveti si astfel de serviciu?

- Normal. All inclusive.

- Sunt curios Flory. De ce se cheama pensiunea JKRo?

- Ha, ha, ha, de ce crezi Oppa? JK numele tau si Ro de la familia ta din Romania.

- Ce tare. Nu m-as fi gandit niciodata la asa ceva. Ce imaginatie ai. M-ai dat pe spate, zau. Chiar atat de mult tii la mine? intreba flatat JunKi.

- Hai Oppa, ca ma faci sa rosesc. Da si nu sunt singura. Toata lumea te iubeste. De aceea te-as ruga sa mergem si la Bucuresti. Am anuntat ca esti la  noi in tara si toata lumea a zis ca am innebunit si ca visez frumos. Te rog sa te mai gandesti. Plus ca mama nu vrea sa ma lase la fanmeeting. E al treilea an si nu vrea sa ma inteleaga deloc. Daca ai merge tu, as avea o scuza. Nu ar avea ce sa zica. Te rog Oppa sa te gandesti. Da?

 

- Hai ca mai vedem. Unde mergem?

Vizitara centrul orasului si JunKi ramase impresionat de cladirile impunatoare pline de istorie. Toata lumea se intrecea care mai de care in explicatii si lamuriri despre diversele locuri pe care le vizitau. Au trecut in agenda vizitarea Monumemtului Sfintei Treimi, Catedrala Mitropolitana, Domul( Catedrala romano-catolica), Palatul Baroc, Opera, Teatrul National, Primaria. Toate niste cladiri maestuase, dominante, impozante. Interiorul lor nu era cu nimic mai prejos decat fatada. Din contra ascundea comori inestimabile. Picturi imense, obiecte de arta  facute cu migala de mari mesteri aurari, tapiterii care acopereau peretii inalti, si reprezentau scene istorice. Sali pline cu armuri ale unor voevozi intregeau povestile pline de farmec pe care Flory le spunea cu mult har si pasiune. Un pic de istorie povestit de Flory, lumina un pic pe acesti straini veniti din alte tari. Au ramas incantai de ceea ce au aflat. Chiar nu mai regretau deloc, faptul ca planurile de concediu se schimbasera atat de radical. Acum se bucurau de fiecare clipa de libertate. Adevarata libertate. Dupa o masa copioasa la cel mai bun restaurant din oras, se plimbara fara griji si prin parcurile minunate ale acestui oras, ca de poveste.

- A, cham. Flory am hotarat sa te rasplatesc intr-un fel.

- A nu Oppa, stai linistit. Nu trebuie sa ma platesti pentru ceea ce fac. Eu o fac cu mare placere, mai ales pentru tine Oppa.

- Nu este vorba , ca te platesc. Vreau sa fac si eu pentru tine ceva. Stiu ca iti doresti sa mergi la Bucuresti. Asa ca m-am hotarat sa mergem si noi. Am sa vorbesc cu mama ta si am sa o rog sa te lase, cel putin pentru noi. Cred ca asa nu ne va refuza. Nu-i asa? Ce zici? E bine asa?

- Oppa, sari de gatul lui JunKi, Flory. O, scuze, se retrase oarecum stingherita de efuziunea pe care a avut-o. Dar,....oricum dorea asta din prima clipa cand l-a vazut. Iarta-ma, m-a cam luat valul. Imi cer o mie de scuze, se ruga fata cu fata rosie de emotie. Dar sunt asa de fericita ca nu am stiut ce fac. Vom merge sigur la Bucuresti. Am sa fac rezervarea biletelor le avion, si voi avea grija sa ajungem la timp, rase Flory bucuroasa.

Rezervarea nu fu o problema pentru ea, caci avea experienta in domeniu. A doua zi vor merge la Bucuresti.

Seara se termina cu acelasi foc de tabara, cu povesti si muzica duioasa. Erau incantati de aceea ce vazusera si simtisera astazi. Maine trebuiau sa plece la Bucuresti. O zi incheiata perfect.

Avionul ateriza pe aeroportul Baneasa din Bucuresti in mai putin de o ora de la plecare. Flory era fericita. Abia astepta sa-i intalneasca pe cei cu care era prietena doar pe net. Acum a venit timpul sa faca cunostiinta de- adevaratelea. Au mers direct la clubul unde intalnirea avea loc. Toata lumea se opri in loc si se uita la JunKi ca la un zeu, coborat pe pamant. Toti ar fi vrut sa vada daca este real, sa-l atinga, dar nu doreau sa faca vreo miscare brusca de teama ca acel zeu sa nu se evapore. O intalnire emotionanta avu loc chiar atunci. Fetele de la Forumul LJK au izbucnit in lacrimi. Nu le venea sa creada ca ceea ce vad este cu adevarat real. Rand pe rand au facut poze cu JunKi Oppa, au vorbit toate in acelasi timp, impingandu-se una pe cealalta pentru a ajunge cat mai aproape de el. Flory a facut cunostinta cu toate fetele de pe forum, imbratisandu-se si sarutandu-se ca niste vechi prietene care nu se mai vazusera de mult. Toate au apreciat efortul ei de a-l aduce pe Oppa-ul lor, acolo, pentru a face cunostiinta si cu ele. O data in viata se intampla asa o minune. Consulul Coreei la Bucuresti veni personal si-i ura bun venit lui Lee Jun Ki. Il complimenta cat putu de bine si-l ruga sa ia parte la acel fanmeeting unde iubitorii de tot ce tine de Coreea se intalneau si isi impartaseau pasiunea. Ramase si JunKi surprins de cata lume stia despre Coreea. Multa lume, de la adolescenti, la oameni in varsta, toti erau prezenti. Muzica, dansul, concursurile, mancarea prezentata, toate il readusera pe JunKi cu picioarele pe pamant. Isi dadu seama ca oricat de frumoasa ar fi lumea asta noua pe care a cunoscut-o, ii era dor de tara lui care nici ea nu era mai prejos. O stranse pe Seo Won de mana si ii spuse ca timpul vacantei a expirat.

Cateva zile care au mai ramas din vacanta le vor petrece cu parintii in casa lor. Asa isi va mai sterge din pacate si isi va bucura si parintii.

- Flory. Te anunt cu parere de rau ca noi vom pleca cat de curand. Mi-am dat seama ca si noi avem o taraminunata care merita vazuta si pretuita

- Noi chiar daca nu avem o tara asa de mare suntem mandri ca avem locuri frumoase, o istoria bogata, bogatii naturale si oameni buni ca painea calda, primitori si veseli. Mi-ai indeplinit visul Oppa. Acum pot visa in continuare. Ramai cu bine si sper ca intr-o zi sa ne revedem. Daca nu in viata asta, atunci in urmatoarea, doresc sa te intilnesc din nou. Seo Won, sa ai grija de Oppa. Iti multumesc ca te-am cunoscut si iti doresc o viata cat mai buna. Sa fi buna cu parintii tai si sa fi iubita de omul drag. Toate cele bune iti doresc. Iar lui Oppa, toata fericirea din lume. Bucura-ti parintii (sunt bunurile cele mai de pret din viata unui om), multumeste-le in fiecare zi pentru ceva, fa-i sa zambeasca si sa fie fericiti. Fericirea ta va fi si fericirea lor. Incerca sa-i iubesti si cu bune si cu rele.Oamenii nu sunt perfecti. Ei doar sunt dornici de a fi iubiti. Iti doresc sa gasesti un suflet pereche, sa te casatoresti, sa ai familia ta, copiii tai. Sa fi iubit asa cum meriti.

- Iti multumesc Flory. Nu voi uita niciodata aceasta placuta vacanta. Ramai cu bine. Ne luam  la revedere aici, caci consulul ne-a oferit gazduire si ne va ajuta el sa ajungem cu bine acasa in Coreea. Spunand toate acestea o lua in brate si o  stranse la piept. Flory coplesita de toate emotiile posibile, incepu sa planga, lasand sa iasa la iveala tot ceea ce avea in suflet.

- Ramai cu bine Oppa. Iti multumesc. M-ai facut cu adevarat fericita. Drum bun si nu ne uita,.... nu ma uita.

Un ultim fluturat de mana, in urma masinii care o despartea de Oppa puse capat aventurii. Acum, fericirea ei avea un nume JunKi Oppa!

END