Cei mai frumosi ani

Era o dimineaţă ploioasă, când tânărul Lee Jun Ki se trezi pentru a merge la liceu. Era prima lui zi la Liceul de Arte din Seul. Se mutase din Busan la bunica lui în urmă cu 3 luni şi abia astepta sa inceapa scoala.
Jun Ki era un băiat puţin prea înalt pentru vârsta lui, slăbuţ, dar cu un chip ce te făcea să întorci capul pe stradă, doar pentru a-l mai vedea o dată. Visul lui era să studieze la un liceu de arte şi să se specializeze in actorie.
Când sună alarma ceasului desteptator, era deja treaz. De fapt, nu reuşise să doarmă, gândindu-se la noii lui colegi, profesori şi mai ales, dacă va reuşi să îşi îndeplinească visul de a deveni un actor celebru.
Văzând că nu se aude nici o mişcare din camera lui, bunica Min Ha-Neul, a urcat scările casei, până la el.
- Jun KI namjuka (nepot), te-ai trezit? Erai atât de entuziasmat ieri că vei începe azi liceul şi tu totuşi nu te-ai dat jos din pat?
- Halmeoni, sunt treaz…de fapt…nu am dormit deloc în noaptea asta. Dacă nu mă pot acomoda în acest liceu….?
- Nu te mai gândi la asta, puiule. Hai jos să mănânci puţin înainte să pleci. Ţi-am pregătit nişte orez cu peşte şi ciorbiţă.
- Nu trebuia să te deranjezi aşa de dimineaţă. kamsamnida, halmeoni. Nu ştiu ce m-aş fi făcut fără tine.
- Hai, hai repede, să nu întârzii chiar din prima zi. Îţi voi pregăti şi un pachetel cu mancare.
Ascultător, băiatul s-a dat jos din pat şi s-a grăbit spre bucătărie. Îşi iubea foarte mult bunica, care l-a primit cu bratele deschise de când a ales să-şi părăsească părinţii şi sora, pentru a studia în capitala.
- Halmeoni, dacă harabeoji mai era printre noi, crezi că ar fi fost de acord să mă înscriu la liceul ăsta? Îi duc dorul de multe ori, mai ales atunci când am nevoie de cineva care să mă sfătuiască în anumite situaţii…
- Nu cred că bunicul tău ar fi stat împotriva visului tău, dragule. Nici tatăl tău nu se împotriveştenumai ca, el ar fi dorit altceva pentru tine. Dar nu trebuie să fi trist, eu, mama ta, sora şi bunicul tău, de acolo de sus, suntem de partea ta şi te vom susţine mereu. Acum mănâncă, timpul trece foarte repede. A urmat o tacere in care se auzea doar zgomotul facut de tacamuri. Nepotul savura bucatele pregătite de bunica lui, iar ea se uita la el, cu lacrimi în ochi. Nepotul ei semăna asa de mult cu răposatul ei soţ, atât la caracter, cât şi la chip.
- După orele de azi vii acasă sau te duci la fotbal cu băieţii?, îl întrebă bunica pe Jun Ki, când acesta urcă scările, , pentru a se pregăti de şcoală.
- Băieţii au plecat azi într-o excursie. Voi veni direct acasa.
- De ce nu ai mers şi tu cu ei? Nu ai vrut, sau din cauza problemelor noastre financiare?
- Nu am vrut să merg. Halmeoni, ştii că nu sunt genul de persoană care să meargă într-o excursie, doar pentru că merg prietenii mei. Ne vedem la ora 15. Bye.
- Annyong kaseyo, dragule. Du-te cu Dumnezeu.” Nu ştiu ce a avut azi halmeoni...niciodată nu m-a întrebat de ce nu am mers în excursie cu băieţii....şi despre ce probleme financiare vorbea?”...toate aceste cuvinte îl puseseră pe băiat pe gânduri.Si tot gandindu-se la vorbele bunicii lui, isi dadu seama ca deja ajunse la liceu. Intoarse ghidonul bicicletei pentru a intra in curtea scolii si aproape ca dobora o fata.
-Yah, nu te uiti pe unde mergi? striga tanara revoltata.
-Imi pare rau, dar nu te-am vazut. Oricum, nu trebuie sa strigi asa, ca nu sunt surd. Acum, plec, aproape ca am intarziat. Bye.
- Bye?Yah! Unde te crezi? Foarte nervoasa fata, grabi pasul pentru a-l ajunge din urma pe baiatul acela nerusinat, dar care ii facuse inima sa fie nelinistita. Era prea frumos. „Sa fie oare noul coleg al lui Shi Won oppa?’
-Hey, tu! Ma urmaresti cumva? se auzi vocea lui Junki, aducand-o cu picioarele pe pamant.
-C...cceee? sa te urmaresc? De ce te-as urmari pe tine? Eu merg spre...spre...spre clasa lui Shi Won oppa.
‚De ce sunt asa neatenta? Dar de ce ma balbai? Nu am fost asa de agitata nici atunci cand oppa mi-a cerut sa fiu prietena lui. Trebuie sa fiu mai atenta in preajma tipului asta.’
-Auzi la ea...are iubit si umbla dupa mine. Stii, domnisoara, eu sunt mai modest de fel, dar stiu ca arat bine, nu trebuie sa te prefaci. Stiu ca ma urmareai. Si spunand acestea, intra repede in sala de clasa.
„Ce cavaler...vede ca vreau sa intru in sala si eu si se baga in fata in loc sa ma lase pe mine prima sa trec. Dar de ce ma simt asa? Ce are baiatul asta de ma face sa ma simt asa nelinistita?’
-Oppa, ai ajuns? Am venit sa..... si nu apuca fata sa isi termine propozitia ca fu intrerupta de noul coleg al prietenului ei.
-Hey, sa iti tii iubita in frau. Se uita dupa baieti pe strada si ii si urmareste.
-Yah, vrei sa mori? Il intreba fata. Stii cu cine vorbesti? Oppa, te rog sa il ierti pe acest individ. Se pare ca....
-Ce? Sa ierte pe cine? Tu, i se adresa Junki( aratandu-l cu degetul) tanarului (care urmarea scenacu zambetul pe buze, usor amuzat), nu stiu cine esti si nici nu ma intereseaza, dar nici daca ai fi fiul prim-ministrului nu mi-as cere iertare in fata ta, asa ca...uita.
-Am inteles, ii raspunse amuzat baiatul. Da-mi voie sa ma prezint. Sunt Min Shi Won si nu sunt fiul prim-ministrului. Ha ha ha, amuzanta faza. Auzi la el, fiul prim-ministrului. Razand si indreptandu-se spre usa, Shi Won ii spuse noului sau coleg.
-Sper sa ne intelegem bine. Apoi isi lua prietena de umeri si o scoase afara din sala, spunandu-i:
- Chae Rin, ti-am spus de o mie de ori sa nu mai vii la mine in clasa. Ne putem intalni in alta parte. Bafta la ore azi. Annyong.
-Oppa, batu fata din picior. Nu te atasa prea tare de tipul asta. La cum arata, iti va crea multe probleme. Bye

-Junki, il striga Shi Won in timp ce intra in clasa, avem meci dupa ore. Vrei sa joci cu noi? ’Poate reusesc sa il atrag de partea mea. Amandoi vom avea de castigat...suntem colegi. Ar fi bine daca ar vrea sa intre in echipa noastra de fotbal.’
-Multumesc de invitatie, dar nu pot azi. Trebuie sa ajung repede acasa. Poate alta data, daca invitatia ramane deschisa, ii raspunse JunKi cu zambetul pe buze.
Shi Won nu apuca sa raspunda caci Junki isi puse castile in urechi si porni mp3-ul, desi continua sa se gandeasca la propunerea colegului sau. ‚Tipul asta pare de treaba... oare o fi buna echipa lor de fotbal? Off...si am zis ca macar azi sa nu ma gandesc la fotbal. Trebuie sa ma concentrez pe actorie si apoi in timpul liber trebuie sa o ajut pe halmeoni.’
Orele din prima zi de liceu il plictisisera de moarte pe JunKi. Orele de actorie erau abia maine, asa ca astea nici nu prea contau pentru el. Intr-o pauza iesi in curtea liceului si vazu pe o banca o fata ce ii parea cunoscuta, asa ca se apropie de ea.
-Nu ne-am mai vazut de mult, domnisoara Park, ii spuse si se aseza langa ea pe banca.
-Junki oppa, ce surpriza sa te vad aici, batu fata din palme, Da, intr-adevar, nu ne-am mai vazut de mult timp...mai exact de 3 ani, de cand ne-am mutat din nou in Seul. Dar tu? Ce faci in Seul? Te-ai decis, intr-un final, pentru actorie?
-Da. E visul meu de-o viata sa devin actor.
-Ce a spus samchon (fratele mai mic al tatalui ei) despre asta? El vroia ca tu sa devii doctor sau avocat...
-Pai...am plecat de acasa. Tata nu e de acord cu ce vreau eu... stau la bunica. Poti veni sa o vizitezi si tu... stii ca s-ar bucura mult de tot.
-Da, voi veni. Oo..deja s-a sunat. Am face bine sa ne grabim, ii spuse fata, deja in picioare. Ma bucur ca te-am vazut oppa.
-Si eu. E bine ca am gasit o fata cunoscuta printre atatia straini. Bye .Si amandoi se intoarsera in clasele lor. Se bucura enorm baiatul ca isi revazuse verisoara. Era cea mai buna prietena a lui cand locuiau amandoi in Busan, chiar daca era cu 5 ani mai mica decat el.
-E prietena ta?il intreba Shi Won. E frumoasa foc, parca ar fi un inger de fata...
-Sa nu te atingi de ea ca te omor cu mainile mele, ii spuse Junki pe un ton suparat. Tu vezi de iubita ta si nu-ti fa griji de alte fete.
-Hei...nu incerc sa iti iau fata, doar incerc sa ma inteleg bine cu tine, sa gasesc un punct comun de discutie. Mereu esti asa arogant? La ce specializare te-ai inscris?
-Actorie. De maine nu o sa mai fim in aceeasi clasa, asa ca nu are rost sa legam prietenii inutile, ii raspunse scurt Junki.
-Esti amuzant, serios. Abia de anul viitor vom fi impartiti pe clase. Anul asta vor fi doar cursurile de specializare pe care le vom face separat. Asa ca..., trebuie sa ne intelegem bine, suntem colegi si o sa fim si anul viitor. Si eu tot la actorie sunt. Baiatul ii arunca un zambet fortat colegului sau si se aseza la locul lui in clasa. Ce treaba avea azi toata lumea cu el? Mai bine statea si vorbea cu Min Young in curte. Habar nu avea ca gimnaziul avea curte comuna cu liceul. Se bucura nespus, caci asa avea posibilitatea sa o vada mai mult. Aproape ca o crescuse el, cand era micuta, iar cand s-au intors in Seul, pentru ei a fost o despartire dureroasa. Gandurile lui Junki fusesera intrerupte de sunetul clopotelului, care anunta sfarsitul ultimei ore din zi. Ce bucurie... abia astepta sa ajunga acasa.
-Hei, Lee, il striga Shi Won, avem maine, dupa cursul de actorie, antrenament la fotbal. Sa iti iei echipament, vei participa si tu la antrenament.
-Am inteles, ii raspunse sec. Si spunand astea, baiatul isi lua bicicleta si porni spre casa. Pe drum ajuta o batranica nevazatoare sa treaca strada si era foarte fericit ca a putut sa o ajute. Se gandea la bunica lui...’ce m-as fi facut eu fara halmeoni daca nu ma primea cand am plecat de acasa? De acum inainte voi ajuta toate bunicutele ce au nevoie de mine. Bunicile sunt adevarate comori.’ In scurt timp ajunse acasa si fu surprins cand vazu o masina parcata in fata casei.
-Halmeoni, m-am intors! striga baiatul si urca scarile spre camera lui. Isi schimba, hainele si cobori in graba manat de curiozitate sa vada cine erau musafirii.
-Te-ai schimbat deja?il intreba bunica. A venit dl Min. A spus ca esti coleg de clasa cu fiul lui. Saluta-l frumos.
-Buna ziua. Ma numesc Lee Jun Ki. Imi pare bine sa va cunosc dle Min.
-Buna baiete. Am auzit ca esti in aceeasi clasa cu Shi Won. Sper sa va intelegeti bine. Am venit in calitate de manager al echipei de fotbal a liceului. Am vorbit deja cu bunica ta si as vrea sa stiu si decizia ta. Vrei sa faci parte din echipa de fotbal a liceului? Am auzit ca esti un bun atacant. Deci, ce spui?
-Eu... vreau sa renunt la fotbal si sa ma axez pe actorie. Vreau sa fiu cel mai bun dintre cei buni. Imi pare rau, dar cred ca daca ma voi implica in fotbal, imi va scadea interesul pentru actorie. Simt ca nu le pot face pe amandoua bine.
-Inteleg. Iti respect decizia. Daca te razgandesti, te rog sa ma anunti. Acum, plec. Multumesc pentru tot. Imi cer scuze daca v-am deranjat doamna Lee. O zi buna sa aveti. La revedere. Se salutara reciproc, iar baiatul intra in casa.
-De ce nu ai acceptat oferta domnului Min? Il intreba bunica. Stiu ca esti serios in privinta actoriei, dar trebuie sa te si distrezi putin.
-Nu mai vreau sa joc fotbal, halmeoni. Vreau sa ii arat tatei ca sunt serios in privinta actoriei si ca sunt chiar bun la asta. Am incredere in mine ca voi reusi. Apropo, azi m-am intalnit cu Park Min Young. S-a facut foarte frumoasa. Sunt mandru ca am asa o verisoara. Bunica ii zambi si ii aseza in fata un bol cu ciorba si unul cu orez, si ii puse la indemana betisoarele.
-Pofta buna, dragule.
-Multumesc, o sa savurez mancarea, ii spuse baiatul cu gura plina. Ii placea mancarea pe care o bunica lui o pregatea. Avea un gust deosebit fata de mancarea mamei lui. In timp ce manca, JunKi observa ca bunica lui iesise din bucatarie si auzi si usa de la intrare inchizandu-se. ‚A plecat halmeoni undeva?’ se intreba mirat de faptul ca nu ii spusese nimic. Termina de mancat, stranse masa si iesi sa isi caute bunica. Nu se inselase, bunica era pe terasa casei si privea ganditoare undeva in zare. Era deja noapte. Doamne cum mai trecuse timpul.

-Halmeoni, hai in casa, o sa racesti. S-a facut deja rece. Nu mai este vara. 
-Mereu ai grija de mine, namjuka. Sa iti dea Dumnezeu sanatate multa. Hai sa intram, o sa iti pregatesc maine dimineata micul dejul si pachetul pentru scoala, ii spuse bunica, luandu-l de brat pe baiat.
-Eu ma duc in camera, halmeoni. Noapte buna. 
-Noapte buna JunKi. Intrand in camera lui, baiatul incerca sa isi aminteasca tot ce se petrecuse in prima zi de scoala la Liceul de arte. Ce bine ca o putea vedea pe Min Young in fiecare zi...chiar daca ea era la gimnaziu, curtea era comuna, asa ca se puteau intalni cat de des se putea. Adormi curand. Zilele incepura sa capete sens. Fara sa vrea, s-a imprietenit cu Shi Won. Mergea si la antrenamentul pentru fotbal, se intalnea cu Min Young cand avea o scurta pauza, iar Chae Rin devenise nesuferit de insistenta. Ii cauta nod in papura ori de cate ori se intalneau. Mereu se plangea de JunKi lui Shi Won. Acesta radea mereu si o lasa sa vorbeasca singura de cele mai multe ori. Shi Won nu dorise neaparat sa aibe o prietena, dar asa era moda. Erai la liceu, era musai sa ai prietena. Ii ceruse acest lucru lui Chae Rin din cauza ca era foarte insistenta si il cauta mereu. Credea ca o data stabilit acest lucru va putea scapa de vizitele neanuntate pe care Chae Rin i le facea la orice ora din zi. Cand ii era lumea mai draga se trezea cu ea ca intra in clasa, cautandu-l. Il pusese de nenumarate ori in posturi nu tocmai placute. Ii interzisese (dar fara nici o sansa) sa-l mai caute la scoala.
- Chae Rin. Daca vreau sa te vad voi veni eu, ii spunea mereu. Nici o sansa insa. Era asa de insistenta incat de multe ori il plictisea. Nu era innebunit dupa fete. Avea altele pe cap. Ca si JunKi dorea sa fie actor, dar ii placea si fotbalul. Se simtea ca pestele in apa cand facea ceea ce isi dorea, fara sa fie contrans de ceva sau de cineva. Se bucura nespus ca a reusit sa se imprieteneasca cu JunKi. Nu stia de ce, dar era binedispus in preajma acestui baiat, care nu te lasa sa-l cunosti prea usor. Poate din aceasta cauza, dorea sa fie in preajma lui. Inca din prima zi cand l-a cunoscut, a simtit ceva ciudat pentru acest baiat. I-a placut chipul lui usor efeminat, i-a placut statura si alura lui. Ii placea aroganta lui si disperarea pe care o avea mereu cand voia sa faca totul bine. Ii placea ca se dedica cu trup si suflet pasiunii lui. Dorinta lui nu era doar un fason de a face actorie. Isi dorea cu ardoare acest lucru si ii dedica cat de mult timp putea. Punea pasiune in tot ceea ce facea. Asta il atrase si pe Shi Won. Incepusera sa mearga peste tot impreuna. Plasatorii din salile de teatru incepura sa ii recunoasca si le faceau mici facilitati. Amandoi erau multumiti. Urmareau plini de incantare jocul actorilor. Cand ieseau de la vreun spectacol stateau si comentau tot ceea ce vazusera. Prietenia celor doi se adancea pe zi ce trecea, starnind gelozii de tot felul. Chae Rin era cea mai suparata. Se vedea data la o parte si asta o nemultumea profund. Nu suporta sa fie ignorata. „Ce fel de prieten imi este Shi Won daca toata ziua umbla cu JunKi.”
- Shi Won, il striga Chae Rin cand baiatul ramasese singur dupa ce JunKi pleca acasa.
- Ce-i? Ii raspunse indiferent Shi Won, lasand-o sa il ia de brat. Acum ce mai e? Il plictisise in fiecare zi cu cate o prostie si deja ii ajunsese. Se saturase. Nu stia de ce o respinge asa, dar nu simtea nimic pentru ea. Ce mai este de data asta? Iar JunKi? Doamne, ce ti-a facut baiatul asta? De ce esti asa de inversunata impotriva lui?
- E... e nesuferit, asta e. A devenit mai prieten cu tine decat mine . Cu ce ti-am gresit Shi Won? Si incepu sa planga.
- Ei hai, gata. Opreste-te. Ce vrei, este prietenul meu. Suntem baieti. E normal sa ne simtim bine impreuna. Avem multe lucruri in comun si sincer sa fiu nu am acum timp si nici rabdare sa fiu cu vreo fata. Imi pare rau. Hai sa ne oprim aici. Spuse si incerca sa-si retraga bratul din stransoarea fetei.
- Spune-mi ca nu am auzit bine. Spune-mi ca nu este adevarat. Se agata cu si mai multa putere de el.
- Aishhh, te rog, nu am dispozitia necesara sa ma joc cu tine. E imposibil, ca in lumea asta sa nu fie cineva care sa o iubeasca pe Chae Rin asa cum merita. Nu este bine sa fi legata de o relatie care nici macar nu exista. Asa ca sa ne oprim aici. Spuse si isi smulse bratul si pleca fara sa intoarca capul inapoi.
- O sa-ti para rau. Ai sa vezi Shi Won. O sa regreti, spuse Chae Rin suparata. Se aseza pe o piatra si ramase ganditoare.
- Ce faci aici? O intreba JunKi. Daca il astepti pe Shi Won, sa stii ca a plecat de mult, spuse si dadu sa treaca mai departe. Fata nici macar nu ridica privirea din pamant. Continua sa stea nemiscata, cu fata impietrita si scaldata de lacrimi. Chae Rin, nu auzi? Incerca sa o faca sa spuna ceva JunKi. Baiatul dadu sa plece, dar un suspin din adancul sufletului ii ajunse la urechi, facandu-l atent. Se uita cu bagare de seama la Chae Rin si atunci vazu ca fata plangea in tacere. Se apleca si incerca sa o consoleze, batand-o usor pe umar. Hai mie poti sa imi spui. Sunt prietenul cel mai bun al lui Shi Won, deci trebuie sa fiu si prietenul tau, nu?
- Da, asa este, spuse fata intr-un tarziu. Dar Shi Won nu mai vrea sa fie prietenul meu. Tocmai m-a parasit, spuse si incepu din nou sa planga. JunKi se aseza langa ea si o lua de umeri incercand de zor sa o consoleze.
- Daca vrei am sa vorbesc eu cu Shi Won, sa vad ce s-a intamplat, da? Vrei sa fac asta pentru tine?
- Ce motive ai tu, sa imi faci mie favorul asta? Il intreba si incercand sa isi stearga lacrimile cu dosul palmei. Lasa-ma, pleaca. Totul este din cauza ta.
- Ce spui? Intreba mirat JunKi. De unde si pana unde sunt eu marul discordiei? Nu am facut nimic ca sa va despart. De ce imi pui in carca treburile voastre? Acum chiar m-ai suparat. Am sa plec si am sa te las singura in continuare. E bine asa? Se ridica si chiar se pregatea sa plece.
- Te rog...te rog nu pleca. Mai stai cu mine spuse Chae Rin cu voce pierduta.
- Hai nu mai fi si tu asa. O sa intalnesti pe altcineva care sa te merite. Oricum ai toata viata inainte. Nu mai plange. O sa aflu eu pentru tine ce s-a intamplat. Ok? Acum trebuie sa plec. Ma intalnesc cu cineva.
- Poti sa...nu, nu. Bine pleaca. Voi pleca si eu. Promite-mi ca ai sa vorbesti cu Shi Won. Sunt cativa ani de cand tin la el. Nu vreau sa il pierd. Am sa fac cum vrea el, numai sa nu ma respinga de tot. 

- Hei..unde iti este mandria, domnisoara? Hai? Poate asta este si motivul. O sa vorbesc cu el si apoi vom vedea ce-i de facut. Bine?Hai acum ridica-te si pleaca. Du-te acasa si nu mai fi suparata. Si inceteaza sa mai plangi. Maine o sa ai ochii umflati si cearcane. Ingrijeste-te. Fa-te frumoasa. Trebuie sa arati bine.
- Da, usor de spus, greu de facut, dar o sa incerc. Multumesc pentru ajutor.
- Inca nu te-am ajutat, asa ca nu ai de ce sa imi multumesti inca. O ajuta sa se ridice. Ii tinu ghiozdanul si apoi o trimise acasa fara prea multe vorbe. Se uita in urma fetei si chiar ii paru rau pentru ea. „Oare de ce Shi Won a rupt-o cu ea? Draguta este, se imbraca bine, e cateodata imatura, dar asta se rezolva. Chiar nu stiu.” Ofta si pleca in drumul lui. Isi adusese aminte ca a uitat o carte importanta in banca. Trebuia sa o predea la biblioteca maine dimineata. Asta il adusese inapoi. Lua telefonul si il suna pe Shi Won..
- Hei, prietene, esti ocupat? Intreba JunKi vesel.
- Pentru tine niciodata, rase si Shi Won. De ce m-ai sunat? S-a intamplat ceva?
- Nu cumva cartea pe cate am luat-o de la biblioteca este la tine? M-am intors la scoala crezand ca am lasat-o in banca.
- Stai sa ma uit. Dupa un timp reveni. Da este la mine. Vrei sa ti-o aduc sau treci tu sa o iei? Intreba Shi Won.
- Tot sunt pe strada, vin eu sa o iau. Trebuie sa o duc maine inainte de cursuri la biblioteca.
- Bine, atunci te astept. Pe drum incepu o ploaie torentiala, care il uda pana la piele pe JunKi. Ajuns acasa la Shi Won cu hainele ude siroaie, il ruga pe acesta sa ii dea ceva de schimb, macar o bluza sau un tricou pana cand hainele lui se usuca.
- Avem cam aceeasi masura, ia un tricou si o pereche de pantaloni. Baia este acolo, ii arata cu degetul o usa inchisa. JunKi se grabi sa se schimbe. Isi sterse parul ud , fata si restul corpului cu un prosop, iar hainele le baga in masina la uscat. Iesi din baie si il vazu pe Shi Won holbandu-se la el.
- Ce s-a intamplat? De ce ma privesti asa? Am ceva pe mine? Intreba curios JunKi. 
- Hmm, ...nu. Nimic, spuse balbaindu-se Shi Won. De fapt ramasese uimit, de cat de bine arata JunKi cu parul ud cazut peste ochi. Cu bratele inca ude iesite din manecile scurte ale tricoului. Cu tricoul mulat pe pieptul bine dezvoltat al 6.baiatului. Imaginea asta il soca pe Shi Won si nu stia ce trebuie sa faca. Isi pierduse sirul gandirii. Era impresionat de JunKi. Nu stia de ce. Doar il mai vazuse la dusuri la scoala. Ceva astazi era diferit, dar nu stia ce. 
- Cat se usuca hainele vrei sa ne uitam la un film?il intreba JunKi.
- Ok. Hai. 
- A. Da. Inainte sa vin incoace am vazut-o pe Chae Rin. Plangea. Ai idee de ce? il intreba siret JunKi.
- Aaa, cred ca stiu. I-am spus sa nu se mai prosteasca si sa inceteze a crede ca este prietena mea. I-am spus ca trebuie sa ne oprim aici. Dar cand am plecat, nu plangea deloc. Ce a apucat-o asa din senin?
- Cum poti sa fii asa de crud? Ea chiar tine la tine. De ce nu o lasi sa traiasca cu...
- Te rog, sa ma lasi pe mine sa rezolv asta, da? Te rog sa nu te bagi. Chiar mi-am dorit sa o rup cu ea. Nu am timp de romante desantate. Nu am timp pentu ea. Vreau ca si tine sa devin actor si consider ca asta imi ocupa tot timpul. Ce am facut atat de rau, ca i-am zis ca nu am timp sa ma joc cu ea. Am fost sincer si chiar mi-am dorit pentru ea sa gaseasca un baiat bun care sa o merite si sa tina la ea. A fost gresit din partea mea? Eu zic ca am fost onorabil si serios.
- Ei, nu mai fi si tu asa de dur. Erai mai bun cand am venit eu in clasa. Erai mai tolerant cu ea.
- Da ai dreptate, dar tu ai reusit sa ma schimbi. M-ai facut sa vad lucrurile mult mai serios. Acum nu imi place sa ma prostesc inutil. Chiar nu simt nimic pentru ea. Doar simpatie, dar nu dusa la extrem. E un copil bun. Chiar imi pare rau pentru ea, dar nu pot face nimic in privinta asta.
- Wow, m-ai lasat fara replica. Pur si simplu m-ai dat gata. Joci un rol acum? Sau ce.
- Scuze. Poate iti par neserios, dar...Nu joc nimic, sunt sincer. E prima data cand nu joc nici un rol.Mereu am o masca pe care o pun in fata tuturor si joc un rol anume. Dar acum.. acum nu. 
- Hmm, nu stiu ce sa zic. M-ai lasat fara cuvinte. Nu. Eu credeam ca te cunosc, dar abia acum imi dau seama cat de serios esti. Scuza-ma. Ma simt un pic intimidat de tine, de sinceritatea ta. Oricum i-am promis lui Chae Rin ca o sa pledez cauza ei in fata ta. Consider ca prea brusc ai rupt-o cu ea. Incearca sa fi mai conciliant si rabdator. Rupe relatia cu Chae Rin incet. Fa-o sa doreasca ea, asta. Daca reusesti asa ceva, imi scot caciula in fata ta si ma inclin.Ok?
- Ok. Asa sa fie. Pentru ca m-ai rugat tu o sa incerc. Nu, o sa reusesc. Ai sa vezi. Bine. Acum filmul? Intreba Shi Won.
- Daaa, raspunse vesel JunKi. Apoi comentam da?
- Normal. De asta il si pun raspunse Shi Won. Se asezara unul langa celalalt si urmarira filmul in tacere. Din cand in cand JunKi zambea, sau radea la diferite faze. Isi schimba mimica fetei in functie de ceea ce se intampla pe ecran. Shi Won il privea fascinat, cum trecea de la o stare la alta. Incepea sa-l aprecieze mult mai mult pe JunKi. Filmul se terminase de mult, hainele lui JunKi se uscasera, ploaia se oprise si baiatul pleca in graba neuitand sa-si ia cartea pentru biblioteca. Il saluta in fuga pe Shi Won si pleca grabit.Shi Won ramase in usa privind in urma lui. Dupa un timp se dezmeticii si intra in casa ganditor. „Am ajuns sa il idolatrizez pe baiatul asta pana la extrem. Ce o fi cu mine? Pe zi ce trece il plac mai mult. Zilele care urmara, le dadu la toti de furca. De ce? Profesorul de actorie, le dadu sa faca o incercare. O provocare. O piesa de Shakespeare. Sa joace intr-o piesa ca in timpurile de inceput ale teatrului englezesc, adica toate rolurile sa fie facute de barbati. Era o provocare de zile mari. Toti erau exaltati, nerabdatori. Toti voiau sa-si dea aportul in aceasta provocare, dar nu era chiar atat de usor de facut. Rolurile se trasera la sorti. Fara partinire. Cei care au prins roluri de barbati erau fericiti, cei care au prins roluri de femei erau, disperati. Cum vor reusi ei sa puna in practica rolurile de femei? Bineanteles ca un rol de femeie ii reveni si lui JunKi. Provocarea era foarte mare. Se duse si se uita la niste piese de teatru englezesc. Vazu un film cu aceeasi tema si apoi pleca ganditor spre casa. Va reusi? Va reusi cu orice pret. Repetitiile fara costume erau in toi. Toti se descucau destul de bine. Ultima repetitie era azi. Toata lumea isi luase costumul si acum erau toti la machiaj. JunKi ocupa singur o camera. Se ocupa singur de tot. Reusi intr-un timp relativ scurt sa termine sa se imbrace si sa se machieze. Toata lumea era pregatita. Intrarea lui JunKi in scena, lasa pe toti cu gurile cascate.
- Wow, ce aparitie. Chiar tu esti JunKi? Intreba extaziat Shi Won. Nu pot sa cred. Zi ceva. M-ai lasat masca.
- Ce zici? Cum arat? Intreba satisfacut de reactia tuturor.
- Daca nu as stii ca esti tu, as zice ca este o fata frumoasa. Doamne. Cum ai reusit asa ceva? Esti fermecator. Ai o piele asa de fina, ii spuse si ii mangaie fata, cu dosul palmei. Ii mangaie pletele perucii si se uita la JunKi, ca si cum ar fi fost prima oara cand il vedea. Repede baieti, sa ii facem o poza. Esti incredibil. Poza asta o sa faca inconjurul lumii sa stii, iti promit asta. Piesa a avut un succes rasunator. Se juca o saptamana intreaga. Mereu veneau alti si alti spectatori care doreau sa vada piesa. Toti plecau incantati de ceea ce vedeau si ii dadura multe puncte lui JunKi in special. Proful de actorie era de a dreptul incantat. Nici macar o clipa nu banuise ce succes va avea aceasta provocare. La cateva zile dupa ce piesa nu s-a mai jucat, proful de actorie il chema in cancelarie pe JunKi.
- Te rog sa vi pana la mine, ii spusese proful printr-o scrisorica adusa de elevul de serviciu. 
- D-le profesor, ce s-a intamplat, intra si intreba curios JunKi. In incapere mai erau doi barbati care se uitau la inregistrarea piesei lor, cu mult interes.
- Te-am chemat pentru ca d-nul regizor de fata, m-a rugat sa va fac cunostiinta.
- Buna ziua spuse si se inclina respectuos. Ma numesc Lee Jun Ki si sunt elev in liceul acesta.
- Buna ziua. Wow! Esti chiar mai frumos decat ma asteptam. Te rog sa te intorci, il ruga regizorul facandu-i semn sa se intoarca incet, incet. Da... alura este buna. Chiar este ceea ce cautam. As vrea sa-ti propun un rol intr-un film. Ce zici? Esti interesat?
- Cum? Ce? intreba. Serios?
- Sunt cat se poate de serios. Acesta este scenariul. Te rog sa-l citesti si apoi daca esti de acord vom semna. E in regula asa?
- Ooo! Da. Multumesc de aceasta sansa. Luand scenariul, facu o gramada de plecaciuni si iesi cu spatele din cabinet.
- Shi Won un lucru bun mi s-a intamplat. Iata. Ce zici? Il intreba JunKi.
- Ooo, bravo. Au inceput sa ti se deschida niste porti. Poti sa-mi multumesti zise razand Shi Won.
- Sa iti multumesc? De ce? Intreba si el binedispus.
- Pai poza... poza circula pe internet si are o gramada de comentarii bune la ea.
- Da m-ai facut cunoscut peste noapte. Iti multumesc Shi Won. Ii intinse mana si apoi il imbratisa. Asa era salutul lor.
- Ce ai de gand acum? Accepti acest mic rol? Ar trebui. Rolurile mici te pregatesc pentru cele mari. Experienta conteaza.
- Da, ai dreptate. Ma intorc sa le comunic decizia mea. As fi acceptat atunci pe loc, dar mai voiam o parere.
- Da, du-te si accepta si azi trebuie sa faci cinste, spuse serios Shi Won. Chemam si fetele? Or sa se bucure amandoua pentru tine.
- Ha, ha, ha, in special Chae Rin. Sa nu crezi ca ii sunt simpatic. Nici macar un pic. Atat, doar ca nu ma mai uraste. A vazut ca nu concurez la inima ta. 
- Cum? Ce ai spus?, intreba Shi Won rosind pana in varfurile urechilor. Ce vorba este asta?
- A, nu, nimic. Doar ca...a spus un lucru ciudat si anume, ca ne purtam ca doi indragostiti. E comica rau fata asta. Numai prostii ii umbla prin cap. Hai sa chemam si fetele, asa o sa i se stearga din cap prostiile astea. Min Young isi ceru scuze, dar avea altceva de facut, asa ca declina invitatia, in schimb Chae Rin se bucura nespus de mult. Va fi cu Shi Won. Da.....va fi si JunKi, dar pe el o sa-l ignor total. Am sa ma descurc. O sa fac in asa fel ca JunKi sa plece primul si eu sa raman un pic mai mult cu Shi Won. Afland ca Min Young nu vine, JunKi voi sa renunte si el , dar Shi Won insista atat de mult incat nu rezista. Chae Rin era atat de evidenta si transparenta incat il enerva pe Shi Won, care se ridica primul si pleca fara o vorba, lasandu-i pe JunKi si Chae Rin singuri. Nu mai suportase rautatile fetei si prefera sa plece ca sa evite plecarea lui JunKi si mai ales ca nu voia ca acesta sa se simta prost. Bineanteles ca ea nu si-a dat seama ca a gresit, asa ca se uita urat la JunKi, dand toata vina asupra lui.
- Din cauza ta a plecat Shi Won, il acuza fata pe JunKi.
- De ce crezi asta? O intreba baiatul.
- Pai....am vrut sa fiu numai cu el. Tu nu puteai sa nu vii? Intreba suparata fata.
- Intentia mea asta a fost, dar Shi Won a insistat sa vin, si din cauza asta sunt aici. Imi dau seama cand sunt a 5 roata la caruta. Stiu macar atat. Sa stii ca nu sunt prost.
- Si atunci?...De ce nu ai plecat tu?
- Pe mine nu ma mai supara micile tale rautati, i-o intoarse el. Dar totusi , nu inteleg de ce a plecat Shi Won, se intreba ganditor JunKi. Trebuie sa vorbesc cu el neaparat, stie doar ca nu ma interesezi.
- Yaa! Voi baieti vreti sa muriti? Ce o fi in mintea voastra? Cum ..nu va intereseaza nici o fata?
- Ei, nu am spus ca nici una. Tu nu ma interesezi. Tu nu esti tipul de fata care o agreez eu. Esti prea directa, prea transparenta si de multe ori esti rautacioasa. Esti o fire mult prea realista si practica. Eu... eu doresc o fata sa fie romantica, sa pastreze un pic de mister, o fata care are vise. Ori tu.... Tu nu mai visezi de mult. Totul la tine este rece, planificat pana la detaliu. Atunci unde este misterul?
- Yah, ce cuvinte dure poti sa imi spui. Tu sigur vrei sa mori. Ti-ai platit toate datoriile si acum ce vrei?
- Hai, ca te duc acasa. M-am plictisit. Maine am antrenament dimineata asa ca trebuie sa ma odihnesc spuse baiatul si se ridica de la masa.
- Pot pleca si singura. Nu este nevoie sa te sacrifici ii raspunse intepata Chae Rin.
- Ei atunci cum vrei. Am plecat.
- Hey! Chiar pleci? Unde iti sunt bunele maniere? Nu stii ca nu este bine sa lasi o fata singura? Unde te crezi? Du-ma pana in statia de autobuz macar ii spuse bosumflata Chae Rin.
- Hotaraste-te o data. Ce fata indecisa esti. Nu Sti nici tu ce vrei. Hai si ii intinse mana sa o ajute sa se ridice.
- Ce crezi ca faci acum? Ai impresia ca o sa te tin de mana, doar ca ai vorbit cu mine frumos? Nici o sansa. Tine-ti mainile acasa. Ma descurc si singura, spuse si se ridica brusc in picioare. Bineanteles ca se impiedica imediat. Incerca sa-si mentina echilibrul si cu ultimile puteri se agata de ce putu.
- Au, tipa JunKi. Ce faci? Te-ai gasit sa te ti de parul meu? Mana nu iti ajungea? Spuse nervos incercand sa scape de stransoarea fetei. Fata il tinea strans in continuare, nereusind sa se redreseze. Dar tu chiar esti culmea, tipa JunKi in continuare. Hei,...da-mi drumul. Nu intelegi limba coreeana?
- Stai, stai un pic. Off. Vino un pas spre mine te rog, asa am sa reusesc sa imi revin, vorbi precipitat Chae Rin. JunKi facu un pas in spate si durerea pe care o simtea se atenua treptat. Simti cum mana fetei slabeste stransoarea si in cele din urma ii dadu drumul.
- Aproape ca m-ai lasat fara par. Stii ce mult doare? Ii reprosa lui Chae Rin. Aproape ca mi-au dat lacrimile de durere. Esti puternica rau. Sigur esti fata? Intreba JunKi. A Shi Won, ai venit? Fata asta aproape ca m-a omorat. Shi Won hotarase sa se intoarca sa-si ajute prietenul, asta numai in cazul in care cei doi mai erau impreuna. Isi calcase pe suflet si se intoarse. Pana la urma JunKi nu avea nici o vina ca Chae Rin era cum era. Ca sa-si salvaze prietenul isi calcase principiile si se intoarse. Gasi scena, asa cum o stiti. Ochii inlacrimati ai lui JunKi il alarmara si fugi spre acesta, incercand sa-l ajute cu ce putea.
- Hey, Shi Won, striga Chae Rin. Eu sunt prietena ta. Pe mine trebuie sa ma ajuti, nu crezi? Vorbi tafnoasa Chae Rin. Ei nu ca asta e buna. Ce faci? Batu din picior Chae Rin.
- JunKi, te doare ceva?, intreba Shi Won ingrijorat de fata lui JunKi si ignorand-o total pe Chae Rin. Ajutandu-l pe JunKi, se intoarse spre Chae Rin si striga la ea.
- Chae Rin. Nu te credeam asa. Esti foarte rea. Cand te-ai schimbat asa? Nu te recunosc spuse Shi Won. Acum nu am timp, dar vom vorbi cat de curand si asta foarte serios. M-ai dezamagit profund.
- Ei hai, nu va certati din cauza mea. Hai sa o ducem pe Chae Rin in statia de autobuz. O lua de mana pe Chae Rin si o trase dupa el. Hai Shi Won. Vreau sa vorbim amandoi. Am ceva foarte serios de vorbit cu tine. Da? Ajunsi in statia de autobuz JunKi ii dadu drumul mainii lui Chae Rin si se aseza pe banca. Statu in tacere pana ce autobuzul veni si o urca pe fata in el. Apoi se intoarse catre Shi Won care in acest timp statuse in picioare sprijinit de peretele de sticla din statie. 
- Hai prietene, e timpul sa mergem si noi nu crezi? Il lua de umeri pe Shi Won si pornira amandoi unul langa celalalt.
- Mergem la mine? E aproape, spuse Shi Won incet.
- Da. Auzi? Te superi daca raman la tine in seara asta? Sunt prea obosit si voi ajunge foarte tarziu acasa. Ce zici? Esti de acord?
- A, da, da. Normal. Poti sa ramai. Chiar te rog. Dar trebuie sa dormi cu mine in camera, sper ca asta nu te deranjeaza prea mult nu?
- Nu, chiar deloc, spuse razand JunKi. Odata ajunsi acasa la Shi Won, se pusera pe vorbit si uitara curand de notiunea timpului. Noaptea se apropia incet si timpul de culcare veni. Pregati patul pentru amandoi si ii dadu lui JunKi o pijama.
- Ce ai?, il intreba JunKi. Ce ai fata asa de rosie si acum parca tremuri tot. Iti este rau cumva?
- A, nu, nu, se balbai Shi Won. Emotia pusese stapanire pe Shi Won.’Oare de ce se poarta asa? Doar e JunKi nu altcineva.’ Ofta si se baga in pat. JunKi adormi curand. Shi Won petrecu o noapte alba. Il privi pe JunKi cum doarme. Ma port ca un indragostit in preajma lui JunKi. Sunt dus cu capul. Are dreptate Chae Rin. O cred ca este suparata si pe buna dreptate. Dar....uita-te ce gura frumoasa are, ce buze. Uita-te ce fata ca de fata are. E prea frumos pentru un baiat. Daca ar fi fata si pentru ele ar fi mult prea frumos. A doua zi la antrenament JunKi cazu destul de rau si isi scranti piciorul drept. Cu toate ca avu parte de ingrijire medicala imediata, doctorul ii recomanda o saptamana de pauza. Shi Won il lua in carca si il duse acasa la bunica lui.
- Nu va speriati, nu este foarte grav. Are nevoie de odihna si apoi este ca nou, o linisti pe bunica lui JunKi. Am sa vin si maine. O sa-i aduc si temele, nu va faceti griji. JunKi sa te odihnesti si sa ai grija. Sti ce a zis medicul, sa nu fortezi piciorul o saptamana.
- Da, mersi pentru tot Shi Won. Esti un adevarat prieten. Ce m-as fi facut fara tine? Spuse prietenos JunKi. Ok, maine te astept. Sa ai grija pe drum. Pa. Iesind din casa lui JunKi, Shi Won se sprijinii de poarta casei si se ghemui fara vlaga. Inima ii batea cu putere, fata lui ii lua foc. „Ce copilareste ma port. Cred, cred ca il plac pe JunKi. Trebuie sa-i spun acest lucru, atunci nu as mai simti apasarea asta in piept. Cand l-am carat, am crezut ca o sa-mi iasa inima din piept, asa de tare imi batea. Doamne, si cand l-am vazut ranit, am crezut ca mor. E clar. Il plac. Off. Oare cum ma va privi de acum in colo? Ce am sa fac mai departe cu viata mea?” gandurile astea ii treceau prin cap cu o viteza uluitoare. Trecu saptamana repede si cei doi erau mai nedespartiti ca oricand. Grija excesiva a lui Shi Won, JunKi o punea pe seama ingrijorarii ca pierde un bun atacant la fotbal. Shi Won simtea ca ziua cand trebuia sa se confeseze se apropia din ce in ce mai mult. De la o vreme Shi Won cocheta cu muzica. Ii placea sa cante. Avea si o voce deosebita, grava, calda. JunKi era in stare sa-l asculte ore, zile intregi. Muzica il transforma pe Shi Won. Devenea alta persoana si asta ii placea mult lui JunKi. Il aprecia din ce in ce mai mult pe Shi Won. Dupa scena pe care o facuse Chae Rin, se pare ca aceasta s-a trezit la realitate si nu mai era asa de prezenta intre cei doi. Fata pastra distanta, dar ca o fata geloasa, urmarea fiecare gest, fiecare miscare, a celor doi, confirmandu-si inca o data ca era „ceva putred in Danemarca.” Cu toate astea nu mai venea asa de des in preajma lor si vedea cu parere de rau cum Shi Won se transforma incet, incet.
- Buna, prietena Chae Rin, spuse JunKi si o batu prieteneste pe umar. Ce faci? Nu ai mai venit sa ne vezi. Esti suparata? Sau ai pe altcineva? Spuse razand baiatul.
- O buna, ai venit? Il intreba serioasa fata. Voiam sa vorbesc cu tine. O sa-ti para o nebunie ceea ce iti spun acum, dar crede-ma ca este adevarat. Si a vazut o gramada de lume asta. 
- Ma sperii, zau asa. Ce s-a intamplat?-intreba baiatul cu zambetul sters incet, incet. Ai patit ceva?
- Shi Won. De el esta vorba.
- Ce-i cu el? S-a intamplat ceva cu el? Are nevoie de ajutorul meu, zi-mi repede ce este.
- Cred, a ba nu. Sunt sigura ca Shi Won te place, spuse fata cu ochii in pamant. 
- Ei, m-ai speriat. Normal ca ma place. Suntem prieteni buni, chiar foarte buni, as zice. 
- Nu, nu in sensul asta. Te place ca pe o fata! Ai inteles acum?
- Ei nu zau, ma faci sa rad. Ai venit pana aici sa-mi spui toate prostiile astea? Vino si tu cu ceva nou. Mereu si mereu, tampeniile astea. Tu chiar nu ai alta treaba de facut, de iti pierzi timpul cu maruntisuri din astea? –spuse enervat de fata asta care il pisa la cap cu prostii de doi lei.
- Poti sa fi si tu o data serios? Chiar nu vezi ca Shi Won te place cu adevarat incerca fara succes sa se faca ascultata.
- Am plecat. Alta data, sa nu mai deschizi subiectul asta in fata mea. Ai inteles? Nu vreau sa mai aud asa prostii. Te rog. Daca vrei sa ramanem prieteni, te rog sa incetezi si sa accepti ca Shi Won nu te vrea in viata lui. Cauta un baiat bun, care sa te iubesca si caruia sa ii pese de tine. Ai inteles? Acum plec. Pa, spuse si ii intoarse spatele lasand-o neconsolata pe Chae Rin....
- Shi Won, ai mai vorbit cu Chae Rin de curand? Fata asta a luat-o razna rau de tot. Ce crezi ca mi-a zis de data asta? A zis ca tu ma placi ca pe o fata. Nu-i asa ca este amuzanta rau? Cu toate ca m-am plictisit de prostiile pe care le spune mereu. Cauta si tu sa vorbesti cu ea. Spune-i ce vrei, numai sa inceteze cu prostiile astea. Ma fac sa ma simt inconfortabil.
- JunKi, chiar ti-a spus ea asa ceva?, il intreba speriat Shi Won. Oare ce a apucat-o din nou? Am crezut ca s-a potolit, dar...Asculta, si daca ar fi adevarat ce ti-a spus ea? Ce ai face?, il intreba plin de curiozitate Shi Won. 
- Sincer? Nu stiu. Nu m-am gandit niciodata la asa ceva. Am considerat-o o prostie si nu mi-am batut capul cu gandurile astea. Dar de ce imi pui intrebarea asta asa de o data? Ai cumva ceva sa imi spui Shi Won? Trebuie sa stiu ceva? Sa stii ca ma sperii. Nici nu vreau sa ma gandesc. Nu vreau sa stiu. Daca incepi si tu , sa stii ca plec, spuse si se ridica de pe banca pe care statea. Shi Won il apuca de mana si il trase inapoi pe banca silindu-l sa se aseze.
- Pleci dupa ce vorbim, spuse Shi Won serios. Parca niciodata nu il vazuse asa de grav si de serios pe Shi Won. Zambetul de pe buze ii pieri si se pregati ca pentru ceva foarte rau. Inima ii spunea ca ceva nu este cum trebuie si acum...acum se temea. Ii cauta privirea prietenului, dar acesta nu avea curajul sa-l priveasca in ochi. Vorbi, cu privirea aruncata in gol, ferind contactul vizual cu JunKi. La inceput nici macar nu auzi ce Shi Won spunea. Era prea preocupat sa-i caute privirea, sa vada adevarul din ochii lui. Dar incet, incet franturi din confesiunea acestuia ii ajunsera la urechi, lasandu-l mut de uimire.
- Si vreau sa te protejez...auzea ca prin ceata JunKi, imi ia foc....langa tine.
- Stai. Opreste-te...opreste-te o clipa il ruga JunKi pe Shi Won, dar acesta parca era in transa si continua sa vorbeasca fara sir, eliberandu-se de toata frustrarea si apasarea pe care le simtise pana atunci. JunKi isi acoperi urechile cu amandoua mainile, si ingana incet o melodie, incercand sa nu auda nimic din ceea ca Shi Won ii spunea.
- Off, ofta Shi Won, dupa un timp.
- Gata? Te-ai eliberat?, il intreba JunKi curios.
- Da, da. Ma simt mai usor si mult mai bine acum ca am scapat de apasarea asta. Nu mai puteam. Mai aveam putin si ma sufocam, ii raspunse usurat Shi Won.
- Acum vrei sa imi spui si mie ce a fost asta?, il intreba serios JunKi. Nu am inteles absolut nimic. Poti sa repeti?
- Hmm? Sa repet? Acum?, intreba Shi Won stanjenit.
- Da acum. M-ai facut curios si trebuie sa aflu. Dar nu stiu de ce, cred ca imi va parea rau de ce voi afla, raspunse trist JunKi.
- Nu, nu pot sa repet. Mai ales acum cand mi-ai spus vorbele astea. Nu, spuse cu parere de rau in glas si cu lacrimile gata sa ii cada pe obraz. Si cu toate astea...Trebuie, trebuie sa stii. Imi place de tine JunKi. Din prima clipa, cand te-am vazut am simtit ceva ciudat. Inima mea e prea slaba in preajma ta. Nu stiu. Chiar nu stiu de ce simt asa ceva pentru tine. Stiu doar ca imi este cu neputinta sa stau o zi fara sa stiu ceva despre tine. Simt nevoia sa te protejez sa te ajut. E ceva ciudat aici? Stiu ca prefer prezenta ta, decat a multor fete. Ma simt fericit cand sunt cu tine. Sa nu crezi ca doresc ceva pervers. Nu. Chiar nu m-am gandit niciodata in sensul asta. JunKi il privi stupefiat. Cand reusi sa-si revina il intreba:
- Nu vrei sa cunosti o fata? O super fata. Delicata, gingasa ca o floare de primavara. Iti promit ca ea te va putea ajuta

Din cauza ca am petrecut mult timp impreuna, esti confuz. E scuzabil. Dar totusi gandeste-te, ca suntem baieti. Nu poate fi nimic intre noi. Si sincer sa fiu nu imi plac deloc barbatii. Sunt in lume atat de multe fete , ca ar fi si pacat sa ne placem intre noi. Hai, te rog. Nu vreau sa se strice prietenia noastra. Pot sa ma fac ca nu am auzit nimic. O pot face. Vrei? Te consider cel mai bun prieten. Nimeni pana la tine nu a stat sa-mi asculte dorintele, visele. Tu m-ai inteles perfect. Nu vreau. Chiar nu vreau sa se termine asa. Intelegi? Si il zgaltai cu putere de umeri pe Shi Won. Trezeste-te. Promite-mi ca nu vei mai spune niciodata , ce tocmai ai spus acum. M-ar durea prea tare. Nu pot sa cred ca Chae Rin, superficiala Chae Rin a vazut mai bine ca mine totul. 

- JunKi. Te rog, sa te opresti acum. Nu mai suport. Vreau sa ma duc acasa si sa dorm. Imi doresc sa nu ma mai trezesc niciodata. Imi pare rau. Ma vei ierta?

- Sigur. Shi Won, hai sa mergem acasa. Maine va fi o noua zi. Vom uita tot si o vom lua de la capat. Da?

- Eu nu vreau sa uit nimic. Tocmai m-am eliberat, spuse Shi Won. Dar poate ca ai dreptate si maine va fi o alta zi.

- Normal. Maine va fi o alta zi. Hai. Pe maine spuse si pleca mai mult alergand. Voia sa puna cat mai mare distanta dintre ei. Nu ii era rusine, dar ...dar nici bine nu se simtea acum. A doua zi JunKi il evita special pe Shi Won. Voia sa nu mai petreaca atata timp doar cu el. Trebuia sa fie concentrat la ceea ce dorea sa faca. Sa devina actor. Shi Won ii intelegea perfect pozitia si spunandu-si ca inca nu si-a revenit din soc, il lasa pe JunKi singur cu gandurile lui. Zilele ce urmara nu schimbara cu nimic atitudinea celor doi. Shi Won inca avea rabdare, iar JunKi se concentra pentru rolul pe care il pregatea, pentru filmul la care era solicitat. Min Young era super incantata de sansa pe care JunKi o capatase, dar ii reamintea mereu ca a avut sprijinul prietenului sau Shi Won.

- Min Young, pot sa te rog ceva?, intreba JunKi intr-una din zile.

- Da zi. S-a intamplat ceva? Ai nevoie de ajutorul meu?

- Nu stiu cum sa-ti spun, dar vreau sa...te imprietenesti cu Shi Won, spuse cu greutate in glas JunKi.

- Adica cum? Nu are prietena? Pe Chae Rin? Se potrivesc amandoi, spuse fata.

- Ei nu este asa. Chae Rin e ca scaiul. El a vrut sa isi vada fiecare de viata lui, dar Chae Rin este incapatanata. Se agata cu disperare de Shi Won, dar asta nu il ajuta foarte mult. Tie pot sa-ti spun. E ceva ce ma macina de cateva zile. Sunt confuz. Shi Won e confuz. De aceea te rog. Ajuta-ma. Si ii povesti fetei tot ceea ce s-a intamplat cu cateva zile inainte, lasand-o si pe ea total deceptionata. Acum intelegi? Nu pot sa il lasa asa. Trebuie sa-l ajut. Cand te-a vazut prima data, mi-a vorbit despre tine in termeni elogiosi. Atunci am fost un pic speriat ca i-ar place de tine si ca ti-ar putea face un rau. Pe atunci nu-i cunosteam sufletul, inima. E un baiat bun. Ai vazut si tu. Ce zici? Ma ajuti?

- Ce pot sa spun? Am sa incerc. A doua zi dupa discutia aceasta, JunKi aparu la scoala tuns scurt. Toata lumea inlemni. Isi tunsese frumosul par..JunKi. Wow.

- JunKi, ce s-a intamplat?, toti colegii il asaltara si-l intrebau de zor ce s-a intamplat.

- Ati uitat baieti ca am un rol intr-un film? Acum trebuie sa-mi intru in rol nu?

- Shi Won, vino aici sa-l vezi pe prietenul tau, tuns, strigara baietii cand aceste isi facu aparitia in clasa.

- Wow!, exclama plin de incantare. Iti sta asa de bine. Nu am crezut ca daca te tunzi vei arata asa de cool. Nu-i asa baieti?

- Da, Shi Won ai perfecta dreptate spusera si restul baietilor.

- Cum? Nu par ciudat?, intreba curios JunKi. Eu ma simt ciudat. Min Young a spus ca acum arat ca un barbat adevarat. Ca s-a dus cu fata draguta de fetita. A Shi Won, apropo. Azi trebuie sa ne intalnim cu cineva spuse misterios JunKi. Si iata asta este pentru tine spuse si ii intinse un bilet. 

- E pentru mine? De la cine?, intreba Shi Won rosind usor.

- Da. Mi l-a dat o fata spuse cu glas tare si uitanadu-se triumfator peste capetele celorlalti baieti care se adunasera in jurul lor ca la un spectacol de circ. Hai baieti e timpul sa plecam. Trebuie sa-l lasam pe Shi Won singur rase JunKi si dadu sa plece si el.

- Stai, il opri Shi Won. Nu inteleg nimic. Ce inseamna asta si flutura biletul primit. 

- Ce nu intelegi? Ai devenit pentru cineva cel mai important din viata, ii raspunse zambind JunKi.

- Dar, am vrut sa-ti spun altceva. Din cauza mea te-am oprit de fapt. Sper ca nu din cauza mea te-ai tuns, nu? Si oricum ...sa stii ca iti sta super bine. 

- Iar incepi? Sa stii ca am sa ma supar cat de curand. Eu iti aduc bilete de la fete si tu imi spui ca sunt dragut. Hai, te rog, revino cu picioarele pe pamant. Unde crezi ca te vor duce prostiile astea? Tu crezi ca ceea ca zici tu ca simti te poate duce undeva? E o aberatie. Nu are nici un viitor. Eu personal nu am sa accept niciodata asa ceva. Intelege-ma si pe mine. Imi este destul de greu. In curand voi pierde un foarte bun prieten si asta ma doare foarte mult. Intelegi? Ori renunti la ceea ce crezi tu ca sunt sentimente si ramanem prieteni, ori nu renunti si atunci voi fi nevoit sa renunt eu la prietenia noastra. Ce crezi ca are pret mai mare? Trebuie sa faci o alegere si asta cat mai repede cu putinta. Si apropo, biletul este de la Min Young. Chiar te place si asta demult, dar nu a indraznit sa se apropie de tine, din cauza lui Chae Rin. Nu a vrut sa intervina intre voi doi. Acum ce zici?

- Wow, asta chiar ca m-a dat pe spate. Min Young? Ea?

- Da. Nu-i asa ca este tentant? , il intreba JunKi curios si urmarindu-i mimica fetei lui Shi Won. Aceasta parca se lumina si capatase un oare care interes. Sa fi pregatit. Mergem la intalnire. Ai sa vezi si alta fata a ei. Nu iti va parea rau. Se pare ca stratagema lui JunKi dadea roade. Primul pas era facut. I-a trezit curiozitatea si asta era un lucru bun. Intalnirea decurse cum nu se putea mai bine. S-au intalnit toti 3 si apoi JunKi sub un pretext pueril i-a parasit, lasandu-i singuri. Min Young l-a facut pe Shi Won sa uite tot ceea ce-l framanta si chiar l-a facut sa rada. Veselia celor 2 era molipsitoare, iar perechile care treceau pe langa cei doi ii priveau plini de incantare. Cei doi faceau o pereche frumoasa. Amandoi tineri, veseli, frumosi. O incantare pentru ochi. Intalnirea lor se prelungi spre satisfactia lui JunKi care rasufla usurat. Bucuria lui fu de scurta durata insa, caci Chae Rin isi facu aparitia.

- Credeai ca nu stiu ce pui la cale?, il intreba fata pe JunKi plina de suparare.
- A Chae Rin. Ce mai faci? Nu ne-am vazut demult, incerca fara succes sa-i abata gandurile fetei. Cum o mai duci?
- Nu fa pe interesantul cu mine ca nu-ti merge. Ai inteles?, tipa Chae Rin sufocata toata de nervi. Asta ai vrut de la bun inceput nu? Ai vrut sa-i combini pe cei doi nu?, tipa batand din picior.
- Ei nu, asta este prea de tot. Nici in visele cele mai negre nu mi-am dorit asta, dar...Ce sa fac? Se plac amandoi. Nu pot sa stau in calea fericirii lor nu?, intreba malitios JunKi.
- Ya!, tipa Chae Rin. Nu incerca sa scapi cu stratagema asta de doi bani. Nu merge, gandeste-te la altceva. Batand din gene nevinovat JunKi se pregati sa plece, dar... se trezi prins de incheietura mainii si zmucit pentru a se intoarce. Pirueta involuntara pe care o facu, ii deregla echilibrul facandu-l sa se incline in fata. Ahh, ce s-a intamplat? Avantul pe care l-a avut s-a oprit in clipa in care buzele lui le intalnira pe cele ale fetei. Buze fierbinti, muscate pana la sange de enervare, intalnira buzele usor umede ale lui JunKi, care mai pastrau o urma de suras pe ele. Amandoi au ramas cateva secunde nemiscati, apoi au sarit aproape in acelasi timp departandu-se unul de celalalt.
- Cee, ce faci?, intreba aproape fara glas JunKi.
- Eu? Tu esti cel care nu stie sa se stapaneasca. Nu stiam ca asta iti doresti, raspunse sarcastica Chae Rin.
- Sa nu intelegi gresit, incerca sa se disculpe JunKi. Nu am avut nici cea mai mica intentie sa fac asa ceva. Nu crezi ca as fi putut sa o fac mai de mult daca doream asta? Am avut ocazii nenumarate, dar nu ma interesezi.
- Adica sa inteleg, ca nu iti plac fetele?, intreba cu subanteles Chae Rin.
- Ce insinuezi? Iar prostii de minte bolnava? Ti-am spus sa-ti controlezi imaginatia. Cand scapa de sub control o ia razna. Inceteaza te rog cu prostiile care iti trec prin cap, spuse foarte serios si pleca in graba, lasand in urma lui fata care il privea cum pleaca.Nu pot sa cred ce s-a intamplat. Eu il plac pe Shi Won, il plac pe Shi Won...il plac pe....JunKi? Inima mea a luat-o razna cand l-am avut langa mine. Recunosc ca arata bine si ca orice fata ar fi interesata de el, dar nu eu. De ce sa fiu si eu? Ce se intampla cu mine?, se intreba luandu-si obrajii fierbinti in palmele reci. JunKi alerga pe strazi cuprins de o groaza totala. Oare ce fusese asta? Ce tocmai se intamplase? Ei...nu a fost nimic. Doar un accident. Un mic accident. Dar ce buze fierbinti avea Chae Rin, si aproape ca am simtit gustul sangelui. Erau asa de umflate, de cat de mult le muscase. Dar ce am, de ma gandesc acum la ea? E Chae Rin. Dar...Clipele cand buzele lor se atinsesera, acum il faceau sa se intrebe, ce mama naibi se intamplase acolo? Gandurile nu ii dadeau pace. Acum avea ceva de clarificat cu Chae Rin.Da, Chiar, isi spuse si se rasuci la 180 de grade si alerga inapoi spre locul unde tocmai o parasise pe Chae Rin. Fata tocmai se desmeticise putin si se pregatea sa plece spre casa, cand JunKi o apuca de mana si o trase spre el sarutand-o. Timp, spatiu, nu mai exista nimic in jurul lor. Sarutul! Atat. Doua inimi care bateau la unison. O profunda mirare ii cuprinse pe cei doi. Cand isi desprinsera buzele din sarut, amandoi se privira in ochi de parca atunci era prima data cand se vedeau. Se priveau lacom, de parca nu s-au vazut niciodata. JunKi incerca sa isi revina, dar uimirea care il cuprinsese il lasase fara reactii. Nu, nu putea sa fie Chae Rin. Nu intelegea cum de fata asta pe care el nu o privea mai de loc, sa aprinda in sufletul lui o vapaie de foc. Cand se sarutasera prima data, inima lui se oprise din batai. Ca sa se convinga ca a fost o gresala se hotarase sa se intoarca si sa o sarute din nou ca sa-si confirme ca nimic nu s-a intamplat, dar...Tocmai i se ridicase o perdea de pe ochi.
- Nuuu. Nu Chae Rin. Nu ea. Doamne fa sa nu fie adevarat. Se gandea la toate astea, dar o strangea cu putere la piept pe Chae Rin, lasand-o aproape fara suflare. Fata in nedumerirea ei se lasase luata in brate si chiar fara sa vrea raspunse si ea imbratisarii. Cel de al doilea sarut o lasase pur si simplu abandonata, pierduta, fara replica de raspuns. Vointa, gandurile se pierdura undeva, nu stia unde...Stia doar ca dorea ca timpul sa se opreasca in loc si clipele astea sa se prelungeasca la infinit. Uitase tot. Uitase ca il urase pe JunKi, uitase ca il placuse pe Shi Won. Uitase ca era geloasa. Atat se intreba: De ce JunKi. Din toata lumea asta de ce tocmai el. O intrigase de la prima lor intalnire, o facuse sa fie geloasa pe prietenia celor doi baieti, il urase apoi pe JunKi, si acum?...Acum ce sentiment avea pentru el? Ce definitie putea sa ii dea sentimentului pe care tocmai il simtea? Oare il placea pe JunKi? De ce? De cand? Totul in jur se invartea fara rost. Cei doi pastrau tacerea. Se asezara tacuti pe o banca. Nu indraznea nici unul sa vorbeasca. Nu indrazneau sa se priveasca din nou. JunKi isi freca de zor mainile intr-un tic nervos, iar fata isi luase obrajii fierbinti si rosii in palme, necutezand sa faca nici o miscare.
- Hmm, nu stiu ce sa zic, vorbi intr-un final JunKi, dregandu-si glasul. Chae Rin, cred...cred ca este o gresala. Nu poate fi adevarat,nu? Spune si tu. Eu, ...tu, niciodata. Niciodata nu te-am privit ca pe o fata. Te-am privit mereu ca pe prietena lui Shi Won. Chiar de la inceput. Te rog, te rog spune-mi ca nu este adevarat. Spune ceva! Fata continua sa ramana tacuta, fara sa dea nici o replica lui JunKi care o privea innebunit. Dupa un timp destul de mult vorbi.

- Nu cred ca este adevarat. A fost un accident. Da asta trebuie sa fi fost, vorbi fata cu o voce pe care nici ea nu si-o recunoscu. In gand isi spunea: Oare pe cine vreau sa pacalesc? Si cu voce tare vorbi din nou. Nu, sigur nu. Eu...tu, niciodata. Se ridica si pleca impleticindu-se, lasamdu-l pe JunKi muncit cu gandurile lui singur pe banca. Pleca si el abatut spre casa. Cu gandurile aiurea, mergea fara sa stie cand va ajunge, unde va ajunge. Intra in casa, isi saruta bunica si urca la etaj in camera lui de unde nu mai iesi decat a doua zi.
- Cred ca am visat urat, isi spuse JunKi cand se trezi de dimineata. Noapeta trecuse foarte greu. In mare parte, baiatul nu pusese geana pe geana. Se gandise la situatia imposibila in care era. Si asta tocmai acum, cand avea mare nevoie de cat mai multa liniste, sa lucreze pentru rol. Ciuguli cate putin din mancarea pusa pe masa de bunica lui si se grabi sa plece spre scoala. Bunica lui privi lung in urma nepotului sau si clatina din cap cu subanteles. Iar o zi grea pentru JunKi isi spuse zambind usor. Intra in casa si se apuca sa scrie o scrisoare catre fiul sau-tatal lui JunKi. Era raportul lunar pe care bunica se obligase sa-l scrie, atunci cand fusese de acord sa il primeasca pe nepot la ea si care il dadea tatalui baiatului. Asta fusese una dintre conditiile pe care pe care le pusese tatal lui JunKi, mamei sale.
- Mama, sa-mi spui daca baiatul intra in probleme, daca are nevoie de mine, stii tu. Nu trebuie sa-ti mai spun. Atat doar ca nu prea pot sa-ti trimit bani lunar, dar cand voi putea am sa-ti dau.
- Nu-i nevoie fiule.Am banii lasati de raposatul taica-tu. Oricum nu avem nevoie de prea mare de bani. Ne descurcam pe moment.
- Nu vreau sa afle JunKi ca noi vorbim. Poti tine secret mama?
- Da fiule. Stai linistit. Asta fusese conversatia lor in legatura cu JunKi. Pentru cineva neavizat ar fi zis ca tatal lui este rece, dar nu era adevarat. Nu putea sa-si arate adevaratele sentimente si de multe ori parea dur, rece, distant. Ajuns la scoala JunKi , cauta cu privirea si o vazu pe Chae Rin. Se pare ca si fata avusese o noapte alba ca si el. Cand a zarit-o s-a ascuns repede dupa un pom, punandu-si mana pe inima sa si o domoleasca. Off, ce tampenie, isi spunea in sinea lui. Cum am putut sa cad in asa capcana, nu stiu. Chiar nu stiu. Oare ce ma fac acum?
- Hey JunKi, de cine te feresti aici, striga Shi Won vesel si veni spre prietenul sau, uitandu-se peste umarul lui, incercand sa-si dea seama unde se uita baiatul.
- Ah, ce m-ai speriat zise JunKi si isi feri privirea de prietenul iscoditor. Ai ajuns?, il intreba dupa ce se mai linisti putin.
- Da acum 10 minute. Am condus-o pe Min Young la ea in clasa si acum iata-ma, spuse vesel. Dar tu ce ai? De ce ai fata asa de...
- Cum?...Se pipai si JunKi chiar speriat. Am ceva pe afata? Si azi am filmari. Off. Nu se poate.
- Ooo! Stai linistit. Nu ai nimic pe fata, doar ca ai mici cearcane. Ce s-a intamplat, de nu ai dormit?
- De, de unde stii? Se balbaii usor surprins JunKi.
- Sincer, ce ai? Ai inceput sa ma ingrijorezi si dadu sa-l ia de umeri pe prietenul sau. JunKi se retrase incet si incerca sa schimbe vorba.
Prietene, esti vesel. Sa inteleg ca...
- Da, sunt fericit. E un inger de fata, ai avut dreptate. Asta totusi nu inseamna ca te-am uitat pe tine, zise razand Shi Won.
- Nu mai glumi asa, te rog, spuse rugator JunKi.
- Bine, bine. A , apropo am zarit-o pe Chae Rin. Cand m-a vazut, s-a intors cu spatele si m-a ignorat total. I-ai spus cumva ceva? Trebuie sa am o discutie cu ea cat de curand, spuse serios Shi Won.
- Nu, nu i-am spus nimic, si las-o in pace acum. Daca vrea sa te ocoleasca e ok. Nu o mai intarata. Nu este mai bine asa? Las-o sa uite. Hai sa intram in clasa, ok?
- Ok. Daca zici tu ca este bine asa , e bine si din partea mea. Orele care urmara, trecura pe langa JunKi care nu putea sa se concentreze deloc. Totala lui absenta nu trecu neobservata si bineanteles ca toata lumea se intreba ce era cu el. Shi Won era destul de preocupat de sentimentele lui, asa ca nu prea avea rabdare sa asculte confesiunea nimanui acum. Din cand in cand il mai trezea pe JunKi din visare cu cate un ghiont in coaste. Shi Won radea tamp de glumele proaste pe care i le facea lui JunKi. Acesta nu era atent deloc, nu gusta acest gen de glume si chiar nu avea timp acum de ele. Era prea afectat de sentimentele care il covarsisera. In pauze nu iesea deloc si incerca sa evite cat de mult putea pe Chae Rin. Se pare ca si fata facea acelasi lucru. Reusira amandoi sa se evite. Dar totul are un sfarsit, iar ei trebuiau neaparat sa se lamureasca. Poate maine isi spuse JunKi si pleca ingandurat spre casa. Cu capul in pamant (nu se uita pe unde merge) ajunse la aceeasi banca pe care statuse ieri cu Chae Rin. OMG. Ce caut aici? Trebuie sa plec cat mai repede isi spuse speriat JunKi . Dadu sa plece si se lovi de Chae Rin care umbla si ea pierduta de colo, colo. Cand se vazura amandoi inlemnira. Se uitau unul la altul, muti amandoi. Doar ochii lor isi vorbeau.
- Buuna, se balbai JunKi. Ce faci pe aici? , intreba cu greutate JunKi.
- A, buna, nici eu nu stiu. M-am trezit deodata aici. Stii aici este zona in care ma intalneam cu Shi Won, minti fata rosindu-se pana in varful urechilor. Speram sa ma intalnesc cu el spuse nesigura fata.

- Cu el?, intreba JunKi. Ce, ce voiai sa ii spui?, intreba serios JunKi.
- Acum ca m-ai intrebat, chiar nu stiu ce ar trebui sa vorbesc cu el. Simt doar nevoia sa vorbesc cu el. Doar e prietenul meu nu?, intreba fata nesigura.
- Nu crezi ca ar trebui sa vorbim noi doi intai?, intreba JunKi serios.
- Cee? Ce trebuie sa vorbim? Avem ceva de vorbit noi doi? Nu. Totul este clar intre noi. Nu s-a intamplat nimic. Suntem 2 oameni care ne cunoastem si atat. Nimic mai mult. Nu vreau nimic altceva. Imi este bine si fara tine si Shi Won. Pana la urma l-am pierdut. Cu toate astea nu imi pare rau. E un baiat bun si chiar nu merita sa fie chinuit asa, cu toate ca il inteleg un pic. Doar un pic.
- Ce spui acolo? Trebuie sa vorbim. Chiar trebuie, sunt confuz. Ce a fost ziua de ieri?
- Eu am uitat tot. Din partea mea nu a fost nimic. Cu toate ca primul meu sarut trebuia sa fie cu persoana iubita, dar am pierdut si sansa asta. Off pentru asta te urasc. De ce trebuia sa fi tu primul care ma saruta? Un baiat care nu are nici in clin nici in maneca cu mine. E doar un cunoscut si atat.
- Ya! Baga-ti mintile in cap si nu mai vorbi prostii, da? Un cunoscut si atat? Vorbesti serios? Gandeste-te bine inainte sa raspunzi. Daca raspunzi gresit o sa regreti mai tarziu.
- Ok. O sa ma gandesc, spuse si se intoarse sa plece. Si chiar pleca, hotarata sa paraseasca cat mai repede acel loc. Cand o vazu ca pleaca, alerga dupa ea si o imbratisa.
- Nu pleca, te rog, nu pleca, o ruga disperat JunKi. Mai ramai cu mine putin. Nu stiu, chiar nu stiu ce se intampla. Cand ai plecat , ceva... ceva s-a rupt aici (si arata cu mana pieptul care i se ridica spasmodic). Intelegi? Nu stiu ce mi se intampla, as vrea sa nu accept asa ceva, dar nici nu te pot lasa sa pleci asa. Tu...Tu chiar nu ma placi deloc? Pentru tine sunt doar o cunostiinta oarecare? Eu... eu nu stiu ce sa spun, ce sa fac, ce sa simt, ce este adevarat sau nu. Sunt confuz. Niciodata nu m-as fi gandit la tine ca la o fata si mai ales sa te plac. Chiar nu. Pentru mine erai prietena insistenta, agasanta sacaitoare a lui Shi Won. Ma intrebam mereu ce a vazut el la tine. Recunosc ca ai o fata draguta ca de papusa de portelan, dar firea ta vulcanica si indaratnica iti acopera frumusetea. Recunosc ca te imbraci cu gust si ca mereu parca esti scoasa din cutie. Aranjata, dichisita,mirosind frumos, dar faptul ca nu aveai nici un pic de respect pentru tine ma facea sa nu vad toate celelalte calitati ale tale. Luata pe bucati, nu esti rea deloc. Chiar ma minunez cum nu am vazut pana acum, cum arati. Acum ca ma uit mai bine, nici luata in ansamblu nu esti rea deloc. Arati chiar mai bine decit ma asteptam.
- Ai terminat?, se intoarse furioasa catre JunKi. Nu stiu de ce am impresia ca razi de mine, spunand toate astea. De atata timp ne cunoastem, dar nu ai avut pentru mine pana acum nici o vorba buna si acum torni numai lapte si miere. Esti de crezut? Cine te-ar crede? Eu nu. Chiar nu. Recunosc ca mi-a placut figura ta de cand te-am vazut prima data, dar...dar nu m-am gandit niciodata la tine ca la un prieten si mai ales un prieten pe care sa il plac. Figura ta mereu a pastrat un aer misterios si poate asta este motivul pentru care m-am uitat la tine. Am incercat sa dezleg misterul, dar nu este nimic de descoperit si cu toate astea...esti plin de taine. Nu, sigur innebunesc. Da-mi drumul. Trebuie sa plec. Trebuie sa plec cat mai repede.
- Te las sa pleci cu o singura conditie. Sa te gandesti la mine, ai inteles?
- Auzi? Tu cumva joci un rol ceva? Daca razi de mine, esti mort sa stii, ai priceput?
- Am inteles spuse razand Junki.
- Un singur lucru iti cer si asta vorbesc foarte serios. Sa nu ne mai intalnim niciodata, da?
- Cee? Ce spui? Acum razi tu de mine, spuse JunKi cu ochii in lacrimi. Cum adica?
- Asa bine. Sa nu ne mai vedem niciodata. Sa fim doi straini. Asta iti cer. Promit sa evit sa ma intalnesc cu tine si am sa am grija sa nu se mai intample ca azi niciodata. Sa stergem cu buretele tot si sa nu mai ne intalnim niciodata. Chae Rin spuse toate astea si fugi fara sa priveasca in urma. Ii era teama ca nu ar mai fi putut sa plece niciodata, daca ar fi privit in urma ei. Da, nu te voi mai vedea niciodata, isi spuse singura in gand. Ajunsa acasa ii ceru tatalui ei parerea:
- Tata, nu sunt buna la arte, as vrea sa ma transfer la alta scoala. Se poate? Vreau sa invat cum se conduce o companie. Vreau sa fii mandru de mine tata. Acum stiu sigur ce vreau.
- In sfarsit, ti-a venit mintea la cap Chae Rin. Ma bucur. Pentru inceput stai cateva zile acasa pana ma ocup eu de tot si apoi mai vedem da?
- Da tata. Ti-am spus vreodata cat de mult te iubesc? Intreba fata cu lacrimile curgandu-i pe obraji.
- Ei, lasa... nu mai fi asa. Ma faci si pe mine sa plang.....Zilele trecura fara numar. JunKi se concentra pe rolul care il avea pentru film. Chiar daca avea o strangere de inima, de cate ori isi amintea de Chae Rin, totusi JunKi mergea mai departe. Isi inchise in inima sentimentele si pasi cu incredere spre viitor. Shi Won incerca de cateva ori sa-l descoasa pe JunKi, dar fara succes. Nici nu insista prea tare. Era fericit. Min Young reusise sa-l aduca pe calea cea buna si pentru asta ii multumea Cerului in fiecare zi. Nu il uitase pe JunKi, dar ii pastra in suflet o mare recunostiinta. JunKi ii fusese cu adevarat un bun prieten. Nu il abandonase la greu, ci ii aratase calea pe care sa paseasca. Vedea cu tristete ca surasul frumos al lui JunKi disparuse si in locul lui aparuse incrancenarea de a face totul bine. De cateva ori i se paruse ca lacrimi stralucira in ochii frumosi ai lui JunKi si inima i se stranse. Cu ce putea sa-l ajute el, Shi Won? Se simtea atat de neputincios in dorinta lui de a-l ajuta pe JunKi. Nu intelegea ce se intampla cu baiatul asta. De cateva ori incercase sa il faca sa spuna ce il supara, dar...fara succes. JunKi nu ii raspundea nimic, ci se intorcea la munca lui si mai inversunat. Filmul se terminase de mult. Anul scolar se terminase si el. Vacanta incepuse, dar JunKi nu se bucura deloc. Se simtea singur. Cu toate acestea o gramada de fete si baieti isi pierdeau timpul pe langa el. Oricum, se sfatuise cu bunica lui si decise sa se duca sa vada oceanul si eventual pe perioada verii sa lucreze part-time acolo. O data hotararea luata, se pregati intens pentru acest lucru. Voia sa uite. Chae Rin acea fata rea, disparuse fara o vorba. O cautase prin locurile in care stia ca ea isi facea veacul, fara nici o speranta. Aflase dupa multe zile ca se mutase la alta scoala. Nu mai putu sa dea de ea deloc. O cautase nauc pe strazi, sperand sa o poata intalni accidental. Dar... nu o gasi nicaieri. Atunci isi propusese sa o uite. Nu putea sa vorbeasca nici cu Shi Won despre ce il framanta. Era necajit ca trebuie sa tina ascuns totul. Nu apucase sa ii spuna nimic lui Shi Won, caci Chae Rin disparuse fara urma. A incercat sa-l descoasa pe Shi Won, crezand ca el stie mai multe, dar se lamuri curand, ca nici el nu stia absolut nimic. Fata asta se topise in ceata.

Ii pierduse urma. Ofta din adancul sufletului si se urca in tren pentru a ajunge la plaja. Ii placea marea, imensitatea ei, imbinarea ei cu cerul la orizont, valurile care se spargeau de stanci, sunetul valurilor, pentru el era ca o melodie. Se aseza pe nisip cu genunchii stransi,...statea si privea marea. O imensa mare, parca fara de sfarsit. Primise o gramada de oferte, care mai de care, datorita rolului pe care il interpretase cu succes. Asta era unul din motivele pentru care se afla aici. Se facea alt film si el facea figuratie in el. Era platit si avea si timp liber, chiar prea mult. Mai avea si cateva reclame, era destul de ocupat, dar tot ii ramanea destul timp. Asa ca isi cauta o slujba part-time. Datorita faptului ca arata bine si avea si o fata draguta a fost angajat imediat. Era o mica cafenea in oras, cu un vad bun. Trebuia sa ia comenzile sa serveasca la mese, sa faca curat. Nu iti trebuia decat un pic de indemanare. Acum pe malul marii statea si se gandea la cum va reactiona bunica lui cand va vedea plicul cu bani, pe care baiatul il lasase pentru a plati ea ipoteca casei. JunKi aflase fara sa vrea, intr-o zi situatia grea in care se zbatea bunica lui. Asa ca atunci cand a fost platit de cei care facusera filmul, primul lucru la care se gandise era acesta. Spera sa o ajute macar un pic, si sa o rasplateasca pentru tot ce a facut bunica lui pentru el. Ii lasase si un bilet in care ii explica totul si o ruga sa il ierte ca nu a stiut mai devreme, si mai ales ii spunea ca o iubeste si ca ii vrea tot binele din lume. Munca pe platoul de filmare, fotografiile pe care le facea pentru reclame, slujba lui part-time ii ocupau tot timpul. Asa ca atunci cand ajungea acasa, cadea frant de oboseala. Oricum se simtea un om implinit. Reusise sa isi indeplinesca visul si sa paseasca in lumea minunata a actorilor. Acum ca poarta ii era deschisa, nu mai avea decat sa inainteze, sa mearga tot inainte. Ii multumi in gandul lui lui Chae Rin, ca nu se agatase de el, si nu il oprise din zborul lui. Cu toate astea o umbra de tristete trecea pe chipul lui frumos si ii facea surasul sa-i inghete. Se gandea de multe ori cum ar fi fost daca...Chae Rin ramanea in viata lui. Nu si-o putea imagina pe fata asa cum se purtase in prezenta lui Shi Won. Cu el nu se purtase asa niciodata, din contra, fugise din calea lui. Nu il cautase nici macar o data si pentru asta JunKi suferea enorm. Se intreba ades, „Oare lui ce-i lipseste, de ce Chae Rin nu se purta la fel ca si cu Shin Won. Pentru asta il invidia pe prietenul sau, care nici macar nu avea habar ce este in sufletul sau. Incercase sa o uite pe Chae Rin, dar fata era mai prezenta ca oricand in mintea lui. I se parea ca o zareste in toate chipurile de fete pe care le vedea. Se pare ca isi facuse un loc al ei in inima si sufletul lui JunKi, asa ca nu se mai chinui sa o goneasca de acolo.Oricum era fara succes totul. Incercase mai demult dar nu reusise. Asa ca invata sa traiasca in continuare cu Chae Rin. Datotrita lui cafeneaua avu un succes nebun. Toata lumea venea sa-l vada pe acest frumos, respectuos baiat. Comportamentul lui te facea sa iti doresti sa revi. Cafeaua nu era cine stie ce, dar privelistea te facea sa uiti orice altceva. Era mereu respectuos, serviabil, stia sa se poarte si sa vorbeasca frumos. Din aceasta cauza primea bacsisuri destul de mari. Una cate una, slujbele lui se terminara, se apropia inceperea scolii si el trebuia sa plece. Era an terminal si se anunta foarte aglomerat. Dar nu ii era teama. Se bucura ca va termina scoala si ca va gasi oportunitati nenumarate. Se bucura ca se va intalnii din nou cu Shi Won, Min Young, colegii de clasa... Avea atatea amintiri la scoala... In visele lui o va reantalni si pe Chae Rin. Oare ce mai face? E sanatoasa? Hmm, scaiul de Chae Rin, niciodata nu a fost scai si cu el. Din contra. Acum statea si se gandea, si-ar fi dorit ca macar o data sa fi fost scai si cu el. Dar, nu...de el a fugit. S-a tinut de promisiune si nu s-au mai intalnit niciodata. Aflase de la Shi Won, o data. ca plecase la cursuri in State, si ca atunci cand se va intoarce, va fi alaturi de tatal ei la conducerea companiei. Va veni acasa cu un MC si ca isi va onora cu succes locul unde va sta. Se vorbea si de o casatorie de convenienta, dar nu era nimic sigur, doar vorbe. JunKi la aflarea acestei vesti, mai ca s-a sufocat de indignare. Ce Doamne, mai suntem in vremurile vechi, cand fetele erau pur si simplu vandute pentru ca parintii lor sa capete, pozitii, titluri sau sa scape de o gura in plus? Nu. Suntem in secolul 21. Asa ca am evoluat si noi. Poate ca totusi...cine poate stii? Poate se indragosteste si ea. Poate ca...Gandurile astea il macinau mereu. Acum ca trecuse atata timp se gandea la Chae Rin cu blandete, cu duiosie. Spera ca fata sa fie fericita acolo unde era.Cu toate astea inca nu era pregatit sa o lase sa iasa din inima lui. Revedea in mintea lui momentul in care i-a cerut lui Chae Rin sa nu plece. Atunci fusese revelatia sentimentelor lui fata de Chae Rin. Nu stia cand, cum s-a indragostit. Atat stia, ca o place pe Chae Rin si nimic mai mult. Nu-i trebuiau motive. Si cand ea a plecat, el a suferit mult mai mult de cat se astepta. Nu fusese cu Chae Rin nici macar la o intalnire, sau la un film sau sa manance o prajitura. Nimic. JunKi si-ar fi dorit sa faca toate astea impreuna cu Chae Rin. Sa mearga impreuna tinandu-se de mana, intr-o plimbare pe un drum presarat cu flori. Sa stea pe o banca tinandu-se in brate si facand planuri de viitor. Toate acestea ar fi dorit JunKi sa le faca impreuna cu fata pe care o iubea. Era constient ca nu va putea niciodata sa-si uite prima dragoste. Ea va fi in inima lui mereu.

- Ya!, ce bine arati JunKi, il laudau toti prietenii. Ti-a priit marea, plaja. Ai mai slabit, dar ce bine iti sta. Parul ti-a mai crescut, iti sta super. Prietenii lui roiau in jurul lui in prima zi de scoala. Ai auzit?, intrebara baietii pe JunKi.

- Ce? Ce?, intreba curios baiatul.

- Stii, Shi Won, e mare vedeta. A intrat intr-o trupa de baieti si canta cu ei. Au fost invitati si la unele canale TV sa cante si sa danseze. E bazat rau. Nu credeam ca o sa aibe atata succes. Wow. E un baiat nororcos. Talentat, frumos, destept, cu o prietena frumoasa si cu un succes nebun. Bravo lui. Chiar il invidiem pe baiatul asta spusera baietii in cor. Are chiar si un fan club, ce mai, e tare baiatul. Ca sa nu mai vorbim ca are spectacole din doua in doua saptamani.

- Ce ma bucur pentru el, spuse razand din toata inima JunKi. Chiar a facut ce si-a dorit. Sunt mandru de el. Dar nu vine la scoala?, intreba curios JunKi.

- Eish, ba da, dar mai tarziu. Acum are un spectacol la un teatru de revista. Va ajunge mai tarziu.

- A, uite-o pe Min Young. Buna ce faci? Cum este sa ai un prieten faimos?, intreba JunKi fata care tocmai intrase pe poarta scolii.

- Buna JunKi, buna baieti. Sunteti bine? Ei ce sa-ti spun? Are o motivatie. Are o preocupare si (se apropie de urechea lui JunKi) se pare ca te-a uitat Oppa.

- Eish. Ce prostii vorbesti, rase din toata inima JunKi. Nu este prietenul meu? Cum sa ma uite?

- Ba sa-mi fie cu iertare, este prietenul meu, spuse fata pusa pe cearta.

- Bine, bine, am inteles. Nu am zis ca este iubitul meu. Ce sari asa repede? Chiar. Voi doi sunteti iubiti? V-ati sarutat?, intreba cat putu de serios JunKi.

- Oppa!!! Nu mai fi asa indiscret, rosi fata pana si urechile ii capatasera culoarea rosie. Normal, sopti doar ca sa auda doar JunKi. Tu Oppa? Nimic?, nimic? Speram sa vii cu o prietena, dupa tine, sau iti plac baietii (spuse razand din tot sufletul). Sa stii ca pe Shi Won nu ti-l dau inapoi, asa ca sa faci bine sa-ti cauti altii daca nu altele.

- Ei nu fi nebuna. Cum sa imi placa baietii? Daca imi placeau baietii nu ti-l mai dadeam eu pe Shi Won. Nu crezi?, spuse si radeau amandoi cu pofta. 

- Pot sa stiu si eu, de ce rade prietena mea cu prietenul meu? Pot sa rad si eu cu voi?, intreba zambind Shi Won.

- Wow. Vedeta, dati-va la o parte ca a aparut vedeta. Pai daca eu nu sunt langa tine tu iti faci de cap? Ai o gramada de fani, am inteles. Foarte tare. A si apropo, ti-ai sarutat prietena, ai tinut-o de mana, spune-mi toate detaliile.

- Ei. Cum pot sa-ti spun asa ceva?, rase rusinos Shi Won, uitandu-se la Min Young cu placere. A fost cea mai mare bucurie a mea, ca am reusit sa fiu prietenul ei. Nu cred ca am cunoscut in lumea asta, un om mai intelegator si mai bun ca ea. Pur si simplu o ador, spuse toate astea si o stranse in brate.

- Si eu? Pe mine nu ma imbratisezi? Nu ti-a fost dor de mine deloc?Sa stii ca sunt gelos pe voi doi. Trebuie neaparat sa-mi gasesc si eu perechea, spuse JunKi si isi imbratisa prietenul. 

- Hei, mai multa decenta va rog. Sunt si eu pe aici, spuse razand Min Young si ii desparti usor. 

- Min Young, trebuie sa intelegi ca imi era dor. Nu ne-am vazut de ceva vreme. 

- Bine, dar sa stii ca va las doar azi, de maine e din nou al meu.

- Ok. Am inteles. De restul lumii ce mai sti?, intreba JunKi sperand sa afle vesti noi despre Chae Rin, fara sa intrebe el direct.

- Pai, toti cum ii stii. Nu stiu nimic mai mult. Vrei sa stii despre cineva anume? Despre cine?, intreba curios Shi Won. 

- A, nu. Ziceam si eu asa, raspunse dezamagit JunKi. Cu toate astea isi calca pe suflet si intreba foarte firesc, si....De Chae Rin mai sti ceva?

- Chae Rin? De ce ar trebui sa stiu ceva despre ea?, intreba Shi Won.

- Pai nu a fost prietena ta? Cand te-ai despartit de ea, ai reglat conturile cu ea? I-ai spus ceva?

- Nu . Pentru ca a disparut intr-o zi si nu mai stiu nimic de ea. Stiam ca e plecata din tara, dar se pare ca s-a intors. Nu stiu sigur. Ceva de genul. Oricum nu ma intereseaza. Nu vreau sa se tina iar ca scaiul de mine. Pur si simplu ma sufoca. Nu mai puteam respira cand era in preajma mea. Doar stii si tu. De ce ma mai intrebi acum? Eu am respirat usurat ca a plecat.

- Mda, ai dreptate, dar totusi erati prieteni de ceva vreme. Si am crezut ca...

- Ei nici chiar asa. Ea era cea care ma placea si voia cu orice pret sa fie cu mine.

- Nu este frumos sa vorbiti pe cineva pe la spate, care nu este prezent, nu credeti, se auzi foarte aproape de ei. Toti au intors capul si...Chae Rin statea la oarecare distanta de ei privindu-i. 

- A, a, se balbai Shi Won. Tu? Aici? Ce, ce mai faci? A trecut ceva vreme nu?
- Sa inteleg ca va era dor de mine nu?, spuse nevinovata Chae Rin. Buna, Min Young cum o mai duci? Shi Won, vad ca tine la tine mult. Ma bucur. Amandoi sunteti potriviti, asa ca nu va port pica. Poate ca pana la urma nici nu-l placeam asa de mult pe Shi Won. Am venit sa-mi dea un autograf. Am cateva prietene care sunt moarte dupa trupa lui. Ce zici se poate?, il intreba Chae Rin. JunKi in timpul acesta palise si sangele i se scursese din obraji. Privea pierdut fata asta care il ignora total. Si totusi se sarutasera!!! Chiar atat de putin conta asta pentru ea? De ce nu se uita deloc la el? De ce nu avea curajul sa vorbeasca si el? Amutise. Se sufoca. Ramasese fara aer. Incerca sa se miste, dar parca era batut in cuie. Ochii nu putea sa si-i ia de la Chae Rin, care special isi ferea privirea de a lui. Se lasa sa cada pe o banca din apropiere. 
- JunKi, nu mergi? Il intreba Shi Won dupa ce semna in caietul lui Chae Rin.
- Mergeti voi. Am un pic de treaba, spuse nesigur JunKi. Vin si eu imediat. Dupa ce ii pierdu din vedere pe cei doi, se grabi sa fuga dupa Chae Rin, care trecuse pe langa el fara macar sa-i arunce o privire. O ajunse din urma si o apuca de mana. Fata se intoarse catre el si...sarutul pe care JunKi il primi il lasa fara cuvinte. Chae Rin se apropie si-l privi intens pe JunKi. Lui ii luase foc inima si incerca sa o cuprinda in brate, dar fu respins cu brutalitate.
- Nu. Chiar nu trebuie sa faci nici macar o miscare. Am venit de fapt sa te vad. Voi parasi Coreea definitiv si am venit sa te mai vad o data. Mi-a fost dor de tine. Ciudat nu? Nu m-am gandit niciodata ca voi spune asa ceva altcuiva decat lui Shi Won. Pesemne ca am innebunit. 
- De ce vorbesti asa? De ce ma respingi? Daca ti-a fost dor de mine, de ce ma indepartezi acum?, o intreba surprins JunKi. Si mai ales de ce suna ca un ultimatum si de ce pleci definitiv din tara?
- Prea multe intrebari, ii raspunse Chae Rin. Dar am un singur raspuns. Ma casatoresc, spuse cu ochii in pamant Chae Rin. 
- Cum? Te casatoresti? Dar de ce? Nu esti prea tanara pentru a te marita?
- Nu conteaza nimic. Nici varsta, nici iubirea, nimic. Chiar daca ar fi fost Shi Won tot trebuia sa-l parasesc. Nu pot face altfel. Cu timpul va veni si dragostea, si voi incerca sa te uit. Prima dragoste adevarata!!! Nu am stiut sa o pretuiesc si asta a durut enorm. Am pus distanta intre noi cu gandul ca am facut o greseala. Dar greseala a fost cand am plecat. Mai bine profitam de fiecare clipa petrecuta cu tine, daca as fi stiut ce se va intampla.
- Dar ce este? Nu inteleg, intreba fara rost JunKi.
- Trebuie sa ma casatoresc cu un partener de afaceri al tatalui meu. Firma noastra va capata stabilitate in urma acestei casatorii. De fapt ma casatoresc cu baiatul unuia dintre asociatii tatalui meu. Macar este tanar nu?, se facu ca rade Chae Rin. 
- Si eu? Eu ce se presupune ca trebuie sa fac? Eu nu am uitat nimic. Te-am pastrat in inima mea tot timpul si ea a ars incet, incet. Cum poti acum sa-mi ceri sa te uit? Tu vei putea sa ma uiti?, intreba baiatul cu lacrimi in ochi.
- De asta sunt aici. Nu te-am uitat si probabil ca nu te voi uita niciodata, dar, dar nu am ce face. Sunt fara putere. Nu pot scapa din panza asta de paianjen. Cu cat ma zbat mai tare cu atat ma sufoc mai repede. Imi pare rau de un singur lucru. Ca te-am iubit si nu am stiut. Ca nu am profitat de timpul pretios pe care il aveam. Sunt o proasta ca am fugit. Acum este prea tarziu. Stiu ca nu trebuia sa vin niciodata sa te revad. Dar...crede-ma ca trebuia, trebuia sa-ti spun: Te iubesc. Acum stiu, dar este prea tarziu. Merg pe un drum fara intoarcere.
- Chae Rin, si eu te iubesc. Inima mea iti apartine. Chiar daca este prea tarziu, iti multumesc. Iti multumesc ca ma iubesti, chiar daca nu vom fi impreuna, tu vei ramane prima mea dragoste si te voi purta in sufletul meu mereu. Ma voi gandi la tine cu duiosie. Spuse toate acestea si o lua in brate, alinand-o. O imbratisare calda ca de la un prieten bun. Apoi ii saruta parul, fruntea, ochii, nasul, obrajii si in final isi lua tributul de pe buzele fetei. Dulceata pe care o simti atunci cand o saruta, era minunata. Ii aducea aminte de primul lor sarut. Dar acesta era mult mai bun caci era impartasit. Se strangeau in brate cu disperare, iar lacrimile le curgeau pe obraji. Soferul masinii lui Chae Rin se apropie si...
- E timpul domnisoara. Trebuie sa mergem. Ne asteapta tatal d-voastra. M-a sunat chiar acum. Va rog trebuie sa mergem.
- Da stiu, dar... incearca sa mai amane timpul de plecare.
- Va rog. I-am spus ca suntem pe drum si ca intarziem putin. Va rog sa ma intelegeti si pe mine. Am o familie de intretinut. 
- Am inteles, vom merge acum spuse si se desprinse din imbratisarea lui JunKi. Nu ne vom mai vedea niciodata. Acum de adevaratelea. Poate candva vei ajunge un actor cu faima mondiala si atunci vei veni tu sa ma vezi. Te voi astepta, spuse si cu ultimile puteri se desprinse si fugi la masina care demara in tromba.
- Adio iubita mea, spuse in urma ei JunKi. Cred ca acum este timpul sa te las sa pleci. Incearca sa fi fericita. Iti doresc tot binele din lume. Cu fata mai linistita pleca spre scoala unde orele incepusera demult. Era fericit, chiar daca Chae Rin plecase, macar avea certitudinea ca si ea l-a iubit. Atat ca blestema soarta. Dar chiar nu avea nici o putere. Va lupta, va invata sa aiba putere, si cand va avea, o va cauta pe Chae Rin....Zilele care urmara, fura printre cele mai fericite pentru JunKi. Multe griji si probleme se rezolvasera si el scapa de greutatea care ii apasa umerii. Acasa totul se rezolvase, bunica lui platise ipoteca si scapase de datorii si mereu il binecuvanta pe JunKi si ziua cand acesta aparuse in casa ei. Tatal lui ii dadu primele semne de incuviintare si resemnare pentru ceea ce facea. Mama si sora venisera in Seul sa-l viziteze. Totul era perfect. Chiar daca inima lui se strangea cateodata din cauza aducerilor aminte, era fericit si se simtea implinit. Inca inainte sa termine primul semestru ii veni o oferta noua pentru un film. De data asta avea un rol principal, deci trebuia sa munceasca foarte mult. Cu fetele statea bine. Din cauza infatisarii lui placute si a politelii excesive, acestea roiau in jurul lui, creand cateodata mici scene si dispute hilare. Dar JunKi nu avea nici una apropiata, le simpatiza pe toate la fel

Doar ele isi arogau un zambet, sau un suras mai mult si din aceasta cauza se certau mereu. Baiatul zambea si mereu reusea sa le impace, dar pastra mereu cate o urma de melancolie pe fata lui frumosa, o urma de lacrima in ochii lui minunati. Shi Won il invidia, dar il si iubea. Nu stia de unde i se trage tristetea pe care o vedea ades pe fata lui JunKi, dar atunci si el se intrista la gandul ca nu-l poate ajuta cu nimic. Intr-o buna zi...
- JunKi, am o rugaminte spuse Shi Won, oprindu-l.
- Da. Zi. Ce s-a intamplat?, intreba curios JunKi.
- Ai putea vreodata sa-mi spui ce este in sufletul tau? As vrea sa cred ca sunt prietenul tau si sa incerc sa te ajut cu ceva, macar ca te ascult. De multe ori, faptul ca te confesezi cuiva, conteaza mult de tot si mai ales iti usureaza sufletul. Ce zici? Incercam?
- Stiu ca esti prietenul meu. Mereu am considerat asta, dar am ceva in suflet si mi-e teama ca ai sa razi de mine. Sincer nu as suporta, mai ales de la tine , spuse JunKi temator.
- Iti jur ca nu voi rade si ca voi incerca sa te inteleg, cu toate ca nu pricep ce poate fi asa de grav, raspunse intrigat Shi Won.
- M-am...m-am indragostit, spuse balbait JunKi.
- Ooo! Foarte bine. Si care este baiul? Spune-mi care fata este si rezolvam. Nu te vrea sau ce?
- A, nu, nici vorba de asa ceva, si ea ma iubeste, dar iubirea noastra este imposibila. Nu vom putea fi niciodata impreuna, raspunse JunKi cu ochii in pamant.
- Cum? Nu am mai auzit asa ceva. Adica tu o iubesti, ea te iubeste, dar nu puteti fi impreuna. Cum este posibil asa ceva? Nu pricep, nici mort, raspunse enervat Shi Won. Si ma rog cine este fericita? Ai atatea fete care roiesc in jurul tau ca nu stiu zau care este.
- Am sa-ti spun, dar...
- Dar?, intreba curios Shi Won. Te indoiesti de mine sau ce?
- Ai grija. Mi-ai spus ca nu razi, il atentiona din nou JunKi impungandu-l cu degetul aratator in piept. Daca vad cea mai mica urma de zambet sa stii ca nu mai vorbesc cu tine in veci, ai inteles?, il intreba serios JunKi.
- Ok, am inteles. Ce mister ciudat poate fi asta nu stiu. Hai toarna tot. Descarca-te. Dezvaluie-mi numele fericitei. M-ai facut si mai curios.
- Chae Rin, spuse JunKi oftand. Nepricepand despre ce este vorba, Shi Won se uita curios in jur.
- Unde e Chae Rin? A venit din nou? Iar ma urmareste?
- Off. Chae Rin este fata, raspunse cu greutate JunKi.
- Cuum??? Chae Rin?? Nu pot sa cred. Voi doi nu va suferiti. Ea te uraste, te vorbeste de rau mereu, te ignora...cum ea?, intreba stupefiat Shi Won. Si tu? Tu care mereu razi de ea si o sicanezi si o faci sa se enerveze?, intreba in continuare Shi Won.
- Da, ofta din greu JunKi. Da ea. Nu ma intreba, nu stiu cum s-a intamplat, sau de ce s-a intamplat, dar cert este ca o iubesc. Mai nou si ea am aflat ca ma iubeste, dar...
- Dar??? Ce??? Puteti fi fericiti, atunci?, spuse disperat Shi Won de fata fara vlaga a lui JunKi.
- Pai aici e baiul. Chae Rin s-a casatorit....
- Cum?? S-a casatorit?? De ce? si cu tine cum ramane? Nu ti-a spus? Te-a lasat sa suferi singur?
- A, nu. A venit si mi-a spus. Casatorie de convenienta. Isi ajuta tatal cu compania, maritandu-se cu fiul unui asociat. Mi-a destainuit ca ma iubeste, dar trebuie sa isi faca datoria de fica. Am inteles-o perfect. Sincer, daca eram in locul ei si eu as fi procedat la fel. Avem o datorie fata de parintii care ne-au dat viata si candva ea trebuie platita. Asta este povestea mea. Din cauza asta sunt cateodata trist, dar sunt si fericit ca...ca ma iubeste si ea. Eu...eu nu as fi putut sa o ajut acum. Am prea putina putere, prea putini bani, sunt prea tanar. Asa ca...Dar va veni o zi, cand toate acestea vor fi ale mele, atunci o voi cauta. Toata confesiunea lui JunKi il lasase pe Shi Won fara cuvinte. Ii venea sa rada, dar si sa planga in acelasi timp. Se bucura, dar se si intrista pentru prietenul lui. S-a mirat nespus cand i-a spus ca este vorba de Chae Rin. In nici o clipa nu s-a gandit la ei doi asa. Nu i-a vazut apropiati niciodata si acum asa deodata? Ce imprevizibila este si viata asta.
- Off. Acum ca m-am eliberat ma simt mult mai bine. Iti multumesc prietene. Acum pot trece cum se spune la nivelul urmator, next level. Ma simt improspatat, ii spuse toate astea si il imbratisa. Acum trebuie sa plec. Am o multime de lucruri de facut. Pe maine, spuse si pleca in fuga dupa un autobuz care oprise in statie. In urma lui Shi Won gandi: Daca ai sti cate nopti am plans din cauza ta, ca te iubeam ca un nebun. Daca ai sti cat am suferit, ca nu mi-ai acceptat niciodata dragostea...Acum cand mi-ai facut aceasta destainuire, sufar din nou. As vrea sa fi fericit. Tu vei ramane prima mea iubire, iar inima mea te va pastra viu in ea. Sper ca macar acum ti-ai gasit linistea, de care ai mare nevoie. Capul sus prietene. Viata este frumoasa si merita traita cu intensitate. Ofta si el la randul lui si pleca. Se intalnea cu Min Young.

Aceasta fata mereu ii aducea aminte de JunKi. O iubea doar pe ea? Mereu si-a pus intrebarea asta. Dar oricum nu mai conta. Isi dorea sa fie in preajma fetei asa cum isi dorea sa fie prieten cu JunKi. Exista o conexiune pe care nu dorea deloc sa o rupa. Isi gasise adevarata fericire langa Min Young. Pleca surazand si simtindu-se fericit si implinit. Totul va fi bine.
Ofertele care incepusera sa curga pentru JunKi il aglomerasera foarte mult si chiar nu mai stia cum sa se descurce cu ele. Nu voia sa renunte la nici una, dar nu avea timp sa le organizeze. Din aceasta cauza ii ceru parerea tatalui sau, care se grabi sa vina si sa-si ajute odorul. Acum ca tatal lui venise si il ajuta, era mai mult decat multumit. Putea sa se concentreze pe rolurile la care era solicitat. Munca multa nu-i lasa nici o clipa libera. Iar gandurile nu o mai luau razna asa de des. Putinul timp era pentru odihna si pentru vizitarea unor prieteni dragi. Ultimul an se termina cu multe impliniri si satisfactii, o noua cale i se deschidea in fata ochilor lui. Dar anii in care a fost fericit nu ii va uita niciodata. Frumosii ani ai adolescentei. Cei mai frumosi. Isi va aduce aminte mereu. Primul rol, prima dragoste, primul sarut, primii prieteni adevarati, toate au inceput atunci. Chiar si inceputul maturizarii tot atunci a inceput. Poarta pe care a facut primii pasi usor sovaitori, ii era acum larga deschisa si pe jos erau presarate petale de flori in semn de multumire si recunostiinta a talentului sau. De acum drumul era trasat , nu mai avea decat sa mearga tot inainte pe el.

END 

Power of love

- Papa Joon, cand o sa cresc mare, o sa ma casatoresc cu tine, spuse o fetita micuta si draguta, cu ochii ca doua margele. Ochii ii straluceau luminosi si razele soarelui se oglindeau in ei.
- Min Nae, asa o sa facem, dar pentru asta trebuie sa cresti, frumoasa si cuminte, dar si desteapta. Imi plac fetele destepte,ii raspunse razand Joon Gi. Azi ne vom juca copiii. Ce ziceti?
-Yeeee!!!se auzi ca raspuns o larma de neoprit. Multi copiii de toate varstele se apropiara in goana, dorind fiecare sa ajunga printre primii in preajma liderului lor de joaca. Cand Joon Gi venea la ei, era ca o zi de sarbatoare, se stia ca acea zi era plina de surprize si ca toata lumea se va distra de minune. Nu faceau exceptie nici profesorii, care luau parte cot la cot cu copiii la distractie. Atunci toate regulile scolii erau incalcate cu buna stiinta de toata lumea, cu zambetul pe buze. Noua profesoara de desen statea calma, fara sa ia parte la nebunia din jur. Joon Gi o observa pentru ca facea nota discordanta cu cei din jur. Se apropie usor de ea, dar aceasta ramase la fel de linistita si nu schita nici macar un zambet cand Joon Gi se apropie de ea. Trecu de cateva ori prin fata ei, dar fara rezultat.Cei din jurul lui radeau de stradaniile fara succes. L-au lasat sa se prosteasca prin fata profesoarei, ceva timp si apoi fiindu-i mila directorului de el, il lua si il prezenta oficial profesoarei.
- Noua profesoara de arte, Sun Hee o prezenta directorul, iar el este actorul si prietenul nostru Lee Joon Gi.
- Incantata de cunostiinta, am auzit multe lucruri bune despre dumneavoastra, spuse Sun Hee si facu o plecaciune adanca.
- O ce formal mi se vorbeste, spuse suparat Joon Gi. Nu i-ati comunicat inca regula mea, directore?
- A da, Sun Hee, Joon Gi nu doreste sa i se vorbeasca formal atunci cand este la noi in vizita. Toata lumea il considera prieten, frate, viitor sot, rade. Toate fetele din scoala sunt innebunite dupa el, de la cea mai mica, pana la profesoarele cele mai in varsta. Asta ti se va intampla si tie curand, o batu protector pe umar, incercand un suras timid in coltul gurii.
- Bine, raspunse Sun Hee. O sa incerc, Min Nae, te rog sa ma ajuti sa merg inauntru, am cam inghetat aici. Cuminte fetita cu ochii ca doua margele isi strecura manuta calda in palma rece a profesoarei si o trase usor spre intrarea in scola, ghidand-o pe Sun Hee spre clasa. La toata scena Joon Gi asista plin de uimire si fara putinta de a face vreo miscare. Se intorse incet catre directorul, care ii urmarea fiecare miscare.
- Ce a fost asta? intreba intr-un tarziu cand reusi sa articuleze cuvinte. Ce este in neregula cu ea? De ce este asa de rece? Si de ce are nevoie de ajutor? Si de ce...
- Stop. O intrebare pe rand. Nu pot raspunde la foc continuu. E fica prea iubita a administratorului si fondatorului scolii. Nu este rece, ci oarba. In urma unui accident a ramas fara vedere. Operatia este exclusa deocamdata asa ca incearca sa traiasca ca un om normal. Am angajat-o de proba. Are multa vointa si sper din tot sufletul sa reuseasca sa mearga mai departe. S-a atasat usor de copiii, care apropo o iubesc la nebunie ( e frumoasa nu?), si are un suflet cald, plin de compasiune. Nu vorbeste niciodata despre accident sau boala ei. Asa ca si tu sa ai mare grija. In fata ei sa fi mereu vesel si plin de viata cum esti tu mereu. Uraste sa fie compatimita, sau sa simta ca cuiva ii este mila de ea. Inainte de accident a avut un prieten. Trebuiau sa se casatoreasca, dar el nu a mai suportat tensiunea. A zis ca nu poate trai in lume cu o oarba, asa ca s-au despartit fara prea multe cuvinte. E adevarat ca el lucreaza in lumea modei si casatoria cu o oarba i-ar fi stricat imaginea, asa ca...a ales calea cea mai usoara. Sun Hee chiar l-a iubit si a fost total nefericita cand s-au despartit. Acum insa si-a revenit. A trecut ceva vreme de atunci. Copiii o cunosc din-naintea accidentului si o iubesc la fel de mult ca si pe tine. Are un suflet mare, ii iubeste si ea pe copiii, iar pe Min Nae o adora pur si simplu.
- Ooo, atunci avem o competitie aici, reusi sa spuna si Joon Gi intr-un final. Suntem in competitie pentru inima lui Min Nae.

- Ce inseamna asta? intreba directorul curios.
- Pai tocmai ce am primit o declaratie de la Min Nae, a zis ca vrea sa se marite cu mine cand va fi mare, rase cu toata gura Joon Gi.
- Aaa, asta e? spuse razand si directorul. Deci lista e deschisa. Si cu mine a facut la fel. Asa ca nu ma mira. Fetita asta este plina de iubire. Are o inima mare.
- Si totusi, Sun Hee ma intriga spuse mai mult in barba JG.
- Ai zis ceva? intreba directorul.
- Am vorbit mai mult singur, raspunse fastacit JG. Cand am inceput sa vorbesc singur? se mira si el, mai ales cu voce tare. Sunt cu capul? Ce am? Sunt chiar asa de socat? M-a cam pus pe ganduri fata asta. Privirea ei senina, m-a lasat fara aer. In ochii ei am vazut adancul marii. Calmul cerului senin. Wow!!! Ce-i cu mine? Ce-i cu comparatiile astea? Doar am mai vazut fete pana acum. Nu este prima pe care o vad, dar....Pana aflu ceva despre ea, am ramas socat ca nu a reactionat deloc la glumele si strambaturile mele. Hmm! Vom vedea. Ziua continua fara prea multe incidente. Toti se distrara si mult timp dupa plecarea lui JG, inca mai vorbeau despre distractia din ziua respectiva. Inainte sa plece, JG a fost obligat sa promita o noua vizita cat de curand. Ajuns acasa, facu un dus si apoi cu prosopul pe umeri iesi si se duse la frigider de unde lua o sticla cu apa, din care bau cu nesat. Apoi gandul ii aluneca la acei ochi parca tristi, dar limpezi. O umbra parca voia sa-i intunece, dar seninatatea cu care privea fata, inainte, o destrama. Acum statea si se gandea la figura ei. Isi dadu seama ca nu stia cum arata. Fusese prins in mrejele ochilor ei calzi si umezi ca de caprioara. Nelinistit se foi de colo, colo. Decise intr-un tarziu sa se culce, dar ca un facut somnul nu voia sa vina. Se lasa noaptea si in mijlocul intunericului, glasul ceasului din living: tic, tac, tic....era tot mai clar. Bataile regulate se confundara usor cu bataile inimii lui. Dar cu cat gandurile ii fugeau la Sun Hee, inima lui incepu un galop neinteles. Adormii cu ea in gand, sperand sa o poata vedea curand.
- Hei, somnorosule, iar te-au fugarit copiii aia?intreba curios Su Jin prietenul si managerul lui de o viata. Hai trezeste-te. Azi suntem ocupati. Avem multa treaba de facut.
- Hmm, se intinse si mormai incet, plin de placerea pe care i-o ofereau razele soarelui care au patruns in casa, atunci cand Su Jin a tras draperiile.
- Cumm? Esti gol? Cum ai dormit asa? intreba razand Su Jin.
- Omo! Am uitat. Scuze. Nu stiu ce am facut aseara. Am fost, prea obosit sau.. Habar nu am. Dar am dormit bine pana la final.
- Cum adica pana la final? intreba curios Su Jin.
- Ei, sti de ce a murit pisica? De curiozitate. Ha, ha, ha. Ai grija sa nu ti se intample la fel.
- Esti prea vesel pentru unul care a dormit doar 2-3 ore, nu crezi?
- Da, nu stiu ce am. Sunt plin de energie. Imi vine sa topai...Chiar, ce este cu mine? intreba si el serios afectat.
- Daca nu te-as cunoaste, as zice ca esti indragostit, spuse razand Su Jin.
- Chiar? Asa crezi? Ce o fi cu mine?...Habar nu am . Hai acum zi ce avem de facut azi? intreba relaxat, dupa ce se spala pe fata si dinti. A, chiar. Trebuie sa mancam nu?
- Lasa mancarea, ca nu avem timp de ea acum. Poate mai incolo. Si il puse la curent cu toate activitatile pe care le avea de facut azi.
- Cam multe nu crezi? zise cercetand o lista lunga cat o zi de post. Nu putem sa mai amanam din ele? Macar cateva. Am nevoie si de cateva ore, doar pentru mine. Ei ce zici? Esti de acord?
- Cum? Asta este lista prescurtata. Am taiat la greu din ea. Nu se mai poate face nimic. Astea sunt obligatorii raspunse cu ochii in flacari Su Jin. Te rog nu-mi strica iar ziua. O data pe saptamana ajunge. Ieri ai avut timp destul pentru tine, nu crezi? O zi, nu cateva ore. Si acum tu ce faci? Vii si spui ca ai nevoie de spatiu pentru tine? Ei nu ca asta le intrece pe toate spuse spumegand de furie. O sa-mi dau demisia. Nu ma mai inteleg cu tine.
- Ei hai nu mai fi si tu asa. Doar ma cunosti. Sti prea bine ca vei face asa cum doresc, doar de aia esti cu mine.
- Off. Nu inteleg cum pana la urma cedez in fata ta. Asa, a fost mereu, chiar si cand am fost copiii. Mereu reuseai sa ma faci sa fac cum vrei tu. Parca as fi fost hipnotizat. Ai o putere mult prea mare asupra mea, si asta nu este bine de loc isi spuse doar pentru el Su Jin.
- Hai grabeste-te, ca avem multa treaba, striga razand JG, cu geaca pe umar si cu cheile de la masina in mana. Daca nu te grabesti, te las pe jos.
- Stai, alerga intr-un suflet Su Jin. De ce oare nu m-am invatat? Asa faci mereu. Cand o sa ma invat minte nu stiu. Atent la drum, si in linistea care s-a lasat intre cei doi, un gand isi facu loc si il gasi pe JG total nepregatit si el ofta din tot sufletul.
- Ce-i? il intreba Su Jin parca trezit din vis. De regula nu vorbeau nimic atunci cand conducea JG. Nu ii placea. Asta era motivul pe care il spusese de mult, asa ca mereu pastra tacerea cand acesta conducea. JG se uita urat la el si atunci Su Jin isi inghiti urmatoarele vorbe care stateau sa ii iasa din gura. Pentru el ca manager era greu sa-si tina gura inchisa. Avea mereu ceva de spus, de comentat, de comunicat. Ultimile stiri, ultimile retusuri, ultimile schimbari de moment, toate trebuiau comunicate. Timpul pe care il petrecea cu JG era insuficient. Atunci cand facea el pe soferul, era cel mai fericit. Atunci avea controlul, dar asta se intampla atat de rar. Se uita cu atentie la chipul incordat al lui JG si nu isi explica schimbarea lui brusca. De la vesel, acum era posomorat si ingandurat. JG isi aprinse o tigara si ii respira cu nesat fumul, lasandu-l apoi sa iasa incet, incet, invaluindu-l.

Su Jin stia din experienta ca ceva nu era cum trebuie, JG fuma doar cand nu avea rezolvarea problemei care il preocupa. Credea ca fumul care il invaluia ii aducea si multe idei pentru a rezolva ceea ce il framanta. Su Jin risca din nou o intrebare, dar se cai imediat ce JG se uita spre el cu niste ochi goi, parca lipsiti de viata. Asta era semnul ca trebuia sa ia controlul.
- Opreste masina, striga Su Jin. Vrei sa ne omori pe amandoi? Da-te jos. Coboara cand iti spun, aproape ca urla la JG.
- Omo! M-ai speriat, spuse si opri brusc masina. Se dadu jos si astepta cuminte explicatiile lui Su Jin. Se stia vinovat si din aceasta cauza nu comenta absolut de loc. Su Jin se dadu jos din masina si se aseza pe capota masinii respirand greu.
- Ce naiba e in capul tau? Hmm? Chiar nu esti constient ca poti face accident cand te comporti asa? spuse plin de nervi Su Jin. Ce-i cu tine? Ce necaz ai de ai atitudinea asta? Mai devreme erai de o veselie iesita din comun, ca apoi toate ploile sa vina pe capul tau. Revino-ti. De mult nu s-a mai intamplat asa ceva. Da-mi cheile, conduc eu.Oricum pana acum ne-am invartit in cerc. Nici macar nu stii unde trebuie sa ajungem. Hai misca-te mai repede, deja suntem in intarziere mult de tot. Tu crezi ca toata lumea e dispusa sa te astepte mult timp? Fara o vorba JG se urca in masina si pastra aceeasi tacere chinuitoare. Su Jin nu indrazni sa-l tulbure si-l lasa in apele lui. Pana la destinatie, fata lui JG isi recapata seninatatea si se uita in jur ca si cum nimic nu s-a intamplat. Ziua a fost intr-adevar plina si JG nu a avut de loc timp sa se gandeasca la ale lui. Oare ce il framanta de fapt? Nici el nu stia. Simtea doar o tristete imensa care punea stapanire pe el, ori de cate ori ii revenea in minte perechea umeda de ochi pe care o vazuse ieri. Se trezea facand comparatie cu ochii celor care il inconjurau si mereu le dadea castig de cauza celor de ieri, usor tristi, usor uimiti, dar calzi. Nu mai fusese de mult asa de facinat de ceva. Stia instinctiv ca o va revedea. O va cauta si o va revedea. Si totusi...e oarba! Trezeste-te. Crezi ca poti face ceva in privinta asta? Poti doar sa-i provoci durere. Durere pe care incerca cu greu sa o uite. A fost umilita destul, nu crezi ca are nevoie acum de liniste? Tu nu poti sa-i alini durerea. Ce-ti pasa la urma urmei? Vezi-ti de viata ta, ai si tu destule probleme. Gandurile astea ii umpleau capul si il ameteau, simtea nevoia de liniste. Dorea sa plece acasa sa doarma. Ziua se termina si ajunse intr-un tarziu acasa, singur. Casa parca era goala, ecoul pasilor lui ii rasuna in minte. Orice zgomot se amplifica de mii de ori si rasuna in casa, astazi neprimitoare. Ofta din adancul sufletului si se intinse pe canapea. Nu simtea nevoia sa dea drumul la tv. Voia sa stea in linistea care il inconjura. Oare Sun Hee ce face acum?se surprinse gandindu-se. Omo! Iar? Frate ce-i cu mine? In zilele ce urmara, programul lui JG nu ii dadu voie sa respire macar. In fiecare zi spera sa poata sa se repeada macar pentru putin timp la scoala unde copiii il asteptau mereu cu drag. Oricat de suparat, obosit sau nervos ar fi copiii i-au alungat mereu supararile. Era ca o gura de aer proaspat si mereu se bucura cand se juca cu copiii. Simtea iubirea lor neconditionata si se bucura la maxim de ea. Acum avea un motiv in plus. Era el insusi intrigat de situatia creata. Nu intelegea nici el ceea ce se intampla cu el. Voia o explicatie si de aceea dorea sa se rezolve problema cat mai repede. Trebuia sa dea piept cu realitatea si sa decida urmatoarea miscare din viata lui.
- Papa Joon! striga Min Nae, ai venit? Am crezut ca ai uitat-o pe micuta Min Nae, spuse un pic botoasa.
- A, cum puteam sa uit? Doar ai promis ca te casatoresti cu mine nu? Trebuie sa am grija de viitoarea mea mireasa nu? Daca se indragosteste de altcineva? Daca mi-o rapeste cineva? Trebuie sa fiu atent nu?
- Ei papa Joon, nu mai rade. Daca se intampla ceva o sa-ti spun. Stii ca imi place de Min Ho? E baiatul acela timid de acolo. Toata ziua nu face altceva decat, ma urmareste cu privirea si face flori din hartie. M-am dus la el sa vorbesc cu el si ce crezi? A fugit. Era rosu in obraji si a fugit mancand pamantul. Nici numele nu am reusit sa-l aflu decat de la alti copiii. Dar dupa cine te uiti papa Joon?
- A, nu, ma uitam dupa domnul director. Azi nu este? intreba absent JG.
- Nu. Azi este la control cu dra profesoara. Tatal profesoarei este prieten bun cu dl director si asa ca...
- As fi vrut sa o vad azi, spuse mai mult pentru el JG.
- Oricum trebuie sa apara. Sunt plecati de multa vreme. Ceilalti copiii deja il inconjurasera si joaca incepu. Se distrara copios, iar timpul isi pierdu notiunea. Aproape ca uitase JG de nelinistea care il framantase atatea zile. Se distra cu copiii acestia avizi de dragoste. Facea pe mascariciul distrand copiii, canta si dansa cot la cot cu ei.
- Domnisoara profesoara, ati venit? sarira toti copii in intampinarea lui Sun Hee. Ea era fericita. Ii iubea pe acesti copii care ii intorceau dragostea ce le-o purta. Trasa de ambele maini, ajunse aproape de JG care o privea fascinat.
- Pap Joon, hai sa ne jucam si cu dra profesoara. O ajutam noi, strigara copiii.
- Omo, normal, dar trebuie sa aveti mare grija de dra profesoara. Toti copii se luara de maini si incepura sa alerge fericiti, sa topaie, sa danseze, sa cante. Veselia era in toi. Nu stiu cum se facu, dar JG ajunse langa Sun Hee. O lua de mana, si se simti electrocutat. Se muie tot. Sun Hee nu isi trase imediat mana, dar nici nu zabovi prea mult in palma lui. Incet, isi retrase mana si si-o stranse pumn peste piept. De la atata zbantuiala fata ei se inrosise si respiratia o avea agitata. Min Nae se duse langa dra profesoara si o cuprinse de mijloc cu manutele acelea mici. Un tablou emotionant. Fara sa vrea JG simti ca ochii ii lacrimeaza.

Sterse pe furis lacrimile care se pregateau sa o ia la vale pe obraji. Se retase incet spre marginea nebuniei care il inconjura. Incercarea lui ramase pe moment neobservata, dar asta nu dura mult. Copiii il inconjurara si il trasera in mijlocul lor din nou. Distractia dura pana seara tarziu. In acest timp privirile lui JG o urmarira peste tot pe Sun Hee. Fata radea fericita, alaturi de copiii care se distrau. Cu toate astea, nu se mai intampla sa fie foarte apropiati din nou. JG nu putea uita atingerea mainii fetei. Isi lua la revedere de la toti si se pregati sa plece. Parca nu ar mai fi plecat de acolo. Sun Hee disparuse de ceva vreme si JG intarzia cu speranta ca poate o sa o mai vada o data. Speranta desarta. Pleca si el abatut spre casa, unde se culca imediat fara sa-si faca dusul de rigoare. Un somn adanc fara vise. Dimineata se trezi cu o intrebare care nu ii dadea pace. Oare ce asteptari avea? Ce putea face? Intai de toate va cauta sa afle cum s-a intamplat accidentul. Da, asa va face. Totul pe rand. Va vedea in timp ce va iesi de aici. Cred ca imi este mila de ea. Da..asta este. Ceea ce simt este compatimire, mila, compasiune. Am sa incerc sa o ajut. Poate nu este totul pierdut. Da. Am sa fac totul. Atunci ma voi linisti. Imi voi recapata linistea sufleteasca. Ii telefona lui Su Jin si ii spuse ca are nevoie de 2-3 zile libere.
- Cand ma intorc am sa-ti spun totul spuse repede JG si inchise telefonul.
- JG, JG striga in receptorul deja mut, Su. Jin. Oare ce mai coace acum? Trebuie sa imi caut alta slujba. O sa ma omoare cu zile. Nu mai suport. Cum ma voi descurca cu tot programul lui pe 3 zile? Ce incearca sa faca? Off, am de dat 1000 de telefoane, offf Cerule. JG pleca sa se intalneasca cu directorul scolii, dupa ce ii dadu intai un telefon si aranja intalnirea. Undeva in centru, se intalnira la o cafea si....
- Buna directore, spuse bine dispus JG. Vreau sa aflu ceva de la tine.
- Buna JG. Ok sa vorbim. Despre ce? Ce doresti sa afli? intreba directorul un pic curios.
- Aaaaa, nu stiu cum sa incep. De cand am vazut-o pe Sun Hee, dra profesoara, am ramas profund impresionat de situatia in care se afla. Spune-mi cum s-a ajuns aici si de ce. Ce au spus doctorii. As vrea sa o ajut.
- Pai sa o iau cu inceputul nu? Acum 3 ani. Totul a inceput acum 3 ani. Accidentul nu a fost din cauza ei. Un betiv i-a taiat calea, a franat, a incercat sa-l evite. S-a rasturnat cu masina de 3 ori si apoi s-a lovit la cap. I-a fost afectat nervul optic si de atunci este asa. A trecut printr-o experienta traumatica si a facut terapie psihiatrica sa iasa din socul care o marcase. A incercat sa se sinucida. Un profesor de desen, fara vedere. Iti imaginezi? Noroc ca menajera s-a intors la timp, uitase ceva si asa a gasit-o, intinsa pe jos dupa ce luase un pumn de pastile. Dupa ce au reabilitat-o, nu mai voia sa manance, nu mai voia sa faca nimic. Era intr-o stare vegetativa impusa. Au hranit-o impotriva dorintei ei, au pus-o sa faca miscare, i-au dat lectii cum sa se descurce oarba fiind. Doctorii sunt increzatori. Au zis ca sperante exista, dar...De cate ori a fost la control, mereu au spus "Nu e momentul acum, poate mai incolo. Sa mai asteptam un pic" Asta se intampla de 2 ani. Deja ne-am plictisit.
- Omo. Asa de multe informatii intr-un timp atat de scurt. Wow. M-ai zapacit. Prea multe informatii, ma repet. Sunt impresionat. Sunt fara cuvinte. Lasa-ma incet sa procesez informatia.
- Te-ai schimbat la fata. Ti-e bine? intreba directorul.
- Cred ca acum am nevoie de o bautura. M-a bulversat ceea ce mi-ai spus. Si care ar fi solutia salvatoare?
- Acum daca stau sa ma gandesc si eu as bea ceva. Mereu subiectul asta ma doare. As vrea sa o ajut. E un copil atat de bun. Merita sa fie si ea fericita. In general ar fi cazul sa se faca operatia. Nu stiu de ce o amana mereu. Ar trebui sa consultam si alta opinie. Ma gandeam la un medic renumit din State. Dar...
- Dar? Ce? Ce o impiedica sa mearga in State sa consulte un alt medic? intreba furios JG.
- Pai tatal ei. Nu ti-am spus tot. Tatal ei a ramas paralizat in acelasi accident. Mereu se invinovateste ca si-a facut tatal o leguma. Iar singura nu se poate duce in State nu?Eu nu pot. Am si eu obligatiile mele, atat familiale cat si cele profesionale. Nu pot sa merg. Mai ales ca trebuie sa am grija si de prietenul meu (tatal ei adica). Daca prietenul ei nu ar vi renuntat asa de usor, poate ca pana acum operatia era facuta si recuperarea era aproape gata. Am citit o gramada de articole. O noua metoda se foloseste in State, dar e cam de lunga durata. Ar trebui sa stea 3 luni acolo. Dar sperante de as reveni sunt mult mai multe. Noua operatie este ceva inovator si este si foarte costisitoare. Chiar daca ar avea cine sa plece, nu ar face fata cheltuielilor operatiei.
- Cum? Tot banii sunt cauza principala pana la capat? intreba nervos si batu cu pumnul in masa. Cei din jur se uitara suspiciosi la cei doi meseni care pareau totusi destul de calmi. O scuze, dar nedreptatea ma omoara. Am sa incerc sa o ajut eu. Trebuie sa dau cateva telefoane si apoi mai vorbim.
- Dar nu crezi ca ar trebui sa vorbesti intai cu Sun Hee? intreba in soapta directorul, neindraznind sa-l tulbure mai mult decat era deja.
- Da sigur ca da. Normal, doar nu o sa o iau pe sus sa o ajut nu? intreba precipitat JG. Nu bause nimic, dar era atat de ametit. Vorbea fara rost, repede, transpira, era agitat. Nu intelegea ce-i cu el. Oare am emotii? De teama unui refuz? Eu? Poate ca in subconstientul lui nu isi dorise sa afle atatea, dar intrase in hora, si acum voia sa joace. Dar pentru asta am nevoie de ajutorul tau directore, si de tot suportul de care esti in stare. Trebuie sa ma ajuti sa fiu acceptat de ea. In momentul in care ma va accepta in preajma ei, abia atunci am sa-mi organizez programul. Nu pot renunta la 3 luni din viata mea si apoi sa fiu refuzat fara menajamente

- Stai linistit. O sa fiu liantul dintre voi doi. Atat, doar ca va trebui sa-i acorzi destula atentie. Ce zici? Esti dispus sa faci un mic efort? intreba directorul curios. JG se intoarse cu spatele ca directorul sa nu ii vada satisfactia care i se asternuse pe fata si zise:
- Da, am sa-mi fac timp. Tu in schimb ocupa-te cu ce ti-am zis. Se ridica de pe scaun si pleca precipitat. Fremata tot. Se bucura ca gasise un motiv de a se apropia de Sun Hee. Zilele treceau si JG nu primise inca nici un semn de la directorul scolii. Incepuse sa se teama. Daca se razgandise? Daca il citise si acum dadea inapoi? O saptamana trecu cat ai clipi si el....el nu primi nici un semn. Nu se putea concentra la ceea ce facea si din cauza asta hotara sa plece el la scoala sa afle ce se intampla. Tocmai se suise in masina, cand telefonul ii suna insistent.
- Alo? raspunse la telefon JG.
- Eu sunt. Hai sa ne intalnim tot acolo, sa bem o cafea, ai timp? intreba directorul
- Dda, dda se balbai JG. Tocmai plecam. Intr-un sfert de ora ajung. Sa ne intalnim, raspunse repede JG. Intra in cafenea si il gasi pe director insotit de Sun Hee. De emotie inima ii statu in loc.
- Ati ajuns, surase el cu timiditate. Se aseza repede pe scaun, caci genunchii ii faceau figuri. Buna, saluta si ii atinse usor mana lui Sun Hee.
- Buna, raspunse si ea, dar nu isi retrase mana la atingerea mainii lui catva timp, apoi incet isi facu de lucru cu ele intinzand mecanic fata de masa. Vazand atmosfera apasatoare din jurul mesei, directorul lua cuvantul si...
- Sa fac din nou prezentarile? JG, te rog sa vii mai aproape ca Sun Hee sa te poata cunoaste. JG isi trase scaunul cat mai aproape de Sun Hee. Rosie in obraji isi ridica mainile si incepu sa faca cunostinta cu fiecare trasatura a fetei lui. JG inchise ochii si se lasa in betia simturilor care ieseau din matca lor. Sun Hee ajunse la buzele lui, isi trecu repede mana peste ele, facandu-l pe JG aproape sa lesine. O dorinta puternica isi facu loc in sufletul lui. Ii venea sa o ia in brate, sa o stranga la piept. Sa-i sarute parul, obrajii, gura cu buze tremuratoare. Cu greu sa abtinu. Mana ei calatorea prin parul lui, rasfirandu-l usor, provocandu-i furnicaturi in tot corpul. Apoi Sun Hee cobora cu mainile pe umerii lui, si cobora usor spre mainile care acum transpirasera de emotie. Ii mangaie fiecare deget in parte, ii masura palma si in cele din urma....
- Incantata sa te cunosc. Stiu ca metoda mea este mai neobisnuita, dar...alta nu am. E singura dupa care pot judeca un om. Sper ca nu ti-am creat nici un disconfort spuse ea timida.
- Aaa, nu, bineanteles ca nu raspunse JG incurcat.
- Acum ca am facut prezentarile va las. Am treaba la scoala. E ceva urgent de rezolvat. Asa ca....scuzati-ma.
- Domnule, pleci si ma lasi singura? Eu cum ajung acasa? intreba speriata Sun Hee.
- Cum singura? Esti cu JG. Trebuie sa vorbiti, sa va cunoasteti. Trebuie sa va acomodati unul cu celalalt. Daca vrem sa facem ce am vorbit, trebuie intai sa vedem cum va intelegeti. Trebuie sa vedeti fiecare ce implica ceea ce vreti sa faceti. Oare veti putea sa aveti grija unul de celalalt? Nu este chiar asa usor, chiar daca Sun Hee se descurca cu orientarea, totusi nu trebuie luata usor problema asta. Va trebui sa locuiti impreuna ca sa... credeti ca va veti descurca? Pentru tine e in regula JG? Cred ca nu te asteptai la asa ceva nu? intreba directorul putin impacientat.
- Dda, nu ma asteptam la asa ceva, dar nimic nu este imposibil. Eu am dorit asta. Poate pe moment nu m-am gandit la toate implicatiile, dar chiar imi doresc asta. Daca ar fi usor, nimic nu ar mai fi la fel, nu? Dupa ce pleca directorul, cei doi au ramas tacuti ceva vreme. Deja linistea care se asternuse deveni suparatoare. JG era disperat, nu stia cu ce sa inceapa, iar fata asta nu il ajuta deloc.
- Hmm. Asculta, ce anume vrei sa stii despre mine? intreba curios JG. Ce anume te intereseaza? Nu de alta, dar sa nu vorbesc ca prostul despre tot si despre nimic.
- Aaaa, ar fi cate ceva...si gheata fiind sparta cei doi sporovaira multa vreme. Acum se simteau mai in largul lor, asa conversatia a decurs foarte bine. Dupa ce o conduse acasa JG statu mult timp si isi analiza sentimentele. Cu cat o cunosc mai bine, cu atat imi doresc sa o ajut. Dar de ce m-a infiorat atingerea ei? Era ceva normal pentru cineva care nu vede cu ochii, sa vada cu simtul tactil si atunci de ce? A fost ceva neasteptat. Si de ce mi-am dorit sa o sarut? Ei la naiba cu gandurile astea. Ne-am gasit si pasiuni comune, cred ca o sa comunicam din ce in ce mai bine. Nici nu stiu cand a trecut vremea. Are o fire deschisa, calda, receptiva la frumos. Hai gata. Ar fi cazul sa ma culc nu? Oricum ne-am dat intalnire si in zilele urmatoare. Sper ca pana la urma sa fie de acord. Nu stiu daca directorul i-a spus tot ce vom avea de facut. Dupa parerea mea, nici pe sfert. O sa-l sun pe director. Trebuie sa stiu ce anume i-a spus, cum a convins-o sa iasa la o intalnire cu mine. Dar atingerea mainii ei, m-a scos din ale mele. Mi-a tulburat sufletul. Trecura iar cateva zile, in care isi vazu de ale lui. Programul lui era destul de incarcat, dar printre picaturi o suna pe Sun Hee sa ii auda glasul. Intalnirea pe care o planificasera se tot amana, ba din cauza lui, ba din cauza ei. Avea si ea programul ei, daca nu era la scoala, era la cursurile de orientare, asa ca viata ei era destul de plina si fara el.
- Azi esti libera? o suna intr-o zi pe neasteptate JG.
- Ddde cce? se balbai fata.
- Pai nu crezi ca ar fi cazul sa ne vedem, spuse JG si imediat ii paru rau de ceea ce a spus. Adica sa ne intalnim, incerca disperat sa o dreaga.
- Sincera sa fiu, nu am nimic in program, spuse ezitand Sun Hee, dupa o lunga pauza.
- Atunci vin sa te iau. Ok? Esti la scoala? Nu? intreba repede JG.
- A nu, nu. Azi nu am fost la scoala. Am avut liber spuse fata incet.
- Pai si de ce nu m-ai sunat? intreba JG un pic nervos. Sti ca eu nu iti cunosc programul.
- Nu am facut niciodata primul pas. Nu stiu cum trebuie sa procedez asa ca , stau si astept. Nu este mai bine asa? De ce sa fortez pe cineva sa faca ceea ce nu vrea?
- Intre noi nu trebuie sa existe asa ceva. Suntem prieteni, asa ca nu trebuie pusa problema asa, acum se enervase de a binelea. Respira adanc incercand sa se calmeze. Vorbi apoi mai calm. Te rog sa nu mai faci asa ceva niciodata. Cand ai ceva de spus te rog sa ma suni. Raspund cand pot. Cand nu, nu. E bine asa?
- Ok. E bine cum spui tu.

Seara se anunta minunata. Cu pretextul ca o ajuta, JG ii strangea mainile, i le mangaia, usoare atingeri pe fata, pe par. O privea lacom. Se simtea bine in prezenta fetei. Aceasta era un partener admirabil de conversatie, stia o gramada de lucruri. Era foarte citita, putea spune ca simtul umorului nu si-l pierduse de loc. Daca nu se gandea ca este oarba, totul era ok. JG isi pierduse siguranta de sine in preajma ei. Tot timpul era plin de emotii pe care nu si le putea explica. Mereu spunea ca este din cauza compatimirii. Timpul petrecut cu Sun Hee se scurgea tare repede. Dupa mai mult timp, JG hotara ca este timpul sa abordeze problema. Ocazia se ivi cand nici nu credea si...
- Papa Joon, se auzi strigat de micuta Min Nae, atunci cand o conduse pe Sun Hee la scoala, dupa ce luasera masa impreuna. JG se intoarse curios sa afle despre ce este vorba.
- Ce-i, draga mea viitoare sotie? spuse razand JG. Cu o fata foarte serioasa, micuta Min Nae se apropie de JG si il lua de mana, tragandu-l pe o bancuta din curtea scolii. Ii mangaie mana si vorbi ca un adult.
- Papa Joon, sa nu te superi, dar....pana cresc eu mare, tu o sa fii deja batran, asa ca nu te mai pot lua de sot. O sa-l astept in schimb pe Oppa Min Ho. Este cu un an mai mare, asa ca sunt mai multe sanse sa se insoare cu mine, nu crezi? Luat prin surprindere JG casca gura de uimire.
- Draga mea, ma parasesti deja? spuse serios JG. Nu pot sa cred. O sa fiu batran? Omo, m-ai omorat. Dar sper din tot sufletul ca Min Ho sa fie bun cu tine, si sa-ti fie un sot bun. E bine asa? intreba JG cu un zambet in coltul gurii.
- Nu esti suparat, nu? Ti-am spus ca daca ma razgandesc te anunt, nu-i asa? intreba serioasa Min Nae.
- Nu draga mea. Atunci pot sa ma imprietenesc cu dra profesoara? intreba spasit JG.
- Da, da, da, batu din palme micuta Min Nae. E minunat asa. Ce bine. A...am plecat. Min Ho ma asteapta acolo, si arata cu degetul o mogaldeata sprijinita de peretele scolii. JG se ridica incet si privi nostalgic in urma ei si pentru o clipa o invidie. Ii invidia puritatea si sinceritatea. Se hotara subit sa vorbeasca cu Sun Hee.
- Sun Hee, nu crezi ca ar fi timpul sa mergem sa facem un control in State? intreba fara nici o introducere JG cand o intalni. Nu crezi ca este timpul sa ai incredere in mine? Te rog. Daca nu pentru tine macar fa-o pentru cei dragi tie. Da? Spune da. Hai nu te mai gandi. Trebuie sa cerem o a doua parere. Poate se poate face ceva pentru situatia ta. Da? Zi da. Nu ma misc de aici pana cand nu zici da. Ai inteles? Luata prin surprindere, nu avu curajul sa-l refuze si dupa ceva timp ceda si accepta sa mearga impreuna in State.
- Ohh, bine atunci, ma voi ocupa de tot. Tu doar asteapta, da? Sa nu te razgandesti. Nu ai voie sa dai inapoi. Ai inteles? Ii lua mana si i-o duse la buze, depunand pe ea un sarut timid, apoi pleca in graba, privind inapoi mereu cu gandul ca poate Sun Hee s-a razgandit si ca ii face semne cu mana. Plin de emotii si tremurand de nerabdare, JG facu demersurile necesare. Isi gasi cateva contracte in State ( asa ca sa nu stea degeaba), Su Jin fu cat se poate de calm si aranja totul pentru JG si plecarea lui in State. Ii gasi o locuinta acolo, unde va putea locui cu Sun Hee. Suna si programa controlul fetei la cel mai bun doctor din State si in sfarsit facu tot posibilul ca JG sa fie multumit. Asa isi ajuta si el prietenul. Apoi intr-un iures infernal, totul se petrecu cu repeziciune. Nici nu avu timp Sun Hee sa se gandeasca prea mult, ca se si vazu in fata faptului implinit. Ziua imbarcarii in avion se apropia cu repeziciune, iar JG nu o slabea deloc pe Sun Hee. Mereu era in preajma ei, ajutand-o. Incepuse sa se intrebe. "Oare ce il face pe acest barbat sa o ajute? Sigur doar, ca simte mila si atat". Nu dorea sa se gandeasca prea departe, de teama unor viitoare rani. Nu voia sa mai sufere si de boala iubirii. Odata era suficient pentru ea. Isi jurase sa nu mai iubeasca niciodata. Oricum era oarba. Cine s-ar fi legat sufleteste de o femeie oarba, daca cel care a iubit-o, nu a putut sa-i stea alaturi, darmite unul strain care nici macar nu o cunostea prea bine. " Ei dar la naiba cu gandurile astea. Ma bucur ca s-a ivit ocazia de a merge in State" JG o lua incet de mana si i-o stranse usor, apoi o conduse spre intrarea catre avion.
- Te rog sa imi spui ce vezi acum, da? se ruga Sun Hee de JG. Mereu ii cerea sa-i descrie locurile, oamenii pe care ii intalneau. Era avida de a-i vedea cu ochii mintii. Mereu se pierdea in visare incercand sa-si imagineze ceea ce i se spunea. Era cea mai mare incantare a ei, iar JG ii povestea mereu plin de rabdare ceea ce vedea in jur. Chiar si atunci cand o furnica urca grabita pe un fir de iarba, chiar si atunci cand un fluture nastrusnic i se aseza in poala sperand la o mangaiere de la o fata frumoasa. Dar mai ales, cand JG ii spunea ca este frumoasa, ca s-a pieptanat frumos, ca si-a ales haine frumoase. Daduse peste un suflet dornic de frumos. JG era genul asta de om. Iubea frumusetea in toata splendoarea ei. Isi gasise linistea, pacea sufleteasca langa Sun Hee. Nu stia nici el, de ce simtea atat de liber si de usor in fata lui Sun Hee. Alaturi de ea nu juca niciodata vreun rol. Nu-si modifica expresia fetei si mereu spunea ce gandea. Iubea sunetul rasului lui Sun Hee. Ii placea sa o faca sa rada, atunci o simtea fericita. Atunci uita ca fata nu il poate vedea. Din cand in cand, mainile ei ii cautau fata, parca dornica sa-i memoreze fiecare trasatura. Si atunci mii de socuri electrice ii treceau prin tot corpul, facandu-l sa tremure. Ajunsi in State reusira sa-si gaseasca locuinta si sa se faca comozi.
- Ti-e foame? o intreba JG indatoritor.
- A putin. Acum nu, dar in scurt timp, dupa ce ma voi obisnui cu casa, am sa-ti gatesc eu, spuse mandra Sun Hee.
- Eii, abia astept. Sper ca nu o sa pui si vreun deget acolo nu? o tachina razand singur de gluma pe care tocmai a facut-o. Sun Hee se inrosi de indignare.
- Asa parere proasta ai? intreba suparata Sun Hee.
- Ei, hai, nu am vrut sa te supar. Sigur voi manca cu placere, orice vei face. Am sa astept sa-mi gatesti spuse un pic mai potolit JG.

Se duse catre Sun Hee si o conduse spre balcon, unde o adiere usoara aducea un miros de mosc. Batea un vant caldut, care ii infoia hainele fetei, zburlindu-i usor pielea. JG se apropie incet de Sun Hee si ii cuprinse umerii lipind-o de pieptul lui. Apoi incepu sa-i sopteasca incetisor tot ceea ce vedea in noaptea care se asternuse incet peste oras. O multime de lumini multicolore incepura sa sclipeasca in noapte, un zumzet abia auzit si orasul se trezea pentru viata de noapte. O multime de reclame, te imbiau care mai de care, muzica in surdina auzita din strada, sonorul pasilor grabiti pe caldaram, sunau cu ecou pe strada acum mult mai pustie. Toate acestea JG i le povestea si ii descria fetei, care ii sorbea insetata cuvintele.
- O sa visez toate astea in aceasta noapte spuse ea fericita. Stii, multumesc ca macar o data in viata, tot ceea ce imi povestesti, eu le-am vazut cu proprii ochi, asa ca imi este mult mai usor sa-mi imaginez toate astea.
- Da, ai dreptate spuse si o stranse si mai tare. Iti este frig? Toata pielea ta este zgribulita. Vrei sa intram? Te duc in camera ta?intreba JG.
- A nu, imi este bine. Chiar mai vreau sa mai stau. Ma simt minunat asa spuse rosind ca o scolarita prinsa dupa ce i se furase un sarut. 
- As putea sta asa o vesnicie, ii scapa gandul cu voce tare lui JG.
- Ei nu vreau sa stau asa de mult. Doar putin. Mai spune-mi, ce vezi? Cum este luna, cerul stelele. Daca vezi o stea cazatoare sa-mi spui. Vreau sa-mi pun o dorinta, da? intreba Sun Hee.
- Da, am sa-ti spun. Pana si Sun Hee are dorinte, inseamna ca nu este totul pierdut. Acum hai sa facem o comanda sa mancam, ok? Mor de foame, si aici nu stiu, ce trebuie sa mancam. Pentru inceput vom manca pizza si vom bea Pepsi, ok? Apoi mai vedem. Puse deoparte pliantul de livrare de pizza si suna sa faca comanda. Dupa putin timp ajunse si pizza comandata si mancara cu pofta.
- Off, nu mai incape nimic spuse Sun Hee, batandu-se usor cu mana pe burta. Nu mai pot sa respir, spuse dand drumul cordonului din talie. Isi ridica picioarele pe canapea si se cuibarii intr-un colt, pregatindu-se sa atipeasca.
- Hei domnisoara. Nu ai voie sa faci asa ceva spuse un pic suparat JG.
- Gata nu mai fi si tu argatos, dar dupa ce mananc, mereu ma ia somnul spuse reprimandu-si un cascat. Telefonul suna insistent si apoi o voce necunoscuta, le ceru confirmarea vizitei la spital pentru control. Surasul celor doi pieri ca si cum nu ar fi existat niciodata. Realitatea le facu un dus rece, aducandu-i pe fiecare cu picioarele pe pamant. O data facuta confirmarea in mintea fiecaruia se strecura o teama. Oare voi avea sorti de izbanda, ma voi face vreo data bine? Oare se va face bine vreodata? Gandurile acestea le umpleau mintile facandu-i sa fie nesiguri si nelinistiti.
- Hai gata. La culcare spuse JG si o conduse pe Sun Hee in camera ei. Daca ai nevoie de ceva, suna-ma la telefon. Ti-am pus numarul de telefon la numarul 1, asa ca doar apesi si vorbim. Ok?
- Da am inteles. Se baga in pat si somnul veni repede pentru Sun Hee. In schimb JG nu adormi multa vreme. era surescitat. Era prima zi cand Sun Hee dormea in aceeasi casa cu el, aproape de el. Gandul ca era atat de aproape, il sufoca. Se duse tiptil la Sun Hee si deschise incet usa, contempland felul in care fata dormea. Ii venea sa se duca sa-i mangaie fata, sa-i indeparteze suvitele de par cazute pe fata, sa stea sa o priveasca fara sa se sature. Inchise incet usa si pleca si el la culcare. Somnul puse stapanire si pe el, chiar daca gandurile ii umpleau capul. Maine...maine e o zi importanta. Consultul la medic. Vom vedea...si adormi. Dimineata era senina, dar rece. Razele soarelui nu reuseau sa incalzeasca inca aerul. Sun Hee uita o clipa unde este si se intinse, bucurandu-se de o noua zi din viata ei. Ajunsese sa pretuiasca fiecare clipa traita. Trecand peste asa o tragedie, stia sa aprecieze darul pe care Dumnezeu i-l facuse din nou...viata ei. Apoi isi aminti unde este. Se spala, se imbraca si dadu sa iasa din camera, dar se opri. Lua telefonul si apasa tasta 1. Suna indelung si apoi o voce somnoroasa ii raspunse.
- Alo? raspunse JG cascand. Apoi dandu-si seama cine il suna sari drept in picioare. Sun Hee, s-a intamplat ceva? Ai nevoie de ceva? intreba ingrijorat.
- Hei somnororsule, cum poate cineva sa doarma atat de mult? spuse razand Sun Hee. E timpul sa mergem , nu crezi? 
- Omo, cat este ceasul? Nu a sunat? Stiu sigur ca am pus alarma, spuse speriat JG.
- Ohh, ce repede te sperii...Hai ca este timp suficient.
O, multumesc cerului. Am timp sa imi fac un dus, asa ca stai linistita. Poate ca avem timp sa si mancam, ce zici? intreba JG grabindu-se spre baie.
- Ooo, nu pot inghiti nimic. Am emotii spuse incet Sun Hee.
- Ce spui? intreba din dus JG. Nu te aud. 
- A nu, nimic important. JG iesi din dus doar cu prosopul pe el. Cand dadu cu ochii de Sun Hee, incerca sa se ascunda jenat.
- Nu mai fi prostut. Sti doar ca nu te pot vedea rase Sun Hee, bine dispusa. 
- A, asa e. Oricum imi cer scuze, asa sunt obisnuit. E prima data cand locuiesc cu cineva. Sper sa nu te simti inconfortabil, da? O sa incerc sa-mi reprim obisnuinta. Dupa ce mergem la doctor, trebuie sa mergem si la studiourile unde am eu de filmat, da? spuse stergandu-se de zor, cu ochii la Sun Hee, sa vada daca nu cumva l-a pacalit si il vede fara sa ii spuna. Tot stergandu-se prosopul din talie ii aluneca si-l lasa gol- golut.

Cu ochii tinta la Sun Hee, vazu ca aceasta nu a schitat nici cea mai mica grimaza. "E clar ca nu vede nimic. M-am dus cu capul. Daca vedea catu-si de putin nu aveam ce cauta aici", gandea JG alungand orice urma de suspiciune. Se imbraca la 4 ace si plecara spre doctorul care ii astepta. Dupa lungi examinari si teste fara numar, medicul inca nu se pronunta. Ii chema din nou in alta zi. Nu a vrut sa le spuna nimic. Ii lasa confuzi si nelinistiti. Peste doua zile vor veni din nou. Rezultatul multelor teste va fi gata peste doua zile.
- Spune-mi acum JG, cum arata medicul? Dupa timbrul vocii era destul de tanar. Era frumos? Ce culoare aveau ochii lui? Trebuie sa fie un tip pedant. Imi placea mirosul coloniei cu care isi daduse. Discreta, dar persistenta. Un parfum plin de tinerete, revigorant. Un om in varsta nu si-ar fi dat cu acest gen de colonie.
- Sa nu spui ca asa de putin iti trebuie ca sa te indragostesti de un barbat, spuse un pic gelos JG.
- Ei, daca era asa cum zici tu, atunci ar fi trebuit sa fiu indragostita pana peste cap de tine, spuse serioasa Sun Hee. Parfumul coloniei tale ma innebuneste pur si simplu. Imi face o deosebita placere. Ma invaluie si totodata parca ma protejeaza. Asa asociere am facut cu mirosul pe care il simt de la tine.
- Cum? Miros urat? se sperie JG care nu prinsese tot ca fata spusese pana atunci. Era prea cufundat in gandurile lui si nu auzise decat franturi din monologul fetei.
- Doamne. Tu nu auzi nimic din ce spun. De ce imi mai obosesc gura degeaba? intreba resemnata Sun Hee.
- Ba aud, dar nu chiar tot recunoscu JG rusinat.
- Hai ca avem si altele de facut azi, nu crezi? Locuri noi, oameni noi, toate le experimentara. In fiecare zi descopereau altceva, in fiecare zi traiau viata intens, la maxim. Se bucurau ca sunt impreuna.
- JG, de ce ai vrut sa ma ajuti? il intreba intr-una din zilele urmatoare. Trebuie sa ai un motiv.
- Hmm, sa ma gandesc, isi freca ganditor barbia. Nu stiu. Poate ca situatia ta a declansat in mine, dorinta de a face un bine in lumea asta. Am fost impresionat de tot ceea ce ti s-a intamplat si mai ales de tineretea ta. Mi s-a parut o soarta cruda, sa fi oarba, de asa de tanara. Inca nu ai cunoscut prea bine viata si apoi o perdea ti -a acoperit privirea. Asa am gandit. Esti multumita de raspuns?, intreba razand JG.
- Si eu care credeam ca te-ai indragostit de mine, raspunse Sun Hee abia abtinandu-se sa nu rada. Surprins JG se uita la fata care acum radea de a binelea. Oare a reusit sa-mi patrunda in suflet si sa citeasca ce nu am reusit nici eu? se intreba JG.
- Nu este timpul pierdut, nu? ii raspunse si JG lansand un ras cam rece.
- Ei ce prostii poti spune. Ce treaba ai cu mine? Tu ai viata ta. Nu o sa stai sa astepti o femeie nevazatoare spuse serioasa Sun Hee. Chiar daca nu va fi asa cum imi doresc la expertiza medicului, sa stam impreuna aceste 3 luni, bine? Uimit de dorinta aceasta a fetei, accepta imediat.
- Bineanteles. Daca tot suntem impreuna aici, sa ne distram, sa cunoastem lucruri noi si sa ne bucuram unul de altul, da?
- Da ai dreptate. Hai sa facem toate acestea. Trairile, emotiile, simturile cele noi ii apropiara mai mult pe cei doi. Medicul in sfarsit se pronunta. Era nevoie de un tratament de durata. Scapa fara operatie, dat tratamentul era destul de dureros. Era un tratament experimental care necesita acordul pacientului pentru utilizarea lui.
- Dle doctor, avem timp sa ne gandim? intreba JG. Ce alte obtiuni mai avem? Ce se poate intampla daca nu facem tratamentul? Vreau sa stiu toate detaliile. Vreau sa alegem varianta cea mai buna pentru noi.
- Da, am inteles. E o decizie destul de greu de luat, daca nu cunosti toate detaliile. In situatia in care se afla Sun Hee, alta obtiune nu exista. Nu va putea niciodata sa fie operata, caci nervul optic, daca nu este folosit se degradeaza in timp, pierzandu-si functia pe care o are.
- Dar de ce nu poate sa fie operata acum?
- Starea in care se afla pacienta nu ii permite operatia. Deja nervul este slabit si recuperarea lui are slabe sanse de izbanda. Trebuie stimulat si asta nu se poate face decat cu tratamentul pe care l-am propus. Aveti mare grija. Nici acesta nu se poate aplica decat putin timp. Ati venit destul de tarziu, iar timpul ne preseaza.
- Am inteles, spuse ganditor JG. Cat timp de gandire ne dati? O zi, doua, o saptamana?
- 5 zile. Dupa aceste 5 zile nu se mai poate face nimic, iar pacienta va ramane oarba toata viata.
- Ok. Multumesc doctore. O sa iti dam un raspuns cat de curand. Seara primi un telefon de la Su Jin.
- Nu inteleg de ce te-ai implicat in problema asta, il intreba Su Jin.
- Nu trebuie sa-ti explic tie. Asa am simtit, raspunse taios JG.
- Nu era suficient sa platesti pe cineva care sa plece in locul tau? insista Su Jin, facandu-se ca nu baga de seama tonul cu care ii raspundea JG.
- Nu te inteleg eu pe tine, de ce esti asa de suparat. Asta am vrut si asta am facut. Sti ce vointa am. De ce iti mai bati gura degeaba?
- Da, dar ti-ai bulversat toata viata, tot. Munca...
- Ei hai lasa-ma. De ce m-ai sunat? Pentru ca ai vrut sa ma certi sau ce? E prea tarziu nu crezi? Faptul este implinit. Zi doar ce ai de zis si inchide. Atat iti cer. Glasul ridicat al lui JG ii atrase atentia lui Sun Hee. Asculta convorbirea fara sa vrea. Se trase incet intr-un colt si incepu sa planga mut.

Lacrimi multe ii scaldau obrajii. Terminand de vorbit cu Su Jin, se uita prin prejur cu teama. O cauta cu privirea pe Sun Hee. O gasi ghemuita intr-un colt, cu lacrimile innodandu-i-se in barba.
- Sun Hee, striga JG si fugi catre ea impiedicandu-se si intinzandu-se cat era de lung. Au, au, off. Ce, ce s-a intamplat reusi sa articuleze dupa ceva timp. O mangaie usor pe par, iar cu cealalta mana isi freca de zor genunchiul julit.
- JG ce ai patit, se ingrijora si Sun Hee, auzind toata harmalaia produsa de caderea lui JG. Intinse mainile spre el si datorita avantului celor doi se trezira unul in bratele celuilalt. Incercara sa-si aline fiecare durerile celuilalt si apoi isi dadura seama de situatia in care erau. Se impinsera reciproc si jenati se retrasera care mai de care mai departe.
- Hmm. Ai patit ceva Sun Hee? De ce plangi? spuse JG dregandu-si glasul de jena. Isi framanta de zor mainile, negasindu-le locul. Apoi le baga pur si simplu in buzunare, ca sa le opreasca tremurul emotional. De ce plangeai? Te doare ceva?
- Nu, nu raspunse tusind si reglandu-si si ea vocea. Am auzit fara sa vreau discutia ta la telefon si am crezut ca eu sunt pricina supararii tale.
- Cum poti sa spui asa ceva? Su Jin ma enerveaza mereu, dar este un prieten din copilarie cu care ma inteleg perfect. Nu trebuie sa te sperii. Asa suntem noi barbatii, mai agitati. Si chiar daca ma certam cu el, ce vina aveai tu?
- Am crezut ca.....spuse soptit Sun Hee.
- Inceteaza. Nu m-a obligat nimeni sa vin aici. Eu am decis asta. Asa ca, te rog sa incetezi. Avem lucruri mult mai importante de gandit acum, nu crezi? Asaa, ...sa vedem. A stai sa-mi pun un plasture pe julitura asta, doare destul de mult.
- Sa te ajut? incerca Sun Hee. Dar rasul lui JG o opri.
- Ei asta-i buna. Stai linistita. Pentru o zgarietura nu are rost sa te deranjezi, spuse razand JG. Promit ca alta data cand ma voi rani sa te las sa ma pansezi, e bine?
- Bine, bine. La ce trebuie sa ne gandim? A la ce a spus doctorul nu? M-am gandit. Chiar daca tratamentul este dureros, vreau sa-l fac. Altenativa de a ramane oarba toata viata nu ma incanta deloc. Daca exista cea mai mica sansa sa-mi recapat vederea, trebuie...trebuie sa o incerc. Vreau sa pot vedea chipul tau, pana la urma, spuse mai mult pentru ea Sun Hee.
- Ce spuneai? intreba JG preocupat de rana de la picior. Vrei sa faci tratamentul nu? Atunci hai sa vorbim cu doctorul si sa vedem urmatorii pasi. Ok? O data inceput tratamentul nu mai puteau da inapoi. O saptamana necesita internarea fetei in clinica pentru a sta sub observatia medicilor. Daca in aceasta saptamana totul decurgea normal, putea sa mearga acasa si sa vina doar cand era nevoie de tratament. O saptamana in care JG nu isi gasi locul, umbla ca nauc in toata casa, parca cautand ceva. O disperare muta se putea citi pe fata lui, iar glasul ii tremura cand incerca sa vorbeasca. Consulta medicul de 5-10 ori pe zi cerand noi stiri despre evolutia tratamentului, despre cum reactiona organismul lui Sun Hee. Era fericit cand medicul ii dadea sperante, si se prabusea imediat ce afla ca Sun Hee se simtea rau. Cand mergea la ea in vizita, incerca sa-si faca glasul cat mai vesel, ca sa nu-i tradeze ingrijorarea. Chiar daca raspundea bine la tratament, medicul ii prelungi sedera in clinica cu inca o saptamana. JG la aflarea vestii ofta resemnat. Inca o saptamana singur. Parca isi pierduse echilibrul. Era debusolat, nu reusi sa se duca nici la munca. Se izola complet. Nu raspundea nici la telefon, decat la cel al medicului. Atat. Rupse legaturile cu cei de acasa si pastra o liniste profunda si de neanteles pentru altii. Suferinta pe care o simtea nu putea fi explicata. Nu si-o putea explica. Stia doar ca il doare si atat. Pentru Sun Hee primele zile ale tratamentului ii dadu organismul peste cap. Nu putea sta in picioare, senzatia de voma, lipsa poftei de mancare, toate se abatura asupre ei, debusoland-o total. O sfarseala o tintuia la pat, neavand nici o putere sa se miste. Doctorii o incurajau, spunand ca este normal ce se intampla, dar ea devenea sceptica, mereu mai neancrezatoare. Dupa o perioada de zbucium si reactii de tot felul, in sfarsit venii si o perioada mai calma. Asta era semnalul ca tratamentul era acceptat de corp si putea fi facut si pe picioare, adica sa mearga acasa sa aibe o viata cat de cat normala. Abia astepta sa ajunga acasa. Voia sa-i simta prezenta, sa-i simta mirosul, sa-l atinga asa fara nici un motiv, sa-i auda vocea, pasii, respiratia. Oare ce o fi cu atatea dorinte la un loc? Ajunsese sa fie dependenta de JG. Ziua cand JG a venit sa o ia de la clinica a fost cea mai fericita pentru Sun Hee. Nu putu parasi clinica pana nu ii prezenta medicul graficul tratamentului. JG era atent la explicatiile detailate pe care medicul i le prezenta, notandu-si de zor si punand multe intrebari.
- In sfarsit, spuse Sun Hee in masina si ofta din adancul sufletului. JG se apleca si ii puse centura de siguranta, intarziind cat mai mult posibil acest lucru, iar Sun Hee ii atinse mana asa ca din greseala zabovind si ea destul de mult in atingerea care se dorea fugitiva. Amandoi simteau aceleasi lucruri si isi doreau aceleasi momente impreuna. Ajunsi acasa, JG se grabi sa o ia de mana pe Sun Hee si o conduse pe canapeaua din living. Ii lua picioarele si i le urca deasemenea, pe canapea, apoi trase un pled care era la indemana si o inveli protector.
- Sa stii ca nu sunt invalida, spuse razand Sun Hee.
- Stiu, dar acum in clipa asta, asa simt. Te rog lasa-ma sa fac macar azi ceea ce simt ca este bine. De maine imi intru in normal, e ok asa? intreba un pic nesigur JG.
- Ok, dar sa stii ca doar azi te las. De maine, totul va fi ca inainte. Telefoanele incepura sa sune. Toata lumea era curioasa sa vada ce se intampla. Ii linistira pe cei de acasa si le spusera toate vestile si toate asteptarile lor. Tratamentul continua pe parcursul saptamanii urmatoare, aproape in fiecare zi, apoi urma sa se rareasca. Partea proasta era ca dupa sedinta de tratament Sun Hee suferea mult de tot, o perioada de timp, apoi incet, incet isi revenea.

Sedintele astea erau cumplite pentru JG. Ii vedea suferinta pe fata fetei si suferea si el in tacere, alaturi de ea. Medicul avea mari sperante si ii si comunicase lui JG acest lucru. Dupa o luna de tratament, testele pe care le facuse atunci cand venise prima data la control, le facu din nou, ca sa se vada progresul vindecarii. Fiind un tratament nou, toata lumea astepta cu nerabdare rezultatele. Acestea confirmara o evolutie buna in vindecare, dar mai aveau cale lunga de strabatut. Toata lumea era fericita. Tot efortul nu fusese in zadar.
- Azi trebuie sa sarbatorim, spuse JG, luand-o de mana si conducand-o spre masina. Ce vrei sa facem? intreba el. Spune-mi orice. Azi iti indeplinesc orice dorinta.
- Orice dorinta? spuse amuzata Sun Hee. Atunci vreau sa mergem intr-un parc de distractii. Vreau sa aud forfota de acolo, sa aud rasete vesele de copii, spuse ganditoare.
- Ok. Azi avem in program: parcul de distractii. Urma o zi superba, petrecuta impreuna, se bucurara de fiecare clipa. JG ii povestea tot ceea ce vedea iar Sun Hee radea fericita. Ziua se incheie cu o cina copioasa si multe pahare de vin. Sun Hee care nu era obisnuita cu bautura se ameti usor, iar JG se vazu nevoit sa o duca pe brate acasa. O duse in camera ei si o puse in pat. O descalta si o inveli protector. Dadu sa plece, dar se simti prins de maneca. Se intoarse incet si....
- Te rog sa stai langa mine inca putin, vrei? il intreba Sun Hee.
- Da voi sta, raspunse JG profund tulburat. Se aseza pe marginea patului, tinandu-i fetei mana. Crezand ca a adormit, se apleca si o saruta pe frunte, mangaindu-i incet parul. Fata gemu usor si isi misca capul nelinistita. Se calma imediat ce JG o mangaie din nou. Depuse un alt sarut pe fruntea acum asudata. Isi scoase batista si ii tampona fruntea fierbinte. Buzele i se inrosisera si se uscasera usor. O dorinta nebuna puse stapanira pe JG si ne mai tanand cont de nimic, depuse un sarut pe buzele acelea, care pareau insetate. La inceput abia le atinse. Apoi le mangaie cu degetul mare a mainii stangi si depuse un alt sarut, mai apasat. Dorinta era prea mare si cu un ultim efort se retrase incet, regretand fiecare pas pe care il facea inapoi. "E timp suficient. Nu vreau sa profit. Vreau sa impartasesc acest lucru cu ea. Vreau sa isi doreasca si ea, ceea ce imi doresc si eu. Trebuie sa aflu, si asta cat mai curand posibil". Se retrase incet iar noaptea pentru el fu alba, fara somn. Filmarile lui mergeau din ce in ce mai bine. Era multumit de munca pe care o facea pe platourile de filmare. Acasa totul era bine. Dependenta de Sun Hee se adancea cu fiecare zi care trecea. Fata reusise sa se adapteze usor noii vieti. Nu mai avea nevoie de ajutor asa de mult pentru fiecare miscare pe care o facea. Zilele treceau incet, una dupa alta. Viata lor impreuna era buna, de comun acord. Incepu chiar sa gateasca Sun Hee, la inceput mici sandwichiuri, apoi se avanta la a pregati un intreg pranz. Bineanteles ca piata o facu JG, si o asista pe Sun Hee sa vada ce poate face. Ramase placut surprins cand vazu ca fata chiar se pricepea la ceea ce facea. Incet, dar sigur reusi sa pregateasca cina pentru doi.
- Hmm. E chiar gustos, spuse JG cu gura plina.
- Normal, rase Sun Hee, doar am pregatit-o eu. Sunt o adevarata gospodina. Inainte adoram sa fac mancare, pentru tata, pentru iubitul meu. Apoi totul s-a transformat in fum. Am facut din tata o leguma, iar pe mine m-am lasat fara vedere. Cine si-ar mai fi petrecut timpul cu mine? oricat de mult m-ar fi iubit.
- De ce vorbesti asa? intreba JG. Era prima oara cand auzea asa ceva de la ea.
- Nu stiu. Din cand in cand ma apuca nostalgia. Mereu ma intreb, daca viata mea nu ar fi asa de complicata, as putea fi si eu fericita, implinita?
- Nu esti fericita cu mine? Stii cate femei si-ar dorii sa fie in locul tau acum?Nu ai idee cat de apreciat si iubit sunt.
- Omo, omo. Nu ne mai incapem in piele. Ne-au murit laudatorii, nu-i asa? il intreba Sun Hee.
- Nu serios acum. Tu chiar nu stii cu cine stai de vorba incepu sa rada cu pofta JG. Rasul lui fu molipsitor si Sun Hee nu mai putea respira de atata ras. Momente ca acestea incepura sa fie tot mai dese. Voia buna rasuna acum mai des in casa lor. O alta luna trecu si ameliorarea era vizibila. Incepuse sa vada umbre, distingea obiectele care ii stateau in cale. Era fericita. Nu spusese nimic, nimanui. Doar medicul care o trata vedea si stia ceea ce i se intampla. La rugamintea expresa a fetei, nu spuse nimic nici el nimanui. Mancarea fetei deveni mai selectiva, mai complexa. JG insa nu banuia absolut deloc. Obiceiurile lui nu se schimbasera de loc. Aceeasi plimbare prin casa in pielea goala, dupa ce facea baie. Aceeasi grija excesiva fata de Sun Hee. O trata ca de obicei. Nimic in purtarea lui nu se schimbase. Acum ca terminase de filmat, avea mai mult timp, pe care il petrecea in jurul fetei stand acasa. Medicul ii spusese sa nu se astepte la un rezultat spectaculos, asa ca in filme. Vederea nu ii putea reveni asa ca o explozie, ci necesita timp si multa rabdare.
Lui JG ii era groaza de nesiguranta asta. El ar fi optat pentru varianta, ca dupa tratament sa deschida ochii si sa vada. Asta l-ar fi facut fericit. Ii placeau filmele cu "happy ending". Ar fi vrut sa aibe parte de asa ceva, daca nu pentru el macar pentru ea. Nu stia nici el, dar isi dorise extrem de mult ca acest tratament sa fie unul miraculos cu efecte imediate, dar...In viata nu este chiar asa. Totul se intampla cu un scop in viata si au rostul lor.

Apropierea dintre cei doi era vizibila, chiar si pentru cineva care nu-i cunostea. Gesturile tandre, grija excesiva erau suficiente pentru a indica acest lucru.
- Se apropie ziua cand trebuie sa ne intoarcem, zise preocupat JG. Deja am luat biletele la avion.
- Ce bine!!! Abia astept. Imi este tare dor de cei de acasa, spuse bine dispusa Sun Hee.
- Da si mie, dar...........
- Dar, ce? intreba curioasa.
- Noi,... noi nu o sa mai fim impreuna, spuse incet JG facandu-si de lucru cu mainile plin de nervozitate.
- Ce ai spus?
- A, nu nimic. Spuneam ca ne vom intalnii prietenii. O sa ne reluam fiecare viata pe care a avut-o inainte.
- Da, o sa-l vad pe tata, pe Min Nae, pe director.... Imi este dor de ei toti. Veselia fetei il scotea din minti pe JG. Oare nu-si dadea seama ca veselia ei il ranea? Chiar asa de mult se bucura ca nu vor mai fii impreuna? Sun Hee radea pe infundate de JG. Isi dadea seama ce-l framanta si se amuza copios. Oare sa mai puna sare pe rana in continuare?
- Cand avem avionul de intoarcere acasa? il intreba nevinovata Sun Hee. Off, da grabita mai este gandi JG.
- Hmm, peste o saptamana. Dar medicul ce ti-a zis? Ce sperante ti-a dat? Ce trebuie sa faci de acum in colo, incerca sa-i distraga atentia lui Sun Hee.
- Medicul a spus ca o data tratamentul terminat , nu am altceva de facut decat sa astept. A spus ca timpul va rezolva totul. A spus ca tinem legatura prin telefon. Umbrele capatasera forme distincte, iar trasaturile oamenilor devenira mai clare. Cand ii zari fata prima data lui JG, inima ii tresarii si isi dadu seama ca este indragostita pana peste cap de el. Era de-a dreptul fericita ca era langa el, dar pe moment pastra distanta. Nu voia ca el sa creada ca este doar recunostiinta ceea ce simtea. Voia sa vada daca si el simte ca si ea, cu toate ca a avut multe dovezi. Cine ar fi stat langa o oarba asa cum a stat el? Ii vedea zi de zi dovezile de iubire, iar ea se topea.
- Faci ceva de mancare sau vrei sa mergem in oras sa luam cina? intreba JG.
- O sa incerc sa fac ceva. Ma ajuti un pic? Scoate legumele si carnea sa le am la indemana, vrei?
- Ok. Cat gatesti tu eu fac un dus, spuse repede si pleca in fuga. Voia sa o ajute cat putea de mult, asa ca se grabea cu dusul. Iesi ca de obicei si... Sun Hee se intoarse si il vazu in toata splendoarea. Ii vazu pielea aramie, lucind din cauza uleiurilor pe care le folosea la dus, ii vazu fiecare muschi intins la maxim, corpul parca ii era sculptat, atat de bine lucrat era, parul ud ii cadea peste fata incinsa de la dusul fierbinte. Picioarele musculoase ieseau de sub prosopul pus neglijent peste mijloc. Avea un corp la care ar fi ravnit orice fata. Uitandu-se la el, scapa lingura cu care gusta, din mana si ramase nemiscata privindu-l tinta. JG se uita spre ea nedumerit, dar continuand sa-si stearga parul ud si bratele pline de stropi de apa. Se apropie incet de Sun Hee, incercand sa nu o sperie si o lua incet de mana. Sun Hee se roti si ii cazu in brate. JG nepregatit se impiedica si cazura amandoi unul in bratele celuilalt pe jos.
- Au, se vaita JG. Am alunecat spuse grabit si isi stranse repede prosopul care statea sa ii cada. Sun Hee statea cuibarita la pieptul lui neindraznind sa respire macar. Era ca un vis ceea ce se intampla. Mai devreme avu revelatia de 'deja vu', atunci cand ii vazu prima oara trasaturile fetei lui JG. Ceea ce ea isi imaginase cand il citise cu mainile era adevarat. Intuitia ei fusese foarte buna.
- Te-ai lovit? reusi si el sa spuna, dupa ce bataile inimii i se mai calmara un pic.
- Nuu, reusi si ea sa raspunda, cu multa emotie in glas. Ma ajuti sa ma ridic? intreba Sun Hee aproape fara glas.
- Sigur, raspunse JG si sari iute in picioare, ajutand-o si pe fata sa se ridice. Scuza-ma, dar ma duc sa pun ceva pe mine. Nu m-am dezobisnuit de obiceiul prost pe care il am din totdeauna, incerca sa se dezvinovateasca JG.
- Nu te grabi. Ai tot timpul ii raspunse Sun Hee si dupa ce JG disparu din raza ei, o bufnii rasul. Dupa ce se calma, se duse la bucatele pe care le pregatea si constata ca toate sunt asa cum trebuie sa fie. "A fost ciudata expresia lui Sun Hee, cand m-a auzit venind de la dus. Oare a inceput sa vada? Ha? Si m-a vazut gol??? OMG! Nu pot sa cred. Dar oare nu ar fi trebuit sa-mi spuna ceva? Nu, nu pot sa cred. Mi-ar fi spus medicul, daca ea nu ar fi zis ceva, cu toate ca si medicul a zis ca ii poate reveni vederea fara sa simta ceva inainte. Nu stiu zau ce s-a intamplat inainte. Ea in bratele mele si eu pe 3/4 gol. Doamne. Era o poza demna de o drama, nu-i asa? isi zise asta si zambi aducandu-si aminte de postura in care au fost amandoi. Cand JG pleca din apartamentul din State ceva se rupse in el. Simti ca totul se va schimba de acum in colo. Ii parea rau de locul unde a fost fericit. O viata total diferita de a lui. Sa aibe grija de Sun Hee, a fost pentru el ceva nou, dar care l-a facut sa vada viata altfel. Tot drumul de intorcere s-a gandit la cat de trecatoare este fericirea. Pe aeroport o adevarata sarbatoare. Cei mai multi veniti acolo ii asteptau pe ei doi. Toata lumea era vesela, numai JG era trist si neconsolat. Mai avea putin timp de stat cu Sun Hee. Nu era ca si cum s-ar fi despartit definitiv, dar nu va mai fi la fel.Mainile celor doi se desprinsera si au fost despartiti de prietenii aceia galagiosi care venisera sa ii conduca acasa. JG inca simtea caldura mainii ei cand se urca in masina alaturi de Su Jin.
- Ai calatorit bine? il intreba curios Su Jin. Acesta ii studia fata si felul lui de a se comporta. Ai slabit. Chiar asa de rau a fost? Am auzit ca ai facut treaba buna cu filmul din State.
- Te rog sa taci. Sunt obosit. Vorbim mai incolo da? Nu am chef. Iti spun mai tarziu tot ceea ce vrei, da? Dupa un timp Su Jin il auzi.
- Sunt o persoana rea nu? intreba JG cu lacrimi in ochi.

- De ce spui asta? intreba Su Jin. Esti o persoana buna care ii pasa de cel de langa el.
- Mi-am dorit sa trebuiasca sa ne prelungim sederea in State. Pentru o clipa am fost egoist. Mi-am dorit sa fi ramas acolo. Asta nu inseamna ca sunt o persoana rea? Am vrut ca numai eu sa fiu in fata ochilor ei, si doar pe mine sa ma vada cand va veni vremea, dar....
- JG, esti indragostit. E firesc sa fii egoist. Iti doresti omul iubit numai pentru tine. Te inteleg, dar asta nu inseamna ca esti o persoana rea.
- Cum? Sunt indragostit? Oare sunt? Cum este sa fi indragostit? Acum ca nu este langa mine, ma sufoc, vreau sa o tin de mana, vreau sa o strang la pieptul meu. Ma simt fericit cand este langa mine. Da, cred ca sunt indragostit. Trebuie sa-i spun si ei asta, dar ma tem...Ma tem sa nu cumva sa simta pentru mine doar recunostiinta,... as muri. Ma doare gandul asta si imi apasa inima, spuse dandu-si cu pumnul in piept. Doare al naibi de cumplit. Ofta din adancul sufletului, iar ochii i se golira de viata.
- JG, ma sperii zau. Nu te recunosc. Unde este barbatul vesel pe care il cunosc eu? Te rog sa-ti revi. Cea mai buna cale este sa vorbiti. Trebuie sa ii spui ce simti. Daca este fata isteata, cred ca si-a dat de mult seama.
- Crezi? intreba JG plin de speranta.
- Sunt sigur, ii confirma Su Jin. Acum hai sa mergem. Mergem cu toti ceilalti sau vrei sa mergi acasa?
- Off, cred ca ar trebui sa merg acasa. Ma voi duce maine sa ma intalnesc cu directorul, si cred ca ar fi timpul sa-i cunosc si tatal nu crezi?
- Bine. Sa mergem. Vom vedea maine ce vom face. Cu toate acestea, a doua zi nu reusi sa se desprinda de obligatiile pe care le avea. Timp de 3 luni, tot ce amanase, veni peste el buluc. Ofta din greu si facu tot ceea ce trebuia sa faca, asa nu mai avu timp sa se gandeasca nici un pic. Seara tarziu isi lua telefonul si...Vazu o gramada de apeluri si SMSuri fara numar. Sun Hee! Oooo! Trebuie sa-i fi fost tare dor de mine daca m-a sunat ea si mi-a trimis mesaje.
- Gata m-ai parasit? auzi JG in telefon de cum apela numarul lui Sun Hee. Chiar asa de mult ma urasti ca nu vrei sa raspunzi nici la telefon? De ce nu spui nimic? intreba Sun Hee repede.
- Omo, lasa-ma sa spun si eu ceva. Mi-e dor de tine. Chiar mi-e dor. As vrea sa te vad. E prea tarziu? intreba sfios JG. Auzind ceea ce i-a spus, Sun Hee se topi si nu reusi decat sa se balbaie cand incuviinta sa se intalneasca amandoi.
- Vii la mine? intreba Sun Hee.
- Daca se putea, as fi vrut sa vi tu la mine, dar asa...Nu de alta, dar pana ajung mai dureaza o ora, doua. Abia am venit si sunt obosit si simt nevoia sa fac un dus. Imi este si foame, ce mai, am multe pe cap. Dar voi veni. Sa ma astepti. Da?
- Nu, mai bine nu. Nu mai veni. Inteleg ca iti este foarte greu. Sa o lasam pe maine.
- De ce? Chiar vreau sa te vad, vreau sa imi spui cum ti-ai petrecut ziua, daca tratamentul da semne, de...
- Atunci, du-te fa dus si apoi ma suni, da? intreba din nou fata.
- Bine. Hai ca ma pregatesc. Sa astepti telefonul meu, ok?
- Ok. Spuse si inchise. Se imbraca rapid si chema un taxi care o duse de urgenta la adresa indicata. Suna la usa insistent, pana ce aceasta se deschise si in prag aparu JG cu parul ud cazandu-i pe fata, si cu vesnicul prosop in talie.
- Omo. Sa nu spui ca ai iesit din baie din nou spuse Sun Hee zambind.
- Dar, ce.... ce faci tu aici si cum ai ajuns? intreba neincrezator JG. Si de unde stii ca am iesit din baie? intreba suspicios de data asta.
- Pai m-a adus taxiul, asta una si apoi m-a ajutat soferul sa sun la usa. A si daca tin eu bine minte ai zis ca intri sa faci dus, nu? ii raspunse la toate intrebarile nelasand loc la banuieli. Deocamdata au fost raspunsuri pertinente asa ca nu a creat nici o banuiala.
- Hai intra. Vin si eu imediat spuse JG si fugi sa-si puna ceva pe el. Nu intarzie mult si reveni. Se duse la Sun Hee si o lua in brate.
- Mi-a fost dor de tine. Toata ziua m-am gandit doar la tine. Esti bine? Am ceva sa-ti spun. Sper sa nu te sperii, si sa te gandesti bine la ce iti spun acum.
- Omo, chiar ma sperii. Si eu m-am gandit la tine. Pentru mine a fost o zi foarte lunga si mai ales nesfarsita. Dar ce voiai sa imi spui?
- Sun Hee. De cand te-am vazut prima oara inima mea a tresarit. Am crezut atunci ca era mila, compasiune, dar m-am inselat. Nu am vrut multa vreme sa recunosc, dar cred ca m-am indragostit de tine. De fapt, nu cred, ci sunt sigur. Azi am avut revelatia asta, cand am stat atat de mult departe de tine..... Te iubesc. Declarand acestea se apleca si o saruta usor pe buze. Buzele lui Sun Hee tresarira usor si se deschisera incet. Isi ridica privirea spre JG si primi de aceasta data un sarut pasional care fu primit cu tot sufletul si cu toata fiinta ei, raspunzandu-i si ea la fel. Uimit de mersul acesta, continua sa o sarute, sa-i mangaie parul, sa o stranga la piept, din ce in ce mai tare. Dorea sa o faca una cu el. Dorea sa-i contopeasca trupul cu al lui.
- Sa inteleg ca asta este raspunsul tau? Ca nu iti sunt indiferent? Spune-mi ceva, o ruga insistent, strangand-o in brate puternic.
- Da. Si eu te iubesc. Te iubesc din prima clipa cand ti-am auzit glasul. A vibrat puternic in inima mea si apoi cand te-am vazut, am stiut. Am stiut ca sunt indragostita de tine fara scapare. Nu pot trai fara tine. Te vreau langa mine.
- Da, da iubita mea. Sunt langa tine, vreau sa fiu langa tine multa vreme. Te iubesc. Declaratiile de dragoste curgeau de o parte si de alta continuu. JG o lua de mana si se asezara pe canapea imbratisati. Nu-si doreau decat sa ramana cat mai multa vreme asa.
- Iubita mea, mi s-a parut sau ai zis ca m-ai vazut? intreba curios JG.
- Da, te-am vazut si mai ales te vad. Esti in fata ochilor mei de mult. Nu pot sa ma uit in alta parte. Privirea mea este atrasa de tine.
- Nu, acum chiar vreau sa imi spui. E adevarat ca ai inceput sa vezi? intreba JG nesperand inca sa fie fericit.
- Da. Vad din State. Te-am vazut inainte cu o saptamana sa plecam. Nu am vrut sa sti, ca sa nu crezi ca dragostea mea e doar recunostiinta.
- Nu pot sa cred. Tu chiar vezi? Chiar ma vezi? Cate degete am ridicat, intreba fericit peste poate JG.
- Doua si nu mai fi asa copil. Te vad clar si bine. Si sunt fericita ca te pot vedea..
- Iubita mea, spuse si o stranse din nou la piept. Dar am o problema acum, spuse un pic speriat JG.
- Ce...ce s-a intamplat? intreba Sun Hee cu teama.
- Il pregatisem din State, dar acum este prea tarziu sa ti-l dau? Nu trebuia sa aflu ca vezi. Asa vei crede ca asta este motivul spuse suparat JG.
- Ce este? M-ai facut curioasa. Spune-mi. JG ii arata cu degetul cutia de pe masuta de langa ei. Se intinse si i-o dadu fetei.
- Sun Haa, vrei...vrei sa ne casatorim? o intreba plin de emotie JG.
- Hmm, ce fel de intrebare este asta? Trebuie sa ne casatorim. Ce va zice lumea? Am stat amandoi singuri 3 luni. Trebuie sa imi salvez onoarea nu? spuse razand Sun Hee.
- Te iubesc. M-ai facut cel mai fericit om. Te voi iubi mereu. O saruta si mii de clopote se auzeau batand. Ziua cand va fi cel mai fericit om din lume a venit in sfarsit. Singuratatea lua sfarsit.

END